Baltagul

de Mihail Sadoveanu

P ARTICULARITĂȚILE UNUI ROMAN INTERBELIC REALIST- MITIC

Opera „Baltagul” de Mihail Sadoveanu, publicată în 1930, este un roman interbelic, obiectiv,
realist-mitic și tradițional

Romanul este o creație epică în proză, de mari dimensiuni, cu o acțiune complexă,

desfășurată pe mai multe planuri, timpul și spațiu precizate, ce are un număr mare de personaje
puternic individualizate. Romanul este realizat pe două coodonate fundamentale: aspectul realist –
reperele spațiale, tipologia personajelor, tehnica detaliului semnificativ ; și aspectul mitic – gesturile,
rituale ale Victoriei și tradițiile pastorale

În romanul realist, veridicitatea este asigurată de toponimele din zona Dornelor și a

Bistriței, traseul parcurs de Vitoria împreună cu Gheorghiță, pe urmele lui Nechifor. Caracterul mitic,
tradițional este dat de legăturile romanului cu folclorul românesc, de pildă inspirația din balada
populară „Miorița” sugerată chiar de scriitor prin mottoul: „Stăpâne, stăpâne,/Mai chiamă ș-un
câne...”

Roman al perioadei de maturitate, cuprinde marile teme sadoviene: viața pastorală, natura,
călătoria, miturile, iubirea, familia, arta povestirii și înțelepciunea. Tema rurală a romanului
tradițional este dublată de tema călătoriei inițiatice și justițiare. Romanul „Baltagul” prezintă satul
moldovenesc de la munte, lumea arhaică a păstorilor și are în prin-plan căutarea și pedepsirea celor
care l-au ucis pe Nechifor Lipan

Parcurgerea drumului are diferite semnificații. Vitoria reconstituie evenimentele care au

condus la moartea bărbatului ei, ceea ce devine o dublă aventură: a cunoașterii lumii și a cunoașterii
de sine. Pentru Gheorghiță, călătoria are rol de inițiere. Timpul acțiunii este vag precizat prin repere
temproale din calendarul religios al satului tradițional: „aproape de Sf. Andrei” și „în Postul Mare”

Romanul este structurat în 17 capitole, cu acțiune desfășurată cronologic, ce urmărește

momentele subiectului. În raport cu tema călătoriei, capitolele pot fi grupate în 3 părți

Prima parte (constatarea absenței și pregătirile de drum) – cuprinde capitolele 1-4, dar și
frământările Vitoriei în așteptarea soțului și pregătirile de drum

Partea a doua (căutarea soțului dispărut) – curpinde capitolele 7-13 și conțin desfășurarea
acțiunii, prezintă drumul parcurs de Vitoria și de fiul ei, Gheorghiță, în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei
reconstituie traseul lui Nechifor, pe parcursul căruia fac o serie de popasuri
 Partea a treia (găsirea celui căutat și înmormântarea și pedepsirea făptașilor) – cuprinde
capitolele 14-16, prezentând sfârșitul drumului: ancheta poliției, înmormântarea, parastasul lui
Nechifor și pedepsirea ucigașilor

Punctul culminant este scena de la parastas, în care Vitoria povestește cu fidelitate scena
crimei, ceea îi surprinde pe ugicașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul își recunoaște vina, dar al
doilea devine agresiv. Este lovit de Ghorghiță cu baltagul lui Nechifor și astfel, se face dreptate

Principalul conflict al romanului este cel dintre Vitoria Lipan și cei doi ucigași ai soțului ei,
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Vitoria reconstituie drumul parcurs de Lipan, află adevărul și îi demască
pe ucigași în fața autorităților. Vitoria trăiește un conflict interior, căutând de dispariția lui
Nechifor„dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani”. Personajul secundar, Gheorghiță,
reprezentantul generației tinere, trebuie să-i ia locul tatălui dispărut. Romanul poate fi considerat
inițiatic, deoarece prezintă drumul spre maturizarea lui Gheorghiță

Narațiunea se face la persoana a 3-a, naratorul fiind omniscient și omnipresent, reconstituie

lumea satului de munte și acțiunile Vitoriei în mod obiectiv, prin tehnica detaliului și observației.
Cuvântul din titlu „Baltagul”, înseamnă un topor cu două tăișuri, un obiect simbolic, o armă a crimei
și instrument al dreptății

În concluzie, putem spune că „Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman realist-mitic, al

transhumanței