Sunteți pe pagina 1din 5

Schema teza romana

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii


Reperul 1 – incadrarea in curentul literar: modernism
 versul liber -> ingambament
 preferinta pentru metafore
 poezie monobloc -> strofa unica
 concept filosofic transpus poetic (cunoasterea)
Modernismul este o directie literara ce se manifesta la sfarsitul secolului al XIX-lea pana la
mijlocul secolului al XX-lea, desemnat ca opusul traditionalismului interbelic. Se manifesta ca
un fenomen de ruptura fata de vechile formule estetice si insumeaza toate curentele post-
romantice, ca simbolismul, expresionismul, curentele avangardiste.
Opera "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" intruneste o multitudine de trasaturi ale
tendintei moderniste. La nivelul structurii, poezia este un monobloc, avand o singura strofa.
Versul liber isi face prezenta fiind utilizat pentru tehnica ingambamentului. In plus, conceptul
filosofic despre cunoastere este transpus poetic prin intermediul metaforei luminii.

Reperul 3 – elemente de structura si compozitie


 Titlul
Titlul poeziei este un enunt complet ce reprezinta centrul discursului liric. Acesta contine o
metafora ce transforma lumea intr-o "corola", nu de petale, ci de "minuni", simbolizand de
fapt misterul. Verbul negat "nu strivesc" impreuna cu pronumele personal "eu" accentueaza
ipostaza de protector al eului care fereste universul de efectele cunoasterii paradiziaca.
 Structurarea in 3 parti a poeziei
In prima secventa lirica, pronumele la persoana I singular "eu" deschide textul poetic
si se repeta de cinci ori pe parcursul poeziei, accentuand ideea ca eul liric este centrul
universului. Actiunile ce definesc aceasta parte sunt verbele "nu strivesc" si "nu ucid" ce
constituie manifestari violente si distructive, al caror sens este schimbat prin negatia "nu".
A doua secventa este construita pe baza antitezei dintre "lumina mea", o metafora a
cunoasterii luciferica, si "lumina altora" ce semnifica cunoasterea stiintifica.
Eul liric este surprins in ipostaza de creator. Acesta este bine individualizat si ofera efecte
pozitive asupra obiectului cunoasterii prin verbele: "sporesc", "imbogatesc". Pronumele
nehotarat "altora" diminueaza importanta prin sensul colectiv ce duce la pierderea
identitatii si ofera efecte distructive asupra misterului: "sugruma vraja nepatrunsului"
In a treia secventa se reia ideea principala si se completeaza cu primul vers al
poeziei, creand o relatie de cauzalitate. Elementele enumeratiei "si flori si ochi si buze si
morminte" sunt integrate prin conjunctia coordonatoare "si" , accentuand importanta lor in
mod egal ca parte a "corolei de minuni". "Florile" evidentiaza expresia frumosului si a naturii,
"ochii" reprezinta cunoasterea, "buzele" simbolizeaza iubirea, iar "mormintele" subliniaza
taina mortii si a destinului postum.
Reperul 2 – tema/viziunea autorului
 Tema cunoasterii si a creatiei
Acestea sunt in interdependenta, creatia este o forma de cunoastere, iar cunoasterea
potenteaza creatia
Discutie despre antiteza lumina mea ... lumina altora
 Metafora "corola de minuni a lumii" explicata
Acesta contine o metafora ce transforma lumea intr-o "corola", nu de petale, ci de "minuni",
simbolizand de fapt misterul

Plumb
Reperul 1 – incadrarea in curentul literar: simbolism
 figuri de stil specifice
simbolul – plumbul semnifica moartea, apasarea, inchiderea
 tema
conditia omului in univers

Reperul 3 – elemente de structura si compozitie


 simetria perfecta a celor doua strofe
Sintaxa, semne de punctuatie, lexic, repetivitate -> monotonie, individul este prizonier al
propriei existente.
 doua planuri
Planul exterior: - cavou, sicriu, coroane de plumb, frig, vant, scartait -> atmosfera sinistra,
ostila vietii
Planul interior – singur, amor de plumb, dormea intors, aripi de plumb, strigat -> singuratate,
izolare, disparitia sentimentelor, disperare
Planurile sunt in relatie de corespondenta, eul liric se afla in ipostaza ultimului om de pe
pamant

Reperul 2 – tema/viziunea autorului


Reperul 1 - simbolism
Opera "Plumb" apartine curentului simbolist, chiar titlul constituind
simbolul central al textului. Plumbul este un metal cu densitate mare, de
culoare gri-inchis si toxic. Aceste elemente introduc cititorul in atmosfera
redata de intreaga poezie, simtindu-se apasarea plumbului, filtrul monocrom al
lumii si toxicitatea mediului in care eul liric este izolat
Viziunea este specifica simbolismului, lumea din care face parte poezia
fiind un univers abandonat de divinitate, unde omul este intr-o disperare
existentiala. Poetul incearca sa scape din mediul ostil vietii, dar singurul lucru
care ii ramane aproape sunt aripile de plumb care sunt prea grele, gravitatia
tragand inapoi pana si ultima speranta a existentei.
Reperul 3 – elemente de structura
In prima strofa, eul liric este regasit intr-o lume pustie. Planul exterior este nuantat
de termeni ai campului lexical al mortii: "cavou", "sicriu", "funerar", introducand
cititorul intr-o atmosfera sumbra si ostila vietii, favorizand astfel izolarea.
Cea de a doua strofa defineste planul interior. Poetul invoca amorul, dar acesta
doarme intors. Disperarea se citeste din sintagma "si-am inceput sa-l strig". Aripile
de plumb subliniaza zborul invers catre pamant, unde forta gravitationala face
imposibila parasirea acestei lumi monocrome, unde eul liric se afla in ipostaza
ultimului om de pe pamant.
In plus, intre cele doua planuri avem o simetrie perfecta, fiind in relatie de
corespondenta. Fiecare semn de punctuatie este identic, cuvintele fac parte din
acelasi camp lexical, ritmul este constant, format din zece silabe. Toate aceste
elemente care sugereaza repetitivitatea si monotonia vietii duc spre golirea de sens a
existentei umane.

Reperul 2 – tema/viziunea
Tema centrala: conditia omului in univers
 motive: singuratate, moarte
"dormeau adanc" – ideea unui somn continuu, echivalent cu moartea
"sicriele", "cavou" rol metaforic si reprezinta instrumentele captivitatii
sufletului

Flori de mucigai

Reperul 1 – incadrarea in modernism


Modernismul este o directie literara ce se manifesta la sfarsitul secolului
al XIX-lea pana la mijlocul secolului al XX-lea, desemnat ca opusul
traditionalismului interbelic. Se manifesta ca un fenomen de ruptura fata de
vechile formule estetice si insumeaza toate curentele post-romantice, ca
simbolismul, expresionismul, curentele avangardiste.
Opera "Flori de Mucigai" este inspirata din experienta personala a
autorului din perioada de detentie petrecuta in penitenciarul Vacaresti. Poezia
este modernista prin structura prozodica moderna, aceasta fiind alcatuita din
doua strofe inegale, cu versuri ce au masura variabila, toate aceste elemente
evidentiand tehnica ingambamentului. In plus, limbajul este caracterizat de
ambiguitate. Autorul utilizeaza arhaisme precum "mucigai" si "părete", dar si
formele populare ale verbelor, carora le schimba topica: "nu o mai am
cunoscut".
Reperul 2 – tema/viziunea autorului
Tema textului este creatia. Arghezi scoate la iveala eforturile si sacrificiile
pe care artistul este dispus sa le faca pentru a crea o opera autentica. Procesul
creatiei reprezinta un chin pe care poetul si-l asuma "Si ma durea mana ca o
ghiara/Neputincioasa sa se stranga/Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana
stanga". In plus, instrumentul "unghia ingereasca" devine o metafora a
inspiratiei divine, evidentiand ca un creator poate da forma creatiei prin orice
mijloace, inclusiv cu propria fiinta.
Reperul 3 – elemente de structura si compozitie
Titlul reprezinta elementul central al discursului liric, fiind inspirat de
volumul lui Baudelaire "Florile răului". Acesta are o structura oximoronica,
reunind doi termeni antitetici: "flori" care semnifica viata si frumusetea, in
timp ce "mucigai" este un arhaism care evidentiaza si mai mult ideea de vechi
si de descompunere.
Prima strofa surprinde eul liric intr-o ipostaza izolatoare, spatiul creatiei
fiind celula de inchisoare. Singuratatea duce la pierderea inspiratiei, fapt ce
reiese din versurile "Sunt stihuri fara an/Stihuri de groapa", nuantand lipsa
sperantei care este inlocuita de disperare.
In cea de a doua secventa lirica, singuratatea este dublata de repetarea
substantivului "intuneric", dar si de sintagma "Ploaia batea departe". In plus,
metafora "mana devine ghiara" accentueaza simbolic involutia de la uman la
animal si de la divin la demonic.

S-ar putea să vă placă și