CAPITOLUL 3

REGIMUL PERMANENT NORMAL

3.1. De ce regimul permanent normal (R.P.N.) este regim fundamental ?

După cum s-a mai precizat, R.P.N. este un regim de durată, cu variaţii lente în timp şi restrânse ca valoare a tensiunilor
nodurilor şi a puterilor de transfer.
Puterile cerute de consumator se modifică permanent determinând schimbări în ceea ce priveşte injecţia surselor, a
configuraţiei reţelei şi a nivelului tensiunilor nodurilor.
Calculul regimului permanent normal este obligatoriu pentru o conducere optimală. Mărimile cunoscute sunt:
 puterile cerute de consumatori,
 configuraţia reţelei şi
 disponibilitatea surselor.

Scopul imediat al calculului este cunoaşterea vectorului de stare al sistemului, adică al tuturor tensiunilor nodurilor ca
modul şi fază. Vectorul de stare şi matricea de sistem care memorează configuraţia şi datele de material ale reţelei permit
calculul circulaţiei puterilor şi a contribuţiei surselor.
Restricţiile care se impun, facultative sau obligatorii, determină particularitatea investigaţiei şi dificultăţile. Dintre restricţiile
importante se amintesc:
a) domeniile admisibile, favorabile şi optime ale nivelului tensiunilor nodurilor;
b) solicitările limită termice ale elementelor sistemului;
c) disponibilitatea actuală a surselor;
d) funcţionarea stabilă static şi dinamic a grupurilor;
e) soluţia tehnico-economică şi globală.
Tensiunea maximă de serviciu impune limita superioară, iar stabilitatea sistemului şi posibilităţile de reglare a tensiunii, limita
inferioară. Domeniile recomandate în ţara noastră pentru tensiunile înalte sunt date în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1
Domeniul Domeniul Domeniul Domeniul
UkV
n UkV
max UkV
min minim admisibil favorabil optim normal
110 123 110 110  115 115  123 118  123 99  121
220 245 200 200  220 220  245 235  245 198  242
400 420 380 380  400 400  420 410  420 360  440

Ideea unui nivel maxim de tensiune pe arterele de transport este rezonabilă deoarece la o putere vehiculată constantă, la o
tensiune mai mare, rezultă un curent mai redus şi pierderi longitudinale mai mici. Ideea este rezonabilă, dar inexactă din două
motive: în primul rând, puterea cerută de consumatori creşte odată cu creşterea tensiunii, puterea tensiunii, puterea reactivă
fiind dependentă de pătratul tensiunii. Se poate combate afirmaţia prin observaţia că puterile reactive vehiculate la înaltă
tensiune sunt foarte mici ca urmare a producerii locale a acesteia la nivelurile de medie şi joasă tensiune.
Din păcate sistemul nu poate fi privit doar la nivel de transport. Aproape 75% din pierderile de putere activă se produc la joasă
tensiune, unde factorul de putere este foarte scăzut.
În al doilea rând, se minimalizează importanţa conductanţei, deci a pierderilor de putere activă transversale. Izolaţia cu tg 
mare, izolaţia din PVC sau uzată, contaminarea izolaţiei liniilor aeriene, conduce la pierderi proporţionale cu pătratul tensiunii.

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p1
Timişoara UPT
Este foarte dificil să se menţină un nivel relativ coborât la joasă şi medie tensiune şi un nivel relativ ridicat la înaltă tensiune.
Fără a comenta pro şi contra domeniile recomandate, concluzia certă este evidentă: sunt necesare studii de regim de ansamblu
şi numai calculele minuţioase pot oferi o soluţie realmente optimă.
Puterile vehiculate nu pot depăşi încărcările nominale ale transformatoarelor sau cele limită termic pentru linii. Generatoarele
sincrone pot fi încărcate fie la puterea activă nominală, fie la o putere mai mică datorată unor condiţii locale de moment cu
caracter limitativ: calitatea scăzută a combustibilului fosil, debit scăzut al cursurilor de apă, lipsa apei de răcire sau temperatura
relativ mare a acesteia etc.
În general,
Pmax = Pn (3.1)
Încărcarea cu putere reactivă a G.S. este limitată superior şi inferior. Limita inferioară a încărcării este determinată de t.e.m.
maximă egală cu cea nominală, din motive de încălzire a înfăşurării excitaţiei rotorice. Dacă P = Pn, Qmax = Qn. În situaţia
unei încărcări mai reduse cu putere activă,
Uen  Ub U2
Qmax   cos p  b (3.2)
Xs Xs
P  Xs
în care: p  arcsin .
Uen  Ub
Dacă P < Pn :

Q n  Q max  S n2  P 2 (3.3)
Pentru G.S. din aplicaţia 2.4.2., să se calculeze Qmax.
P  j Qn 200  j  123,95
Uen  Ub  j X s  n  15,75  j  1,9504 
Ub 15,75

Xs = 1,9504 

Uen = 31,1 +j24,76 = 39,75 | 23,52º kV

P  Xs
 p  arcsin  27,85 
U en  Ub

U en  U b U 2 39, 75 15, 75 15, 752

Qmax   cos  p  b   cos 27.85 
Xs Xs 1,9504 1,9504

Qmax = 156,62 Mvar

Q  S n2  P 2  235,3 2  150 2  181,28 M var

Deci,
123,95 <Qmax < 181,28
Puterea reactivă minimă, în domeniul capacitiv, este impusă de stabilitatea statică a GS. Asupra acestui aspect se va reveni in
capitolul 4 cu detalii şi analiza fenomenologică.
Regimul permanent normal este esenţial din punct de vedere tehnico-economic fiind dominant net ca durată faţă de celelalte regimuri. Schemele normale ale sistemului trebuie
determinate în condiţiile existenţei a numeroase restricţii, optimul ca şi configuraţie şi stare fiind o problemă dinamică datorită modificării cererii şi a evoluţiei în ansamblu a
zonelor de consum şi producere.

3.2. Tipuri de noduri în sistem

Sistemul electroenergetic romanesc are peste 1000 de noduri la nivel de 110 - 750 kV. Determinarea vectorului de stare cu
2000 de necunoscute scalare este o problema abordabila numai cu ajutorul calculatoarelor numerice de performanţă.

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p2
Timişoara UPT
Prepararea informaţiei este o problema foarte importantă pentru obţinerea unei durate de calcul rezonabile. Calculatorul trebuie
să cunoască topologia sistemului, deci conexiunile dintre noduri, datele acestora, parametrii tuturor legăturilor, deci datele de
material, şi bineînţeles modelul matematic utilizat.
Nodurile sistemului se caracterizează prin anumite mărimi şi de aceea este necesară o clasificare tipologică. În tabelul 3.2. se
prezintă tipurile de noduri din SEE.
Tipuri de noduri din sistem. Tabelul 3.2.
Tipul nodului Simbol Datele Necunoscutele Număr
P, U
Nod generator NG , Q ng
(Qmin, Qmax)
P, Q
Nod consumator NC
P, Q = 0; P = 0, Q ,U nc
Nod pasiv NP P=0, Q=0
Nod de echilibrare NE U,  = 0 P, Q 1

Nodul de echilibrare (NE), cu unghiul tensiunii  = 0 reprezintă sistemul de referinţă pentru unghiurile tensiunilor nodurilor şi
este nodul de bilanţ global al puterilor:
 S gi  SNE   S cj  S (3.4)
i  ng j  nc

De ce nodul de echilibrare are rol de nod - bilanţ? Dacă se cunosc puterile cerute de consumatori şi cele disponibile ale surselor
cu exactitate, pierderile de putere se evaluează cu erori şi deci relaţia (3.4) poate fi acceptată ca egalitate lăsând neprecizată
puterea injectată într-un nod ales in mod special pentru SEE. Ca atare, nodul de echilibrare trebuie ales astfel încât să poată
prelua inexactităţile introduse de pierderi. De regula, acest rol este îndeplinit de cea mai importanta centrala din sistem sau,
dacă se analizează o zonă a sistemului, de echivalentul tip sursă a celeilalte părţi sau de un sistem vecin puternic dacă există
interconexiune.

Fig.3.1. Tipuri de noduri. Reprezentări

La nodurile generator se impune puterea activă, modulul tensiunii şi limitele în care trebuie să se situeze puterea
reactivă. Tensiunea la bornele generatoarelor poate varia în limite relativ restrânse (± 5% din Un) şi ca atare o fixare a acesteia
este preferată.
Nodurile tip consumator au precizate puterile cerute sau numai una din puteri şi un parametru tip conductanţă sau
susceptanţă. În aceeaşi categorie se situează nodurile pasive, cu puteri injectate nule. În aceste noduri nu există consumatori
racordaţi, sau dacă există, aceştia sunt reprezentaţi prin admitanţă sau impedanţă constantă.
În fig.3.1. sunt prezentate tipurile de noduri comentate mai sus. În fig. 3.1. b) puterea injectată în nod va fi diferenţa
între cea debitată de G.S. şi cea absorbită de consumatorul local. Nodul generator "pur" (fig. 3.1.a) si cel hibrid (fig. 3.1.b) se
caracterizează prin aceleaşi mărimi date.

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p3
Timişoara UPT
3.3. Matricele de sistem

Informaţia esenţială privitoare la configuraţia reţelei o oferă una din cele mai interesante matrice denumită matricea de sistem.

Fig.3.2.
Această informaţie se referă la structură şi la parametrii elementelor sistemului care pot fi generatoare sincrone,
transformatoare sau autotransformatoare, linii aeriene sau subterane, respectiv consumatori. Reprezentarea elementelor unui
sistem se poate face în trei moduri, ca în fig. 3.2. Se preferă în general forma cea mai simplă (fig. 3.2.c).

Nodurile se notează în succesiunea firească: nodul de echilibrare, nod esenţial în sistem, este asociat în general cu numărul 1;
urmează apoi nodurile tip generator, consumator şi respectiv nodurile pasive. In legătură cu fig. 3.2.c, trebuie specificat faptul
că atât sistemul, cât şi centrala electrică (G) s-au reprezentat prin curenţi, respectiv puteri injectate, celelalte elemente figurând
prin laturi longitudinale, respectiv laturi transversale. Chiar dacă maniera de reprezentare "c", renunţă la simboluri de
identificare, este foarte simplu de stabilit ce element reprezintă orice latură. Spre exemplu, latura 2- 4 (L24) poate fi uşor
individualizată ca latură transformator, deoarece nodurile 2 şi 4 se află la niveluri diferite de tensiune: 15 kV, respectiv 220 kV.
Latura 1-5 este sigur reprezentarea unei linii deoarece ambele noduri sunt la acelaşi nivel de tensiune. Latura L40 reprezintă
parametrii transversali ai laturilor incidente în nodul 4 cu admitanţa:
Y t 24 Y t 14 Y t 45
Y L 40   
2 2 2
Trebuie precizat că schemele echivalente ce se vor utiliza pentru linii, transformatoare şi autotransfomatoare sunt de tip .

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p4
Timişoara UPT
În fig. 3.3. se detaliază tensiunile nodurilor şi sensurile pozitive ale curenţilor laturilor, de la nodul cu număr de ordine mai mic
spre cel cu număr mai mare. Se preferă utilizarea admitanţei laturilor în locul impedanţei.

Fig.3.3. Subsistem cu 5 noduri.

Curentul injectat in nodul 1 se exprimă uşor ţinând seama de prima teoremă a lui Kirchhoff:
I1  I14  I15  I01
I1  Y L14 (U f1  U f4 )  Y L15 (U f1  U f5 )  Y L10 (0  U f1)
I1  ( Y L14  Y L15  Y L10 )  U f1  Y L14  U f4  Y L15  U f5
Y L14 + Y L15 +
I1 - Y L14 - Y L15 U f1
+ Y L10
Y L24 +
I2 2 - Y L24 U f2
Y L20
Y L35 +
0 =3 - Y L35 U f3 (3.6)
Y L30
Y L41 + Y L42 +
0 4 - Y L41 - Y L42 - Y L45 U f4
+ Y L45 + Y L40
Y L51 + Y L53 +
0 5 - Y L51 - Y L53 - Y L54 U f5
+ Y L54 + Y L50

Sau, forma generală,

[ I ] = [ Yn ] [ Uf ] (3.7)
Similar, se calculează şi I2. Curenţii injectaţi în nodurile 3, 4 şi 5 sunt nuli. Matriceal, se obţine relaţia între curenţii injectaţi şi
tensiunile nodurilor prin intermediul matricei de admitanţă nodală.
În relaţia (3.6) termenii după diagonala principală formează admitanţele de intrare Y ii , in. În afara diagonalei principale,
termenii nenuli reprezintă admitanţele de transfer Y ij , in , jn. Spre exemplu:
Y11 = Y L14 + Y L15 + Y L10

Y14 = -Y L14

Y33 = Y L35 + Y L30

Y31 = 0

Y41 = -Y L41 = Y L14

Examinând matricea de admitanţă nodală se constată următoarele proprietăţi:
 este o matrice pătrată de dimensiune n  n, n fiind numărul nodurilor sistemului; nodul 0 (zero) este nod fictiv şi nu
apare în lista nodurilor;
 termenii diagonalei principale se determină ca sumă a admitanţelor laturilor incidente în nod. În afara diagonalei
principale termenii sunt nuli dacă nu există o latură incidentă în nodurile i şi j. Dacă există o latură incidentă în nodurile i
şi j, termenul ij este egal cu admitanţa laturii cu semn schimbat;
 dacă nu se consideră laturile transversale, suma admitanţelor pe linie sau coloană este nulă;

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p5
Timişoara UPT
  operându-se modificări în configuraţie numai asupra laturilor, dimensiunea matricei nu se schimbă. Evident, adăugarea
sau eliminarea unui nod conduce la modificarea dimensiunii matricei;
 pentru sisteme mari (sute sau mii de noduri), matricea de admitanţă nodală prezintă un înalt grad de lacunaritate, ceea ce
o face adaptabilă uşor unor tehnici speciale de stocare sau eliminare. Memorarea unei matrice de ordinul 1000  1000
necesită ocuparea a 106 locaţii în calculator, dar de fapt se constată că doar 2 ... 3 % locaţii cuprind elemente nule.
Explicaţia este următoarea: o staţie poate avea câteva plecări tip transformator sau linie, 10  15 pe partea unui sistem
de bare. Dacă linia matricei are spre exemplu 1000 de locaţii, doar 11  16 vor avea termeni nenuli, restul de 989  984
vor fi termeni nuli. De remarcat faptul că dacă un nod (k) are 10 laturi incidente, linia şi respectiv coloana k au 11
termeni nenuli.
Încă un avantaj important al matricei [Yn] este posibilitatea determinării experimentale a termenilor acesteia prin încercări de
scurtcircuit.
Alimentând cu o sursă exterioară nodul 1, celelalte fiind scurtcircuitate, fig.3.4, se obţine admitanţa de intrare şi cele de transfer
foarte uşor.
Prin scurtcircuitarea nodurilor 2, 3, 4 şi 5, curenţii I2 şi I3 vor fi nuli, iar I4 şi I5 sunt curenţii care parcurg laturile 1- 4 şi 1- 5.
Spre deosebire de regula de semn pentru laturi, curenţii injectaţi se acceptă cu semn pozitiv dacă sunt proprii surselor, respectiv
cu semn negativ, dacă sunt proprii sarcinii (consumatorilor).
I1  I10  I14  I15  U f 1  ( Y 10  Y 14  Y 15 )
I (3.8)
Y 11  1  Y L10  Y L14  Y L15
Uf1

I4 (3.9)
Y14   Y L14
Uf 1
deoarece curentul injectat I4 este negativ conform regulii de semn adoptate.

Fig.3.4. Determinarea experimentală a admitanţelor de intrare şi transfer

Similar,
I
Y15   Y L15 ; Y12  2  0; Y13  0 (3.10)
Uf 1

Sursa alimentează apoi nodul 2, scurtcircuitându-se nodurile 1, 3, 4, 5, obţinându-se Y22, Y21, etc.
Tensiunea sursei exterioare se consideră în axa reală. Cu un ampermetru se măsoară modulul curentului iar cu un cosfimetru
(fazmetru) se măsoară unghiul acestuia.
Deci, în general,
I
Y ii  i ;  Ufj  0 j  n \ i; i  n (3.11)
Ufi

Ij
Y ij  ;  Ufj  0 j  n \ i; i  n (3.12)
Ufi

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p6
Timişoara UPT
3.4. Matricea de impedanţă nodală
De interes major este şi matricea de impedanţă nodală, forma derivată, obţinută tot prin încercări de scurtcircuit.
Prin definiţie:
1 Ufi
Zii  ; Zii  ; Ufj  0 j  n \ i; i  n (3.13)
Y ii Ii

1 Ufi
Zij  ; Zij  ; Ufj  0 j  n \ i; i  n (3.14)
Y ij Ij

Este evidentă inegalitatea,

-1
[Zn]  [Yn] (3.15)
În aceste condiţii, impedanţa de intrare Zii este egală cu impedanţa echivalentă a tuturor laturilor incidente în nodul i legate în
paralel, iar impedanţa de transfer Zij este egală cu impedanţa laturii ij.

3.5. Aplicaţie
Se consideră un subsistem simplu cu 4 noduri, fig. 3.5. Consumatorul din nodul 3 s-a reprezentat prin impedanţă (admitanţă)
constantă.
Parametrii transversali ai liniilor 1- 4, 2- 4 şi ai staţiei de conexiune 4 - 3 s-au neglijat. Sursele s-au reprezentat prin generatoare
echivalente în nodurile de înaltă tensiune.

Fig.3.5. Subsistem cu 4 noduri.

Impedanţele, respectiv admitanţele laturilor sunt calculate la nivelul liniilor de transport, 220 kV:
Z L14 = 8 + j 48  Y L14 = (3,37 - j 20,27)  10-3 S

Z L24 = 3 + j 18  Y L24 = (9 - j 54)  10-3 S

-3
Z L34 = 0,3 + j 13  Y L34 = (1,77 - j 76,8)  10 S
-3
Z L30 = 137,4 + j 45,8  Y L30 = (6,55 - j 2,18)  10 S

Matricea de admitanţă nodală rezultă sub forma:

1 2 3 4
1 3,37 - j 20,27 -3,37 + j 20,27
2 9 - j 54 -9 + j 54 -3
[Yn] = 10 S
3 1.77 - j 76,88 -1,77 + j 76,88
4 -3,37 + j 20,27 -9 + j 54 -1,77 + j 76,88 14,14 - j 151,16

Matricea de impedanţă are forma:

1 2 3 4
1 8 + j 48 -8 - j 48
2 3 + j 18 -3 - j 18
[Zn] = 
3 0,3 + j 13 - 0,3 - j 13
4 -8 - j 48 -3 - j 18 -0,3 - j 13 0,61 + j 6,56
2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p7
Timişoara UPT
6.3. Reducerea nodurilor neesenţiale
În analiza regimurilor de scurtcircuit, stabilitate statică şi tranzitorie, interesează păstrarea nodurilor tip generator şi eventual a
nodurilor în care se produce perturbaţia. Celelalte noduri - pasive sau tip consumator, nefiind de interes, se reduc prin
operaţiuni de transfigurare stea-poligon, exploatându-se valoarea nulă a curentului injectat în nodul pasiv sau tip consumator
pasivizat prin reprezentarea U(Y) constant.
Exemplul anterior, 3.5, conţine două noduri tip generator şi două noduri pasive, nodul 3 fiind pasivizat prin reprezentare.
Relaţia (3.7) exprimă legătura mărimilor nodale:
[ I ] = [Yn] [Uf]
sau, particularizat:

I1 1 Y 11 Y 14 U f1
I2 = 2 Y 22 Y 24 U f2 (3.16)
0 3 Y 33 Y 34 U f3
0 4 Y 41 Y 42 Y 43 Y 44 U f4

I 3 = 0 şi I 4 = 0
Relaţia corespunzătoare liniei 3 este:
0  Y 33 U f 3  Y 34 U f 4
Y
U f 3  34  U f 4
Y 33
Înlocuind Uf3 în (3.16) se obţine:

I1 1 Y 11 Y 14 U f1
I2 = 2 Y 22 Y 24 U f2 (3.17)
Y Y
0 3 Y 41 Y 42 Y 44  34 43 U f4
Y 33

Rezultă o reducere cu o unitate a ordinului matricei admitanţă şi modificarea schemei la 3 noduri: 1, 2 şi 4. Termenul nou 44
are forma:
Y 34 Y 43
Y (44
nou )
 Y 44  ; Y (44
nou )
 Y  44
Y 33
Reducerea nodului 4 este similară cu cea anterioară:
0  Y 41 Uf 1  Y 42 Uf 2  Y 44 Uf 4
Y 41 Y
Uf 4   U  42  U
Y 44 f 1 Y 44 f 2

Înlocuind în (3.17) valoarea Uf4 se obţine schema modificată cu două noduri:

Y Y Y Y
I1 1 Y11  14 41  14 42 U f1
Y11 Y 44
= (3.18)
Y Y Y Y
I2 2  24 41 Y 22  24 42 U f2
Y 44 Y 44

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p8
Timişoara UPT
în care:
(nou ) Y Y
Y11  Y11  14 41
Y 44

(nou ) Y Y
Y12   14 42
Y 44

Y Y
Y (21
nou )
  24 41
Y 44

Y 24 Y 42
Y (22
nou )
 Y22 
Y 44
Schema din fig.3.5 după reducerea nodurilor 3 şi 4 este prezentată în fig.3.6. După reducerea nodului 3 se transformă,
fig.3.6.a., iar în final este redată în fig.3.6.b.

Fig.3.6. Reducerea nodurilor 3 şi 4

Ordinea reducerii nodurilor nu este întâmplătoare dacă se urmăreşte minimizarea efortului de calcul. Ideea este simplă: se
reduc mai întâi nodurile neesenţiale cu cele mai puţine legături, deci cu cei mai puţini termeni în matricea de admitanță nodală.
Nodurile cu “complicaţii”, deci cu multe legături, se vor trata la sfârşitul procesului.
Nu sunt necesare multe comentarii dacă se analizează reducerea din exemplu, a două admitanţe, iar apoi o transformare stea-
triunghi. Dacă se procedează invers, rezultă două transformări stea-triunghi (fig.3.7), cu efort mărit de calcul. În sistemele mari
sunt necesare, de regulă transformări stea-poligon la care numărul laturilor configuraţiei stea contează foarte mult (fig.3.8).

Fig.3.6. Reducerea nodurilor 4 şi 3

Forma matricei de admitanţă nodală din aplicaţia 3.5 cu nodul 3 redus este:

1 2 4
1 3,37 - j 20,27 3,37 + j 20,27
-3
[Yn] = 2 9 - j 54 -9 + j 54 10 S (3.19)
4 3,37 + j 20,27 -9 + j 54 18,39 - j 76,83

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p9
Timişoara UPT
 Fig.3.8. Transformarea stea-poligon
În urma reducerii nodului 4 rezultă:

1 2
1 2,89 - j 14,7 -1,33 + j 14,16 -3
[Yn] = 10 S (3.20)
2 -1,33 + j 14,16 5,44 + j 16,27

În general, dacă nodul k trebuie redus, valorile noi ale admitanţelor de intrare şi transfer se calculează cu relaţiile:
Y ik Y ki
Y (iinou )  Y ii  (3.21)
Y kk

Y ik Y kj
Y (ijnou )  Y ij  (3.22)
Y kk
Câteva cazuri particulare trebuie specificate:
a) Yij = 0; Yik  0; Ykj  0. Dacă între nodurile i şi j nu există o latură, dar nodurile respective au legătură cu nodul k,
după reducere apare o legătură directă i-j. Ca atare,
Yij  0
b) Dacă Yik = 0; Ykj  0; Yij  0, prin reducerea nodului k nu se modifică termenii liniilor şi coloanelor i şi j:

Y (iinou )  Y ii

Y (ijnou )  Y ij

c) În situaţia tuturor admitanţelor nenule cu excepţia mărimii Ykj = 0 rezultă:

Y (iinou )  Y ii

Y (ijnou )  Y ij

3.7. Expresia puterilor injectate în nodurile sistemului electroenergetic

Curenţii injectaţi în nodurile sistemului depind de parametrii şi configuraţia reţelei şi de tensiunile nodale, conform relaţiei
fundamentale (3.7):
[ I ] = [Yn] [Uf] (3.23)
Curentul injectat în nodul i se obţine din (3.23):
2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p10
Timişoara UPT
 Ii   Y ij U fj (3.24)
j n

Puterea aparentă injectată va fi:

S i  3  U fi  Ii*  3  U fi   Y *ji  U *fj

jn

Si   3  Ufi  exp ( j i )  Yij  exp (  j ij )  exp (  j  j ) (3.25)

jn

Si   Ui  Yij  U j  exp [ j(i   j  ij )]

jn

În relaţia (3.25) unghiurile tensiunilor nodurilor s-au notat cu , faţă de sistemul de referinţă - nodul de echilibrare, iar unghiul
admitanţei cu  (fig.3.9).
Partea reală, respectiv cea imaginară a puterii aparente, reprezintă puterea activă, respectiv cea reactivă:
Pi  Re {Si }   Ui  Yij  U j  cos (i   j  ij ) in (3.26)
jn

Qi  Im {Si }   Ui  Yij  U j  sin (i   j  ij ) in (3.27)

jn

a b
Fig.3.9. Impedanţele şi admitanţele nodale în planul complex
Utilizând impedanţele nodale, relaţia (3.24) devine:
U fi U fj
Ii 
Z fi
  Z fi
(3.28)
jn \ i

deoarece
1 1
Y ii  şi Y ij 
Zii Zij

Deci

U* U*fj
Si  3  Ufi  Ii*  3  Ufi  fi  3  Ufi  
Z *fi *
jn \ i Z fj

Impedanţa se va scrie sub formă particulară care utilizează unghiul complementar  (fig.3.9):
 
Z  Z  exp ( j )  Z  exp j      j  Z  exp (  j  )
2 

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p11
Timişoara UPT
 Z * = - j Z  exp (j )

U2 Ui  U j
Si  j  i  exp (  j ii )   j   exp [ j (i   j   ij )]
Zii jn \ i Zij

Ui2 Ui  U j
Pi  Re {S i } 
Z ii
 sin  ii   Z ij
 sin ( i   j   ii ) in (3.29)
jn \ i

U2 Ui  U j
Qi  Im {Si }  i  cos ii    cos ( i   j   ii ) in (3.30)
Zii jn \ i Zij

Poziţia uzuală a impedanţelor de intrare şi transfer este în cadranul I, rezultând în cadranul IV admitanţele de intrare şi în
cadranul II admitanţele de transfer. Este însă posibil ca în urma reducerii nodurilor neesenţiale să rezulte unele impedanţe de
transfer în cadranul II şi corespunzător admitanţele de transfer în cadranul I (fig.3.9.b).
Un exemplu de acest fel este prezentat în fig.3.10.
j10  j 5
Z12  j 10  j 5   2  j16 
20  j10

1 1
Y 12     7,6  j 61,5 mS
Z12  2  j16

Fig.3.10. Subsistem cu 3 noduri

Semnul puterii rezultă conform regulii stabilite pentru curenţii injectaţi. În nodurile sursă puterea activă şi cea reactivă
inductivă rezultă pozitive. Dacă generatorul este încărcat capacitiv, Qg < 0. Pentru consumatori, Pc < 0, Qc < 0 (IND),
respectiv Qc > 0 (CAP).

3.8. Exemplu numeric

Se reia schema din fig. 3.5 cu nodurile 3 şi 4 reduse.
Matricea de admitanţă nodală (3.20) este:

2,89 - j 14,7 -1,33 + j 14,16

[Yn] = 10 mS
-1,33 + j 14,16 5,44 + j 16,27

Tensiunea în nodul de echilibrare la nivel de 220 kV este U1 = 240 kV, iar în nodul generator U2 = 235 | -2,5º kV
Y11 = 14,98 | -78,87º mS

Y12 = Y21 = 14,22 | 95,36º mS

Y22 17,15 | -71,51º mS

P1 = U1  Y11  U1  cos (1 - 1 - 11) + U1  Y12  U2  cos (1 - 2 - 12)

2 -3
P1 = 240  14,98  10  cos [0 - 0 - (-78,87) +
2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p12
Timişoara UPT
 -3
+ 240  14,22  10  235  cos [0 - (-2,5) - 95,36]

P1 = 166,56 - 40,01 = 126,55 MW

P2 = U2  Y21  U1  cos (2 - 1 - 21) + U2  Y22  U2  cos (2 - 2 - 22)

P2 = 109,67 + 300,36 = 190,69 MW

-3
P2 = 235  14,22  10  cos (-2,5 - 0 -95,36) +
-3
+ 235  17,15  10  235  cos [-2,5 - (-2,5) - (-71,51]

Q1 = U1  Y11  U1  sin (- 11) + U1  Y12  U2  sin (1 - 2 - 12)

Q1 = 846,61 - 801,00 = 45,61 Mvar

Q2 = 794,47 - 898,21 = -103,74 Mvar

Fig.3.11. Schemă cu două generatoare reduse la nodurile sursă

3.9. Calculul circulaţiei puterilor cu metoda Gauss şi Gauss - Seidel

Pentru a ajunge la o formă potrivită în privinţa aplicării metodei iterative Gauss se porneşte de la expresia puterii aparente,
forma în admitanţă:
Si   Ui  Yij*  U*j in (3.33)
jn

Si  Ui  Y ii*  Ui*  Ui   Yij*  U*j in (3.34)

jn \ i

Relaţia (3.34) se conjugă încă odată:

Si*  Ui*  Y ii  Ui  Ui*  Yij  U j
jn \ i

S i*
 Y ii  Ui   Y ij  U j
Ui* jn \ i

1  S* 
Ui    i   Y ij  U j  i  (n  1) (3.35)
Y ii  U* 
 i jn \ i 
Relaţia (3.35) este fundamentală şi realizează condiţionarea necesară convergenţei.
Valorile iniţiale alese pentru tensiuni sunt de regulă tensiunile nominale în modul, iar unghiurile, toate zero. Excepţie fac
tensiunile în nodul din NE şi NG, precizate şi menţinute constante tot timpul procesului de calcul. Calculul tensiunii nodului de
echilibrare nu se efectuează deoarece aceasta este invariabilă. De aceea în relaţia (3.35) s-a precizat acest lucru.

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p13
Timişoara UPT
 Uk0  Un ;  k0  0 ; k  nc
(3.36)
U0j  U j ;  k0  0 ; k  ng

La iteraţia k + 1 rezultă:

1  S *k k
  i*k  Y  U j 
k 1
Ui  ij (3.37)
Y ii U i jn \ i 
Varianta Gauss - Seidel utilizează valorile calculate anterior, astfel:
 *k 
1 S k
Ui
k 1

Y ii
  i*k   Y ij  U j  k 1
 ij j Y  U (3.38)
U i jn \ i jn \ i 
 j i j i 
Tensiunile U j , j = 1...(i - 1) au fost calculate la acelaşi pas de calcul (k + 1), tensiunile nodurilor cu indice (i + 1)...n fiind
utilizate la iteraţia anterioară, k.

3.9.1. Aplicaţie

Pentru urmărirea procedurii de calcul cu particularizare pentru fiecare tip de nod se acceptă sistemul test de 4 noduri din
fig.3.12. Matricea de admitanţă nodală este:
1 2 3 4
1 3,37 - j 20,27 -3,37 + j 20,27
2 9 - j 54 -9 + j 54 -3
[Yn] = 10 S
3 1,77 + j 76,8 -1,77 + j 76,8
4 -3,37 + j 20,27 -9 + j 54 -1,77 + j 76,8 14,14 - j 151,07

Datele nodurilor sunt:

1 NE: U1 = 240 kV; 1 = 0
2 NG: U2 = 235 kV; P2 = 190 MW; Q2 max = 156,6 Mvar; Q2 min = 20 Mvar, (Pn = 200 MW)
3 NC: P3 = -300 MW; Q3 = -100 Mvar
4 NP: P4 = 0; Q4 = 0

Fig.3.12. Sistem test

cu 4 noduri

Valorile iniţiale ale vectorului de stare se consideră următoarele:  02 = 0; U 03 = 220 kV;  03 = 0; U 04 = 220 kV;  04 = 0.
Pentru calculul valorii U 12 se evaluează mai întâi puterea reactivă - mărime cu restricţii, dar fără valoare impusă:

Q 02 = U 22 Y 22  sin (- 22 ) + U 2  Y 24  U 04  sin ( 02 -  04 -  24 )

2
Q 02 =235 54,7410-30,986+ 23554,7410-3220(-0,986) = 190,26
Q 02 = 190,26 Mvar
Valoarea obţinută nu se încadrează în domeniul impus. Uneori, la prima iteraţie, valoarea puterii reactive nu se încadrează în
limitele impuse. Acest lucru este previzibil deoarece tensiunile iniţiale pot fi relativ îndepărtate de cele reale. Controlul
încadrării în limite trebuie efectuat după primele 2  3 iteraţii, când, în cazul unei convergenţe normale, necunoscutele sunt
suficient de apropiate de valorile reale.
2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p14
Timişoara UPT
Dacă după 2  3 iteraţii, puterea reactivă debitată de unele GS nu se încadrează în limite, şansele unei ulterioare încadrări
sunt minime. De aceea, procedura este următoarea: se acceptă ca valoare fixă limita depăşită, transformându-se nodul din nod
generator în nod consumator. Se renunţă deci la modulul tensiunii impus în favoarea puterii reactive fixe. Prin urmare, dacă:
Q  (Qmin, Qmax) şi Q > Qmax
se adoptă:
Qg = Qmax
Dacă Q < Qmin, Qg = Qmin
Evident, în aceste condiţii, tensiunea la bornele generatorului cu restricţiile depăşite se va putea situa în afara domeniului
admis, fiind necesare modificări ale raportului de transformare din staţia de evacuare sau unele staţii de conexiune. Problema se
rezolvă relativ uşor în general. Puţine situaţii sunt insolvabile sau necesită modificări în schema normală sau revizuirea
pretenţiilor sarcinii.

1  P  j Q0 
  Y 24  U04 
2
U12  2
Y 22  0 
 U2 

103  190  j 156.6 

  9  j 54   10 3  220 
1
U2  
9  j 54  235 

U 12 = 234,43 + j 12,57 kV

U 12 = 234.77 | 3,068º kV

Nodul 3 este nod consumator:

1  P  jQ 
U13   3 3 Y
34  U04 
Y 33  U0 
 3 

103   300  j 100 

U13    ( 1,77  j 76,8)  10  3  220 
1,77  j 76,8  220 

U 13 = 214,41 | -4,71º kV
Nodul 4 este pasiv:
1  P4  j Q40 0
   Y 24  U 4 
1
U  4 0
Y 44  U4 

U 41 
103
14,14  j 151,07

 0  (3,37  j 20,27)  10 3  240 (9  j 54) 10 3 (234,63  j 13,179) 

 (1,77  j 76,8)  10 3  (213,64  j 17,59) 

U 14 = 223,75 - j 3,34 kV

U 14 = 223,77 | -0,85º kV

Se recalculează pentru cea de a doua iteraţie puterea injectată în nodul 2:

Q 12 = U 22 Y 22  sin (- 22 ) + U 2  Y 24  U 14  sin ( 12 -  14 -  24 )
2 -3 -3
Q 12 =235  54,74 10  0,986 + + 235  54,74  10  223,77  sin [2,951 - (0,85) -99,46]

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p15
Timişoara UPT
Q 12 = 114,9 Mvar
Calculul continuă similar, fiind oprit atunci când diferenţa maximă în valoare absolută în tensiune sau putere devine mai mică
decât cea impusă. Pentru o valoare a erorii în modul tensiune U = 10 V, calculul se încheie la iteraţia 25. Rezultatele la iteraţia
10 şi 25 sunt date mai jos:

Nr. iteraţie UkV

2
QMvar
2 UkV
3
10 235 | -0,62º 91,74 218,94 | -8,52º
25 235 | -1,85º 96,94 218,48 | -9,74º

Cu coeficient de accelerare între valoarea 1 şi 2 se obţine rezultatul final după numărul de iteraţii de mai jos:

Coeficient de
1,2 1,5 1,7 2
accelerare
Nr. iteraţii 22 15 13 145(!)

Datele sunt relevatoare asupra consecinţelor alegerii coeficientului de accelerare. În general, la coeficientul de accelerare,
valoarea optimă a acestuia se situează între 1,6 şi 1,8 pentru valori mai mari putând conduce la divergenţă a soluţiilor.

3.9.2. Circulaţia puterilor pe laturi

După încheierea calculului vectorului de stare se pot calcula puterile injectate şi cele de transfer prin laturile sistemului.
Fie o latură incidentă în nodurile i şi j, fig.3.12.

Fig.3.13. Latură incidentă în nodurile i şi j

Curentul care străbate latura este:
1
I  Y Lij (Ui  U j ),
3
pozitiv la extremitatea i a laturii deoarece sensul este divergent față de nod, negativ la extremitatea j sensul fiind convergent în
nod. Puterea aparentă de transfer se calculează uşor:
1
Sij  3  Ui  I*  3  Ui   Y *Lij  (Ui*  U*j )
3

Sij  Ui  Y *Lij  (Ui*  U*j ) (3.39)

S ji  U j  Y *Lij  (U*j  Ui* ) (3.40)

Puterea aparentă la extremitatea j rezultă cu semn invers celei din extremitatea i, respectând regula de sens pentru curent.
Pierderile de putere activă, respectiv reactivă, rezultă:
P  Re {S ij  S ji } (3.41)

Q  Im {Sij  S ji } (3.42)

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p16
Timişoara UPT
În fig.3.14 se prezintă bilanţul final al puterilor injectate în noduri şi cele de transfer pe laturile sistemului din aplicaţia 3.9.1.
Micile abateri ale puterilor injectate faţă de cele impuse se datorează erorii maxime finale în modul de 2,9 V.
Dacă se consideră parametrii transversali ai laturii, fig.3.15, calculul puterilor de transfer se efectuează similar.

Fig.3.14. Puterile injectate şi de transfer la aplicaţia 3.9.1.

Fig.3.15. Latura incidentă în nodurile i şi j cu considerarea parametrilor transversali

Puterea la intrarea în latură rezultă:

* * *
 1 * * * 1 * Y
*
1 * Y
*

Sij  3  U i  ( I ji  I tj  I ti )  3  U i    (U i  U j )  Y Lij   U j  tij   U i  tji 
 3 3 2 3 2 

1 *
S ij  Ui  (Ui*  U *j )  Y * L ij  Y  (Ui*  U*j  Ui* ) (3.43)
2 tij
Puterea activă şi reactivă la începutul laturii se obţine ca parte reală şi imaginară a puterii aparente:

 
Sij  Ui  exp ( j i )  Ui  exp (  j i )  U j  exp (  j  j )]  YLij  exp (  j Lij ) 


1
2

 Ytij  exp (  j  tij )  Ui  U j  exp (i   j )  Ui2 
 
Sij  Ui  exp ( j i )  Ui  exp (  j i )  U j  exp (  j  j )]  YLij  exp (  j Lij ) 


1
2

 Ytij  exp (  j  tij )  Ui  U j  exp (i   j )  Ui2 
Sij  Ui  (cos i  j sin i )  [ Ui  (cos i  j sin i )  U j  (cos  j  j sin  j )] 
1
 YLij  (cos Lij  j sin Lij )  Ytij  (cos  tij  j sin  tij )  (3.44)
2

 Ui  U j  [cos (i   j )  j sin ( i   j )]  Ui2 

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p17
Timişoara UPT
 Pij  Re {Sij }  Ui2  YLij  cos Lij  Ui  U j  YLij  cos (i   j  Lij ) 
(3.45)
1 2 1
  Ui  Ytij  cos  tij   Ui  U j  Ytij  cos (i   j   tij )
2 2
Qij  Im {S ij }  U i2  YLij  sin Lij  U i  U j  YLij  sin ( i   j   Lij ) 
1 2 1 (3.46)
  U i  Ytij  sin tij   U i  U j  Ytij  sin ( i   j   tij )
2 2
Puterile activă şi reactivă la extremitatea “i” a laturii, cu neglijarea elementelor transversale, sunt:
Pij  Re {S ij }  U i2  YLij  cos Lij  U i  U j  YLij  cos ( i   j  Lij ) (3.47)

Qij  Im {S ij }  U i2  YLij  sin Lij  U i  U j  YLij  sin ( i   j  Lij ) (3.48)

Pentru extremitatea „j” a laturii puterile activă și reactivă se obțin analog, rezultatul putându-se obține imediat din relațiile 3.45,
3.46 și respectiv 3.47 și 3.48, prin interschimbarea indicilor „i” și „j”.

2012
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p18
Timişoara UPT
3.10. Calculul circulaţiei puterilor cu metoda Newton
După cum se ştie, metoda Newton - Raphson se caracterizează prin nervozitate, dar convergenţă rapidă.
Calmul metodei Gauss - Seidel costă timp, procesul global de calcul fiind mai îndelungat. Comparaţia între cele
două metode poate fi asemănată cu două scene de vânătoare. Urmărirea unei gazele de către un ghepard durează
foarte puţin timp (câteva iteraţii), dar, datorită nervozităţii atacului, nu rareori ghepardul ratează: aceasta reprezintă
divergenţa în metoda Newton. O vânătoare de vulpi cu o mulţime finită de setteri englezi nu oferă o urmărire la
vedere ca în cazul african anterior: se parcurge urma în timp îndelungat (multe “iteraţii”), cu pierderi, ezitări,
reveniri, dar niciodată vulpea nu scapă: aceasta este metoda Gauss-Seidel.
Varianta Newton - Raphson (NR) a fost îmbunătăţită prin “decuplare” de către Carpentier în 1963.
Decuplarea este posibilă ca urmare a slabei dependenţe P ~ U şi Q ~ . Termenii Jacobianului de tip P/U şi
Q/ se consideră nuli şi ca atare sistemul de ecuaţii algebrice liniarizate se simplifică mult.
Utilizându-se câteva ipoteze simplificatorii în continuarea variantei Newton decuplată (ND) s-a ajuns la
invariaţia Jacobianului şi la metoda Newton decuplată rapidă (NDR), propusă de Stott şi Alsac în 1974.

3.10.1. Metoda Newton - Raphson (NR)

Expresia puterilor injectate în noduri (3.26), (3.27) constituie elementul iniţial. Acceptând o variaţie mică a
modului şi unghiului tensiunilor se obţine:
 Pi  Pi
Pi (U j  U j ,  j   j )  Pi (U j ,  j )    j    U j 
jn   j jn  Uj (3.49)
j  n, i  n
 Qi  Qi
Qi (U j  U j ,  j   j )  Qi (U j ,  j )    j    U j 
jn   j jn  Uj (3.50)
j  n, i  n
Considerând mărimile date (impuse), mărimi finale în urma aplicării corecţiilor de modul şi unghi,
Pi (U j  U j ,  j   j )  Pimpus  Pi

Qi (U j  U j ,  j   j )  Qimpus  Qi
se obţine relaţia matriceală care permite calculul corecţiilor la iteraţia k:

P P
 k U  k P  P(U k ,  k )
k
 (3.51)
Q Q U k Q  Q(U k ,  k )
 k U k

Submatricile din (3.51) au următoarele trei structuri distincte:

  P1  P1  P1 
  
  1 k  2 k  n k 
P  P2  P2 
P  2  
   1 k  2 k  n k  (3.52)
 k     
 
  Pn  Pn  Pn 
  
  1 k  2 k  n k 

Universitatea Politehnica 2011

Power Systems Group
SEP1_C3 p18
Timişoara UPT
  k 
 1
 k
k   2 
    (3.53)
  
 
 k 
 n
 P  P Uk ,  k
 1 1 j j
 
k k
 k k
P2  P2 U j ,  j  
P  P(U ,  )    (3.54)
  
 
P  P Uk ,  k
 n n j j  

P Q Q k
Structura similară cu (3.52) au submatricile , , . Submatricea corecţiilor în modul U
U k   k U k
este asemănătoare cu (3.53), iar diferenţele “Q – Q(Uk, k)” se exprimă conform tipului relaţiei (3.54).
Simetric, relaţia (3.51) poate fi pusă sub forma:
[ J ] [V]  [ D ] (3.55)
în care: [J] este matricea Jacobian;
[V], matricea variabilelor (corecţiilor);
[D], matricea diferenţelor între valorile impuse şi cele rezultate în procesul iterativ.
Termenii tip ai Jacobianului se obţin uşor şi prin derivarea funcţiilor puterilor active şi reactive.
Pi  Ui2  Yii  cos (  ii )   Ui  Yij  U j  cos ( i   j   ij ) in
jn \ i

Qi  Ui2  Yii  sin (  ii )   Ui  Yij  U j  sin (i   j  ij ) in

jn \ i

 Pi
   Ui  Yij  U j  sin ( i   j   ij )  Ui2  Yii  sin (   ii )  Qi
 i jn \ i

 Pi
 Ui  Yij  U j  sin ( i   j   ij )
 j
 Pi
 2  Ui  Yii  cos (  ij )   Yij  U j  cos (i   j   ij ) 
 Ui jn \ i
(3.56)
P
 Ui  Yii  cos (   ii )  i
Ui
 Pi
 Ui  Yij  cos ( i   j   ij )
 Uj
 Qi
  Ui  Yij  U j  cos (i   j   ij )  Pi  Ui2  Yii  cos (  ii )
 i jn \ i
 Qi
 Ui  Yij  U j  cos ( i   j   ij )
 j

Universitatea Politehnica 2011

Power Systems Group
SEP1_C3 p19
Timişoara UPT
  Qi
 2  Ui  Yii  sin (  ii )   Yij  U j  sin ( i   j   ij ) 
 Ui jn \ i
(3.57)
Q
 i  Ui  Yii  sin (  ii )
Ui
 Qi
 Ui  Yij  sin ( i   j   ij )
 Uj
Conform relaţiilor (3.56) şi (3.57) rezultă că matricea Jacobian are un grad de lacunaritate egal cu
cel al matricei de admitanţă nodală, ceea ce determină o serie de facilităţi în rezolvarea sistemului de
ecuaţii algebrice liniare (3.55).

3.10.2. Metoda Newton - Carpentier (Newton - decuplată, ND)

După cum s-a amintit anterior, în preambulul capitolului, dependenţa dominantă P ~  şi Q ~ U permite
neglijarea submatricilor 12 şi 21 din (3.51), fără consecinţe defavorabile pentru calcul.
Ca atare, varianta Newton - Carpentier (ND) se prezintă sub forma de mai jos:

P
0
 k  k P  P (Uk ,  k )
 (3.58)
Q  Uk Q  Q (Uk ,  k )
0
U k

Cele două mulţimi ale corecţiilor devin independente:

P
 k  P  P (Uk ,  k ) (3.59)
 k

Q
Uk  Q  Q (Uk , k ) (3.60)
U k

Numărul ecuaţiilor în sistemul (3.59) este egal cu numărul total al nodurilor exceptând nodul de echilibrare
np = ng + nc, deoarece  = 0 pentru NE şi deci nu se calculează corecţii pentru acesta. Sistemul (3.60) are un
număr mai redus de ecuaţii datorită faptului că şi la nodurile tip generator modulul tensiunii este impus ca şi la
NE. Deci, nQ = nc.
Ca şi la metoda NR, după câteva iteraţii termenii Jacobianului se modifică atât de puţin încât pot fi
acceptaţi constanţi până la oprirea procesului de calcul.

3.10.3. Metoda Newton - Stott - Alsac

(Newton - decuplată rapidă, NDR)
O perfecţionare în sensul reducerii timpului de calcul este oferită de metoda NDR, care se bazează pe
câteva observaţii. În primul rând, rezistenţele şi conductanţele sunt de regulă neglijabile faţă de reactanţe,
respectiv susceptanţe în compoziţia matricei de admitanţă nodală:
R(G) << X(B) (3.61)

conducând automat prin neglijarea acestora la unghiuri ale admitanţelor  :
2
 
 ii   şi  ij  (3.62)
2 2
În al doilea rând, se consideră diferenţe de ordinul fracţiunilor de grad sau de ordinul unităţilor între
unghiurile nodurilor sistemului. Nu se comite o eroare prea mare dacă se consideră:
i - j  0 i, j n (3.63)

Universitatea Politehnica 2011

Power Systems Group
SEP1_C3 p20
Timişoara UPT
 În sfârşit, pentru a se epuiza tot ceea ce reprezintă o posibilă ipoteză simplificatorie, tensiunile nodurilor în
modul nu diferă cu mult de 10 % de tensiunea nominalizată a treptei la care funcţionează. Se poate admite deci:
Ui  Uj  Un i, j n (3.63)
Cu ipotezele simplificatorii expuse, termenii dominanţi ai Jacobianului din (3.56) şi (3.57) devin:
 Pi  Pi
 Un2  Bii  Q i  Un2  B ij
 i j
(3.65)
 Qi Qi  Qi
  Un  Bii  Un  Bij
 Ui Un Uj
Qi
Dacă se ţine seama că Un2  B ii  Qi şi Un  B ii  , forma finală, ultrasimplificată a relaţiilor 3.65,
Un
formă care se distinge prin invarianţă, devine:
 Pi  Pi
 Un2  Bii  Un2  Bij
 i  j
(3.66)
 Qi  Qi
 Un  Bii  Un  Bij
 Ui  Uj

Avantajul acestei forme este şi mai pregnant dacă se lucrează în valori relative - manieră des folosită şi cu o
serie de avantaje. În acest caz,
 P ir  P ir
Unr  1 ;  B iir ;  B ijr ; etc.
 i  j

şi deci termenii matricei Jacobianului sunt egali cu susceptanţele matricei de admitanţă nodală, în valoare relativă
cu semnul corespunzător.

3.10.4. Aplicaţie
Mecanismul metodelor Newton şi aspectele cantitative comparative vor fi analizate pe un subsistem cu trei
noduri, liniile fiind reprezentate numai prin reactanţe (fig.3.16).

Fig.3.16. Sistem cu 3 noduri

Datele nodurilor sunt:
U1 = 240 kV; 1 = 0; P2 = 180 MW; U2 = 235 kV;
Q2  (-30; 125) Mvar; P3 = -300 MW; Q3 = -100 Mvar
Matricea de admitanţă nodală este:

1 2 3
1 -j 45 j 25 j 20
[Yn] = mS (3.67)
2 j 25 - j75 j 50

Universitatea Politehnica 2011

Power Systems Group
SEP1_C3 p21
Timişoara UPT
 3 j 20 j 50 - j70

Eroarea maximă pentru modulul tensiunilor se acceptă U = 5 V. Relaţia (3.55) conţine două ecuaţii pentru
puterile active şi o singură ecuaţie pentru puterea reactivă:

 P2  P2  P2
2   k2 P2  P2 (U k ,  k )
 2 k  3 k  U3 k

 P3  P3  P3
3   k3 = P3  P3 (U k ,  k )
 2 k  3 k  U3 k

 Q3  Q3  Q3
4  Uk3 Q3  Q3 (U k ,  k )
 2 k  3 k  U3 k

Cu datele iniţiale, sistemul (3.68) oferă valoarea primelor corecţii:

3995 -2585 0   02 180 - 0

-2585 3641 0   03 = -300 - 0 (3.69)

0 0 14,25  U03 -100 - (-253)

P 02 = 0; P 03 = 0; Q 03 = -253 Mvar cu U 03 = 220 kV;  02 = 0 şi  03 = 0

Rezolvând sistemul (3.69) rezultă:

 02 = -0,8737º ;  03 = -5,3422º ; şi U 03 = 10,736 kV.
Prin urmare, valorile unghiurilor şi a tensiunii la prima iteraţie sunt:

 12 =  02 +  02 = 0 -0,8737 = -0,8737º

 13 =  03 +  03 = 0 -5,3422 = -5,3422º

U 13 = U 03 + U 03 = 220 + 10,736 = 230,736 kV

În tabelul 3.3 se prezintă evoluţia procesului de calcul. La a patra iteraţie, abaterea tensiunii U3 rezultă:
| U 34 - U 33 | = 0,21V
Evoluţia procesului de calcul cu metoda NR Tabelul 3.3.

Nr.  P2  P2  P2
P MW P MW QM var
iteraţie 2 3 3  2  3  U3

0 0 0 -253 3995 -2585 0

1 189,728 -314,343 -78,891 4112,743 -2702,907 0,915
2 180,049 -300,097 -99,873 4098,54 -2688,7 0,877
3 180,002 -299,997 -100,004 4098,45 -2688,61 0,87
4

Universitatea Politehnica 2011

Power Systems Group
SEP1_C3 p22
Timişoara UPT
 Tabelul 3.3 (continuare)

Nr.  P3  P3  P3  Q3  Q3  Q3
iteraţie  2  3  U3  2  3  U3

0 -2555 3641 0 0 0 14,25

1 -2702,907 3805,629 -1,362 293,55 -314,343 15,809
2 -2688,7 3785,69 -1,307 201,3 -300,079 15,627
3 -2688,61 3785,57 -1,307 201,246 -299,997 15,626
4

Tabelul 3.3 (continuare)

Nr.
iteraţie  02  03 U kV
3  02  03 U kV
3

0 -0,8737 -5,3422 10,736 0 0 0

1 0,0101 0,1969 -1,27 -0,8737 -5,3422 230,756
-4 -3
2 2,1110 1,210 -0,0098 -0,8636 -5,1453 229,466
-4 -4 -4
3 -1,1710 -1,0710 2,19610 -0,8633 -5,144 229,458
4 -0,8634 -5,1441 229,458
Puterile finale injectate în noduri sunt prezentate mai jos:

P1 = U 12  Y11  cos (+ 11) + U1  Y12  U2  cos (1 -  24 + 12) +

+ U1  Y13  U 34  cos (1 -  34 +  13)
2 -3 -3
P1 = 240  45  10  cos 90 + 240  25  10  235  cos [0 - (0,8634) -90] +
+240  20  10-3  229,4582  cos [0 - (-5,1441) -90]
P1 = 120 MW (119,9992)
Q1 = 85,19 Mvar
P2 = 180 MW,
Q2 = 45 Mvar,
P3 = -300 MW,
Q3 = - 100 Mvar
Circulaţia puterilor pe linii se calculează cu relaţiile (3.39) şi (3.40):
S12  U1  YL*12  (U1*  U*2 )
reprezentând puterea aparenta la începutul liniei 12.
-3
S12 = 240 (j25  10 )  (240 - 234,973 -j 3,541);
S12 = 21,24 + j 30,16 MVA
-3
S12 = U2  YL* 12 (U* 2 - U* 1) = (234,973 - j 3,541) (j 25  10 ) (234,973 +
+ j 3,541-240)
S21 = -21,24 - j 29,21 MVA
P12 = 0 MW
Q12 = 0,95 Mvar
Pierderile de putere activa sunt nule deoarece nu s-a considerat rezistenţa şi conductanţa liniei. Cele
reactive sunt mai mici datorită unei circulaţii reduse pe latura celor doua surse. Circulaţia completă este prezentată
în fig.3.17.

Universitatea Politehnica 2011

Power Systems Group
SEP1_C3 p23
Timişoara UPT
 Fig.3.17. Alimentarea unui contur industrial
Varianta decuplată cu aceleaşi date iniţiale evoluează conform tabelului 3.4.
Evoluţia procesului de calcul cu metoda ND Tabelul 3.4

Nr.  P2  P2  P3  P3  Q3
 02
iteraţie  2  3  2  3  U3
0 3995 -2585 -2585 3641 14,25 -0,8737
1 4112,74 -2702,9 -2702,9 3805,62 15,617 0,0119
2 4097,86 -2688,0 -2688,0 3784,76 15,62 -1,6810-3
-6
3 4098,53 -2688,7 -2688,7 3785,7 15,62 5,410
4

Universitatea Politehnica 2011

Power Systems Group
SEP1_C3 p24
Timişoara UPT
 Tabelul 3.4 (continuare)
Nr.
iteraţie  03 U kV
3  02  03 U kV
3

0 -5,3422 10,736 0 0 220

1 0,2244 0,065 -0,8737 -5,3422 230,73
-3
2 -0,0275 -8,1210 -0,8618 -5,117 229,46
-3 -3
3 1,3510 1,2710 -0,8634 -5,1453 229,45
4 -0,8633 -5,1439 229,45
Se constata diferenţe foarte reduse în ceea ce priveşte termenii Jacobianului şi a corecţiilor. Eroarea finală
în modul este mai mică în cazul metodei ND cu totul întâmplător. Erorile în puteri rezultă de ordinul sutelor de W,
eventual unităţi de kW, la eroarea impusă în tensiune de 5 V.
Metoda NDR oferă aceeaşi vigurozitate în căutarea soluţiei cu avantaj mare ca timp de calcul deoarece, aşa
cum s-a subliniat anterior, Jacobianul este invariant.

3630 -2420 0
[J] = -2420 3380 0
0 0 15,4

Succesiv, rezultă tabelul alăturat 3.5.

Evoluţia procesului de calcul cu metoda NDR Tabelul 3.5
Nr.
P MW
2
P MW
3
QM
3
var
 02  03
iteraţie
0 0 0 -253 -1,0326 -5,8143
1 199,799 -337,016 -89,514 -0,1993 0,7689
2 177,341 -294,621 -103,674 -0,0356 0,1163
-3
3 180,458 -300,942 -99,478 6,47-10 0,0265
4 179,932 -299,849 -100,078 -1,210-3 -3,410-3
5 -99,985
6

Tabelul 3.5 (continuare)

Nr.
iteraţie U kV
3  02  03 U kV
3

0 9,93 0 0 220
1 -0,681 -1,0326 -5,8143 229,93
2 0,238 -0,8333 -5,0454 229,249
3 -0,033 -0,8689 -5,1617 229,487
-3
4 5,06410 -0,8624 -5,1412 229,454
-4
5 -9,86-10 -0,8636 -5,1446 229,459
6 229,458
După cum se poate constata uşor, metoda decuplată rapidă necesită 6 iteraţii pentru ca eroarea să se situeze
sub valoarea de prag, în timp ce metodele NR şi ND necesită doar patru iteraţii. Varianta Gauss-Seidel a necesitat,
pentru acelaşi sistem, nouă iteraţii.

Universitatea Politehnica 2011

Power Systems Group
SEP1_C3 p25
Timişoara UPT
3.10.5 Sisteme test
Necesitatea comparaţiei experimentului şi relevării performanţei metodelor de investigaţie a condus la
stabilirea unor sisteme test cu o configuraţie tipică şi o bază de date pusă la punct şi disponibilă oricărui cercetător
de sistem.
Sistemele test sunt destinate studiilor de regim permanent sau regimuri perturbate, siguranţei în alimentare,
estimării stării etc., având avantajul aceluiaşi suport material al aplicaţiei numerice.
Numărul de noduri, laturi şi nivele de tensiune sunt date caracteristice, iar apropierea faţă de zonele reale de
sistem în general respectată, fără a fi obligatorie.
Sistemele standard americane au următoarele date caracteristice:
 sistemul test de 30 noduri are 41 laturi şi nivele de tensiune 132/33/11 kV;
 sistemul test de 118 noduri are 186 laturi şi nivele de tensiune 345/138 kV.
Există încă o serie de sisteme test americane ale unor companii, cel mai extins având 460 noduri, 599 laturi
şi nivele de 765/345/138 kV, fără a avea girul Institutului inginerilor electrotehnicieni şi electronişti (IEEE).
Brazilienii utilizează un sistem test de 66 noduri, japonezii unul cu 135 noduri, etc.
Un exemplu de sistem test având ca suport sistemul electroenergetic românesc - zona de sud-vest - cu 25
noduri, 29 laturi şi nivelele de tensiune 400/220/110/MT este prezentat în fig.3.18.
Acest sistem test a fost propus de catedra de Electroenergetică a Facultăţii de Electrotehnică Timişoara. De
fapt mai există încă trei sisteme test autorizate şi des utilizate, cu 13, 50, respectiv 100 de noduri.
Configuraţia globală cuprinde 6 surse: trei surse termo, doua hidroelectrice şi un compensator sincron în
nodul 6, un reactor transversal în nodul 7, o serie de bucle care cuprind toate nivelele de înaltă tensiune, noduri tip
consumator, noduri pasive şi o scurtă linie de tip subteran la 110 kV, între nodurile 21 şi 25.
Datele nodurilor şi rezultatele sunt prezentate în tabelul 3.6.
Tensiunile se situează în domeniile acceptate, iar factorul de putere al celor 5 centrale este în apropierea sau
mai mare decât cel nominal. Datele laturilor (tab.3.7), rezultatele circulaţiei puterilor (tab.3.8) precum şi bilanţul
global pe întregul sistem (tab.3.9) completează imaginea stării sistemului.
Randamentul transferului de putere este de 98,7. Trebuie precizat faptul că sarcina s-a reprezentat la nivel
de înaltă tensiune şi ca atare randamentul se referă la transferul la nivel de transport.

Universitatea Politehnica 2011

Power Systems Group
SEP1_C3 p26
Timişoara UPT
3.10.5 Sisteme test

Necesitatea comparaţiei experimentului şi relevării performanţei metodelor de investigaţie a condus la

stabilirea unor sisteme test cu o configuraţie tipică şi o bază de date pusă la punct şi disponibilă oricărui cercetător
de sistem.
Sistemele test sunt destinate studiilor de regim permanent sau regimuri perturbate, siguranţei în alimentare,
estimării stării etc., având avantajul aceluiaşi suport material al aplicaţiei numerice.
Numărul de noduri, laturi şi nivele de tensiune sunt date caracteristice, iar apropierea faţă de zonele reale de
sistem în general respectată, fără a fi obligatorie.
Sistemele standard americane au următoarele date caracteristice:
 sistemul test de 30 noduri are 41 laturi şi nivele de tensiune 132/33/11 kV;
 sistemul test de 118 noduri are 186 laturi şi nivele de tensiune 345/138 kV.
Există încă o serie de sisteme test americane ale unor companii, cel mai extins având 460 noduri, 599 laturi
şi nivele de 765/345/138 kV, fără a avea girul Institutului inginerilor electrotehnicieni şi electronişti (IEEE).
Brazilienii utilizează un sistem test de 66 noduri, japonezii unul cu 135 noduri, etc.
Un exemplu de sistem test având ca suport sistemul electroenergetic românesc - zona de sud-vest - cu 25
noduri, 29 laturi şi nivelele de tensiune 400/220/110/MT este prezentat în fig.3.18.
Acest sistem test a fost propus de catedra de Electroenergetică a Facultăţii de Electrotehnică Timişoara. De
fapt mai există încă trei sisteme test autorizate şi des utilizate, cu 13, 50, respectiv 100 de noduri.
Configuraţia globală cuprinde 6 surse: trei surse termo, doua hidroelectrice şi un compensator sincron în
nodul 6, un reactor transversal în nodul 7, o serie de bucle care cuprind toate nivelele de înaltă tensiune, noduri tip
consumator, noduri pasive şi o scurtă linie de tip subteran la 110 kV, între nodurile 21 şi 25.
Datele nodurilor şi rezultatele sunt prezentate în tabelul 3.6.
Tensiunile se situează în domeniile acceptate, iar factorul de putere al celor 5 centrale este în apropierea sau
mai mare decât cel nominal. Datele laturilor (tab.3.7), rezultatele circulaţiei puterilor (tab.3.8) precum şi bilanţul
global pe întregul sistem (tab.3.9) completează imaginea stării sistemului.
Randamentul transferului de putere este de 98,7. Trebuie precizat faptul că sarcina s-a reprezentat la nivel
de înaltă tensiune şi ca atare randamentul se referă la transferul la nivel de transport.

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p27
Timişoara UPT
 Fig.3.18. Sistem test cu 25 noduri.

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p28
Timişoara UPT
 Tabelul 3.6
fisier: C:\PROGRA~1\POWER\POWER\TEST25\TEST25.SIS
pagina: 1
NODURI SISTEM
--------------------------------------------------------------------------
| Nr Nr nod Zona NU/Uimp U/ Pc/Qc Pg/Qg Qgm/QgM |
| crt Nume nod Switch [kV]/[kV] [kV]/[º] [MW]/[Mvar] [Mvar] |
--------------------------------------------------------------------------
| 1 1 1 25 24.0000 -80.0000 824.5813 -116.0000 |
| A24 in 24.0000 0.0000 -60.0000 361.4656 612.0000 |
| 2 2 1 15 15.8000 -8.0000 968.0000 0.0000 |
| B15 in 15.8000 1.2723 -6.0000 289.5485 500.0000 |
| 3 3 1 15 15.5000 -80.0000 680.0000 -75.0000 |
| C15 in 15.5000 -10.6036 -60.0000 477.2873 520.0000 |
| 4 4 1 10 10.6000 0.0000 50.0000 -10.0000 |
| D10 in 10.6000 -10.4444 0.0000 15.4215 31.0000 |
| 5 5 1 110 114.3300 0.0000 20.0000 0.0000 |
| E110 in 114.3300 -15.9121 0.0000 16.0228 17.0000 |
| 6 6 1 10 10.3000 0.0000 0.0000 0.0000 |
| F10 in 10.3000 -17.9641 0.0000 29.1567 60.0000 |
| 7 7 1 400 404.9519 -350.0000 0.0000 0.0000 |
| A400 in 400.0000 -5.7158 -120.0000 0.0000 0.0000 |
| 8 8 1 400 400.2739 -530.0000 0.0000 0.0000 |
| D400 in 400.0000 -6.9987 -140.0000 0.0000 0.0000 |
| 9 9 1 220 236.1947 -156.0000 0.0000 0.0000 |
| A220 in 220.0000 -9.7216 -50.0000 0.0000 0.0000 |
| 10 10 1 220 236.9573 -175.0000 0.0000 0.0000 |
| B220 in 220.0000 -3.8520 -22.0000 0.0000 0.0000 |
| 11 11 1 220 238.5646 -400.0000 0.0000 0.0000 |
| C220 in 220.0000 -14.5246 -210.0000 0.0000 0.0000 |
| 12 12 1 220 235.2647 0.0000 0.0000 0.0000 |
| D220 in 220.0000 -13.4631 0.0000 0.0000 0.0000 |
| 13 13 1 220 222.4805 -170.0000 0.0000 0.0000 |
| F220 in 220.0000 -17.8367 -95.0000 0.0000 0.0000 |
| 14 14 1 220 222.0004 -237.0000 0.0000 0.0000 |
| G220 in 220.0000 -19.6182 -70.0000 0.0000 0.0000 |
| 15 15 1 220 224.3946 0.0000 0.0000 0.0000 |
| H220 in 220.0000 -13.6120 0.0000 0.0000 0.0000 |
| 16 16 1 220 223.4473 0.0000 0.0000 0.0000 |
| I220 in 220.0000 -14.2984 0.0000 0.0000 0.0000 |
| 17 17 1 110 118.7667 0.0000 0.0000 0.0000 |
| C110 in 110.0000 -15.8960 0.0000 0.0000 0.0000 |
| 18 18 1 110 118.7345 -120.0000 0.0000 0.0000 |
| D110 in 110.0000 -15.8125 -30.0000 0.0000 0.0000 |
| 19 19 1 110 116.8220 -32.0000 0.0000 0.0000 |
| J110 in 110.0000 -17.6111 -10.0000 0.0000 0.0000 |
| 20 20 1 110 118.0723 -22.0000 0.0000 0.0000 |
| K110 in 110.0000 -17.0088 4.0000 0.0000 0.0000 |
| 21 21 1 110 113.3089 -20.0000 0.0000 0.0000 |
| L110 in 110.0000 -16.1702 -12.0000 0.0000 0.0000 |
| 22 22 1 110 113.5591 -35.0000 0.0000 0.0000 |
| I110 in 110.0000 -15.8518 -8.0000 0.0000 0.0000 |
| 23 23 1 110 113.6298 -12.0000 0.0000 0.0000 |
| H110 in 110.0000 -16.1990 -5.0000 0.0000 0.0000 |
| 24 24 1 110 113.2891 -58.0000 0.0000 0.0000 |
| M110 in 110.0000 -16.3135 -33.0000 0.0000 0.0000 |
| 25 25 1 110 112.1867 -24.0000 0.0000 0.0000 |
| N110 in 110.0000 -16.8484 -10.0000 0.0000 0.0000 |
--------------------------------------------------------------------------

Tabelul 3.7
fisier: C:\PROGRA~1\POWER\POWER\TEST25\TEST25.SIS
pagina: 1
DATE LATURI SISTEM
--------------------------------------------------------------------------
| Nr Nr : Nume - Nr : Nume Zona Tip Switch Catalog |
| crt R [] G [S] Kr modul [-] Nume tip |
| X [] B [S] Kr faza [º] Nr plot pltr l[km] C.K.|
--------------------------------------------------------------------------
| 1 7 : A400 - 8 : D400 1 LEAp in |
| 2.8000 2.9000 1.0000 |
| 28.8000 288.0000 0.0000 |
| 2 9 : A220 - 12 : D220 1 LEAp in |
| 4.7000 1.8000 1.0000 |
| 34.7000 177.0000 0.0000 |
| 3 10 : B220 - 15 : H220 1 LEAp in |
| 4.1500 6.3000 1.0000 |
| 24.6000 632.0000 0.0000 |
| 4 11 : C220 - 12 : D220 1 LEAp in |
| 6.9000 2.4000 1.0000 |
| 38.0000 240.0000 0.0000 |
2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p29
Timişoara UPT
| 5 11 : C220 - 13 : F220 1 LEAp in |
| 9.3000 3.5000 1.0000 |
| 55.0000 352.0000 0.0000 |
| 6 11 : C220 - 14 : G220 1 LEAp in |
| 4.6400 4.7000 1.0000 |
| 46.8800 473.0000 0.0000 |
| 7 13 : F220 - 14 : G220 1 LEAp in |
| 1.7000 2.8000 1.0000 |
| 11.6000 281.0000 0.0000 |
| 8 13 : F220 - 15 : H220 1 LEAp in |
| 2.3500 3.7000 1.0000 |
| 15.3500 370.0000 0.0000 |
| 9 15 : H220 - 16 : I220 1 LEAp in |
| 2.2000 0.0000 1.0000 |
| 12.9000 80.0000 0.0000 |
| 10 5 : E110 - 21 : L110 1 LEAp in |
| 2.1000 0.0000 1.0000 |
| 4.6200 28.0000 0.0000 |
| 11 17 : C110 - 19 : J110 1 LEAp in |
| 5.0000 1.1000 1.0000 |
| 19.0000 108.0000 0.0000 |
| 12 17 : C110 - 20 : K110 1 LEAp in |
| 5.8000 0.0000 1.0000 |
| 11.6000 72.0000 0.0000 |
| 13 18 : D110 - 20 : K110 1 LEAp in |
| 6.7500 1.7000 1.0000 |
| 31.9000 170.0000 0.0000 |
| 14 19 : J110 - 20 : K110 1 LEAp in |
| 10.0000 0.0000 1.0000 |
| 20.0000 125.0000 0.0000 |
| 15 21 : L110 - 22 : I110 1 LEAp in |
| 2.5000 0.0000 1.0000 |
| 5.5000 34.0000 0.0000 |
| 16 21 : L110 - 25 : N110 1 LEAp in |
| 5.5000 0.0000 1.0000 |
| 13.8000 85.0000 0.0000 |
--------------------------------------------------------------------------

Tabelul 3.7 (continuare)

fisier: C:\PROGRA~1\POWER\POWER\TEST25\TEST25.SIS
pagina: 2

DATE LATURI SISTEM

--------------------------------------------------------------------------
| Nr Nr : Nume - Nr : Nume Zona Tip Switch Catalog |
| crt R [] G [S] Kr modul [-] Nume tip |
| X [] B [S] Kr faza [º] Nr plot pltr l[km] C.K.|
--------------------------------------------------------------------------
| 17 23 : H110 - 24 : M110 1 LESp in |
| 0.3600 7.0000 1.0000 |
| 0.6200 700.0000 0.0000 |
| 18 23 : H110 - 25 : N110 1 LEAp in |
| 7.5000 1.0000 1.0000 |
| 15.7000 99.0000 0.0000 |
| 19 1 : A24 - 7 : A400 1 TRt in TEST25 |
| 0.0014 1458.3333 17.5000 t1 |
| 0.0749 -9375.0000 0.0000 3 1 |
| 20 2 : B15 - 10 : B220 1 TRt in TEST25 |
| 0.0006 3628.1179 15.3651 t2 |
| 0.0228 -27573.6961 0.0000 6 0 |
| 21 3 : C15 - 11 : C220 1 TRt in TEST25 |
| 0.0009 4547.2411 16.1333 t3 |
| 0.0268 -48374.9055 0.0000 4 1 |
| 22 4 : D10 - 18 : D110 1 TRt in TEST25 |
| 0.0100 1233.5601 11.5238 t4 |
| 0.2076 -6530.6122 0.0000 1 0 |
| 23 6 : F10 - 13 : F220 1 TRt in TEST25 |
| 0.0074 634.9206 23.0476 t5 |
| 0.2297 -2721.0884 0.0000 1 0 |
| 24 9 : A220 - 7 : A400 1 TRt in TEST25 |
| 0.3402 5.4347 1.6883 t6 |
| 15.2698 -37.4806 0.0000 1 -2 |
| 25 10 : B220 - 8 : D400 1 TRt in TEST25 |
| 0.1701 10.8694 1.7100 t6 |
| 7.6490 -74.9611 0.0000 2 -1 |
| 26 17 : C110 - 11 : C220 1 TRt in TEST25 |
| 0.1775 11.6112 2.0045 t7 |
| 7.4729 -109.2822 0.0000 1 4 |
| 27 18 : D110 - 12 : D220 1 TRt in TEST25 |

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p30
Timişoara UPT
| 0.1775 11.6112 1.9568 t7 |
| 7.3815 -109.2822 0.0000 1 2 |
| 28 23 : H110 - 15 : H220 1 TRt in TEST25 |
| 0.1775 11.6112 1.9330 t7 |
| 7.3472 -109.2822 0.0000 1 1 |
| 29 22 : I110 - 16 : I220 1 TRt in TEST25 |
| 0.1775 11.6112 1.9568 t7 |
| 7.3815 -109.2822 0.0000 1 2 |
--------------------------------------------------------------------------

Tabelul 3.8
fisier: C:\PROGRA~1\POWER\POWER\TEST25\TEST25.SIS
pagina: 1

REZULTATE LATURI SISTEM

--------------------------------------------------------------------------
| Nr Nr : Nume - Nr : Nume Zona |
| [MW] Pij Pji DP total DP long DP transv |
| [Mvar] Qij Qji DQ total DQ long DQ transv |
--------------------------------------------------------------------------
| 1 7 : A400 - 8 : D400 1 LEAp |
| 131.5376 130.7226 0.8150 0.3449 0.4701 |
| 30.8091 73.9468 -43.1377 3.5479 -46.6856 |
| 2 9 : A220 - 12 : D220 1 LEAp |
| 103.9614 102.9502 1.0113 0.9112 0.1000 |
| -9.2687 -6.1607 -3.1079 6.7277 -9.8357 |
| 3 10 : B220 - 15 : H220 1 LEAp |
| 381.4333 369.7824 11.6509 11.3155 0.3355 |
| 70.2325 36.8122 33.4203 67.0748 -33.6545 |
| 4 11 : C220 - 12 : D220 1 LEAp |
| -22.7360 -23.0102 0.2742 0.1395 0.1347 |
| 18.2813 30.9846 -12.7033 0.7682 -13.4715 |
| 5 11 : C220 - 13 : F220 1 LEAp |
| 66.0369 64.5474 1.4894 1.3032 0.1862 |
| 50.2112 61.2324 -11.0212 7.7070 -18.7283 |
| 6 11 : C220 - 14 : G220 1 LEAp |
| 108.1597 106.4619 1.6978 1.4482 0.2496 |
| 64.6019 75.0857 -10.4838 14.6318 -25.1156 |
| 7 13 : F220 - 14 : G220 1 LEAp |
| 131.2698 130.5381 0.7317 0.5934 0.1383 |
| -14.9157 -5.0858 -9.8299 4.0489 -13.8788 |
| 8 13 : F220 - 15 : H220 1 LEAp |
| -236.8439 -239.7082 2.8643 2.6796 0.1847 |
| 8.2113 9.1807 -0.9694 17.5030 -18.4723 |
| 9 15 : H220 - 16 : I220 1 LEAp |
| 48.0235 47.9195 0.1040 0.1040 0.0000 |
| 6.5521 9.9538 -3.4016 0.6096 -4.0113 |
| 10 5 : E110 - 21 : L110 1 LEAp |
| 20.0001 19.8936 0.1065 0.1065 0.0000 |
| 16.0228 16.1514 -0.1285 0.2342 -0.3627 |
| 11 17 : C110 - 19 : J110 1 LEAp |
| 23.5202 23.2949 0.2253 0.2100 0.0153 |
| 5.5343 6.2349 -0.7006 0.7981 -1.4987 |
| 12 17 : C110 - 20 : K110 1 LEAp |
| 21.7182 21.5192 0.1990 0.1990 0.0000 |
| -4.0284 -3.4168 -0.6116 0.3981 -1.0097 |
| 13 18 : D110 - 20 : K110 1 LEAp |
| 9.3131 9.2476 0.0654 0.0416 0.0238 |
| -0.6056 1.5811 -2.1868 0.1965 -2.3833 |
| 14 19 : J110 - 20 : K110 1 LEAp |
| -8.7051 -8.7668 0.0617 0.0617 0.0000 |
| -3.7651 -2.1643 -1.6008 0.1235 -1.7243 |
| 15 21 : L110 - 22 : I110 1 LEAp |
| -12.7051 -12.7367 0.0315 0.0315 0.0000 |
| 0.4392 0.8074 -0.3682 0.0693 -0.4375 |
--------------------------------------------------------------------------

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p31
Timişoara UPT
 Tabelul 3.8 (continuare)
fisier: C:\PROGRA~1\POWER\POWER\TEST25\TEST25.SIS
pagina: 2

REZULTATE LATURI SISTEM

--------------------------------------------------------------------------
| Nr Nr : Nume - Nr : Nume Zona |
| [MW] Pij Pji DP total DP long DP transv |
| [Mvar] Qij Qji DQ total DQ long DQ transv |
--------------------------------------------------------------------------
| 16 21 : L110 - 25 : N110 1 LEAp |
| 12.5988 12.5231 0.0758 0.0758 0.0000 |
| 3.7122 4.6027 -0.8905 0.1901 -1.0806 |
| 17 23 : H110 - 24 : M110 1 LESp |
| 58.2074 58.0000 0.2074 0.1173 0.0901 |
| 24.1909 33.0000 -8.8091 0.2020 -9.0112 |
| 18 23 : H110 - 25 : N110 1 LEAp |
| 11.5818 11.4769 0.1049 0.0922 0.0127 |
| 4.3281 5.3973 -1.0692 0.1929 -1.2621 |
| 19 1 : A24 - 7 : A400 1 TRt |
| 744.5813 742.2302 2.3511 1.5406 0.8104 |
| 301.4656 212.6608 88.8048 83.5948 5.2100 |
| 20 2 : B15 - 10 : B220 1 TRt |
| 960.0000 956.8237 3.1763 2.2920 0.8843 |
| 283.5485 185.3787 98.1699 91.4492 6.7207 |
| 21 3 : C15 - 11 : C220 1 TRt |
| 600.0000 596.8889 3.1111 2.0677 1.0434 |
| 417.2873 347.2359 70.0514 58.9516 11.0998 |
| 22 4 : D10 - 18 : D110 1 TRt |
| 50.0000 49.6243 0.3757 0.2409 0.1348 |
| 15.4215 9.6820 5.7395 5.0259 0.7135 |
| 23 6 : F10 - 13 : F220 1 TRt |
| 0.0000 -0.1216 0.1216 0.0583 0.0633 |
| 29.1567 27.0632 2.0935 1.8223 0.2711 |
| 24 9 : A220 - 7 : A400 1 TRt |
| -259.9614 -260.6926 0.7311 0.4232 0.3079 |
| -40.7313 -61.8517 21.1204 18.9967 2.1236 |
| 25 10 : B220 - 8 : D400 1 TRt |
| 400.3903 399.2774 1.1129 0.5100 0.6029 |
| 93.1463 66.0532 27.0930 22.9348 4.1582 |
| 26 17 : C110 - 11 : C220 1 TRt |
| -45.2384 -45.4285 0.1900 0.0259 0.1641 |
| -1.5059 -4.1414 2.6356 1.0909 1.5447 |
| 27 18 : D110 - 12 : D220 1 TRt |
| -79.6888 -79.9399 0.2512 0.0854 0.1658 |
| -19.7123 -24.8239 5.1116 3.5514 1.5602 |
| 28 23 : H110 - 15 : H220 1 TRt |
| -81.7892 -82.0506 0.2614 0.1082 0.1532 |
| -33.5189 -39.4408 5.9219 4.4800 1.4419 |
| 29 22 : I110 - 16 : I220 1 TRt |
| -47.7366 -47.9195 0.1829 0.0323 0.1506 |
| -7.1925 -9.9538 2.7613 1.3442 1.4171 |
--------------------------------------------------------------------------

Tabelul 3.8

Fisier: C:\PROGRA~1\POWER\POWER\TEST25\TEST25.SIS

Bilant de puteri pe sistem

----------------------------

Bilant de puteri
------------------------------------------------------
| Putere | Activa [MW] | Reactiva [Mvar]|
------------------------------------------------------
| Generata | 2542.5813 | 1188.9025 |
| Consumata | -2509.0000 | -937.0000 |
------------------------------------------------------

Pierderi de putere
------------------------------------------------------

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p32
Timişoara UPT
 | | Activa [MW] | Reactiva [Mvar]|
------------------------------------------------------
| Longitudinale | 27.1596 | 418.2657 |
| Transversale | 6.4218 | -166.3628 |
| Totale | 33.5814 | 251.9030 |
------------------------------------------------------

Pierderi de putere pe tipuri de elemente

------------------------------------------------------
| | Activa [MW] | Reactiva [Mvar]|
------------------------------------------------------
| TR | | |
| ---- | | |
| Longitudinale | 7.3846 | 293.2419 |
| Transversale | 4.4807 | 36.2608 |
| Totale | 11.8653 | 329.5028 |
------------------------------------------------------
| ATR | | |
| ----- | | |
| Longitudinale | 0.0000 | 0.0000 |
| Transversale | 0.0000 | 0.0000 |
| Totale | 0.0000 | 0.0000 |
------------------------------------------------------
| LEA | | |
| ----- | | |
| Longitudinale | 19.6578 | 124.8218 |
| Transversale | 1.8510 | -193.6125 |
| Totale | 21.5087 | -68.7907 |
------------------------------------------------------
| LES | | |
| ----- | | |
| Longitudinale | 0.1173 | 0.2020 |
| Transversale | 0.0901 | -9.0112 |
| Totale | 0.2074 | -8.8091 |
------------------------------------------------------

3.11. Accesul deschis la reţeaua de transport

Una din problemele cele mai controversate în contextul restructurării o reprezintă accesul la reţeaua de
transport. Accesul trebuie să fie şi este liber, dar marea incertitudine planează asupra tarifelor pentru serviciul de
transport (ST). Există mari diferenţe naţionale în ceea ce priveşte definirea serviciului de transport şi a tarifului
aferent. Temerea se referă la neasigurarea recuperării cheltuielilor totale ocazionate de exploatare şi dezvoltare,
precum şi de un posibil transfer neechitabil de la o companie de transport la alta. De asemenea, este prea puţin
evident cum influenţează tariful serviciului funcţionarea reţelei de transport şi dezvoltarea acesteia.
Costul unui serviciu este dependent de resursele alocate în acest scop. Ca atare pentru serviciul de transport
resursele alocate se măsoară prin capacităţile de transport ale reţelei şi prin energia suplimentară care trebuie să
acopere pierderile ocazionate de transfer. Capacităţile de transport generează costuri de întreţinere şi reparaţii,
supraveghere, amortismente. Una din problemele interesante şi importante este aceea a congestiilor care pot limita
furnizarea energiei către consumatori sau schimbă ordinea de merit în încărcarea grupurilor energetice în favoarea
celor mai scumpe ca energie produsă.
Se pune firesc întrebarea: cine plăteşte serviciul de transport, producătorul sau furnizorul (consumatorul) ?
Pe piaţa energiei pot exista aranjamente comerciale bilaterale între producători şi furnizori referitoare la plata ST.
Din experienţa mondială de până acum, se pare că producătorul este cel care ar trebui să plătească cheltuielile de
transport deoarece are posibilităţi mai precise de măsurare a energiei livrate şi în plus, stabilirea ordinii de merit
trebuie să includă şi costul transportului. La un preţ al producătorului redus, dacă preţul transportului este mare, se
poate situa în urma altui producător cu preţ de producere mai mare dar cu preţ al transportului redus.
Într-un sistem electric de putere circulaţia puterilor respectă teoremele lui Kirchhoff şi nicidecum
conceptele comerciale. Aceasta reprezintă una din problemele de dispută şi în continuare se ilustrează
“complicaţia” având ca suport sistemul TEST 25 cu o congestie pe latura 10 - 15 (fig.3.18). Din motive de
exploatare rămâne un singur circuit în funcţiune, între nodurile 10 şi 13 cu limitarea încărcării circuitului de 220
kV, 10 - 15 la P10-15 = 300 MW.
Detaliind zona de interes, nodurile 2, 3, 10, 11, 13, 14, 15, circulaţia puterilor şi injecţiile în noduri sunt
prezentate în fig.3.19. pentru schema normală.
Abaterea de la schema normală cu modificarea circulaţiei ţinând seama de congestia pe tronsonul 10 - 15
conduce la următoarea situaţie, fig.3.20.
Centrala din nodul 2 este hidroelectrică, iar cea din nodul 3 termoelectrică, utilizând cărbune (lignit).
Raportul costurilor MWh produse la bare este 1/3.
2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p33
Timişoara UPT
 Descărcarea liniei 10 - 15 de la 381 MW la 300 MW necesită o reducere a încărcării CHE cu 40 MW şi o
încărcare cu aceeaşi valoare a CTE, celelalte centrale rămânând cu încărcarea neschimbată. Evident, modificarea
pierderilor în ansamblul sistemului (scad cu 8 MW) determină modificarea nesemnificativă a încărcării centralei
din nodul 1 (NE) de la 824 la 816 MW. Congestia acceptată va conduce la o importantă modificare a surselor
pentru consumatorii 13 şi 14 de exemplu, tabelul 3.10.

Fig.3.19. Schema normală. Detaliu cu 7 noduri

Fig.3.20. Abaterea de la schema normală. Detaliu cu 7 noduri

O evaluare a consecinţei congestiei se poate aprecia foarte uşor. Se acceptă costul mediu a unei MWh la
nivel de $ 10 pentru CHE şi $ 30 pentru CTE. Puterea medie absorbită este 0,5 din puterea cerută. Costul pentru o
zi (24 h) în cele două situaţii va fi:
Nod 13, schema normală:
C13 = (10410 + 6630)12 = 36270 $/zi
Nod 14, schema normală:
C14 = (13110 + 10630)12 = 53888 $/zi
Nod 13, abatere de la schema normală:
C’13 = (6210 + 10830)12 = 46320 $/zi, cu 27,7 % mai mult
Nod 14, abatere de la schema normală:
C’14 = (8810 + 14930)12 = 64200 $/zi, cu 19,1 % mai mult.
Tabelul 3.10
Schema normală Abaterea de la schema normală
Consu-
mator De la MW De la MW
P MW
CHE De la MW De la MW
P MW
CHE
CHE CTE CTE CHE CTE CTE
3,95 3,69
13 104 66 5,43 62 108 7,32
1,48 3,63
8,61 8,36
14 131 106 10,3 88 149 12,68
1,69 4,32

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p34
Timişoara UPT
 După cum se poate constata, congestia datorată deconectării unui circuit şi limitarea transferului la 300
MW influenţează negativ întreg sistemul, diminuându-se puterea debitată de CHE cu 40 MW. Evident, există
rezerve din CTE 3, dar la un preţ mult mai mare. Costurile pierderilor sunt mai mari pentru ambele noduri în
situaţia congestiei. Poate fi obligat operatorul de transport să asigure soluţia optimă dictată de ordinul de merit ?
Răspunsul este da! Atunci cine plăteşte diferenţa ?

3.12. Componentele costului accesului la reţeaua de transport

Patru componente de cost pot fi identificate:
 Costul datorat investiţiilor. În această componentă intră cheltuielile de amortizare sau altfel spus,
cheltuielile de depreciere anuală a elementelor sistemului şi cheltuielile de întreţinere şi reparaţii. Se pot
distinge aici, funcţional, două tipuri de reţele: de interconexiune şi de transport şi distribuţie. Dacă reţelele
de transport şi distribuţie se situează între zonele de ocurenţă ale surselor şi cele ale consumatorilor, sensul
de transfer al puterilor fiind dominant identificat de la surse la consumatori. Dacă se stabileşte legătura între
două zone cu surse preponderente, sensul de transport al puterii este incert în raport cu bilanţul momentan
pozitiv sau negativ al zonelor de incidenţă ale reţelei de interconexiune.
 Congestiile sistemului. În funcţionarea sistemului există situaţii în care atingerea unei limite în încărcarea
unui element determină imposibilitatea evacuării energiei produse de o centrală, imposibilitatea alimentării
unui consumator pe calea optimă sau pur şi simplu imposibilitatea acoperirii întregii sarcini cerute într-o
zonă. Costul congestiei poate fi definit similar cu expunerea (mărime caracteristică riscului): acesta
reprezintă costul determinat de o situaţie nefavorabilă cu limitări create datorită unor constrângeri
nedorite. Costul congestiilor este de regulă pozitiv dar poate fi şi zero sau negativ.
 Pierderile de energie activă. Pierderile de energie activă sunt proporţionale cu pătratul puterii aparente
transferate, iar costul acestora reprezintă nu numai un cost adiţional de combustibil ci şi o valoare adiţională
de investiţii în surse. Este evident că pierderile reprezintă tot un consum de energie. Dacă prima componentă
este uşor accesibilă, cea de-a doua este mult mai dificil de evaluat. În aplicaţia prezentată s-a calculat costul
pierderilor la nivelul costului energiei produse de către cele două centrale fără a se include şi componenta
investiţiilor suplimentare.
 Serviciile de sistem. După cum s-a mai amintit, serviciile de sistem includ menţinerea tensiunii şi frecvenţei
în limitele cerute de calitatea energiei electrice la care se mai adaugă şi costul suplimentar de investiţii care
vizează rezervele, disponibile în orice moment pentru operatorul de sistem.
Prezentarea completă a celor patru componente de cost permite o evaluare a principiilor de stabilire a
tarifelor pentru ST.
În general, nodurile tip generator şi consumator pot fi caracterizate prin componentele din relaţiile (3.70) şi
(3.71):
Pi  PPLi   PTki   PLTki i  ng
kK kK (3.70)
Pcj  PCPLj   PCTkj j  nc (3.71)
kK
în care: ng şi nc sunt seturile de numere ale nodurilor tip generator (NG) şi respectiv consumator (NC);
Pi şi Pcj - puterile injectate în NG şi NC;
K - numărul total al tranzacţiilor bilaterale sau multilaterale;
Tk - tranzacţia k, bilaterală sau multilaterală;
PPLi - puterea injectată în nodul NG i prin bursă;
PTki - puterea injectată în nodul NG i prin tranzacţia Tk;
PLTki - puterea injectată în nodul NG i prin tranzacţie bilaterală /multilaterală pentru minimizarea
pierderilor;
PCPLj - puterea absorbită de consumatorul j prin bursă;
PCTkj - puterea absorbită de NC j prin tranzacţia Tk.
Trebuie remarcată detalierea pentru ambele tipuri de noduri ale componentelor puterilor injectate prin
bursă şi tranzacţiile bi sau multilaterale, iar pentru NG componenta care influenţează pierderile în ansamblu.

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p35
Timişoara UPT
 În general, analizele legate de tariful ST, ca de altfel orice regulă de decizie care urmăreşte creşterea
profitului, se bazează pe analiza marginală (incrementală). Definiţia costului marginal este simplă, dar este
esenţială: costul marginal (CM) este derivata funcţiei costului total în raport cu cantitatea de resurse (b):
 (CT )
CM  (3.72)
b
Un scurt exemplu ilustrativ va edifica noţiunile şi semnificaţia. Un producător de pneuri produce şi vinde în
mod curent 100.000 bucăţi pe lună la preţul de $ 24. Costul variabil este de $ 14/bucată iar cel fix este de $
600.000 rezultând un cost total de $ 20/pneu, După cum se ştie,
Preţul = costul + profitul
în care: costul = costul fabricaţiei + costul distribuţiei + costul vânzării + costul administrării
Profit zero, însemnează preţ identic cu costul.
Se presupune că un furnizor face o ofertă firmei, pe baza unui contract, evident, pentru realizarea a 25.000
bucăţi pneuri/lună la un preţ de $ 18/bucată. Pentru a putea onora această comandă, producătorul va lucra peste
program, fapt ce îl va costa în plus $ 2/bucată din suplimentul de 25.000 bucăţi.
Costul total pentru cele 125.000 pneuri se calculează simplu:
1. Costul variabil a pneurilor la $ 14 ................... ..... $ 1.400.000
2. Costul variabil a celor 25000 bucăţi la $ 16 .......... $ 400.000
3. Costul fix ......................................................................$ 600.000
Total $ 2.400.000
Raportul dintre costul total şi numărul de pneuri produs conduce la un cost de $ 19,2/pneu. Cum furnizorul
nu oferă decât $ 18/bucată, ar fi normal ca firma să refuze contractul ! Lucrurile trebuie analizate altfel: costurile
fixe nu se vor modifica, astfel încât elementele funcţiei costului total conduce la un cost marginal:
400.000
CM   16 $ / pneu
25.000
Furnizorul oferă $ 18/bucată, deci pentru o decizie pozitivă profitul suplimentar este de $ 50.000. Aceasta
este maniera corectă de evaluare.
Evident, revenind la ST, se utilizează capacităţile de transport existente sau operatorul de transport poate
decide investiţii suplimentare pentru “întărirea” reţelei de transport. Evaluările pe baza costurilor marginale sunt
fireşti.
Pentru un nod k,
CMk  CMPk  CMCO k (3.73)
în care: CMP şi CMCO sunt costurile marginale datorate pierderilor şi respectiv cele datorate congestiilor.
Având în vedere relaţia pierderilor exprimate funcţie de puterile în noduri,
P    PmB mnPn (3.74)
m n
rezultă costul marginal asociat pierderilor:
CMPk  CMk  ( P) /  Pk (3.75)
în care,  ( P) /  Pk  2 B mk Pm
m
Similar costul marginal asociat congestiilor se poate calcula relativ uşor cu relaţia:
CMCO k    i  Z i /  Pk (3.76)
i
în care: Zi reprezintă restricţia impusă circulaţiei de putere pentru elementul “i”,  fiind multiplicatorul Kuhn -
Tucker.

3.13. Congestiile
Chestiunea congestiilor va fi comentată după parcurgerea unui exemplu simplu. Se acceptă sistemul cu 5
noduri, 3 NG şi 2 NC şi 6 laturi, fig.3.21.

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p36
Timişoara UPT
 1 2 3 S1 = 26,9 + j 19,1 MVA
0,65 0,28 S2 = 160 + j 13 MVA
S3 = 100 + j 33,7 MVA
0,93 1,16 0,72
S4 = -200 - j 20 MVA
1,07
S5 = -80 - j 20 MVA
4 5 P = 6,94 MW

Fig.3.21. Sistem cu 5 noduri. Curenţii de circulaţie sunt în unităţi relative.

Ub = 220 kV; Sb = 100 MVA
Sursele din nodurile 2 şi 3 produc la un preţ mai scăzut decât centrala 1. Generatoarele din nodurile 1 şi 2
licitează prin bursă, puterea absorbită de nodul 5 fiind integral furnizată prin bursă, la preţul acesteia. Nodul 4 este
alimentat în părţi egale, de la bursă şi respectiv de la generatorul independent 3 printr-un contract bilateral.
Tranzacţiile prin bursă (PPL1, PPL2, PCPL4, PCPL5) şi contractul bilateral (PT3, PCT4) sunt prezentate în tabelul
3.11.
Liniile 1-2 şi 3-5 au impedanţa 0,1 75º u.r., celelalte 4 având impedanţa
0,05 75º u.r. Parametrii transversali ai liniilor se neglijează. Tensiunea nominală şi respectiv tensiunea de bază
este 220 kV. Puterea de bază, Sb = 100 MVA. Se acceptă curentul limită 1,0 u.r. (0,262 kA). Tensiunile
nodurilor tip generator sunt:
U1 = 1,02 u.r. ; U2 = 1,04 u.r. ; U3 = 1,05 u.r. ;
Puterile reactive absorbite de nodurile 4 şi 5 sunt de 20 Mvar fiecare.
Tabelul 3.11
Oferta sursei Putere MW Preţul de ofertă $/h
2
PPL1 100,0 6 PPL1 + 0,06 P PL1
2
PPL2 200,0 3 PPL2 + 0,03 P PL2
Sarcina Putere cerută MW Preţul bursei $/h
PCPL4 100,0 9 PCPL4
PCPL5 80,0 10 PCPL5
Contract bilateral Transfer MW Preţul de livrare $/h
T 100,0 4 PT3
În condiţii de congestii mai ales, coordonarea operatorului independent de sistem (ISO) acceptă trei
categorii de priorităţi: modul liber, protecţia bursei şi protecţia contractelor bi sau multilaterale. Modul liber nu
apelează la priorităţi absolute. Toate cerinţele din sistem sunt satisfăcute fără discriminări. În caz de congestii de
tipul supraîncărcării unei linii, de exemplu toţi participanţii pieţei energiei vor fi supuşi unor restricţii pentru
decongestionare.
Modul care se bazează pe protecţia bursei acordă acesteia prioritate în raport cu tranzacţiile bi sau
multilaterale. În cazul unei congestii, aceasta se rezolvă prin restricţii aplicate tranzacţiilor şi abia apoi dacă
ameliorarea situaţiei ei nu este posibilă, ISO decide intervenţia asupra bursei.
Modul care protejează contractele conferă ISO varianta rezolvării congestiilor prin limitări asupra
acestora prin bursă.
Revenind la aplicaţie, calculul circulaţiei puterilor în condiţiile satisfacerii cererii prin bursă a celor două
noduri consumator (100 şi respectiv 80 MW) precum şi satisfacerea integrală a tranzacţiei bilaterale 3 - 4 (100
MW) conduce la supraîncărcarea a cel puţin o linie, 2 - 5, 1 - 4 sau 4 - 5.
Pentru situaţiile extreme de încărcare a celor două centrale 1 şi 2 contractul bilateral T34 fiind integral
asigurat, rezultă:
PPL1 = 100 MW ; PPL2 = 85 MW ; PT3 = 100 MW
respectiv:
PCPL4 = 100 MW ; PCPL5 = 80 MW ; PCT4 = 100 MW
S14 = 123 + j 13,12 MVA
2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p37
Timişoara UPT
În valoare relativă curentul rezultă:
S U 123,7  220
I14  14 b   1,21 u.r.
U1 Sb 224,4  100
Dacă centrala 1 este deconectată şi întreaga cantitate de energie este furnizată prin bursă de către centrala 2,
PPL1 = 0 MW ; PPL2 = 188 MW ; PT3 = 100 MW
respectiv:
PCPL4 = 100 MW ; PCPL5 = 80 MW ; PCT4 = 100 MW
sunt supraîncărcate liniile 2 - 5 (I25 = 1,24 u.r.) şi 5 - 4 (I54 = 1,2 u.r.).
În aceste condiţii ISO este nevoit să introducă limitări pentru optimizarea circulaţiei puterilor în scopul
eliminării congestiei. În tabelul 3.12 sunt prezentate variantele rezultate în urma modului adoptat. Toate situaţiile
au condus la eliminarea congestiilor diminuându-se însă puterea cerută de consumatori.
Tabelul 3.12
Tranzacţia MW Cazul 1 Cazul 2 Cazul 3
PPL1 54,6 61,1 54,1
PPL2 119,1 123,8 117,8
PCPL4 94,5 100,0* 93,4
PCPL5 73,8 80,0* 72,9
T34 96,8 80,8 100,0*
P 5,36 4,95 5,62
* este asigurată integral cererea

Cazul 1 reprezintă optimizarea în urma utilizării modului liber. Limitele sunt minime atât din partea bursei
cât şi a tranzacţiei bilaterale 3 - 4. Având în vedere preţul de ofertă mai redus pentru centrala 2, aceasta s-a
încărcat la maximum posibil, 119,1 MW. Reducerea tranzacţiei prin bursă este de 6,5 %, iar reducerea
tranzacţiei bilaterale este de 3,2 %.
Cazul 2 acceptă modul protecţiei tranzacţiei bursiere (100 + 80 MW asigurat integral) diminuându-se doar
tranzacţia bilaterală - cu 19,2 %, încărcându-se la maximum posibil (123,8 MW) centrala 2.
Cazul 3 reprezintă operarea sub protecţia contractului bilateral (T = 100 MW) cu o reducere a
participaţiei totale a bursei de 7,6%.
Reducerea cererii pentru cele trei moduri de optimizare a ISO pentru eliminarea congestiilor şi costul total
al energiei consumate pe oră sunt sintetizate în tabelul 3.13.
Diferenţele între cele trei cazuri nu sunt foarte mari, protecţia tranzacţiei bilaterale fiind cu cel mai bun
rezultat. Se mai poate introduce ideea de disponibilitate pentru a plăti mai mult în scopul evitării limitelor (w),
mărime interesantă, care se măsoară în $/MW2h. În fig.3.22 se reprezintă disponibilitatea financiară wPT3 şi
influenţa asupra valorii tranzacţiei bilaterale.
Limitări şi costuri. Tabelul 3.13
Puterea cerută Costul energiei
Modul ISO
asigurată [%] $/h
Liber 94,6 1966,9
Protecţia tranzacţiei bursiere 93,1 2023,2
Protecţia tranzacţiei bilaterale 95,1 1969,6

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p38
Timişoara UPT
 Fig.3.22. Dependenţa valorii tranzacţiei bilaterale de disponibilitatea financiară
pentru evitarea limitărilor
Termenii de ponderare w sunt introduşi pentru a orienta interesul participanţilor la piaţă, în situaţia
congestiilor fie pentru bursă, fie pentru contractele bi sau multilaterale. Se măsoară în $/MWh şi MW putere
câştigată.
Referindu-ne tot la sistemul din fig.3.21 să presupunem acum că linia 2 - 3 introduce o limită a curentului
de circulaţie la 0,5 u.r. şi există o tranzacţie bilaterală suplimentară de la sursa 3 la consumatorul 5 de 70 MW
(T35). Oferta bursei şi prima tranzacţie bilaterală rămân în continuare valabile şi prioritare. În tabelul 3.5 se
prezintă rezultatele coordonării.
Acceptând tranzacţia bilaterală T35 de 70 MW, rezultă o singură depăşire a valorii limită impuse pentru
linia 3 - 2. I32  0,64 u.r., iar limita impusă este 0,5 u.r. Pentru rezolvarea situaţiei GENCO3 invită GENCO2
să preia o parte din contractul de 70 MW. Preluând 21 MW (T25) şi rămânând pentru contractul GENCO3 - con-
sumator 5 49 MW, cazul 5, tabelul 3.14 toţi curenţii se încadrează în limitele impuse, 1.u.r. cu excepţia I32 = 0,5
u.r. Se observă că acest transfer de contract conduce şi la reducerea pierderilor odată cu eliminarea congestiei. În
fig.3.23 se prezintă puterile active injectate şi cele de circulaţie, pentru cazurile 4 şi 5, comparativ. Transferul de
21 MW la sursa 2 reduce încărcarea liniei 3 - 2 cu 15,5 MW, liniile 2 - 5 şi 4 - 5 rămânând sub limita încărcării
maxime (1 u.r.) pentru curent !
Tabelul 3.14
Tranzacţia MW Cazul 4 Cazul 5
PPL1 29,5 29,2
PPL2 86,8 107,8
PCPL4 100,0 100,0
PCPL5 10,0 10,0
T34 80,0 80,0
T35 70,0 49,0
T25 - 21,0
P 6,3 6,02

Fig.3.23. Circulaţia puterilor active pentru tranzacţia bilaterală T34

(puterile în paranteză) şi tranzacţiile multilaterale T35, T25

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p39
Timişoara UPT
 Trebuie specificat faptul, remarcabil de altfel, că în condiţiile în care nu se apelează şi la GENCO2,
limitarea tranzacţiei de 70 MW este foarte severă: T35 poate fi de maximum 38,1 MW (!), în condiţiile în care
GENCO1 - sursă costisitoare este încărcată la 39,8 MW.
Fără îndoială că diferitele versiuni ale coordonării conduc la diferite rezultate. Evaluările operatorului de
sistem în ceea ce priveşte structura pieţei sunt necesare administrării. Sugestiile în ceea ce priveşte coordonarea
între participanţii la piaţa energiei reprezintă cel mai bun management al ISO pentru maximizarea profitului global
social.

3.14. Construcţia preţului transportului

Dezvoltările anterioare au sintetizat problemele care complică stabilirea preţului accesului la reţeaua de
transport, existând şi în prezent foarte multe variante acceptate şi practicate pe plan internaţional cu argumente pro
sau contra. O restricţie identificată ce nu poate fi ignorată constă în acoperirea costurilor anuale constatate.
Clasificarea diverselor metode de stabilire a preţului ST depinde de criteriile discriminatorii utilizate ale
tranzacţiei comerciale în primul rând. Acesta este primul criteriu care defineşte structura pieţei.

3.14.1. Metoda “MW - km”

Această metodă se bazează pe poziţia relativă a surselor şi a consumatorilor şi este definită ca distanţa
parcursă care se tranzacţionează. În speţă este vorba despre un termen “MW - km”. Principiul este următorul:
preţul care se plăteşte de către cei ce utilizează reţeaua este produsul preţului unitar cu distanţa de transfer. Preţul
unitar se defineşte ca raport al costului total cu puterea injectată, distanţa fiind o distanţă medie evaluată.
Desigur, această metodă favorizează zonele de consum locale situate la distanţe mici de surse şi stimularea
unor alimentări pe cele mai scurte căi genera-tor - consumator, ceea ce de fapt constituie o trăsătură strategică a
proiectării unui sistem electric de putere. În aceste condiţii, un transfer între două ţări sau două regiuni situate la
distanţă mare ar costa de câteva ori mai mult decât un transfer interegional. Această metodă nu este tehnic
justificată. Ca un singur argument: de exemplu o linie de interconexiune de 1000 km poate avea realmente costul
transportului negativ datorită componentei congestiilor. Eliminând congestiile printr-un transfer între două noduri
importante a două sisteme componenta acestor cheltuieli poate fi dominantă în comparaţie cu celelalte
componente evidenţiate: investiţii, întreţinere, exploatare, pierderi de energie activă şi serviciile de sistem.

3.14.2. Metoda “preţului nodal”

Această metodă nu ţine seama de poziţia relativă a centralelor faţă de consumatori ci ia în considerare
injecţiile în nodurile reţelei şi caracteristica lor intrinsecă denumită “preţul nodal”. Prin raportul între costul total
la nivel de sistem şi energia care tranzitează reţeaua de transport se obţine un preţ uniform al kWh, preţ ce conţine
toţi termenii costurilor. Utilizarea costurilor marginale se datorează faptului - amintit de altfel că acest cost este
egal cu preţul spot. Relaţia costului marginal este:
CMi  CNmax (Pc max i  Pg max i ) (3.77)
unde: CNmax reprezintă costul nodal pentru vârful de sarcină;
Pc max i - puterea consumată în nod (i), valoarea maximă;
Pg max i - puterea generată maximă injectată în nodul i.
După cum s-a arătat, costul marginal pe termen scurt reprezintă de fapt derivata costului în raport cu
cererea. Este cu proprietăţi economice similare cu cele ale unei ideale pieţe care este de fapt bursa.
Pentru a se menţine reţeaua de transport în condiţie foarte bună şi pentru investiţii obligatorii este necesară
evaluarea costului marginal pe termen lung. Deoarece la nivel de sistem este foarte dificil să se evalueze aceste
costuri, există o alternativă, o taxă suplimentară pentru acoperirea costului total (“add-on” toll).
În multe ţări, de exemplu Norvegia, costul congestiilor este înregistrat în preţul producerii, costul
transportului înglobând doar investiţiile, pierderile şi serviciile de sistem.
Sunt necesare încă două precizări: de regulă, CM se calculează numai la cel mai înalt nivel de tensiune,
nivel la care, în reţea, pierderile sunt relativ mici. La nivele mai joase de tensiune există o reflectare mai exactă a
costului real al producerii de energie activă. În al doilea rând, taxa suplimentară pentru acoperirea costului total
reprezintă 70 - 80 % din costul total al accesului la ST.
Modelul matematic al managementului congestiilor şi al preţului transportului prin metoda preţului nodal
se prezintă prin relaţiile (3.78)  (3.83).

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p40
Timişoara UPT
   ckG,1(PGk,i )  ckC,1(PCk,i )  MIN
K N
(3.78)
k 1 i 1
N
PGk  PCk   Bki k  i  (3.79)
i 1

Bki k  i   Fkimax (3.80)

min max
PGk,i  PGk,i  PGk,i pentru kK; iN (3.81)
min max
PCk ,i  PCk,i  PCk,i pentru kK; iN (3.82)
N N
 PGk,i   PCk,i (3.83)
i 1 i 1
în care, PG şi PC sunt puterile injectate în nod, putere generată, respectiv putere consumată;
G
c (PG) - funcţia preţului nodal pentru puterea generată;
C
c (PC) - funcţia preţului nodal pentru puterea consumată.
Ecuaţia (3.79) reprezintă varianta simplificată (numită “în curent continuu”) a puterii injectate într-un nod
max
k, iar relaţia (3.80), limitarea puterii de circulaţie F , pe latura k - i datorată congestiei. N reprezintă numărul
total de noduri iar K numărul de zone.
Sistemul de ecuaţii (3.78)  (3.83) se rezolvă de către ISO.

3.14.3. Cost marginal. Exemplu.

Participanţii responsabili în ceea ce priveşte generarea şi transportul pe piaţa forward sunt:
1. Coordonatorii de program (CP), cu următoarele atribuţii:
 conduc piaţa proprie de energie,
 stabilesc regulile pieţei forward proprii,
 colaborează cu operatorul independent de sistem (ISO) pentru ajustarea ofertelor şi a programelor
2. Coordonatorii puterii de schimb (PS), care:
 orientează piaţa ţinând seama de sensul puterii de schimb, de cine cumpără şi cine vinde energie,
 dezvoltă programul preferat pentru piaţă şi stabileşte costul marginal pentru energia electrică transferată,
 colaborează cu ISO pentru ajustarea ofertelor şi programelor.
3. Operatorul independent de sistem (ISO) are trei atribuţii principale:
 stabileşte programele de utilizare ale reţelelor de transport pe piaţa forward,
 calculează costurile marginale pentru ST,
 execută controlul în timp real al operaţiunilor de pe piaţa forward.
Se consideră un sistem cu trei noduri, (fig.3.24), doi coordonatori de program, CP1 şi CP2. Fiecare nod
reprezintă o zonă şi fiecare generator îşi poate modifica încărcarea între 0 şi 200 MW.

Fig.3.24. Sistem cu trei noduri şi ofertele de preţ ale generatoarelor

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p41
Timişoara UPT
 Ţinând seama de preţul energiei produse, transferul optim pentru regimul considerat este prezentat în
figură. Fiind depăşită valoarea maxim admisă a puterii de transfer pe linia 1 - 3 P1max
3  100 MW , ISO rezolvă
problema congestiei şi calculează costul marginal al nodurilor, fig.3.25.

Fig.3.25. Soluţia congestiei, costul marginal al nodurilor şi valoarea marginală a liniilor de transfer
Pentru a se înţelege mai bine calculul costului marginal, să examinăm nodul 1 al CP1. Costul energiei
produse de P11 este de $ 5/MWh în timp ce costul marginal al nodului 1 este de numai $ 4/MWh ! Cum este
posibil acest lucru ? Dacă energia cerută în nodul 1 creşte cu 1 MWh, având în vedere că P11 = 0, deci
generatorul P11 din nodul 1 este deconectat, răspunsul optim este să se încarce P21 cu 1 MWh a cărui cost de
producere este $ 10/MWh.
Evident, dacă P11 ar fi în funcţiune şi ar fi încărcat sub limita maximă (200 MW), optimul ar fi dictat de
majorarea energiei produse cu 1 MWh, care costă doar $ 5. Pe de altă parte, P31 produce la un cost ridicat, $
20/MWh, dar şi dacă se produce sub $ 10/MWh nu ar putea asigura creşterea cu 1 MWh deoarece încărcarea
liniilor 1 - 3 şi 2 - 3 este la limită. Prin urmare, soluţia acoperirii unui MWh din nodul 1 zona CP1, este posibilă
prin P21 la $ 10/MWh. În aceste condiţii CP2 poate scădea încărcarea generatorului P22 cu 1 MWh încărcând
generatorul propriu P12 cu 1 MWh. Coordonatorul de program 2 va economisi $ 12 - $ 6 = $ 6.
Costul total al creşterii cu 1 MWh pentru nodul 1, la care participă ambii CP este:
CM11  10  12  6  $ 4 !
Sau, altfel gândită problema. Pentru regimul din fig.3.25. costul generării pentru CP1 este:
CG1  P21  CP21  P31  CP31  30  10  50  20  $ 1300
Costul congestiei pentru CP1:
CC1  CM13  PC13  CM11  P11  CM12  P21  CM13  P31

CC1  20  80  5  0  10  30  20  50  $ 300
Dacă n-ar exista limitarea datorată liniei (fig.3.24) costul congestiei ar fi nul, evident:
CC1*  CM13*  PC13  CM11*  P11  5  80  5  80  0
în care costurile marginale pentru regimul acceptat din fig.3.24 sunt:
CM11*  CM13*  $ 5 / MWh
Prin urmare, costul total pentru CP1, este:
CT 1  1300  300  $ 1600

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p42
Timişoara UPT
 Dacă se presupune o creştere de 1 MWh, noul cost al generării va creşte cu $ 10, datorită încărcării
suplimentare a P21 , iar costul congestiei va fi:

CC11  CM13  PC13  CM13  P11  CM 22  P12  CM12  P21  CM13  P31

CC11  20  80  5  0  6  1  10  30  20  50  $ 294
Ca urmare, costul total după acceptarea creşterii energiei consumate în nodul 1 cu 1 MWh rezultă:
CT11  1310  294  $ 1604
Conform definiţiei costului marginal:

(CT ) CT11  CT 1 1604  1600

CM11     $ 4 / MWh
1
W 1 1

Pentru a determina CM12 , raţionamentul este acelaşi: crescând energia cerută de zona 1 a CP2 există două
posibilităţi. Fie se încarcă suplimentar cu 1 MWh P12 , fie P22 . Cum costul generării pentru P12 este de $ 6/MWh
în timp ce CG 22 = $ 12/MWh rezultă CM12 = $ 6/MWh.
Încă o valoare a CM trebuie comentată, şi anume CM32 = $ 22/MWh. Crescând energia cerută de
consumatorii din zona 3 a CP2 cu 1 MWh, P32 fiind nul, conform programului stabilit de ISO şi liniile 1 - 3 şi
2 - 3 încărcate la limită, se încarcă P22 , descărcându-se P21 tot cu 1 MWh pentru ca încărcarea limită pe
linia 2 - 3 să nu fie depăşită şi se încarcă P31 , pentru creşterea nulă a zonelor CP1, Deci:

CM32  12  10  20  $ 22
Cum s-a stabilit soluţia regimului din fig.3.25 de către ISO ?
Se reaminteşte faptul că în sistem, circulaţia puterilor (curenţilor) nu se supune regulilor economice ci
teoremelor lui Kirchhoff. În condiţiile sistemului propus, spre exemplu un transfer de 1 MW de la nodul 1 la
nodul 3 însemnează 0,8 MW pe linia 1 - 3 (XL13 = 0,05 u.r.), 0,2 MW pe linia 1-2 (XL12 = 0,1 u.r.) şi 0,2 MW
pe linia 2 - 3 (XL23 = 0,1 u.r.). Diferenţa de preţ de generare între nodurile 3 şi 1, în MW este 20 - 5 = $
15/MW. Diferenţele de preţ în energie sunt aceleaşi şi în putere considerându-se puterea constantă pe oră. În
tabelul 3.15 se prezintă capacitatea de transmisie necesară pentru 1 MW şi valoarea acesteia, ca diferenţă între
preţul de generare nod terminal - nod iniţial.
Tabelul 3.15.
CP Noduri
MW MW MW Valoarea
circulaţie 1 (iniţial -
13 12 23 $/MW
MW final)
CP1 1-3 0,8 0,2 0,2 15
CP1 2-3 0,4 -0,4 0,6 10
CP2 1-3 0,8 0,2 0,2 24
CP2 2-3 0,4 -0,4 0,6 18
Notând puterile de transfer cu x kij de la nodurile “i” la nodurile “j” pentru CP notat cu k, ISO rezolvă
următorul sistem:
MAX :15  x113  10  x 123  24  x 13
2
 18  x 223

x113  x123  x 133  80

2
x13  x 223  x 33
2
 120

0,8  x113  0,4  x123  0,8  x 13

2
 0,4  x 223  100 Linia 1  3
2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p43
Timişoara UPT
 0,2  x113  0,4  x 123  0,2  x13
2
 0,4  x 223  50 Linia 1  2

0,2  x113  0,6  x 123  0,2  x13

2
 0,6  x 223  50 Linia 2  3

0  x kij  200

Soluţia care se obţine este:

x113  0 ; x123  30 x133  50
2
x13  100 ; x 223  20 x 333  0
ceea ce corespunde perfect cu managementul congestiei din fig.3.25.
Circulaţia puterilor şi valoarea marginală a capacităţii fiecărei linii sunt prezentate în tabelul 3.16.
Tabelul 3.16
13 12 23
CP1 12 MW -12 MW 18 MW
CP2 88 MW 12 MW 32 MW
VM $ 19/MW $ 0/MW $ 4/MW

Capacitatea de transport poate fi alocată eficient când piaţa forward a energiei coordonatorilor de program
este separată de către ISO. Fiecare CP îşi poate stabili strategia, controlându-şi costurile şi profitul. Costul
marginal al nodurilor este cea mai importantă valoare pentru stabilirea alocării în reţeaua de transport.

3.15. Operatorul independent de sistem

3.15.1. Context
Către sfârşitul anilor '80, în Chile şi Marea Britanie a început dereglementarea companiilor de electricitate.
Restructurarea şi privatizarea au devenit principala forţă de progres în domeniul energiei şi în special a energiei
electrice. După cum s-a mai arătat, în USA, odată cu apariţia Legii Energiei, Energy Policy Act (1992) şi a
reglementărilor nr. 888 şi 889 ale FERC (Federal Electricity Regulatory Commision) a fost deschisă competiţia,
semnalizându-se sfârşitul companiilor integrate pe verticală, acestea fiind înlocuite cu companii de producere,
companii de transport şi companii de distribuţie. Au apărut producători de energie independenţi, autoproducători,
administratori ai reţelei de transport, administratori ai pieţelor angro sau de detaliu etc. Procesul este supravegheat
de autorităţi de reglementare.
În toate cazurile, restructurarea implică atât modificarea funcţională de fond, cât şi separarea serviciilor.
Capacitatea, energia, puterea reactivă, tensiunea, frecvenţa, rezervele şi capacitatea de reglare pot fi achiziţionate
şi plătite separat. Operatorilor de transport li s-a cerut să asigure accesul deschis şi nediscriminatoriu al tuturor
producătorilor şi consumatorilor, indiferent de tipul de proprietate.
O schimbare importantă a avut loc în exploatare, unde funcţiile comerciale, de piaţă, au fost separate de
funcţiile de dispecerizare a reţelei de transport. Astfel, sistemul electroenergetic a devenit o piaţă de energie în
care pot participa vânzători şi cumpărători, tranzacţiile pentru energia electrică sunt stipulate în contracte bilaterale
sau sunt negociate pe piaţa spot, producerea şi consumul sunt corelate prin ordinea de merit şi cantităţi
semnificative de informaţii sunt prelucrate pentru scopuri operaţionale, comerciale şi de auditare. Au apărut de
asemenea pieţe pentru serviciile de sistem referitoare la reglajul frecvenţei, reglajul tensiunii, rezervele de putere.
Dispecerizarea sistemului de transport include exploatarea sistemului în timp real, menţinerea securităţii şi
integrităţii reţelelor de transport şi tratarea congestiilor în cazul în care apar. Tipul, mărimea şi jurisdicţia
informaţiilor şi aplicaţiilor în timp real, simultan, on-line şi off-line necesare funcţionării unei pieţe de energie
electrică variază semnificativ de la caz la caz. Ca urmare nu există o soluţie standard de prelucrare a informaţiilor
conform acestor necesităţi şi fiecare caz trebuie tratat separat. Totuşi, a fost identificată o arhitectură de sistem
informatic înregistrat, care poate satisface atât necesităţile dispecerului de sistem cât şi funcţionarea pieţei.
Abordarea propusă este recomandată pentru pieţe de energie electrică de mărime mică până la medie care
integrează doar un operator de transport şi unde un ISO în mediul în care era implementat în trecut nu se mai
justifică economic.

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p44
Timişoara UPT
3.15.2. Responsabilităţi
Câteva aspecte trebuie relevate de la început ca suprapuneri şi restricţii. În primul rând există noi funcţii
date de lege anumitor administratori ai pieţei care se suprapun peste responsabilităţile operatorului de sistem.
Trebuie să se evite dublarea resurselor, menţinând totodată consistenţa informaţiilor pentru verificări ulterioare şi
analize. Dispecerizarea sistemului de transport pe de o parte şi operarea pieţei de electricitate pe de alta, sunt
separate legal şi administrativ, interacţionează fizic şi circulaţia puterilor este guvernată de teoremele lui Kirchhoff
şi nu de concepte economice. Trebuie amintit faptul că multe din pieţele naţionale de energie evoluează către o
integrare regională sau internaţională. Este şi cazul României, care de fapt încă nu are nici piaţă naţională. Foarte
probabil, la început, România va apela la o piaţă regională.
Operatorul de sistem realizează conducerea operativă a sistemului electroenergetic, care cuprinde două
componente:
1. Programarea operativă;
2. Comanda operativă.
Componentele programării operative sunt:
1.1. Schema de funcţionare;
1.2. Grupurile dispecerizabile;
1.3. Rezerva de putere;
1.4. Frecvenţa;
1.5. Programarea tensiunilor;
1.6. Sistemele de protecţie;
1.7. Sistemele de automatizări.
Comanda operativă se realizează de către operatorul de sistem prin colectarea şi prelucrarea informaţiilor
necesare referitoare la:
2.1. Parametrii caracteristici ai regimului de funcţionare;
2.2. Energiile schimbate pe liniile de interconexiune şi în punctele de racordare la reţeaua de transport;
2.3. Cotele în lacurile de acumulare;
2.4. Configuraţia reţelei de transport;
2.5. Starea echipamentelor din circuitele primare şi secundare;
2.6. Gradul de asigurare al serviciilor de sistem tehnologice;
2.7. Depăşirea limitelor admisibile ale unor parametri de funcţionare;
2.8. Evenimentele care au avut loc în sistem, sau care s-ar putea produce;
2.9. Operatorul de sistem va acţiona conform Planului de Restabilire ca urmare a unor perturbaţii
majore urmate de rămânerea parţială sau totală fără tensiune.
Studiile şi discuţiile privind dezvoltarea ISO-urilor se axează pe două sau trei chestiuni: regulile pieţei,
managementul şi preţul congestiei, coduri de conducere. Eforturile de dezvoltare a recentelor ISO, în special în
California şi New York, aduc cu sine câştigarea de experienţă şi principii. Majoritatea discuţiilor teoretice din
literatură privesc managementul congestiei şi problema preţului accesului la reţeaua de transport. Este foarte
importantă realizarea unui proiect care să asigure piaţa ordonată, o piaţă care să nu nemulţumească prea mulţi
comercianţi. Un distribuitor de energie încheie contracte şi face oferte. Costul transportului conţine o componentă
variabilă (pierderi) şi o altă componentă potenţial variabilă şi chiar de utilitate incertă în preţul congestiei.
Distribuitorul trebuie să-şi asume riscul de piaţă a acestor componente. Presupunând că există un tarif de
transmisie stabil fie prin sistemul postage stamp, fie prin sistemul MWkm, costul serviciilor auxiliare, al
pierderilor şi preţul congestiilor nu sunt bine cunoscute în zilele sau săptămânile dinainte de livrare. Cu toate
acestea, clienţii sunt dispuşi să-şi asume riscul tranzacţiilor. Distribuitorul poate controla bazele zonale pentru
preţul transportului cu condiţia ca zonele să fie suficient de întinse şi să aibă legătură cu subiecte bine prognozate.
Acesta nu poate face faţă unui număr foarte mare de preţuri nodale, deoarece aceasta ar îngreuna estimările de
preţ, poziţionarea în teritoriu şi desfăşurarea afacerilor.
Se preconizează că ISO şi RTG (Grup Regional de Transmisie) vor intensifica nevoia capacităţii de
transmisie, urmărindu-se astfel o decongestionare şi o estimare a profitului economic. Acesta poate fi folosit de
către companiile de reglementare. În fig.3.26 se prezintă secvenţa de calcul a ISO pentru determinarea
transferului între sisteme.
Starea sistemului este responsabilă pentru reconcilierea stabilită dinainte pe baza planurilor pentru energie
şi servicii, cu un post factum pentru distribuţia responsabilităţilor financiare în balanţa energiei. Aceasta presupune
un sistem de evaluare a preţului pentru toate vânzările de energie care pot produce o stare pregătită pentru ISO.

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p45
Timişoara UPT
 Estimarea
sarcinii

Adunã transferurile
extra sistem
Modificã transformarea extra
sistem sau configutaþia

Selecteazã planul
Posibilã Imposibilã
strategic

Aplică condiţiile de
securitate

Sistem Sistem Propunere de

satisfăcător nesatisfăcător schimbare a generării

Compară costul final cu cotaţia

pentru sistemul extern
Acceptã
cotaþia externã
Respinge
cotaþia externã

Fig.3.26. Secvenţa de calcul a ISO pentru determinarea transferului între sisteme

Cererile de planificare reprezintă cererile tehnice responsabile pentru stabilirea preţului, a planurilor de pe
piaţă şi a controlului congestiei transferului.

3.16. Probleme propuse

3.16.1. Se dă schema de alimentare radială a unui contur industrial (fig.3.27). Datele nominale ale
autotransformatorului în staţia de conexiune (SC) sunt:
Sn = 200 MVA, 231/121 kV, Uscps = 10 %, PCup-s = 485 kW, I0 = 0,8 %
PFe = 105 kW. Raportul de transformare este cel nominal. Linia de transport are parametrii unitari: R0 = 0,122
-1 -1 -1
km ; X0 = 0,372 km , G0 = 50 nSKm ;
B0 = 3,028-10-6 Skm-1. Lungimea liniei = 20 km, Un = 110 kV. Tensiunea nodului 1, nod de echilibrare, se
va accepta U1 = 235 kV, S3 = -35 - j 5 MVA.

Fig.3.27. Schemă de alimentare radială

Să se calculeze cu metoda Gauss-Seidel circulaţia puterilor şi să se aprecieze randamentul transportului.
3.16.2. Se consideră sistemul cu patru noduri, fig.3.37.
Tensiunea nominală a linilor este 110 kV. Impedanţa unitară este:
-1
Z0 = 0,122 + j 0,372 km (3  240 01 Al + 70 01) Se neglijează admitanţa liniilor. Lungimi: 12 = 50 km,
13 = 20 km, 24 = 30 km (circuit dublu), 34 = 15 km.
Datele nodurilor: U1 = 123 kV, 1 = 0; U2 = 120 kV, P2 = 50 MW
(Pn = 100 MW, cos n = 0,85, cos cmin.=.0,989), S3 = -20 - j 7 MVA,
Unc3 = 115,5 kV; S4 = -60 -j 14 MVA, Unc4 = 115,5 kV.

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p46
Timişoara UPT
 Fig.3.37. Sistem cu patru noduri.
Să se calculeze:
a) Limitele puterii reactive pentru nodul generator.
b) Impedanţa şi admitanţa sarcinii din nodurile 3 şi 4.
c) Circulaţia puterilor cu metoda Gauss-Seidel. De va considera în nodurile consumator tensiunea nominală (110
kV) ca valoare iniţială. Sarcina din nodul 3 se va accepta prin S = ct. iar în nodul 4 prin P şi B constant.
Eroarea modulului tensiunii U = 0,01 kV;
d) Circulaţia puterilor cu metoda NDR. Procesul de calcul va fi întrerupt pentru o eroare în putere P =50 kW şi
Q = 50 kvar.
e) Să se reducă nodurile 3 şi 4 după ce în prealabil s-au pasivizat. Să se calculeze puterile injectate în nodurile 1
şi 2.
f) Randamentul transportului.

2005
Universitatea Politehnica Power Systems Group
SEP1_C3 p47
Timişoara UPT