HIDROCEL

Definiție

Un hidrocel este definit ca acumularea patologică de lichid seros la nivelul pelvisului și inghinal
din cauza diverselor etiologii, cum ar fi boli sau traumatisme. Are manifestări clinice distincte, în
special disconfort și suferință psihosocială. Înțelegerea anatomiei, embriologiei și fiziologiei
asociate cu formarea hidrocelului este crucială pentru a înțelege debutul și progresia acestuia.
Colectarea de lichid poate rezulta din procesul vaginalis patentat sau dintr-un dezechilibru al
secreției și absorbției în interiorul tunicii vaginale. Un hidrocel poate fi organizat în mai multe
clasificări care pot afecta bărbați și femei de orice vârstă. Hidrocelul este în mod caracteristic
nedureros, dar poate duce la complicații fizice și psihologice. Alte complicații pot fi evitate dacă
sunt folosite tehnici adecvate de diagnostic și terapeutic.
Clasificare

Clasificarea adecvată a hidrocelului ca primar, secundar comunicant, secundar necomunicant,

indus de microbi, inflamator, iatrogen, indus de traumatism, indus de tumoră, canal de Nuck,
congenital și gigant este importantă pentru identificarea etiologiei subiacente. Adesea, acest
proces este trecut cu vederea atunci când clasificarea sau etiologia este prea rară. Pentru aceasta
este importantă o evaluare concentrată, astfel încât să se poată asigura un management în timp
util.
Hidrocelele pot fi clasificate în primare, comunicant secundar, secundar necomunicant, indusă de
microbi, inflamator, iatrogen, indus de traumatism, indus de tumoră, canalul Nuck, congenital și
gigant. Un hidrocel primar este un hidrocel idiopatic fără etiologie cunoscută. Când este
diagnosticat, un hidrocel primar este tensionat clinic și nu este palpabil la examenul fizic.
Hidrocelul secundar include hidrocelul comunicant și necomunicant. Aceste tipuri de hidrocel
aflate la baza testiculului pot fi parțial palpate la examenul fizic. Hidrocelul comunicant apare
atunci când există o cale între cavitatea peritoneală și scrot sau cavitatea peritoneală și regiunea
inghinolabială. Această cale rezultă din procesul vaginalis patentat, care poate fi parțial sau
complet deschis și nu comunică cu abdomenul în timp ce există un proces vaginal mic sau unul
complet șters. Este de obicei localizat în tunica vaginalis și nu își schimbă dimensiunea.
Hidrocelul se poate dezvolta secundar: testicul dislocat, infarct testicular, microlitiaza testiculului,
litiaza tunica vaginala, sarcoidoza testiculului, corp strain retinut (ex. glont sau sticla), precum si
leziuni a obiectelor ascutite (ex. gheata sau scobitoare).
Ce fel de hidrocele exista si etiologia acestora

Printre numeroasele cauze ale hidrocelului, cel mai frecvent tinde a fi perturbarea sistemului
limfatic. Intervențiile chirurgicale, cum ar fi varicocelectomia laparoscopică, pot perturba parțial sau
complet drenajul limfatic testicular, ceea ce duce la complicația postoperatorie a hidrocelei.
Dezechilibrul drenajului și intrarea în țesutul limfatic din jurul scrotului este o altă cauză a hidrocelei .
Când hidrocelul este tipul necomunicativ, responsabile pot fi canalele aquaporine. Hattori et al. a
cercetat expresia canalelor aquaporine în raport cu hidrocelul necomunicativ. Tunica vaginală a
pacienților cu hidrocel a fost studiată, apoi comparată cu un control masculin neinfectat cu hidrocel.
Pentru a găsi canalele aquaporine 1 și 3 a fost utilizată Analiza Western blot. Canalele aquaporine
funcționează pentru a regla fluxul de apă prin membrana plasmatică, iar o anomalie a acestor canale ar
putea fi legată de formarea hidrocelului. Studiul a concluzionat cu constatarea unui excess a canalului
aquaporin unu în tunica vaginală a pacienților cu hidrocel. Fluidul hidrocel se poate manifesta prin
creșterea producției de lichid din capilarele care conțin canalul excedent acvaporin unu, ducând la
drenajul limfatic care este mai mic decât ieșirea. Acest studiu de pionierat duce la speculații și ar
trebui să încurajeze în continuare explorarea rolului canalelor aquaporine și conectarea acestora la
hidrocel.
Hidrocelele uriașe sunt cauzate mai ales din cauza fobiei și neglijării pacientului. Acestea sunt cel
mai probabil întâlnite în țările sărace din lumea a treia, unde pacientul nu are mijloacele sau resursele
necesare pentru a trata hidrocelul. Atunci când un hidrocel gigant nu este tratat, are consecințe grave
asupra calității vieții pacientului .
Un hidrocel poate apărea și după transplantul renal. Acest lucru apare cel mai probabil din cauza
limfaticelor care au fost deranjate. Penn at al. discută un studiu ce constă dintr-o serie de transplanturi
renale și complicații testiculare. Hidrocelul a fost cea mai frecventă complicație datorată unei
perturbări a canalelor limfatice de-a lungul vasului iliac. Tulburarea limfatică a provocat hidrocelul,
deoarece a afectat negativ absorbția limfaticelor, în ciuda secreției regulate a fluidului.
Un hidrocel reumatoid este o manifestare rară a hidrocelului. Ijaz raportează un bărbat în vârstă de
53 de ani care a suferit o intervenție chirurgicală de reparare a hidrocelului cu depozite maronii în
interiorul tunicii vaginale. S-a făcut biopsia acestor depozite și s-au identificat a fi țesut fibros
vascular cu focare de necrobioză, înconjurate de macrofage palisade. Aceasta este o caracteristică a
răspunsului țesutului reumatoid. Acest răspuns imun față de tunica vaginală ar putea fi explicația de
ce la acest pacient s-a dezvoltat hidrocelul

Complicațiile
Hidrocelul este în general considerat inofensiv. Dar există tot mai multe dovezi a influențelor nocive
ale hidrocelului asupra testiculelor, rezultatul fiind consecințele morfologice, structurale și
funcționale. Aceste efecte se datorează presiunii intrascrotale mărite și expunerii a testiculelor la
temperaturi ridicate.

Presiunea intrascrotală crescută poate provoca dismorfism testicular și chiar atrofie testiculară.
Dismorfismul testicular este reversibil prin intervenția chirurgicală făcută devreme la hidrocel, dar
atunci când persistă, posibil indică o influență negativă asupra spermatogenezei viitoare.

Compresia cordonului spermatic prin hidrocel este responsabilă de creșterea volumului testicular.
Astfel testiculele pierd 15% -21% volum după operația la hidrocel. Hidrocelul scrotal tensionat poate
provoca dureri scrotale acute din sindromul compartimentului testicular, care este ameliorat prin
evacuarea hidrocelului.

Indicele de rezistivitate mai mare al arterei subcapsulare a testiculelor și indicele de elasticitate mai
mare al țesutului testicular sunt cauzate de hidrocelele mari. Ca urmare, testiculul suferă ischemie cu
efect pe termen lung asupra spermatogenezei.

Se constată că presiunea ridicată a hidrocelului împreună cu ischemia și edemul determină afectarea

histopatologică a testiculelor, cum ar fi oprirea totală/parțială a spermatogenezei, tubulii seminiferi
mici, celulele spermatogenetice dezorganizate, îngroșarea membranei bazale și indicele de fertilitate
scăzut la copii.

Expunerea la temperaturi mai mari a testiculelor perturbează spermatogeneza. La adulți aceasta are
drept rezultat o calitate mai scăzută a materialului seminal sub formă de oligospermie și motilitate
scăzută a spermatozoizilor.

Hidrocelul congenital poate fi observat până la vârsta de 2 ani și hidrocelul necongenital până la
perioada de 1 an pentru rezoluție spontană în absența patologiei asociate care indică o operație
anterioară, cum ar fi hernia inghinală, criptorhidismul, hidrocelul tensionat, torsiunea testiculară,
masa testiculară etc. La adulții cu hidrocel tensionat este indicată intervenția chirurgicală cât mai
curând.
INFERTILITATEA

Infertilitatea masculină prezintă o etiologie heterogenă, cel mai frecvent fi ind

cauzată de tulburările de spermatogeneză, clinic manifestată prin oligo-azoospemie.
Infertilitatea masculină poate fi cauzată de un șir de factori
nocivi: ai mediului, modului de viață, activitatea profesională
periculoasă, vicii personale, alimentație și activitate fizică
necorespunzătoare, relații sexuale riscante, probleme medicale,
situații sociale precare cât și alți factori iatrogeni chirurgicali,
antecedente personale și testament genetic familial. În timpul
consultului unui cuplu infertil, evaluarea masculină nu se va
rezuma doar la analiza de spermograma, dar va fi completată de
un consult andrologic urmat de examinări biologice, imagistice și
clinice interpretate corect. Abordarea infertilității masculine
trebuie să fie una riguroasă, ce face apel la o echipă
pluridisciplinară. Obiectiv: Acestă lucrare își propune să
sistematizeze și să puncteze pașii de diagnostic al infertilității
unui cuplu de cauză masculină. În același timp, sunt menționate
cele mai frecvente cauze ale infertilității masculine, care pot fi
detectate în spermogramă, cât și la examinările hormonale și
genetice

Spermatogeneza

Influenta hidrocelului asupra fertilității