ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

Facultatea de Comert

Studiu privind afirmarea design-ului ca platforma a creativitatii si a

inovatiei de produs,ca instrument de crestere a competitivitatii

-Stilul Art Nouveau-

Tase Andreea
Toma Raluca
Grupa 368,seria E,Anul 3

Bucuresti,2007
1.Stilul Art Nouveau-geneza si principii estetice

Stilul Art Nouveau, a aparut la sfarsitul anilor 1890, trãsãturile sale de baza patrunzand in
toate aspectele artei si design-ului.
In 1895, un negustor de arta de origine germana, Samuel Bing, a inaugurat o galerie de
arta la adresa 22 Rue de Provence, Paris. Cunoscator al artei japoneze, el s-a hotarat sa-si
dedice noua afacere ultimelor tendinte din arta si arta aplicata si din aceasta cauza si-a
numit galeria L’Art Nouveau - Noua Arta.
Expozitia cu care si-a inaugurat galeria a prezentat o varietate uimitoare de tablouri,
sculpturi, ilustratii, ceramicã, sticlarie si mobilier, in stiluri foarte diferite.In ciuda
diversitatii, multe exponate aveau doua elemente comune: respingerea realismului
traditionalist in favoarea imaginilor exotice si simbolice si o fascinatie data de potentialul
decorativ al liniilor curbe, iesite in relief. Aceste doua elemente au devenit definitorii
pentru stilul care a devenit ulterior cunoscut sub denumirea galeriei lui Bing - Art
Nouveau.
“Curentul Art Nouveau este o miscare romantică, individualistă şi antiistorică, raspandita
in intreaga Europă intre anii 1890 si 1910”,conform lui Wilhelm Pehnt in Lexiconul
ilustrat de Arhitectura Moderna aparut intr-o primă editie în anul 1963, un an înaintea
marii expozitii Jugendstil de la München. Chiar dacă romantismul poate fi privit el insusi
ca o miscare antiistorică şi este in egala masura considerat ca ducand gustul pentru
individualism pana la egotism, afirmatia lui Pehnt este un reper in istoria artei.
Art Nouveau este si o miscare individualista propunand o abordare pur artistică pentru
conceperea si realizarea artefactelor. Pentru societatea secolului al XIX-lea era o atitudine
perfect normală de a apela la artist pentru a rezolva problemele estetice pe care le ridicau
masinile si sa insiste asupra frumsetii formei. Artele diferă de la o tară la alta şi de la un
artist la altul, existând totusi o evidentă unitate în această diversitate.
Miscarea Art Nouveau este de asemenea antiistorica, pentru ca Noul Stil se naste ca o
reactie fată de istorism-ul si eclectismul ce dominasera - in diverse variante – arhitectura
secolului. In plus se naste cu ideea de a creea o expresie proprie secolului al XIX-lea,
sinteza a cunostintelor dobandite pe parcursul a decenii.
In ce priveste delimitarea in timp , intre 1890 – 1910 , ea trădează o perspectiva
trunchiata,exclusiv vest – europeana , deoarece se poate constata mai ales in Estul
Europei, dar nu numai, o existenta in varii forme a stilului pana in timpul Primului
Razboi Mondial. In acelasi sens Dictionnaire du XIX eme siècle PUF 1997 sub directia
Medeleinei Ambrière citeazã lucrãri realizate nu mai tarziu de 1908.

Curentul Art Nouveau are multiple origini: Gothic revival, celtic revival, miscarea Arts &
Crafts, simbolismul, istorismul, orientalismul. Numele unor William Blake, Ruskin,
Morris, Crane, Breadsley, Dresser, Mackmurdo pot fi citate ca înaintasi.
Stephen Tschudi Madsen în cartea sa Art Nouveau din 1967 decelează patru modaliăti de
a concepe stilul luând în consideratie aspecte ale formei, astfel :
• o conceptie abstracta şi de structura, uneori aproape sculpturala
• un stil floral de o vadita inspiratie vegetala, in care se acorda o deosebita atentie
elementului organic si de crestere;aceasta tendinta se regasea cu precadere în
spatiul cultural franco – belgian, dar si cu unele nuante - in Italia
 • o conceptie linear bidimensională si literar simbolica, mai ales în Scotia la grupul
alcătuit în jurul lui Charles Rennie Mackintosch (1868 - 1928)
• o conceptie constructiva si geometrica in Germania si Austria cu precadere
Definirea stilului:
• Conceptia formei: linia asimetrica care se termina printr-o miscare ca de bici,
incarcata de energie constituie principala caracteristica de oranmental al stilului
art nouveau. Intotdeauna vie, in permanenta in miscare, ornamentatia apare
echilibrata. Privind mai in adancime se remarca stradania de a stapani miscarea
prin intermediul unei armonii bine echilibrate. Aspectul cel mai important al
decoratiei este capacitatea sa de a sublinia structura formei si apoi de contopi atat
obiectul cat si ornamentul lui intr-o entitate organica: scopul devine astfel unitatea
si sinteza. Exista mai multe stiluri art nouveau. Stilul abstarct si structural
simbolic se gaseste in sfera culturala franco-belgiana(decoratia executata de
Guimard pentru Metro). Stilul floral si organic se gaseste la Nancy(Emile Gallé sa
prezentat la expozitia de la Pris din 1900 cu o masa de lucru cu machetarie din
diferite esente).
• Conceptia liniara, bidimensionala si simbolica a atins culmile prin scoala de la
Glasgow(detaliile de ornament amintesc muguri stilizati ori boabe de fasole, se
introduc siluete feminine dezinvolte invaluite in conturul unor picaturi de lacrimi
care cad or se circumscriu unor tipare liniare.
Teoriile estetice ale timpului
• Cautarea unitati in arta: una din ideile ce reveneau cu insistenta in cercurile care
dezbateau sistematic problemele artistice ale epoci era dorinta de reinnoire a artei
decorative prin promovarea unor cooperari mai apropiate intre artist si artizan;
• Artizanatul fata de masina: fireste ca artistul trebuie sa-si aduca contributia la
rezolvarea problemelor ridicate de arta aplicata dar se nastea problema daca prin firea
sa artistul era dotat sa rezolve problemele industriei;
• Miscarea reformei: art nouveau respingea cu desavarsire decoratia interioara de la
sfarsitul sec. XIX. Camerele intunecoase intesate de mobila urmau sa fie inlocuite cu
un interior simplu, luminos, in care unitatea stilistica a detaliilor si a intregului
constituia un element esential. Mobilierul era adaptat cu grija interiorului, dupa cum
se observa in opera lui Mackintosh, Van de Velde si Hoffmann. Forma plianta,
rotunda si inchisa contrasteaza cu forma unghiulara si deschisa. Forma
tridimensionala si iluzionara a facut loc unei conceptii bidimensionale simplificata si
stilizata. Principiul ornamental care sta la temelia curentului art nouveau era faptul ca
ornamentul isi avea propria valoare intrinseca. Cele trei idei principale care formeaza
stilul art nouveau sunt: principiul valori intrinseci al liniei, puterea organica a
plantelor si simbolul structural.
Considerat in general un stil preponderent decorativ, in care ornamentul – linii curbe
inspirate din lumea vegetala sau animala, sau elemente geometrice mai abstracte, un rol
preponderent, definitoriu,il are legatura dintre structura si decoratie-structura se naste
odata cu ornamentul.
2. Curentul Art Nouveau in arhitectura

In arhitectura, debutul pe plan mondial al stilului insusi a avut loc la Bruxelles.

Arhitecturii Art Nouveau ii este proprie o estetica bazata mai ales pe compunerea
asimetrica a volumului si fatadelor dar şi a desenului decoratiei Golurile usilor şi
ferestrelor, asimetrice si ele, sunt de multe ori incadrate de arce in formă de potcoava sau
descriu curbe cu mai multe centre. Atelierul fotografic Elvira din München de August
Endell (1871 – 1925), casa Batló si casa Mila ale lui Gaudi sau Biblioteca Scolii de Arta
din Glasgow a lui Mackintosh si Castelul Beranger de Hector Guimard – toate au o
asimetrie bine echilibrata.
Realizata mestesugareste, adică fara folosirea tehnolgiilor moderne, arhitectura Art
Nouveau va folosi cu preponderenta materiale precum placi ceramice de diverse feluri şi
culori, fierul, atat la elementele structurale, cat si la decoratie (parapeti de balcoane,
balustrade de scari, grilaje, garduri, felinare, etc). Sticla, piatra cioplita, esentele de lemn
pretios la interioare si mobilier sunt puse in opera în maniere foarte personale cu evidenta
dorinta de particularizare a arhitecturii, in care pecetea proprie sa fie cat mai vizibila.
Trasaturile stilului arhitectonic Art Nouveau sunt:
● posibilitatea de a pune in practica teoria structurii "expunand" elementele constructive
ale unei cladiri, in special fierul, in asa fel incat sa devina elemente aparente ale fatadei
cel mai adesea cu functie decorativa
● sticla, care a inceput sa se dezvolte ca o modalitate de expresie arhitectonica proprie;
peretele din sticla combinat cu alte materiale si cu diferite procedee arhitectonice (ex:
scarile din sticla si fier realizate de Hotra, pentru Maison du Peuple)
● ritmul lunecator al diferitelor parti ale cladirii, executate adesea cu un contur ferm si
auster (asa cum reiese din lucrarile lui Horta, Gaudi sau Mackintosh), cuprinzand si
arhitectura peisagistica
● predilectia stilului pentru asimetrie, fie din distributia maselor de constructie, fie in
detalii mai putin importante, cum ar fi amplasarea ferestrelor si usilor
● arcul putin aplanat, cu o usoara rotunjire a bazei, izvorand din necesitatile structurale
ale cladirilor masive, cum ar fi: fabrici, gari.
● sentimentul spatiului, prin care disparea conturul precis al unei camere, contopindu-se
imperceptibil cu cele invecinate (exemplul clasic: Casa Mila, Gaudi)

Manifestarea stilului Art Nouveau in diferite tari si reprezentanti:

* BELGIA
Victor Horta, apartinand miscarii de la Bruxelles isi afirma stilul printr-un joc elegant al
liniei in picturile murale in marime naturala, efectulul plastic dinamic al balustradelor si
grilajelor de fier, intrepatrunderea policroma a usilor din sticla si a mozaicurilor si
conceptia libera a spatiului, tratarea asimetrica a fatadei, arc turtit, ornamentatie discreta,
fatade din sticla si metal; printre lucrarile sale (care se afla la Bruxelles) se numara
diverse case (printre care si casa personala ce azi reprezinta Muzeul Horta), Hotel von
Ectvelde (1895-1896), Hotel Solvay (1895-1900), Maidon du Peuple (1896-1899), Gran
Bazaar (1895), Hotel Aubecq (1900), A l'Innovation (1901),
Paul Hankar: este sub influenat engleza si sub orientalism; incearca sa trateze fatada ca
pe un intreg decorativ coeziv; Frizeria din Ixelles (1893), intari in magazine si case.

* FRANTA
Hector Guimard abordeaza stilul este asimetric, abstract si dinamic, usor mai elegant
decat in Belgia, constructia metalica, placile de faianta policroma, decoratia plafoanelor,
joc de linii sofisticat si selectie vesele a materialelor, arcul in forma de potcoava la
intrarile principale; Castelul Beranger (Paris,1894-1898) a devenit celebru datorita
statiilor de metrou din Paris (1899-1900); a lucrat in acest stil pana in 1911, cand a
terminat cladirea Rue la Fontaine;
Yvette Guilbert,Charles Plumet (ce se remarca prin motive florale pe suprafata
limitata),Louis Marnez ,proiectantul restaurantului Maxim (1899)

* SPANIA
Antonio y Cornet Gaudi al carui punct de plecare il constituia neogoticul, folosea arcul
ca o parabola; lucrarile sale au fost executate la Barcelona, capitala Cataloniei: casa
Vicens (1878-1880), Palatul Guell (1885-1888), Colegiul Santa Teresa de Jesus (1889-
1894), Sagrada Familia (1884-1891) fiind este cea mai importanta opera ecleziastica a
acestui stil; se pot observa la aceasta biserica predilectia sa catre structura, la contrafisele
si rezemele ca de oase, tendinte de factura gotica;biserica Santa Caloma de Cervello
(1898-1914), Casa Batlo si casa Mila (1905-1907), Parcul Guell (1900-1914), Casa
Calvet (1898-1904)

* SCOTIA
Charles Rennie Mackintosh ce isi propunea un stil arhitectural inchis, amplasarea
ferestrelor intr-un mod functional conditionat si asimetric; Glasgow School of Art (1897-
1899), Hill House (1902-1903), Windy Hill (1907-1909); 3 capodopere decorative-
Argyle Street Tearoom (1897), Igram Street Tearoom (1901) si Willow Tearoom (1903-
1904); ceainariile scotiene (4 la numar) in 1900

ANGLIA
Charles Harrison Towsend propunea modelarea rotunjita a cladirii, tratarea plastica,
situarea asimetrica a intrarii principale; a proiectat Bishopsgate Institute (1892), Galeria
de Arta Whitechapel (1897-1899), Muzeul Horniman (1900-1902), Church and Graden
of Rest (Essex,1897-1904, la care a colaborat cu William Reynolds-Stephens)
Mackay Hugh Baillie Scott: a schitat mobilierul pentru Marele Duce de Hesse si a
construit un numar de cladiri in Germania, Polonia, Elvetia

* AUSTRIA
Otto Wagner: Nussdorfer Nadelwehr si Karlplatz, Stadtbahn Station (Viena,1897),
Majolika Haus (Viena, 1898), Postsparkasse (Viena 1904-1906);
Josef Hoffman folosea patratul, culorile alb si negru; Purkersdorf Sanatorium (1903-
1904), Palais Stoclet (Bruxelles,1904-1911), Hochzeitsturm (Darmstadt, 1907)
Joseph Maria Olbrich: Haus der Wiener Sezession (Viena,1898-1899)
Adolpp Loos: Sezession (1897)

* GERMANIA
Peter Behrens abordeaza trasaturi curbilinii si tendinta generala de efuziune
nedecorativa, adopta arcul mare, care se curbeaza usor, servind unui scop total
constructiv; a proiectat Hala de turbine din fier si sticla pentru AEG, devenind primul
designer industrial
August Endell: studioul fotografic Elvira (1897-1898)
Van de Velde: Teatrul din Koln

* OLANDA, SCANDINAVIA, ITALIA SI AMERICA

- stilul Art Nouveau olandez s-a caracterizat prin simplitate burgheza, lipsit de excese si
lux opulent, elementul traditional, caramida, este folosit din plin; arhitecti: Herman
Pieter Mutters, Karel Sluyterman, Wilhelm Kromhout
-stilul nu a prins radacini nici in arhitectura scandinava, totusi in Suedia: Ferdinand
Boberg, Carl Westman; in Finlanad: Lars Sonck; in Danemarca: Holen Munthe, Henrik
Bull
-in arhitectura italiana stilul Art Nouveau a aparut sub o infatisare nationala, pastrand
numeroase urme ale traditonalului italienesc; arhitecti: Giuseppe Sommaruga- Palazzo
Castiglioni (Milano,1901-1903), Gino Coppede, Raymondo D'Arano.
-in arhitectura americana, stilul Art Nouveau a evoluat mai mult ca ornament; Louis H.
Sullivan- foloseste decoratia la suprafata, dar fara a avea vreo functie structural
simbolica, fara sa invaluie cladirea cu o bogatie de detalii florale; ornamentatia cladirilor
e marcata de o puternica intensitate si violenta; ex: Magazinul universal Carson, Pirie &
Co (Chicago,1899-1901), Wainwright Building (St. Louis,1890-1891), Guaranty
Building (Buffalo,1894-1895)

Pe scurt, se poate spune ca arhitectura Art Nouveau a inflorit in anii 1892-1900,

contramiscarea a luat fiinta in perioada 1898-1899 si ca in 1902-1903 era deja abandonat,
cu toate ca reprezentantii sai cei mai ferventi au continuat sa lucreze pe aceeasi linie inca
cativa ani, si anume, pana in 1910. Odata cu izbucnirea razboiului in 1914, stilul era deja
depasit, desi influenta sa se simtea puternic in expresionismul structural al lui Enrich
Mendelson, Turnul Einstein din Neubabelsberg, 1919-1921 si in lucrarea lui Rudolph
Steiner, Goetheaneum, din Dornach, inceputa in 1923.
Acest stil de arhitectura a realizat dezvoltarea si aplicarea expresiilor arhitectonice
stilistice,aspiratia catre o tratare ornamentala a fatadei ca un intreg, tratarea dinamica si
plastica a masei cladirii
Contributiile remarcabile ale stilului le constituie expunerea structurii si tratarea
decorativa, simbolica, ca si sentimentul cert al valorii intrinseci a ornamentatiei,
amplasarea sa si proiectul desavarsit organic, precum si impulsurile date prin tratarea
plastica a cladirii.
Stilul Art Nouveau a fost de asemena primul care a reusit sa imbine sticla cu metalul,
pentru a forma o expresie artistica estetica arhitectonica si stilistica.Una din trasaturile
majore si cele mai durabile ale stilului o reprezenta cautarea unei forme de expresie
arhitectonice inchise.
Din punct de vedere istoric, realizarile sale arhitectonice apartin mai curand etapei sale
finale a fortelor creatoare de stil din secolul al XIX-lea.
In jurul anilor 1898-1899 a luat fiinta in Germania si Austria o contramiscare, in paralel
cu miscarea din Scotia: la inceput exista o tendinta de a abandona ornamentatia originala
Art Nouveau si de a dezvolta in locul acesteia un joc geometric de o eleganta similara si
de aceeasi calitate artistica, dar in care patratul se instalase ca element estetic esential.
Ulterior, odata cu eclipsarea ornamentarii ca atare, s-a manifestat o puternica tendinta de
indepartare de stilul Art Nouveau si de tot ceea ce acesta reprezenta. Inca din anii 1902-
1903 aceste tendinte si-au gasit expresia adecvata si Mackintosh, Hoffman, Wagner,
Olbrich si Behrens s-au indepartat de acest stil. Curand dupa 1900, la Paris, stilul fusese
abandonat.
In Spania, unde Gaudi continua sa lucreze nestingherit prin primele decenii ale noului
secol, stilul Art Nouveau incetase in cele din urma atunci cand maestrul se dedicase
planurilor pentru Sagrada Familia in anii 1909-1910.

3.Tendinte ale curentului Art Nouveau in sculptura

Daca sculptura anilor 1870-1880 a fost in mare influentata de Neo-Baroc si de curentele

realiste, dezvoltarea din anii '90 apare ca o reactie impotriva acestor tendinte, avand loc o
schimbare in conceptia referitoare la forma, compozitie si contur.
Acum atentia este concentrata asupra unei forme inchise, cum este “Balzac” al lui Rodin
(1892-1897); silueta nu mai eclipseaza si nici elemetele izolate nu intrerup ideea de
unitate. Conturul se agata de silueta, invaluind-o complet, joc ritmic al liniei.
Tot acum se introduce si granitul, in vreme ce ceara, candva la moda, fusese abandonata.
Se incearca redarea efectului monumental al sculpturii.
Aparea ideea ca figura trebuie sa se dezvolte din soclul sau, din masa efectiva a
materialului, fie ca acesta era piatra sau bronz. Soclul obtinea o forma Art Nouveau
caracteristica mai ales prin miscarea de alunecare a partii inferioare, care deseori da
impresia ca suporta greutatea monumentului pe care o transmite in pamant. Poate fi vorba
de un simbol structural. In tratarea suprafetei descoperim o tendinta remarcabila de a
rezuma forma fluida, care aproape ca sugereaza o pelicula de umezeala, ca in lucrarea lui
Meunier din 1900: “Antwerp”.
Un alt curent in sculptura anilor 1890 era repetarea ritmica a unui motiv- Rodin recursese
la aceasta in lucrarea "Burghezii din Calais"; "Sursa" lui Georges Minne (1898) si
"Fantana" lui Vigeland (1900-1914).
Se punea accent sporit pe valorile plastice, continutul ajungand sa aiba o importanta
minora. Apar motive complet noi, care proveneau din psihicul uman, interesul concentrat
in jurul ciclului de viata al Omului, tensiunea interioara si relatiile Omului cu Natura.

Manifestari ale stilului in diferite tari si reprezentanti

* BELGIA SI FRANTA –
Georges Minne: "Tinerele ingenunchiate"(1896), "Baiatul care poarta relicve"(1897),
"Izvor cu baieiti ingenunchiati"(1898)
-In Franta, Aristide Maillol: "La Source"(1898), "Soyez amoureuses, vous serez
heureuses"(1890), bazoreliefurile "La Mediteranee"(1902) si "Le Desir"(1904)
- tot francez si Jean Dampt: "Sarutul bunicii"(1892)

* GERMANIA - Barlach si Obrist

* SCANDINAVIA - Vigeland

* ANGLIA – Gilbert

Desi n-a existat o scoala Art Nouveau in domeniul sculpturii, exista tendinte stilistice din
acest curent care se reflecta clar in sculptura anilor '90 prin forma inchisa, efortul catre
sintetizare si accentul asupra valorii intrinseci a liniei si preferineti pentru un contur
suplu, insa clar definit.

4.Curentul Art Nouveau in pictura

Intr-o etapa destul de timpurie in pictura europeana post-impresionista s-au manifestat

anumite trasaturi care se afla in opozitie cu conceptiile impresioniste. Reactia era
indrepata impotriva dizolvarii formei, contururile dobandindu-si in scurt timp valoarea
proprie si calitatile speciale ale liniei au devenit in curand un element nou si independent
al formarii tabloului. Intr-o incercare de a analiza rolul jucat de Art Nouveau in evolutia
picturii trebuie spus ca acesta reprezinta o reactie impotriva impresionismului, cu
exceptia zonei de cultura germana.In esenta,stilul reprezenta o reactie impotriva
dezvoltarii suprafetei si liniei si in pictura a marcat sfarsitul conceptiei iluzioniste asupra
formei.S-a restabilit conturul,liniei adevarate si traiectoriei I s-a conferit propria sa
valoare.Aceste imagini pot sa aiba importanta pentru continut prin modul in care lina
stapaneste atmosfera tabloului prin intermediului efectului sau sugestiv,ori ele pot evoca
valori ornamentale.
Desi curentul Art Nouveau a avut un declin rapid caci deja in 1902 el se
risipise,importanta sa in artele aplicate si arhitectura este coversitoare.Acest curent nu
apartine nici secXIX nici sec.XX ci este un fenomen independent, de tranzit, un stil
separat cu radacini in sec.XIX in privinta teoriei artei si istoriei stilului dar al carui scop
deplin era sa se debaraseze de mostenirea stilistica si sa creeze ceva cu totul nou.Astel
putem spune ca stilul Art Nouveau are toate drepturile la un loc aparte in istoria artei, dar
mai cu seama in istoria stilurilor si a artei aplicate.
Artistii renunta tot mai des la natura, abstractizand-o, transformand-o si interpretand-o in
diverse moduri.

Manifestari ale stilului in diferite tari si reprezentanti

• ITALIA
Scoala prerafaelita tarzie-Edward Burnes Jones cu "Pelicanu"(1881),Walter Crane
cu mozaicuri, "Caii lui Neptun"(1892), Frank Brangwyn

• FRANTA
 Soala de la Pont-Aven si nabistii militeaza impotriva descompunerii motivului,
perspectivei lineare, lipsei de continut si dizolvarii demarcatiei dintre linie si forma.
Georges Seurat: "La Grande Jatte"(1884-1886)
Emile Bernard: "Bretonnes dans la Prairie"(1888)
Paul Gaugin: "Jacob luptand cu Ingerul"(1888), "Cristul Galben"(1888), "Frumoasa
Angele"(1889)
Paul Ranson: "Nud in decor oriental"(1890), "Doua Nuduri"(1890)
Maurice Denis: "Aprilie"(1892)
Maeterlinck: "Cele sapte printese"(1891)
Henri de Toulouse-Lautrec: contributia Art Nouveau in domeniul afisului si in pictura,
la portrete de femei

* OLANDA SI SIMBOLISMUL FLAMAND

Van de Velde, Bruxelles: "Ornament cu fructe"(1892), "Priveghiul ingerilor"(1893)
Fernand Khnopff, Belgia: "Spinx"(1884), "The Offering"(1891), "I lock my door upon
myself"(1891), "La poesie de Stephane Mallarme"(1892), "Comme des flammes, ses
longs cheveux"(1892), "Arum Lily"(1895)
-Jan Toorop, Olanda: "Faith giving way"(1891), "The girl with the Swans"(1892),
"Apocalypse"(1892), "Oh, Grave, Where is thy Victory" (1892), "Three Brides"(1893)
-Johan Thorn Prikker: "The Bride"(1893)

* EXPRESIONISMUL GERMAN
Edvard Munch: "Mars funebru"(1897), "Friza vietii"(1889-1890),"Sarut", "Inserare",
"Melancolie","Teama", "Seara pe strada Karl Johan", "Pubertatea"(1890-1892),
"Vampir", "Madona", "Gelozie", "Strigat"(1893), "Cenusa"(1894), "Femeie in trei
ipostaze"(1894), "Dansul vietii"(1900)

* JUGENSSTILMALEREI" IN ELEVETIA, GERMANIA SI AUSTRIA

Ferdinand Hodler, Germania: "Noaptea"(1890), "Vis", "Ziua", "Primavara"(1899-1890)
Giovani Segantini, Germania: "Cele doua mame", "Ingerul Vietii", "Ucigasa de
copil"(1894)
Klinger, Germania: "Judecata lui Paris"(1885-1887)
Ludwig von Hoffman, Germania
Franz von Stuck, Germania: "Pacat"(1892)
Hugo von Habermann: "Salome"(1909), "Judith", "Salambo", "Mireasa Sarpe"
Klimt: pictura murala de la Universitatea din Viena(1900-1903), mozaicurile de pe peretii
Palatului Stoclet din Bruxelles(1910)
Stilul Art Nouveau in pictura reprezenta o reactie impotriva picturii impresioniste (cu
exceptia zonei de cultura germane). In esenta,stilul a reprezentat o reactie impotriva
dezvoltarii suprafetei si liniei si in pictura a marcat sfarsitul conceptiei iluzioniste asupra
formei. S-a restabilit conturul; liniei adevarate i s-a dat valoare; peisajul si pictura
figurativa, in care Omul se contopeste cu decorul sau.
5.Curentul Art Nouveau in arta aplicata

Stilul Art Nouveau s-a dovedit cel mai prolific in domeniul artelor aplicate si cel mai
semnificativ in istoria artei.
Acest stil a creat o noua ornamentatie, noua atitudine fata de intrebuintarea acestuia a
avut o semnificatie mult mai mare: pe de o parte era efortul constient care contopea
obiectul si ornamentul, astfel incat forma ca atare dobandea valenta ornamentului; pe de
alta parte exista preocuparea pentru plasarea exacta a ornamentului si a relatiei dintre
suprafetele decorate si nedecorate, creandu-se astfel o tensiune intre suprafata si
ornament.
Natura experimentala a stilului Art Nouveause manifesta si in acceptarea catorva forme
noi si a unor combinatii noi de materiale: fierul forjat, cuprul si diferite piese
semipretioase cunosteau un adevart reviriment.

Constructia de mobila a fost supusa unei improspatari, care au dus la aparitia unor noi
tipuri de mobile (ex: scaunele lui Riemerschmid cu stinghie oblica). S-au inventat piese
noi: sofa combinata cu un bufet si rafturi. Un pas important pe linia inovatiei a fost ideea
de a combina cateva piese de mobilier care alcatuiesc o parte integranta a interiorului.
Stilul a lichidat dezordinea, suprimand bibelourile, antichitatile si aplicele. Accentul se
punea pe componentele esentiale: pereti, podea, plafon si pe lumina, spatiu, aer.
Cornisele au disparut, inaltimea a fost redusa si corpurile de iluminat electric le-au
inlocuit cu totul pe cele cu parafina.
S-a introdus o gama de culori cu totul deosebita, punandu-se accent pe nuantele palide ca
albul laptos, verdele-olive, rozul si diverse tonuri de violet.
Ca material pentru mobila s-a ales lemnul deschis, netratat, stejarul devenind materialul
predominant, mai ales in Anglia, Belgia, Olanda si Scandinavia.

In orfevrarie: s-au introdus pietre pretioase in scop decorativ in contrast cu suprafata

neteda, pentru a iesi in evidenta; argintul n-a mai fost cizelat si gravat, ci a inceput sa fie
lucrat in relief, forma obiectului devenind trasatura esentiala; prelucrarea artistica a
pietrei si a monturii a devenit chiar mai importanta decat valoarea bijuteriei ca atare. In
cazul obiectelor de traditie cum ar fi tacamurile, modelele noi, simple nu aveau nimic
revolutionar.

In domeniul sticlei, miscarea Art Nouveau a dat doi mari artisti: Galle si Tiffany, care isi
cucerisera deja o pozitie solida in istoria sticlariei datorita imaginatiei lor tehnice si a
sentimentului formei, culorii si decoratiei.

In ceramica s-a creat o serie intreaga de modele noi, au aparut si au fost experimentate
smalturile si tehnicile noi.

In feronerie-ca reactie impotriva fontei turnate, curentul Art Nouveau si-a manifestat
preferintele pentru fierul forjat si arama. Regenerarea prezenta in obiectele din fier forjat
si in inaltul nivel artistic la care s-a ajuns in acest domeniu in intreaga Europa se
datoreaza curentului Art Nouveau si iscusintei sale de a promova proprietetile speciale
ale materialului. Suprafata era de obicei batuta cu ciocanul in asa fel incat obiectul purta
intotdeauna amprenta prelucrarii manuale, contrastand vizibil cu obiectul produs de
masina.
Curentul Art Nouveau presupunea o regenerare in interiorul fiecarei sfere a artelor
aplicate, cu toate acestea, in alte domenii n-a inflorit atat de puternic si cu atata
imaginatie si libertate ca in mobilier, bijuterii, sticla si feronerie.

6.Cauzele disparitiei curentului Art Nouveau

Acest curent nu a izbutit sa realizeze dorinta generala europeana de a crea un stil

international de durata.Motivele, pentru care curentul Art Nouveau s-a intrerupt si a
disparut dupa o perioada atat de scurta, sunt multiple:
♠ acest stil nu oferea nici o solutie problemei corelarii masinii cu normele estetice
♠ teoriile Art Nouveau se bazau pe creatia artistului si pe o abordare artistica pur
individuala a artefactelor
♠ in general, Art Nouveau era un "stil de artist" si nu satisfacea necesitatile unui design
simplu, potrivit productiei de masa
♠ noile idealuri, cu insistenta lor asupra naturii specifice a materialelor, erau de asemenea
ignorate de artistii Art Nouveau (scopul urmarit fiind de a imbina toate elementele
formale intr-un intreg decorativ, fara sa tina cont de material, fie ca acesta era piatra,
metal ori lemn)
♠ Art Nouveau era de la inceput pana la sfarsit un stil care depindea de ornament
(ornamentul a fost desfiintat fara mila, iar stilul Art Nouveau s-a numarat printre celelalte
excese ale secolului al XIX-lea); aspectele decorative ale stilului erau superficiale si pur
exterioare, de aceea Art Nouveau aducea mai curand cu o moda decat cu un stil,
majoritatea oamenilor nereusind sa surprinda semnificatia sa mai profunda si nici dorinta
autentica de expresie stilistica, pe care a adus-o cu sine; costumele elegante si sofisticate
care veneau din Paris si Bruxelles nu erau de fapt decat niste podoabe de toata ziua
♠ curentul Art Nouveau n-a devenit niciodata atat de universal, pe cat se sperase si se
asteptase, din contra, dobandise o expresie esential individuala si nationala; mai mult,
multi designeri preferau sa arunce o privire in trecut pentru a descoperi mai curand ceea
ce este de evitat, decat sa priveasca inainte pentru a descoperi ceea ce este necesar
♠ curentul Art Nouveau n-a izbutit sa ofere solutia problemelor de forma pe o baza
sociala mai larga, nedevenind nicodata un stil de masa, ci a ramas un stil "de artist"
pentru cei cativa alesi; incapacitatea curentului de a aprecia posibilitatile formale ale
masinii si ale produsului realizat de masina sunt de asemenea corelate cu atitudinea sa
fata de problemele sociale
♠ avea o forma sofisticata, ramanand un stil pentru cei instariti, preocupat doar de
necesitatile clasei superioare; intr-o mare masura a fost un stil de bijuterie, un stil de
mobila de lux, un stil pentru specialisti in sticla si textile elegante
In mod inevitabil, dupa cum s-a intamplat de atatea ori mai inainte in istoria stilistica a
Europei, a urmat o revenire la normele obisnuite ale limbajului artistic clasic
7.Realizarile si locul in istorie a stilului Art Nouveau

Desi radacinile sale merg pana in anii 1860-1870, de abia la mijlocul anilor 1890 putem
spune ca stilul Art Nouveau s-a conturat pe deplin; a inflorit in a doua jumatate a anilor
nouzeci, atingand apogeul pe la 1900, dupa care a urmat un declin rapid.
Curentul Art Nouveau a pregatit terenul pentru evolutiile moderne din arhitectura si in
toate celelalte ramuri ale artelor aplicate; in artele aplicate a constituit un punct de plecare
complet nou- interesul era concentrat asupra unor valori pur estetice, in locul celor antice
care dominase in in cea de a doua parte a secolului al XIX-lea (presupunea reconsiderarea
completa a atitudinii fata de decoratia interioara)Dezordinea pitoreasca din decoratia
interioara de "inspiratie istorica" a cedat unei decoratii spatioase, bine planificate; s-a
stabilit un sentiment al unitatii in decoratia interioara.
A fost promovata o schema a culorii complet noua si rafinata, bazata pe verde-oliv, crem,
gris-roz, violet palid si alb laptos: pe scurt lumina a inlocuit intunericul
In arhitectura, stilul Art Nouveau s-a caracterizat prin accentul pe conturul inchis si pe
delimitarea sculpturala ferma, prin cultul structurii arhitecturale si posibilatile sale ca
mijloc de exprimare artistica; a contribuit la arhitectura moderna si preocupare pentru
formele sculpturale;
Nu se cultiva figura in miscare ori in extensie, ci forma ingenunchiata, sezand, aplecata
ori chircita: intr-un sens mai larg, stilul Art Nouveau a ajutat la restabilirea unor calitati
sculpturale de baza, cum ar fi: stabilitatea, ritmul si monumentalitatea.
In pictura, stilul Art Nouveau exploata valoarea innascuta a liniei si puterea sa sugestiva,
a subliniat acel Stimmung (dispozitie) al continutului, prefigurand astfel expresionismul;
importanta a fost si sublinierea valorii ornamentului; forme si culori, linii si suprafete
erau imbibate cu o semnificatie independenta de continut , pur si simplu in virtutea
efectului lor decorativ; stilul Art Nouveau poate sa fi ajutat de asemenea la evolutia
suprarealismului si la pictura non-figurativa
Art Nouveau reprezinta un fenomen independent si de tranzit, un stil separat si cu
radacini adanci in secolul al XIX-lea in privinta teoriei artei, istoriei artei si istoriei
stilului, dar al carui scop deplin era sa se debaraseze de mostenirea stilistica si sa creeze
ceva cu totul nou; cu aceeasi exactitate cu care isi extragea seva din istoricism, curentul
Art Nouveau prefigura Miscarea moderna, trasand calea catre secolul XX.
Bibliografie:

1. S.Tschudi Madsen-Art Nouveau,Editura Meridiane-Bucuresti,1977

2. Roger-Henri Guerrand -STILUL ART NOUVEAU ÎN FRANŢA,articol
extras de pe site-ul www.art-nouveau-europa.net
3. Alexandru Beldiman -ARHITECTURA ART NOUVEAU IN EUROPA,
articol extras de pe site-ul www.art-nouveau-europa.net
La maison du people

Catedrala Sagrada Familia

Sinagoga in stil Art nouveau din Brasov

 Le Christ Jaune,Paul Gaugain

Caii lui Neptun(detaliu),William Crane