Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

Unitate de învăţare Nr. 10

Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10……………………………………………...... 2

10.1. Etapa jurisprudențială ……………………...………………....……………………...…. 2

10.2. Sistemul de control ……......................................................................................... 4

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10……………………………………....... 16

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………............................ 16
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10……………………………………………..... 18

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 10

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 10 sunt:

 să cunoască importanța protecției drepturilor omului;

 să înţeleagă rolul sistemelor regionale de protecție a drepturilor
omului.

10.1. Etapa Evolutia modului in care drepturile fundamentale au aparut în dreptul

jurisprudențială comunitar cunoaste mai multe etape:
1. Etapa jurisprudentiala – „crearea” institutiei drepturilor
fundamentale in cadrul dreptului comunitar (1969-1975)
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a jucat un rol foarte important
in evolutia preocuparilor in acest domeniu, iar primul pas a fost facut in
1969, prin Hotararea Stauder, ocazie cu care Curtea afirma ca „drepturile
fundamentale ale persoanei sunt incluse in principiile generale ale
dreptului comunitar a caror respectare este asigurata de Curte”. Pentru
Drepturile
omului prima data in zona comunitara se vorbeste de „drepturi
fundamentale”, Mai mult, intrucat respectarea principiilor generale ale
dreptului comunitar este sarcina Curtii, iar printre principii regasim si
drepturile fundamentale, rezulta ca respectarea drepturilor fundamentale
este de competenta Curtii de Justitie. Intrucat principiile generale ale
dreptului comunitar au o forta juridica superioara dreptului comunitar
derivat, pe aceeasi pozitie se afla si drepturile fundamentale, ca principii
generale ale dreptului comunitar.
În 1970 Curtea se confrunta cu pozitia Germaniei (in speta
Tribunalul constitutional federal de la Kalshrue), o data cu aparitia
unui conflict intre o norma de drept comunitar derivat si legea
fundamentala a Germaniei in privinta drepturilor omului. Curtea afirma ca
tot dreptul comunitar este superior dreptului national, in timp ce
Tribunalul federal sustine ca trebuie mentinut nivelul de protectie a
drepturilor omului de la nivel intern, nu sa se diminueze ca urmare a

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

superioritatii dreptului comunitar, si in consecinta solicita sa se invalideze

respectiva norma comunitara.
Pozitia Curtii era destul de delicata: fie recunostea superioritatea
legii fundamentale a Germaniei fata de dreptul comunitar, ceea ce ar fi fost
contrar chiar conceptului de drept comunitar (aflat pe o pozitie superioara
fata de orice norma interna), fie, restrangea anumite drepturi fundamentale
ale cetatenilor Germaniei, invalidand Constitutia.
Solutia gasita de Curte a fost extrem de inteligenta: in prima parte
a hotararii a apreciat ca nu se poate face apel la dreptul intern pentru a
aprecia validitatea dreptului comunitar, pentru ca astfel se aduce atingere
unitatii si eficacitatii dreptului comunitar, rezulta deci ca validitatea
acestor acte nu poate fi apreciata decat in functie de dreptul comunitar, si
nu se poate refuza aplicarea dreptului comunitar oricare ar fi sursele
nationale, astfel incat invocarea violarilor drepturilor fundamentale
inscrise in Constitutia Germaniei nu poate afecta validitatea unui act
comunitar. Iata deci ca pozitia Curtii este raspicata in a
afirma superioritatea dreptului comunitar; insa in a doua parte a hotararii
sale Curtea face un compromis. Reluand ideea din 1969 afirma ca
drepturile fundamentale incluse in principiile generale ale dreptului
comunitar se inspira din traditiile constitutionale comune statelor
membre, si deci nu exista contradictie intre drepturile omului din
constitutiile statelor membre si drepturile fundamentale din dreptul
comunitar. In acest fel poate invalida norma comunitara avand ca temei
faptul ca drepturile din constitutia Germaniei sunt de fapt drepturi
fundamentale din care se inspira dreptul comunitar.
În anii urmatori Curtea recunoaste ca si surse ale drepturilor
fundamentale pe lângă traditiile constitutionale comune statelor
membre ale UE si instrumente internationale – conventii in materia
drepturilor omului la care statele sunt parti, indicand expres Conventia
europeana a drepturilor omului in 1975 prin Hotararea Rutilli, precizand
ca este „o conventie ratificata de toate statele membre ale Uniunii, ceea
ce ii permite sa o foloseasca drept sursa de inspiratie cand identifica

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

drepturile fundamentale din dreptul comunitar” (Franta tocmai ratificase

CEDO!).
Exemple de drepturi fundamentale afirmate in jurisprudenta Curtii
de Justitie sunt: principiul securitatii juridice, protectia vietii private,
egalitate si nediscriminare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o cale
de atac in fata autoritatilor nationale pentru protectia drepturilor care
decurg pentru particulari din textele comunitare.

Test de autoevaluare 10.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Etapa jurisprudentiala – „crearea” institutiei drepturilor fundamentale in
cadrul dreptului comunitar (1969-1975).

Răspunsul la test se găseşte la pagina 2.

10.2. Etapa formalizarii drepturilor fundamentale

a) formalizarea declaratorie - Din jurisprudenta drepturile fundamentale

au fost afirmate apoi in dreptul derivat, tot ca principii generale, aflate
deci, ca forta juridica sub tratatele originare ale Comunitatilor. Momentul
este anul 1977, iar documentul „Declaratia comuna a Adunarii,
Consiliului si Comisiei privind respectarea drepturilor fundamentale si a
Conventiei europene de aparare a drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale”. Ideile care se desprind din analiza acestui documnet sunt:
- nu se face referire doar la dreptul comunitar, ci si la respectarea
Conventiei Europene a Drepturilor Omului;
- pozitia Conventiei Europene a drepturilor omului este sub
tratatele originare ale UE deoarece Conventia europeana inspira drepturile
fundamentale ale dreptului comunitar, care se afla in continuare pe pozitia
principiilor generale, cu forta juridica inferioara tratatelor.
b) formalizarea conventionala – are loc incepand cu 1986
prin Actul Unic European care afirma expres valorile: democratie si
drepturile omului, insa doar in preambulul sau. Urmeaza Tratatul de la
Maastricht din 1992 care reia in preambul cele doua valori afirmate prin
Actul Unic European si adauga principiul preeminentei dreptului.

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

Este important sa cunoastem cand au fost afirmate aceste trei valori

in cadrul UE (democratie, respectarea drepturilor omului, statul de
drept/preeminenta dreptului) intrucat acestea sunt valorile pe care se
fundamenteaza Consiliul Europei, in cadrul caruia insa ele au fost afirmate
inca de la infiintarea sa, in 1949. Rezulta de aici, inca o data, diferenta
esentiala in abordarea drepturilor omului intre cele doua organizatii
internationale: Consiliul Europei - specializat in materia drepturilor
omului si UE – organizatie ce dobandeste abia pe parcurs si o dimensiune
relativa la drepturile fundamentale.
Tot prin Tratatul de la Maastricht pe de o parte sfera drepturilor
fundamentale se va largi la drepturile politice prin stabilirea cetateniei
comune a resortisantilor statelor membre UE, iar pe de alta se infiinteaza
Drepturile
omului pentru prima data la nivelul Uniunii un organ specializat pe problema
drepturilor fundamentale– ombudsmanul – de altfel singura institutie de
acest gen din cadrul UE.
In fine abia prin Tratatul de la Amsterdam din 1997 se face un pas mai
departe, dupa afirmarea drepturilor in directia garantarii lor, prin
instituirea unui sistem represiv, sanctionator, in cazul unei violari grave si
persistente de catre un stat a valorilor fundamentale. Sanctiunea
este suspendarea anumitor drepturi ale statului.
Procedura cuprinde doua etape: constatarea incalcarii si aplicarea
sanctiunii, insa nimic nu obliga organul abilitat sa treaca la aplicarea
sanctiunii. El poate ramane doar la constatare. Propunerea de sanctionare
poate sa provina fie de la Comisia europeana, fie de la o treime din statele
membre. Se solicita apoi avizul conform al Parlamentului european, iar
competenta de constatare efectiva a violarii revine Consiliului Uniunii
Europene, reunit la nivelul sefilor de stat sau de guvern, care statueaza cu
unanimitate de voturi, dupa invitarea statului in cauza sa-si prezinte
observatiile. Acesta nu participa la procedura.
Aplicarea sanctiunii este facultativa, decizia luandu-se tot de catre
Consiuliul Uniunii Europene insa doar cu majoritate calificata de

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

voturi.Trebuie stiut faptul ca obligatiile ce revin statului din tratat raman

neatinse, chiar daca a intervenit suspendarea unor drepturi.
Tratatul de la Nisa din 2002 instituie suplimentar si un sistem
preventiv (pe langa cel represiv deja existent) care se pune in miscare daca
exista un risc clar de violare grava de catre un stat a valorilor
fundamentale. Procedura urmata este aceeasi: constatarea riscului si
recomandarea masurilor corespunzatoare.
Ultimele doua momente, si cele mai importante in formalizarea
conventionala a drepturilor fundamentale in cadrul UE sunt
adoptarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si
semnarea Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa.
Inainte de a analiza aceste doua documente, facem precizarea ca,
unii autori intrevad in realul progres pe care l-a facut Uniunea cu privire
la drepturile fundamentale, prin adoptarea acestor doua acte, o posibila
subminare a sistemului de protectie a drepturilor omului pus la punct de
Consiliul Europei, pe temeiul ca fiabilitatea sistemului de protectie al
Consiliului Europei se bazeaza in mare masura pe locul pe care tarile
membre ale Uniunii il au in cadrul Consiliului Europei. Practic, prin
problematica drepturilor omului, Uniunea Europeana si Consiliul Europei
sunt cuplate intre ele. Forta economica si politica a Uniunii participa, cu
ponderea ei, la asigurarea respectabilitatii si a functionarii sistemului
consacrat de Consiliu, iar importanta data de catre statele membrele UE
Conventiei europene a drepturilor omului rezulta din rolul pe care aceasta
il joaca fata de aceste tari.
Sunt autori care afirma lipsa de forta juridica a Cartei drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene,aceasta fiind un instrument de soft-
law. Problema insa nu mai are importanta avand in vedere ca intreg
continutul Cartei a fost preluat in Tratatul instituind o Constitutie pentru
Europa.
Principalele surse de inspiratie ale Cartei sunt: Conventia
europeana a drepturilor omului, Carta sociala europeana, Conventia
relativa la drepturile copilului, Conventia asupra drepturilor omului si

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

biomedicina sijurisprudenta celor doua organe jurisdictionale europene –

Curtea de la Strasbourg (a Consiliului Europei) si Curtea de la Luxemburg
(a Uniunii Europene).
Retinem faptul ca in cuprinsul Cartei exista o reglementare
completa a ambelor categorii de drepturi – civile si politice, dar si
economice, sociale si culturale, acest caracter de instrument general si
complet din punct de vedere material pentru drepturile omului fiind unic
in Europa.
Este interesant de observat ca in cadrul Consiliului Europei - organizatia
europeana specializata in materie - exista o dualitate a instrumentelor cu
caracter conventional in materie: Conventia europeana a drepturilor
omului (drepturi civile si politice) si Carta sociala europeana (drepturi
sociale, economice si culturale).
Iata asadar ca aceeasi solutie – unicitatea instrumentului de
consacrare a ambelor categorii de drepturi ale omului se regaseste la cel
mai vechi instrument – Declaratia universala a drepturilor omului si la
cel mai recent instrument – Carta drepturilor fundamentale ale UE.
Subliniem urmatorul aspect: Carta se adreaza numai institutiilor si
organelor Uniunii Europene, precumsi statelor membre ale Uniunii, dar
numai atunci cand acestea pun in aplicare dreptul Uniunii.
Un alt element particular il reprezinta modul in care autorii Cartei
drepturilor fundamentale au ales sa abordeze chestiunea demnitatii
umane in raport cu drepturile omului. Pentru o privire de ansamblu facem
aici o trimitere si la Declaratia Universala in care demnitatea umana este
considerata mai mult decat un drept, este fundamentul drepturilor
omului si la Conventia europeana, care are ca sursa de inspiratie
Declaratia universala si care pastreaza aceeasi solutie. Carta insa, desi are
ca sursa de inspiratie Conventia europeana a drepturilor omului
reglementeza demnitatea umana intr-un articol (chiar daca primul) avand
sub aspectul tehnicii normative aceeasi pozitie precum toate celelalte
articole din continutul material al Cartei, deci ca un simplu drept al
omului.

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

Or, recunoasterea caracterului juridic al unei valori, in cazul acesta

demnitatea, are un sens ambivalent: pe de o parte, ea este astfel garantata,
iar pe de alta parte este incadrata si, prin urmare, limitata. Demnitatea
umana este insa atemporala, si deci autonomizata fata de morala publica.
Daca ultima implica factorul timp, cea dintai este sustrasa lui.
Exercitarea drepturilor fundamentale, potrivit Cartei antreneaza
raspunderi si indatoriri fata de altul, comunitatea umana si generatiile
viitoare.
Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa nu reprezinta
o sursa exclusiva a dreptului international al drepturilor omului, el
continand multe alte tipuri de dispozitii. Dupa intrarea sa in vigoare va fi
un instrument original, fiind singura sursa conventionala (cu valoare de
hard-law) existenta in plan european si chiar universal, care sa cuprinda
un catalog complet al ambelor categorii de drepturi: civile, politice,
precum si economice, sociale si culturale.
Tratatul va avea o natura juridica multipla fiind in acelasi timp:
a) tratat international – supus regulilor dreptului international public;
b) izvor al dreptului comunitar european;
c) text constitutional – document ce constituie fundamentul unei ordini
juridice, ordinea juridica comunitara.
Tratatul este structurat in patru parti: Partea I – reglementeaza
aspectele fundamentale ale Uniunii – definitie, obiective, structura,
competente; Partea a –II a inglobeaza Carta drepturilor
fundamentale adoptata la Nisa, Partea a III- a reglementeaza politicile si
functionarea Uniunii Europene, iar Partea a IV a contine dispozitiile
finale.
O data cu intrarea in vigoare a Tratatului se va clarifica si problema
valorii juridice a Cartei drepturilor fundamentale care va dobandi atat forta
obligatorie, cat si valoare constitutionala.
Un aspect controversat pana la momentul adoptarii acestui tratat
era acordarea personalitatii juridiceUniunii Europene, fapt ce ar antrena
consecinte semnificative in privinta capacitatii Uniunii de a actiona in plan

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

extern ca actor de drept international. Tratatul instituind o constitutie

pentru Europa prevede expres, in art. I-7 „Uniunea are personalitate
juridica”, ceea ce inlatura toate ambiguitatile prevederilor Tratatelor
actuale ale Uniunii.
Personalitatea juridica a UE este o conditie esentiala, iata, in curs
de realizare, pentru a-i permite acesteia o actiune mai coerenta si vizibila
pe scena internationala. Se confera astfel Uniunii posibilitatea de a recurge
la ansamblul instrumentelor de actiune in plan international, precum
dreptul de a incheia tratate, posibilitatea de a fi reprezentata in fata unei
jurisdictii internationale sau de a adera la o conventie internationala, de
exemplu, la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Ajungem in acest fel la analiza relatiilor care apar intre Curtea de
la Strasbourg si cea de la Luxemburg, modul in care jurisprudenta uneia
influenteaza hotararile celeilalte instante. Chestiunea este cu atat mai
importanta cu cat constatam existenta la nivelul Europei a
unei dualitati: a) conventionale
b) jurisdictionale
c) jurisprudentiale.
a) In Europa exista doua tratate care reglementeaza drepturile
omului si doua organizatii distincte: Consiliul Europei si Uniunea
Europeana, fiecare avand la baza cate un tratat. In mod direct in ordinea
juridica a uneia dintre organizatii nu poate fi invocat tratatul din ordinea
juridica a celeilalte. Asa cum intr-un stat exista doua surse privind
drepturile omului, si anume Constitutia (legea interna) si Conventia
Europeana, mutatis mutandis, in cadrul UE sursa de baza a drepturilor
omului va fi Constitutia, la care se va adauga din momentul aderarii
Conventia Europeana. Deocamdata Conventia Europeana nu se impune
direct Uniunii, ceea ce semnifica in plan concret ca actele institutiilor
UE nu sunt atacabile direct la Strasbourg.
b) Dualitatea conventionala are drept consecinta dualitatea
jurisdictionala. Situatia de dependenta ce exista intre ordinea juridica
nationala si ordinea juridica a Consiliului Europei (sub aspectul surselor)

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

se reflecta si la nivel jurisdictional. De exemplu, Curtea Constitutionala a

Romaniei a declarat ca e obligata sa respecte jurisdictia Curtii Europene a
Drepturilor Omului.
Intre jurisdictiile UE si a Consiliului Europei nu exista insa astazi
raporturi de dependenta (de subordonare), exista doar influente. Cu toate
acestea, in raporturile dintre cele doua organizatii se aplica partial
principiul subsidiaritatii, in sensul ca aceasta exista doar sub aspectul
consacrarii, nu si al garantarii.
A stfel, in masura in care Carta europeana (documentul specializat in
materia drepturilor omului in vigoare in acest moment la nivelul Uniunii)
contine drepturi corespunzand unor drepturi din Conventia Europeana –
se pune deci problema subsidiaritatii – sensul si valoarea lor sunt aceleasi,
asa cum sunt conferite de Conventie. Totusi, aceasta dispozitie nu se
opune ca dreptul Uniunii Europene sa acorde o protectie sporita
drepturilor fundamentale, adica exact ideea subsidiaritatii.
c) Dualitatea jurisdictionala atrage dualitatea jurisprudentiala.
In majoritatea cazurilor pozitia celor doua Curti este identica.
Revenind la posibilitatea aderarii Uniunii Europene la Conventia
Europeana a Drepturilor Omului si analizand posibilitatea reala a
infaptuirii acesteia trebuie sa facem pentru inceput referire la Avizul nr.
2/1996 dat de Curtea de la Luxemburg, aviz dat in sensul imposibilitatii
aderarii deoarece s-a afirmat ca s-ar produce o schimbare radicala a ordinii
juridice comunitare, intrucat UE ar trebui sa se integreze intr-un mecanism
institutional international. Curtea de la Luxemburg a mai constat ca nici o
dispozitie din tratatul prin care comunitatea a fost instituita nu confera
institutiilor comunitare, de o maniera generala, puterea de a edicta norme
in materia drepturilor omului sau de a incheia conventii internationale in
acest domeniu. De asemenea UE ar urma sa fie cenzurata de o instanta din
afara Comunitatii (in speta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului), desi,
precizam ca UE este deja membra a Organizatiei Mondiale a Comertului
unde se supune jurisdictiei unor tribunale specializate.

10

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

Astazi posibilitatea aderarii este prevazuta expres in Tratatul

instituind o Constitutie pentru Europa, in art. I -9, par. 2: „Uniunea va
adera la Conventia Europeana a Drepturilor Omului . Aderarea la
aceasta Conventie nu modifica competentele Uniunii.”
Principala dificultate legata de acest aspect este raportul ce se va
stabili intre cele doua Curti de justitie, fiind exprimata ingrijorarea ca prin
aceasta Curtea de la Strasbourg va deveni competenta sa se pronunte cu
privire la dreptul comunitar si la competentele statelor membre UE sau ale
institutiilor Uniunii. Solutia ce se prefigureaza este ca rolul Curtii
europene a drepturilor omului va fi cel al unei jurisdictii
specializate, care vegheaza la respectarea de catre Uniune a obligatiilor
sale internationale ce rezulta din aderarea la Conventie, si nicidecum cel
al unei Curti supreme, care verifica activitatea desfasurata de Curtea de
Justiie a Comunitatilor Europene.
Facem sublinierea ca UE nu va deveni membra a Consiliului
Europei, ci doar parte la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Momentan insa, din perspectiva dreptului comunitar aderarea nu
poate avea loc, fiind inca valabil avizul Curtii din 1996, abia dupa
ratificarea Tratatului instituind o Constitutie acest lucru va deveni posibil.
Din perspectiva Consiliului Europei de asemenea aderarea nu este
posibila intrucat in prezent doar statele, nu si organizatiile internationale
pot deveni membre ale Consiliului si pot adera la Conventia Europeana.
Exista insa in curs de ratificare un Protocol aditional la Conventia
Europeana – Protocolul nr. 14 - care va modifica si completa Conventia
in sensul posibilitatii de aderare la aceasta si a altor entitati.
Asadar pentru ca UE sa adere la Conventia Europeana trebuie sa
intre in vigoare ambele tratate –Constitutia europeana si Protocolul nr.
14 la Conventie. Sa fie insa aceasta o baza juridica suficienta pentru
aderare? Din perspectiva ordinii juridice comunitare nu mai e nevoie de
nimic, dar din perspectiva ordinii juridice a Consiliului Europei, doar
faptul ca s-a deschis calea spre aderare nu e suficient, e nevoie de
incheierea unui tratat de aderare a UE la Conventie (incheiat intre UE si

11

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

toate statele parti la Conventie, nu Consiliul Europei, pentru ca UE nu

adera la Consiliul Europei).
Una dintre consecintele semnificative ale aderarii la Conventie
este existenta unui judecator desemnat de Uniunea Europeana la Curtea
europeana a drepturilor Omului.
Trebuie subliniat ca, din punct de vedere politic, adeziunea
Comunitatilor la Conventie ar fi de natura sa puna in evidenta importanta
pe care atat acestea, cat si statele membre o acorda protectiei drepturilor
omului. Dispozitiile Conventiei ar capata forta juridica obligatorie pentru
insesi institutiile comunitare, care ar fi tinute sa le respecte atunci cand
adopta norme de drept comunitar.
Din punct de vedere juridic aderarea ar fi de natura pe de o parte
sa evite interpretarea diferita a acelorasi dispozitii ale conventiei de catre
cele doua instante, iar, pe de alta, sa elimine anumite incertitudini
privitoare la aplicarea Conventiei. Intr-adevar, din moment ce
Comunitatea nu este parte la Conventie, un act comunitar prin care s-ar
incalca un drept prevazut de Conventie nu poate fi atacat momentan direct
in fata Curtii de la Strasbourg, ci in fata celei de la Luxemburg, care insa
nu este tinuta sa aplice normele Conventiei. Daca aceasta din urma tine
totusi seama de dispozitiile Conventiei o face pentrru ca drepturile omului
sunt considerate a face parte din „patrimoniul comunitar”. In prezent se
recurge la atacarea indirecta a unui asemenea act prin „chemarea in
judecata” in fata Curtii de la Strasbourg nu a comunitatii, ci a tuturor
statelor membre, tinute responsabile de aplicarea normelor comunitare in
cadrul intern.
Caracteristicile protectiei drepturilor fundamentale in cadrul
Uniunii Europene fata de protectia drepturilor omuluiu in cadrul
Consiliului Europei sunt:
1. Uniunea este o organizatie internationala care nu este specializata in
materia drepturilor omului, in timp ce Consiliul Europei este o astfel de
organizatie;

12

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

2. Uniunea nu a avut initial preocupari in domeniul drepturilor omului,

acest domeniu fiind abordat ulterior, in timp ce Consiliul Europei a tratat
de la bun inceput chestiunea drepturilor omului;
3. institutia drepturilor fundamentale (din cadrul Uniunii) este
de origine jurisprudentiala – fiind o creatie a Curtii de Justitie a
Comunitatilor Europene, in timp ce in cadrul Consiliului Europei
drepturile omului au de la inceput o sursa conventionala, Conventia
europeana a drepturilor omului;
4. evolutia consacrarii drepturilor fundamentale s-a facut in cadrul
Uniunii de la jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene la
formalizarea conventionala prin Tratatul instituind o Constitutie pentru
Europa; in cadrul Consiliului Europei evolutia este inversa: Conventia
europeana a drepturilor omului este imbogatita prin interpretare
jurisprudentiala de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului,
ajungandu-se la un „bloc de conventionalitate” (potrivit principiului
solidaritatii), alcatuit din doua surse cu valoare egala – textul scris
(Conventia) si precedentul judiciar (jurisprudenta Curtii europene a
drepturilor omului).
5. (trasatura temporara, pana la intrarea in vigoare a Tratatului
instituind o Constitutie pentru Europa)inexistenta unei surse internationale
conventionale, intrate in vigoare, reglementand complet institutia
drepturilor fundamentale, in timp ce in cadrul Consiliului Europei exista
doua surse internationale conventionale privind drepturile omului –
Conventia europeana si Carta sociala revizuita;
6. absenta initiala a unui organ specializat pentru protectia drepturilor
fundamentale, mult mai tarziu fiind creata institutia mediatorului european
– ombudsmanul; in cadrul Consiliului Europei, de la inceput, Conventia
europeana instituie Comisia europeana a drepturilor omului si Curtea
europeana a drepturilor omului;
7. absenta unui organ judiciar specilizat in materia drepturilor omului –
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, desi trateaza chestiunea
drepturilor fundamentale, nu este o jurisdictie internationala specializata

13

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

in problema drepturilor omului, in timp ce in cadrul Consiliului Europei,

Curtea europeana este o astfel de jurisdictie;
8. (trasatura viitoare, dupa intrarea in vigoare a Tratatului instituind o
Constitutie pentru Europa) consacrarea conventionala de drept comun a
drepturilor fundamentale nu se face printr-un tratat specializat in materia
drepturilor omului, ci printr-un tratat general; in cadrul Consiliului
Europei consacrarea drepturilor omului se face prin surse internationale
conventionale specializate – Conventia europeana si Carta sociala
europeana revizuita.
9. (trasatura viitoare, dupa intrarea in vigoare a Tratatului instituind o
Constitutie pentru Europa) consacrarea conventionala de drept comun a
drepturilor fundamentale se face atat pentru drepturile civile si politice, cat
si pentru drepturile economice si sociale, printr-o sursa conventionala
unica; in cadrul Consiliului Europei exista doua tratate in aceasta materie,
unul pentru drepturile civile si politice – Conventia europeana si altul
pentru drepturile economice si sociale – Carta sociala revizuita.
In incheiere vom trata problematica unui eventual conflict de competenta
intre Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si Curtea
Internationala de Justitie (CIJ).
Curtea Internationala de Justitie este organul judiciar principal
al ONU, cu caracter permanent, deschisa tuturor statelor si avand un rol
important in solutionarea diferendelor internationale si acordarea de avize
calificate din punct de vedere juridic, la cererea unor organe ONU. Curtea
de Justitie a Comunitatilor este o instanta de judecata interna, a carei
jurisdictie este obligatorie (pentru statele membre UE, pentru institutiile
Uniunii , precum si pentru particulari) si este creatoare de drepturi, in timp
ce jurisprudenta CIJ nu poate fi folosita ca sursa pentru solutii ulterioare,
deciziile sale avand un caracter inter partes.
Este de precizat ca toate statele membre ONU sunt parti la Statutul
CIJ, iar statele membre ale Uniunii sunt de asemenea membre ale ONU.
Teoretic, astfel, statele membre pot aduce diferendele lor privind aplicarea
sau interpretarea tratatelor comunitare si in fata CIJ. Mai mult, s-ar putea

14

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

sustine ca statele membre ar avea posibilitatea de a se judeca in fata CIJ in

litigiile ivite in domenii care nu sunt de competenta Uniunii Europene.
Acest lucru este insa imposibil, deoarece potrivit art. 34 din Statutul CIJ,
„numai statele pot fi parti in cauzele dezbatute de Curte”.
Practic insa conflictul poate fi rezolvat pe baza unei prevederi
imperative a dreptului comunitar si a uneiprevederi permisive a Cartei
ONU privind alegerea jurisdictiei de catre state. Astfel, potrivit Tratatului
CEstatele membre se angajeaza sa nu supuna nici un diferend privind
interpretarea sau aplicarea prezentului tratat unui alt mod de solutionare
decat cele prevazute de acest tratat. In lumina acestor prevederi alegerea
jurisdictiei CIJ de catre doua sau mai multe state membre in domeniile mai
sus-aratate ar putea fi considerata o ca o actiune de incalcare a dreptului
comunitar.
În acelasi timp, Carta ONU prevede ca „nici o dispozitie din
prezenta Carta nu va impiedica pe membrii Natiunilor Unite sa
incredinteze rezolvarea diferendelor lor altor tribunale, în temeiul unor
acorduri aflate deja în vigoare sau care ar putea fi încheiate în viitor.”
Astfel, avand în vedere ca jurisdictia CIJ este facultativa, poate fi
inchipuita inclusiv situatia în care diferendele extracomunitare ale
statelor membre, atat în ONU cât și în UE, sa fie aduse, pe baza unui
compromis chiar in fata Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene
cu conditia ca diferendul sa fie in legatura cu obiectul Tratatelor de
infiintare a comunitatilor.
Test de autoevaluare 10.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
Caracteristicile protecției drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii
Europene.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 12.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 10.

În loc de rezumat
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

15

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 10 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10

Sistemul regional european de protecție a drepturilor omului.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 10.1
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a jucat un rol foarte important
in evolutia preocuparilor in acest domeniu, iar primul pas a fost facut in
1969, prin Hotararea Stauder, ocazie cu care Curtea afirma ca „drepturile
fundamentale ale persoanei sunt incluse in principiile generale ale
dreptului comunitar a caror respectare este asigurata de Curte”. Pentru
prima data in zona comunitara se vorbeste de „drepturi
fundamentale”, Mai mult, intrucat respectarea principiilor generale ale
dreptului comunitar este sarcina Curtii, iar printre principii regasim si
drepturile fundamentale, rezulta ca respectarea drepturilor fundamentale
este de competenta Curtii de Justitie. Intrucat principiile generale ale
dreptului comunitar au o forta juridica superioara dreptului comunitar
derivat, pe aceeasi pozitie se afla si drepturile fundamentale, ca principii
generale ale dreptului comunitar.
În 1970 Curtea se confrunta cu pozitia Germaniei (in speta
Tribunalul constitutional federal de la Kalshrue), o data cu aparitia
unui conflict intre o norma de drept comunitar derivat si legea
fundamentala a Germaniei in privinta drepturilor omului. Curtea afirma ca
tot dreptul comunitar este superior dreptului national, in timp ce
Tribunalul federal sustine ca trebuie mentinut nivelul de protectie a
drepturilor omului de la nivel intern, nu sa se diminueze ca urmare a
superioritatii dreptului comunitar, si in consecinta solicita sa se invalideze
respectiva norma comunitara.
Pozitia Curtii era destul de delicata: fie recunostea superioritatea
legii fundamentale a Germaniei fata de dreptul comunitar, ceea ce ar fi fost
contrar chiar conceptului de drept comunitar (aflat pe o pozitie superioara
fata de orice norma interna), fie, restrangea anumite drepturi fundamentale
ale cetatenilor Germaniei, invalidand Constitutia.
Solutia gasita de Curte a fost extrem de inteligenta: in prima parte
a hotararii a apreciat ca nu se poate face apel la dreptul intern pentru a
aprecia validitatea dreptului comunitar, pentru ca astfel se aduce atingere
unitatii si eficacitatii dreptului comunitar, rezulta deci ca validitatea
acestor acte nu poate fi apreciata decat in functie de dreptul comunitar, si
nu se poate refuza aplicarea dreptului comunitar oricare ar fi sursele
nationale, astfel incat invocarea violarilor drepturilor fundamentale
16

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

inscrise in Constitutia Germaniei nu poate afecta validitatea unui act

comunitar. Iata deci ca pozitia Curtii este raspicata in a
afirma superioritatea dreptului comunitar; insa in a doua parte a hotararii
sale Curtea face un compromis. Reluand ideea din 1969 afirma ca
drepturile fundamentale incluse in principiile generale ale dreptului
comunitar se inspira din traditiile constitutionale comune statelor
membre, si deci nu exista contradictie intre drepturile omului din
constitutiile statelor membre si drepturile fundamentale din dreptul
comunitar. In acest fel poate invalida norma comunitara avand ca temei
faptul ca drepturile din constitutia Germaniei sunt de fapt drepturi
fundamentale din care se inspira dreptul comunitar.
În anii urmatori Curtea recunoaste ca si surse ale drepturilor
fundamentale pe lângă traditiile constitutionale comune statelor
membre ale UE si instrumente internationale – conventii in materia
drepturilor omului la care statele sunt parti, indicand expres Conventia
europeana a drepturilor omului in 1975 prin Hotararea Rutilli, precizand
ca este „o conventie ratificata de toate statele membre ale Uniunii, ceea
ce ii permite sa o foloseasca drept sursa de inspiratie cand identifica
drepturile fundamentale din dreptul comunitar” (Franta tocmai ratificase
CEDO!).
Exemple de drepturi fundamentale afirmate in jurisprudenta Curtii
de Justitie sunt: principiul securitatii juridice, protectia vietii private,
egalitate si nediscriminare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o cale
de atac in fata autoritatilor nationale pentru protectia drepturilor care
decurg pentru particulari din textele comunitare.

Răspuns 10.2
Caracteristicile protectiei drepturilor fundamentale in cadrul
Uniunii Europene fata de protectia drepturilor omuluiu in cadrul
Consiliului Europei sunt:
1. Uniunea este o organizatie internationala care nu este specializata in
materia drepturilor omului, in timp ce Consiliul Europei este o astfel de
organizatie;
2. Uniunea nu a avut initial preocupari in domeniul drepturilor omului,
acest domeniu fiind abordat ulterior, in timp ce Consiliul Europei a tratat
de la bun inceput chestiunea drepturilor omului;
3. institutia drepturilor fundamentale (din cadrul Uniunii) este
de origine jurisprudentiala – fiind o creatie a Curtii de Justitie a
Comunitatilor Europene, in timp ce in cadrul Consiliului Europei
drepturile omului au de la inceput o sursa conventionala, Conventia
europeana a drepturilor omului;
4. evolutia consacrarii drepturilor fundamentale s-a facut in cadrul
Uniunii de la jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene la
formalizarea conventionala prin Tratatul instituind o Constitutie pentru
Europa; in cadrul Consiliului Europei evolutia este inversa: Conventia
europeana a drepturilor omului este imbogatita prin interpretare
jurisprudentiala de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului,
ajungandu-se la un „bloc de conventionalitate” (potrivit principiului
17

Protecția drepturilor omului

 Procedurile europene judiciare de protecție a drepturilor omului

solidaritatii), alcatuit din doua surse cu valoare egala – textul scris

(Conventia) si precedentul judiciar (jurisprudenta Curtii europene a
drepturilor omului).
5. (trasatura temporara, pana la intrarea in vigoare a Tratatului
instituind o Constitutie pentru Europa)inexistenta unei surse internationale
conventionale, intrate in vigoare, reglementand complet institutia
drepturilor fundamentale, in timp ce in cadrul Consiliului Europei exista
doua surse internationale conventionale privind drepturile omului –
Conventia europeana si Carta sociala revizuita;
6. absenta initiala a unui organ specializat pentru protectia drepturilor
fundamentale, mult mai tarziu fiind creata institutia mediatorului european
– ombudsmanul; in cadrul Consiliului Europei, de la inceput, Conventia
europeana instituie Comisia europeana a drepturilor omului si Curtea
europeana a drepturilor omului;
7. absenta unui organ judiciar specilizat in materia drepturilor omului –
Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, desi trateaza chestiunea
drepturilor fundamentale, nu este o jurisdictie internationala specializata
in problema drepturilor omului, in timp ce in cadrul Consiliului Europei,
Curtea europeana este o astfel de jurisdictie;
8. (trasatura viitoare, dupa intrarea in vigoare a Tratatului instituind o
Constitutie pentru Europa) consacrarea conventionala de drept comun a
drepturilor fundamentale nu se face printr-un tratat specializat in materia
drepturilor omului, ci printr-un tratat general; in cadrul Consiliului
Europei consacrarea drepturilor omului se face prin surse internationale
conventionale specializate – Conventia europeana si Carta sociala
europeana revizuita.
9. (trasatura viitoare, dupa intrarea in vigoare a Tratatului instituind o
Constitutie pentru Europa) consacrarea conventionala de drept comun a
drepturilor fundamentale se face atat pentru drepturile civile si politice, cat
si pentru drepturile economice si sociale, printr-o sursa conventionala
unica; in cadrul Consiliului Europei exista doua tratate in aceasta materie,
unul pentru drepturile civile si politice – Conventia europeana si altul
pentru drepturile economice si sociale – Carta sociala revizuita.
In incheiere vom trata problematica unui eventual conflict de competenta
intre Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si Curtea
Internationala de Justitie (CIJ).

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

1. Florica Brașoveanu, Instituții fundamentale ale dreptului internațional

public, Editura Sitech, Craiova, 2016.
2. Marţian Niciu, Drept internaţional public, Editura Servosat, Arad, 1997,
p.206
3. Thomas Buergenthal si Renate Weber, Dreptul internaţional al
drepturilor omului, Editura ALL, 1996, p.25

18

Protecția drepturilor omului