Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 1 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Aprobat
la şedinţa catedrei Chimie farmaceutică şi
toxicologică
Proces-verbal № _8_ din 28.01.2022_
Şef de catedră, dr.hab.şt.farm., profesor universitar

___________________Valica Vladimir

DIETE ALIMENTARE. TULBURĂRI CRONICE ALE STĂRILOR DE

NUTRIȚIE. NUTRIȚIA ÎN DIVERSE STĂRI PATOLOGICE.

Indicaţie metodică pentru studenţii anului III

Autorii: Livia Uncu, Vladilena Gandacov

Chișinău 2022
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 2 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

INTRODUCERE
Această temă include bazele unei diete alimetare corecte, nutriției atât în stările
fiziologice cât și patologice. Importanţa studierii acestei teme se determină prin aceea, că le dă
posibilitatea studenților:

1. de a analiza o dietă alimentară în funcție de nivelul satisfacerii necesităților organismului,

atât în stările fiziologice, cât și patologice;
2. de a însuși căile alternative de alimentație, indicațiile și contraindicațiile acestora, precum
și compoziția alimentelor necesare;
3. de a oferi recomandări nutriționale în procesul de consiliere a pacientului diagnosticat cu o
maladie acută sau cronică.
Astfel, studierea bazelor unei diete alimetare corecte, nutriției atât în stările fiziologice
cât și patologice permit ridicarea nivelului profesional al viitorilor farmacişti în vederea
obținerii competențelor în domeniul nutruțional.

Scopuri determinate
1. De a face cunoștință cu tipurile și regulile unei diete alimentare corecte și echilibrate;
2. De a se familiariza cu necesitățile organismului în perioadele fiziologice de-a lungul
vieții: sarcina, alăptarea, sugar, de copilărie, adolescență și de vârsta a treia;
3. De a aplica cunoștițele obținute în domeniul fiziopatologiei pentru stabilirea
necesităților nutriționale în diverse stări patoloce.

Planul studierii temei

Pentru studierea temei se acordă 2 lucrări practice a câte 2 ore academice.
Planul lucrării practice
- Controlul şi corecţia însuşirii materialului după subiectele pentru pregătirea de sine
stătătoare.
- Lucrul practic al studenţilor.
- Recapitulare.

Subiectele pentru pregătirea de sine stătătoare

1. Caracteristica generală a regimului alimentar corect și regulile de întrebuințare
a acestora.
2. Descrierea modificărilor fizioloce ce au loc în perioadele de sarcină și alăptare.
Aportul energetic necesar.
3. Deosebirile necesităților nutriționale pentru diferite categorii de vârstă.
4. Caracteristica stărilor de nutriție ce prezintă risc pentru dezvoltarea maladiilor:
diabet zahar, hipertensiune arterială, ateroscleroză, obezitate, osteoporoză.
5. Descrierea căilor alternative de alimentație.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 3 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

MATERIAL INFORMATIV

Termenul dietă in medicină și nutriție se referă la un regim alimentar special,

recomandat fie în cazul unei maladii fie, mai curent, pentru menținerea stării de sănătate,
pentru păstrarea sau atingerea unei anumite greutăți corporale etc.
Indicatia estentiala e dietei sau mai bine spus a regimului alimentar este de natura
medicala, si anume: dieta de detoxifiere, dieta postoperatorie, dieta pentru diabetici, dieta
pentru cardiaci, dieta pentru obezi, dieta pentru suferinzii de boli renale, etc.
Clasificarea dietei conform alimentelor întrebuinţate:
• Monodieta
• Regimul bogat in fibre
• Regimul hipocaloric
• Regimul bazat pe proteine
• Regimul echilibrat, bazat pe controlul aportului caloric
Regulile unei diete corecte
O dietă echilibrată trebuie să conțină toate cele 3 grupe de nutrienți: glucide, lipide si
proteine în proporții adecvate și să asigure necesarul de vitamine, minerale si apă.
1. Pot fi consumate liber: carne slabă, pește, legume proaspete, lapte și iaurt degresat,
branzeturi slabe.
2. Permise in cantitate limitată, dar obligatorie: făinoase (pâine, orez, paste, porumb),
legume cu amidon (cartofi, mazare, fasole), mezeluri slabe, oua, branzeturi
fermentate, unt si ulei vegetal, fructe.
3. Interzise: grasimi, tocătura, patiserie, dulciuri si alcool.

NUTRIȚIA ÎN STĂRI FIZIOLOGICE

Nutriția în sarcină
Cheia unei alimentaţii corespunzătoare pe parcursul sarcinii este echilibrul şi varietatea.
Necesitățile energetice cresc ușor în timpul sarcinii de la 100 kcal zilnic în primul trimestru
de sarcină până la 300 kcal în trimestrele 2 și 3. Sunt necesare minim 36 kcal/kgcorp pentru
utilizarea adecvată a proteinelor.
Există patru componente principale care determină creşterea în greutate a femeii
gravide: 1) creşterea volumului sanguin şi a lichidelor extracelulare; 2) dezvoltarea unor
ţesuturi materne (uter, sâni); 3) dezvoltarea produsului de concepţie şi a placentei; 4)
depozitele materne de lipide şi proteine.
Tabelul 1. Creştere ponderală recomandată în cursul sarcinii
IMC pregestaţional Câştig ponderal
(kg/m2) recomandat (kg)
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 4 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

< 19,8 12,5 - 18

19,8 – 26 11,5 - 16
26 - 29 7 – 11,5
> 29 >7
Sarcină cu gemeni 5,2 – 20,4
Sarcină cu tripleţi 22,7
Sursa: Graur, M. Et al. Ghid pentru alimetație sănătoasă. Editura PERFORMANTICA IAŞI – 2006
ISBN: 973-730 240-4
Necesarul de macronutrienţi este similar cu cel al femeilor negravide, cu excepţia
necesarului de proteine care este crescut în sarcină.
Carbohidraţi - se recomandă ca 50-60% din caloriile zilnice să provină din glucide,
consum necesar pentru a cruţa utilizarea proteinelor ca sursă de energie: paine, orez, ovaz,
porumb, grau, paste fainoase, mei, secara, legume bogate in amidon(cartoful) – cel puțin 4
porții/zi.
Lipide - se recomandă un consum de 30-35% lipide din totalul caloriilor zilnice: de 50% de
origine animală şi 50% de origine vegetală.
Proteine - necesarul de proteine creşte în sarcină, acestea fiind destinate susţinerii
proceselor de formare tisulară maternă şi fetale. Faţă de femeia negravidă consumul zilnic
de proteine trebuie să fie mai mare cu 10 grame. Necesarul de proteine este maxim în
trimestrul II şi III de sarcină, când creşterea fetală este rapidă. Femeile gravide care nu
consumă carne trebuie să aibă în vedere un aport adecvat de proteine, în special din cele cu
valoare biologică mare (ouă, brânză, lapte).
Ceaiurile herbale sunt in mod natural lipsite de cafeina pot fi consumate in siguranta in
timpul sarcinii, include: frunze de zmeura rosie, frunze de izma, rădăcina de ghimbir,
păpădia, mușețelul.
Surse alimentare de fier: ficatul, carnea roşie slabă, ouăle şi carnea de pui, verdețuri:
spanacul, broccoli, muştarul.
Probleme gastrointestinale asociate sarcinii
Greţurile şi vărsăturile – sunt frecvent întâlnite în primul trimestru de sarcină. La
majoritatea femeilor simptomele dispar după săptămâna a 12-a de sarcină şi nu pun
probleme legate de creşterea în greutate. Se recomandă consumul de alimente bogate în
carbohidraţi, cum ar fi biscuiţii, pâinea şi cerealele, înainte de ridicarea din pat, consumul
de lichide între mese şi evitarea alimentelor bogate în grăsimi şi a cofeinei.
În caz de refluxul gastro-esofagian şi saţietatea precoce - se recomandă mese frecvente
şi în cantitate redusă, consumul de lichide în perioada interprandială, evitarea alimentelor
condimentate şi a citricelor, a alimentelor bogate în grăsimi (întârzie golirea gastrică).
Constipaţia – nivelele crescute de progesteron, presiunea exercitată de uterul gravid şi
eventualele suplimente de fier pot conduce la apariţia acesteia. Se recomandă creşterea
consumului de fibre alimentare şi a ingestiei de lichide, precum şi creşterea activităţii
fizice.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 5 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Alimente interzise în sarcină: consumul abuziv de alcool, arahide, consumul produselor

din carne (în special pui sau peşte) incomplet preparate termic şi consumul de lactate şi
sucuri nepasteurizate. Dintre factorii infecţioşi o atenţie sporită trebuie acordată infecţiilor
cu Listeria monocytogenes şi Toxoplasma gondi. FDA recomandă limitarea consumului de
cofeină în sarcină şi, dacă este posibil, evitarea ei completă, având în vedere efectele
teratogene ale acesteia în studiile pe animale. La oameni studiile indică o asociere a dozelor
mari de cofeină (peste 300 mg/zi) cu greutatea mică la naştere. Ceai verde, deoarece acesta
contine epigallocatechine similar metotrexatului, impiedicind utilizarea folaților.
Nutriția în perioada lactației
Secreţia lactată este un proces consumator de energie. Producţia a 100 ml lapte necesită
85 de kilocalorii. În primele 6 luni de lactaţie se produc în medie aproximativ 750 ml lapte
pe zi, cu o variaţie între 550 şi 1200 ml. Nutrienţii necesari producerii laptelui provin atât
din aportul nutriţional al mamei, cât şi din rezervele ei.
Laptele matern este sursa ideală de hrană pentru nou-născut, conţinând o varietate de
nutrienţi, factori de apărare, hormoni care nu pot fi furnizaţi de preparatele comerciale de
lapte. Se recomandă ca alăptarea să dureze cel puţin şase luni, preferabil un an, combinată
cu suplimentarea adecvată cu alimente semisolide cu densitate energetică crescută.
Recomandările nutriţionale generale materne în perioada lactaţiei includ:
• continuarea unei diete echilibrate;
• creşterea consumului de lichide, recomandându-se consumul unui pahar de apă, suc
sau lapte de câte ori se alăptează şi la fiecare masă;
• evitarea mâncărurilor condimentate, care pot altera gustul laptelui;
• medicamentele se vor administra doar cu prescripţie medicală;
• se interzice consumul de droguri, fumatul activ şi pasiv;
• evitarea alăptării în cazul mamelor HIV pozitive;
• consumul moderat de alcool şi cafea nu pare să afecteze lactaţia şi sănatatea nou-
născutului.
Necesarul energetic - se recomandă o creştere a consumului caloric cu 500 kcal/zi.
Necesarul de macronutrienţi este similar femeilor negravide, cu excepţia necesarului de
proteine, care creşte în perioada lactaţiei.
Necesarul de proteine – faţă de aportul de 50 g/zi proteine recomandat femeilor negravide
se recomandă în perioada lactaţiei o creştere cu 15 g a aportului zilnic de proteine.
Necesarul de carbohidraţi şi lipide – nu există recomandări speciale pentru consumul de
glucide şi lipide pe parcursul lactaţiei, o dietă care asigură, 15-30% din necesarul energetic
sub formă de lipide şi 50-60% sub formă de glucide fiind considerată adecvată.
Cantitatea de calciu secretată în laptele matern este de 210 mg/zi. Se recomandă creşterea
aportului de calciu în lactaţia prelungită, consumul de produse lactate, ouă şi peşte.
Alimente nerecomandate: cafea, alcool, pește din ocean, ciocolată neagră, alimente
condimentate.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 6 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Nutriția sugarului
Particularități fiziologice ale sugarului. La naştere funcţia renală este imatură. Rata
filtrării glomerulare e mai scăzută în primele 9 luni. Anatomic, nou-născutul are capacitatea
gastrică de 10-20 ml, crescând progresiv până la 200 ml la 1 an. Activitatea enzimelor
responsabile de digestia dizaharidelor (maltaza, izomaltaza, zaharaza) ajunge la nivele
similare cu ale adultului în săptămâna 28-32 de sarcină. Activitatea amilazei salivare şi
pancreatice rămâne scăzută în primele 6 luni, digestia amidonului fiind deficitară. Secreţia
pepsinei creşte în primele 3 luni.
Absorbţia lipidelor este influenţată de sursa acestora, grăsimile laptelui matern fiind bine
absorbite. Laptele matern conţine două lipaze: una găsită în fracţia lipidică (esenţială pentru
formarea lipidelor) şi alta stimulată biliar, ce hidrolizează trigliceridele în acizi graşi şi
glicerol.
Nutrienții importanți în dieta sugarului: Aminoacizii esenţiali trebuie să includă
cisteina, histidina, tirozina și taurina datorită capacităţii limitate a enzimelor hepatice ale
sugarului de a-i sintetiza. Laptele uman conţine cantităţi importante de taurină (3,5-4
mg/dl). Acesta este raţionamentul pentru care toate formulele de lapte conţin taurină. 5%
din aportul caloric al laptelui matern şi 10% din cel existent în preparatele de lapte este
reprezentat de acidul linoleic. Din acesta, 37% din aportul caloric al laptelui uman şi 40-
50% din conţinutul caloric al preparatelor comerciale de lapte este adus de lactoză şi alţi
carbohidraţi. Laptele matern conţine 70% glucide.
Aportul de vitamine din laptele uman este suficient, cu excepţia vitaminei D (400-
800 UI/zi).
In primele 6 luni, bebelușul va primi toate elementele nutritive necesare direct din
laptele mamei sau preparate comerciale de lapte cu compoziția stabilită. Treptat însă
bebelușul își va extinde gama încercărilor alimentare, astfel încât pâna la vârsta de 3 ani
dieta lui să nu mai aibă ca bază principală laptele.
Dupa perioada de alaptare, de la 6 luni fiecare aliment se introduce treptat in
alimentatie. Acestea fiind urmatoarele:
1. Sucuri de fructe si legume (mere, morcovi, pere) – ziua 1: cateva lingurite, zilele 3-4:
pana la 20 ml. Se vor servi între mese, cu 1 oră inainte de masa.
2. Piureurile dintr-un singur fruct sau o leguma (de măr, morcov). Acestea vor fi introduse
gradual – ziua 1: 1 lingura; ziua 2: 2 linguri; ziua 3: 10 linguri – pana la sfârșitul
săptămânii piureul să constituie o întreagă masă.
Legumele se dau la început sub formă de supă strecurată sau legume la borcănașe
adaptate bebelusilor si ulterior sub forma de piure imbogatit cu lapte. De menționat: 1
lingurita de ulei de masline nu trebuie să lipsească din supe!
3. In luna a 8-a se poate introduce carnea (gaina, curcan). In jurul varstei de 10 luni se
recomanda peștele. Carnea de vită – dupa 10 luni.
De menționat: carnea nu trebuie să conțină fibre, pielițe, nervuri, grăsimi și nu carne de
porc. Galbenusul de ou fiert se dă începând cu ¼, de 2-3 ori/săptămână. Albușul nu se dă
sub 10 luni, pentru ca este alergizant.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 7 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

4. Iaurturile adaptate copiilor se introduc in luna a 9-a. Cele obișnuite sunt recomandate
numai după vârsta de 12 luni. In jurul varstei de 7-8 luni se introduce branza de vaci.
NU se adaugă sare în alimente.
Surse de alimente bogate în Ca: produse lactate, pește, legume cu frunze verzi (spanacul,
broccoli, napi, varza, conopida, telina, mazare, fasole verde).
Nutriția în copilărie
Necesităţile energetice şi de nutrienţi se menţin crescute faţă de adult, pentru a acoperi
necesarul pentru creştere şi dezvoltare. Aportul alimentar trebuie să asigure o proporţie
echilibrată de principii nutritive: 15-18% proteine, 25-30% lipide şi 55-60% glucide.
Necesarul de lichide la aceste vârste este de 80 ml/kgcorp/zi.
Alimente recomandate:
• Paine cereale, cartofi şi alte - aceste alimente bogate in amidon, care includ, de
asemenea, paste şi orez, furnizeaza energie, fibre, vitamine şi minerale
• Fructe şi legume - acestea furnizează fibre, vitamine si minerale si sunt o sursa de
antioxidanti.
• Lapte si produse lactate - acestea oferă de calciu pentru sanatatea oaselor si a
dintilor, de proteine pentru creştere, plus vitamine şi minerale.
• Carne, peşte şi alte alternative - aceste alimente, care includ ouă şi legume uscate,
de proteine şi vitamine si minerale, in special fier.
Alimente nerecomandate: includ alimente grase şi dulci cum ar fi biscuiti, prajituri,
bauturi acidulate, ciocolata, dulciuri, chipsuri şi produse de patiserie, care se adaugă o mică
valoare nutritivă, ar trebui să fie limitată.
Nutriția în adolescență
Metabolismul bazal este crescut, datorită creşterii tisulare, ceea ce determină
necesitatea unui aport energetic cu 50% mai mare ca al adultului. Aportul mediu
recomandat de proteine este de 45-72 g/zi. Fibrele alimentare – aportul de alimente bogate
în fibre alimentare trebuie încurajat pentru a scădea riscul dislipidemiei şi a dezvoltării
cancerului de colon la vârsta adultă. Scăderea consumului de fructe şi legume este frecvent
în-tâlnită în adolescenţă.
Micronutrienţii au un rol important în creşterea şi dezvoltarea adolescentului.
Calciul – necesarul de calciu este mai mare decât în copilărie sau în perioada adultă datorită
creşterii musculare şi osoase importante şi a modificărilor endocrine. Necesarul minim de
calciu este de 1300 mg/zi.
Fierul – la băieţi creşterea masei musculare este însoţită de o creştere a volumului sangvin.
Zincul este esenţial pentru creştere şi maturizarea sexuală. Limitarea aportului de zinc
conduce la afectarea creşterii şi a dezvoltării caracterelor sexuale secundare.
Vitamine – datorită creşterii necesităţilor energetice sunt necesare cantităţi suplimentare de
tiamină, riboflavină şi niacină.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 8 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Nutriția omului matur

Alimentaţia corectă a adultului este un factor important de menţinere a sănătăţii şi de
prevenire a bolilor.
În intervalul de vârstă 25 – 55 ani au loc schimbări fiziologice importante:
- adăugiri ponderale cu reducerea masei de ţesut muscular şi creşterea depozitelor adipoase;
- excesul ponderal comportă riscul multiplelor stări patologice: diabet zaharat, dislipidemie;
- la femei, în această perioada au loc schimbări hormonale, legate de diminuarea până la
dispariţie a funcţiei reproductive.
Planul de alimentaţie al adultului este orientat spre:
- promovarea sănătăţii şi prevenirea bolilor prin optimizarea aportului nutriţional,
bazat pe alimente vegetale, cum ar fi fructele, legumele, cerealele;
- aportul echilibrat de lipide cu folosirea acizilor graşi esenţiali şi eliminarea
grăsimilor saturate;
- folosirea limitată sau chiar excluderea cărnii roşii (de porc, vită) – prin conţinutul
bogat în grăsimi saturate comportă riscul apariţiei cancerului de colon şi rect şi,
posibil, de sân, pancreas şi prostată;
- combinarea cu practicarea exerciţiilor fizice şi susţinerea unei greutăţi corporale
ideale.
Alimentația în perioada adultului de vârsta medie se va stabili în funcție de statusul
ntrițional și prezența sau absena maladiilor acute/cronice care cel mai des se dezvoltă în
această perioadă: hipertensiunea, dislipidemia, afecţiuni coronariene, ale vezicii biliare, ale
pancreasului ș.a.
Principalele alimente care protejează celulele de procesul de înbătrânirie sunt: fasolea albă,
merele roșii, căpșunele, morcovii, roșiile, pătrunjelul și citricele.
Nutriția vârstei a treia
În prezent datorită numărului mare de persoane ce depăşesc această vârstă şi a
eterogenităţii demografice a acestora, se iau în considerare trei grupe de vârstă ale
bătrâneţii: 65-74 ani (young old), 75-84 ani (old), peste 85 ani (old old). Îmbătrânirea este
un proces continuu, un fenomen complex ce include modificări moleculare, celulare,
fiziologice şi psihologice.
Modificări fiziopatologice asociate îmbătrânirii
- Compoziția corporală – micșorarea masei musculare, a conținutului de apă și
creșterea ț.adipos;
- Sistemul digestiv – tulburări de deglutiție, pierderea danturii, disfuncții esofagiene,
gastrita atrofică, scade activitatea lactazei (evitarea produselor lactate);
- Funcția hepatică –micșorarea activităţii enzimatice de metabolizare a
medicamentelor;
- Funcția renală – scade rata filtrării glomerulare;
- Alterarea imunității – diminuarea răspunsului celular și umoral;
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 9 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

- Țesutul osos – diminuarea densității osoase;

Necesarul energetic al persoanelor vârstnice se reduce datorită: scăderii activităţii fizice
odată cu înaintarea în vârstă; scăderii metabolismului bazal (cu aproximativ 10-20%)
datorită schimbării compoziţiei corporale şi reducerii masei slabe. Această reducere a
consumului caloric trebuie să determine consumul unor alimente cu conţinut caloric redus,
dar dense în nutrienţi.
Carbohidraţi. Cea mai mare parte a caloriilor trebuie să provină din carbohidraţi: pîine,
paste făinoase, orez, fulgi de cereale, porumb, boabe sau sub formă de mămăligă.
Proteine. De regulă, trebuie consummate 1g/kg masă corporală.
Lipide. Uleiul de măsline extravirgin (extras în condiţii de temperaturi joase) este de
preferat oricărei alte grăsimi. Este bogat în vitamina E şi în grăsimi nesaturate care
garantează sănătatea arterelor.
Minerale. Persoanele în vârstă au nevoie în primul rînd de calciu şi de fier.
Apa. Conținutul de apă în organism scade odată cu vârsta, astfel e nevoie de mâncat supe,
de băut zilnic sucuri din fructe şi legume proaspete, multe ceaiuri din plante. Ceaiul verde
ajută la purificarea organismului.
Pentru grupurile de vârstă cuprinse între 51 şi 70 de ani şi peste 70 de ani, singurele
diferenţe existând totuşi numai în recomandările privind necesarul de vitamina D.

NUTRIȚIA ÎN STĂRI PATOLOGICE

Este deja dovedit la ora actuală că aportul nutrțional joacă un rol important în
promovarea şi menţinerea stării de sănătate de-a lungul întregii vieţi, o dietă nesanogenă
jucând un rol important în determinismul a numeroase boli cronice cu incidenţă şi
prevalenţă în creştere alarmantă în civilizaţia actuală, precum sunt obezitatea, diabetul
zaharat tip 2, bolile cardiovasculare, cancerul, osteoporoza şi bolile dentare.
Nutriția în diabet zaharat
Diabetul este definit ca un grup de boli de metabolism caracterizate în principal prin
hiperglicemie indusă de secreţia deficitară de insulină, rezistenţă la insuliă sau ambele
entităţi în proporţii variabile.
Diabet zaharat tip I – se caracterizează prin distrugerea celulelor beta-pancreatice
responsabile de sinteza insulinei printr-un mecanism autoimun, astfel sunt prezenți
anticorpi antiinsulari, cetonemia, cetonuria, apare în special la tineri, cu o instalare bruscă.
Diabet zaharat tip II - se caracterizează prin acivitate ineficientă a celulelor beta-
pancreatice, celulele prezintă rezistență la insulină. Afectează cel mai frecvet persoanele
obeze, cu vârste înaintate, istoric familial/genetic.
Alimente permise in diabet: rosii, ardei gras, ciuperci, castraveti, varza, vinete, praz,
salata, morcovi, telina, sfecla, ceapa uscata, usturoi; pepene, lamii, capsune, cirese,
coacaze, nuci;carne, peste si derivatele lor; lapte si derivate (brânzeturi, smântână, frișcă,
unt); ouă; băuturi nealcoolice preparate fără zahar (cu indulcitori).
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 10 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Alimentele interzise în diabet: biscuiţii, legumele uscate, castanele, zahărul,

ciocolata, bomboanele, prăjiturile, dulceaţa, îngheţata, berea, vinul dulce, siropurile,
strugurii, prunele uscate, curmale.
Recomandări: de luat mesele principale la un interval de 4-6 ore, iar gustarea la 3
ore după fiecare masă, de verificat permanent glicemia si tensiunea arteriala pentru a
reduce riscurile apariției complicațiilor microvasculare diabetice, infecții, retino- și
nefropatii, etc.
Nutriția în hipertensiune arterial
Hipertrensiunea arterială (HTA) – un sindrom clinic definit prin creșterea
persistentă a valorilor tensiunii arteriale sistolice (TAS) ≥140 mm Hg și/sau diastolice
(TAD) ≥90 mm Hg la subiecții care nu se află sub tratament antihipertensiv.
Persoanele cu tensiunea sistolică de 120-139 mm a coloanei de mercur ori cu tensiunea
diastolică de 80-89 mm Hg sunt consideraţi prehipertensivi şi necesită modificaţii în dieta
lor alimentară şi în stilul de viaţă pentru a promova stilul sănătos de viaţă şi a preveni
maladiile cardiovasculare.
Se recomandă menținerea greutății corporale sănătoase (IMC 18,5– 24,9 kg/m2). Se adoptă
o dietă bogată în fructe, legume și produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi, cu conținut
redus de grăsimi saturate, diete bogate în calciu, magneziu și fibre, bogate în potasiu (4700
mg pe zi) și sărace în sodiu (1500 mg pe zi). Consumul de ciocolată neagră în cantități de
până la 6 grame pe zi poate determina o scădere modestă a tensiunii arteriale. Activitate
fizică cel puțin 30 de minute pe zi.
Alimentele interzise în hipertensiune arterială: alimente cu conținut crescut de sare, alcool,
grăsimi saturate: carnea grasă precum carnea de oaie, de porc, rață, și gâscă, lactate și
brânzeturi cu mai mult de 50% grăsimi, alimente prăjite, consumul abuziv de cafea.
Nutriția în insuficiență renală
Insuficiența renală este o afecțiune a rinichilor caracterizată de perturbarea
funcțiilor principale - de a elimina din organism substanțele toxice, apa și alți compuși
nocivi, astfel că, ulterior, reziduurile sunt reținute în organism.
Obiectivele tratamentului dietetic sunt de a înlocui nutrienții, care sunt excretați
excesiv, pentru a ușura munca rinichilor și a păstra starea pacientului în limitele
parametrilor normali. Pacienții au nevoie să fie tratați în mod individual în funcție de
simptomele lor clinice și rezultatele testelor de laborator. Regula comună: limitarea
cantității de proteine consumate (carnea roșie și ouă), alimente bogate în fosfor - soia,
fasole, lactate ( în cazul dat rinichii nu pot elimina surplusul de fosfor din organism, fapt ce
afecteaza direct sanatatea oaselor) și sodiu( determină creșterea tensiunii arteriale). Dieta
pacientilor dializati trebuie sa fie bogata in proteine si scăzută în sodiu, potasiu și fosfor.
Alimente permise: mere, struguri, căpșuni și cireșe, fructe de pădure, varză, conopidă, ardei
dulce, usturoi, pește, ulei de măsline, albușuri.
Alimente interzise: fructe uscate, ciocolata, berea, orezul, painea, unele specii de pesti,
ouăle, carnea, branza, laptele. Sarea fără sodiu este total contraindicată pacienților
hemodializați.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 11 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Nutriția în obezitate
Obezitatea - reprezintă excesul de greutate prin creșterea ponderii țesutului adipos (peste
15% din greutatea totală a bărbatului și 25% a femeii).
Principalele criterii:
- adoptarea unui program dietetic şi sportiv având ca obiectiv scăderea progresivă în
greutate și menținerea greutății normale (IMC: 18,5-24,9 kg/m2).
- adoptarea unei diete cu continut mic de calorii, dar bogate in principii nutritive
- evitarea carbohidratilor simpli – zahar si alti indulcitori – si limitarea consumului de
sucuri de fructe. Se recomandă carbohidrati complexi, bogati in fibre, precum
cerealele integrale, paste si orez brun. Limitarea consumului de dulciuri –
bomboane, prajituri, placinte, briose, etc. - bogate in calorii.
- reducerea consumului de grăsimi: aporturile de grasimi recomandate sunt de 20 –
35% din totalul de calorii, dintre care mai putin de 10% trebuie sa provina din surse
de grasimi saturate. Alimentele bogate in grasimi: produsele fast-food sau de
patiserie, carnea roșie, produsele lactate nedegresate, uleiuri, margarina, unt, sosuri
si maioneza.
Tratament farmacoterapeutic (IMC>30 și comorbidități ca hipertensiune, diabet sau
dislipidemie) – cu Orlistat, Lorcaserin, Fentermin.
Medicamente care inhibă acțiunea enzimei lipazei în intestinul subțire, reducând astfel
digestia grăsimilor cu aproximativ 30% (orlistat [Xenical®]). Grăsimea malabsorbită se
elimină în fecale, ce provoacă balonări și eliminări uleioase. Grăsimea malabsorbită
transportă și vitaminele liposolubile în fecale, așa că este recomandat un supliment de
multivitamine și minerale.
Nutriția în tulburări ale tractului gastrointestinal
Ulcerul peptic este o eroziune intr-un segment al mucoasei digestive care penetrează
musculara mucoasei; în mod tipic acesta se dezvoltă în ulcer gastric sau ulcer duodenal.
Aproape toate ulcerele au drept cauză infecția cu Helicobacter pylori sau administrarea de
antiinflamatoare nesteroidiene. Sunt prezente senzații de arsură epigastrică și durere care se
remit la ingestia de alimente, foame dureroasă.
Recomandări: evitarea fumaului, administrării în doze mari de aspirină, ibuprofen și
alte AINS, alimentele consumate trebuie să fie mestecate foarte bine. Trebuie să es evite
administrarea lichidelor concomitent cu alimentele, deoarece lichidele pot promova
senzația de plenitudine.
Alimente permise: sunt preferabile alimentele bogate în glucide, dar cu conținut redus
de grăsimi, biscuiții, pâine albă uscată, fulgii de ovăz, piureul de fructe, carne slabă, legume
fierte, gimbir, iaurt, lapte cu conținut scăzut de grăsimi. Unele date sugerează că o dietă
bogată în fibre, în special fibrele solubile, poate reduce riscul de ulcer duodenal.
Alimente nerecomandate: alimente care cresc producția de HCl la nivel gastric: cafea,
alcool, condimente și alimente picante, cartofi prăjiți, fructe crude, murături, ceapă, citrice,
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 12 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

roșii, porumb, leguminoase, bogate în fibre alimentare insolubile, precum și lichide

fierbinți, copturi proaspete.
În cazul unui reflux gastro-esofagian sucul gastric pătrunde în esofag și poate cauza
senzația de arsură, greață sau vomă. Se recomandă evitarea meselor copioase cu excese de
lipide, alcool, cafea și ciocolată (acestea determină scăderea presiunii sfincterului
esofagian).
În meteorism cantități mari de gaze intestinale pot provoca balonare și dureri
abdominale. Gazul provine din aerul înghițit și din descompunerea carbohidraților
nedigerați de către bacteriile din intestinul gros. Deci bacteriile produc gaz pe măsură ce
metabolizează carbohidrații, respectiv ar trebui de înlocuit legumele proaspete cu cele
înăbușite sau fierte. La fel se recomandă terci de hrișcă, ceai cu chimen, consumul apei cu
20-30 min înainte de masă.
Diareea reprezintă un simptom comun de afectare a tubului digestiv și se caracterizează
prin evacuarea frecventă a scaunelor lichide, cu un volum de peste 300 ml, însoțită de
pierderea excesivă a lichidelor și electroliților. Principiile regimului alimentar în diaree
includ suplimentarea cu lichide și electroliți, soluțiile pentru rehidratare orală (conțin un
amestec echilibrat de electroliți și apă), utilizarea alimentelor cu conținut sporit de
prebiotice așa ca pectinele, fructoza, inulina pot ajuta în controlul simptomelor. Totodată,
este necesară limitarea grăsimilor și zaharurilor care pot crește presiunea osmotică și,
respectiv, să agraveze simptomele.
În caz de constipație (defecația mai rară decât de 3 ori pe săptămână) cel mai frecvent
sunt recomandate fibrele alimentare care nu sunt digerate în intestinul subțire și ajungând în
colon sunt mai mult sau mai puțin hidrolizate de microflora intestinală. Ele sporesc
volumul maselor fecale atât prin propriile proprietăți de a reține apa, cât și prin acizii grași
produși prin hidroliză. O sursă importantă de fibre sunt cerealele integrale (pâine și paste
din făină integrală, orez brun, fulgi simpli de ovăz), în cantități mai mici fibrele se regăsesc
în legumele și fructele verzi.
Nutriția în dereglări a bilanțului lipidic
Dislipidemiile reprezintă creşterea colesterolului şi/sau a trigliceridelor în sânge.
Hiperlipidemia este termenul folosit atunci cand sangele contine o cantitate mai mare de
LDL decat cea recomandată. Valori normale ale: - colesterolului sunt sub 200mg/dl -
trigliceridelor sunt sub 200mg/dl.
HDL: (high-density-lipoproteins), lipoproteinele cu densitate înaltă, sunt produse de
ficat şi sunt responsabile de transportul retrograd al colesterolului de la celulele periferice
spre ficat, unde colesterolul este transformat în acizi biliari.
LDL: (low-density lipoproteins), lipoproteinele cu densitate joasă, conţin circa 70% din
colesterolul circulant şi sunt responsabile de aprovizionarea cu colesterol a celulelor
periferice.
Recomandări nutriționale: schimbarea stilului de viata, in special a comportamentului
alimentar - mai puțin de 10% din totalul de calorii - acizi grasi saturati, aportul de
colesterol alimentar - sub 300 mg/ zi, acizi graşi nesaturaţi (până la 10%) se găsesc în
uleiurile vegetale: măsline, arahide, porumb.
Nutriția în pancreatită cronică
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 13 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

In pancreatita cronica semnele clinice cardinale sunt reprezentate de durere, diaree cu

steatoree (adica prezenta grasimilor nedigerate in scaun), scadere în greutate, semne ale
diabetului zaharat. Carențele vitaminelor liposolubile (A, D, E, K) si a vitaminei B12 sunt
rar manifeste clinic.
Regimul alimentar pentru o boala de pancreas presupune o grijă permanentă de a nu
consuma grăsimi. Se vor evita excesele alimentare și mesele copioase. Se poate ține
regimul indicat și în bolile de ficat. Se va prefera un regim cu predominanță lacto-
vegetarian. Este contraindicat consumul de alcool sub orice formă (inclusiv bere fără
alcool) și nici cafea tare! Regimul va contine aproximativ 2500 kcal dintre care 30%
proteine, 30% lipide, 40% glucide.
Alimente permise: carne de vită și pui, curcan, pește fără grăsime, ficat, rinichi,
mezeluri din carne de pui, albuș de ou, ulei de masline, legume, fructe coapte, lactate
degresate.
Alimente nerecomandate: carnea grasa, pestele gras si afumat, margarina, ciupercile,
afumaturile, grăsimi (slănina, untura), mezelurile, alimentele prea condimentate, alimentele
prajite, pâine proaspătă, aluatul de patiserie, murăturile, maioneza, alimentele prea dulci
sau prea sarate, lactate grase, fructe necoapte (mere si pere cu coajă, prune, coacaze).
Nutriția în cancer
Maladia canceroasă apare sub acţiunea combinată a diverşilor factori endogeni
(vârstă, gen, bagaj genetic, boli preexistente etc.) şi factori ambianți (fumat, poluare,
radiații). Dintre aditivii, nutrienții sau alte componente alimentare, care se pot asocia cu
riscul cancerigen, enumerăm: alcoolul, îndulcitorii artificiali (zaharina, aspartamul,
acesulfamatul de potasiu, sucraloza, și ciclamatul, nitrozaminele din carnea gătită sau lipsa
vitaminei D.
Efectele secundare ale cancerului și tratamentului specific(chimioterapia, radioterapia,
terapia hormonală, transplant de celule stem) pot afecta starea nutrițională a pacientului
prin: anorexie, sindromul de gât uscat, probleme de deglutiție, grețuri și vărsături, diaree,
constipație, durere, depresie sau anxietate.
Terapia nutrițională este folosită pentru a ajuta pacienții cu cancer să mențină o greutate
corporală corespunzătoare, aport energetic suficient și pentru a reduce efectele secundare
atât în timpul, cât și după tratament.
Recomandări nutriționale: să consume alimente bogate în calorii, proteine,
vitamine(antioxidanți) și minerale. Principalele produse alimentare implicate în protecţia
anticancerigenă sunt: legumele şi fructele, peştele oceanic, produsele din germeni de grâu și
drojdia de bere, ceaiul verde, iaurt, vin roșu.
Datorită faptului că alimentele după ingestie au capacitatea de a influiența pH în organism,
s-a constat că:
- Toate alimentele de origine vegetală proprii consumului induc în organism bazicitate
(pH=8-13)
- Toate „alimentele” de origine animală + ultrarafinatele (dulciurile concentrate, făina
albă şi produsele de panificaţie făcute din făină albă) + murăturile + alimentele
alterate + fructele necoapte sau foarte acre, induc în organism aciditate (pH=1-3).
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 14 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Cancerul, leucemiile şi limfoamele nu se dezvoltă niciodată într-un mediu bazic, ci

întotdeauna într-un mediu acid! Respectiv dieta în acest caz trebuie să fie vegetariană. S-a
constatat că frecvenţa cancerului la ierbivore este extrem de rară, în vreme ce la carnivore
procentul este semnificativ.
Pot fi respectate următoarele diete:
- macrobiotică este o dietă bogată în carbohidrați, săracă în grăsimi, pe bază de
plante.
- ketogenă limitează carbohidrații și crește aportul de grăsimi. Scopul dietei este de a
reduce cantitatea de glucoză (zahăr) pe care celulele tumorale o pot folosi pentru a
crește și a se reproduce. Este o dietă greu de urmat deoarece sunt necesare cantități
exacte de grăsimi, carbohidrați și proteine. Cu toate acestea, dieta este sigură.
Nutriția în tuberculoză
Tuberculoza - boala infectocontagioasa (transmisibila) cu multiple manifestari
biologice si clinice specifice si localizari multiple, afectand cu precadere plamanul. Agentul
cauzal este bacilul tuberculozei - Mycobacterium tuberculosis- este prezent in produsele
patologice uscate eliminate de bolnav (sputa, saliva, puroi, urina, lapte etc.,). Calea de
răspîndire a infecţiei mai frecvent este cea respiratorie.
Nutriția: alimentaţia bolnavului de tuberculoza trebuie să fie echilibrată, să se evite
supraalimentația și alimentele grase care obosesc ficatul si provoaca tulburari digestive.
Este de preferat o alimentație mixtă și variată, care să conțină suficiente proteine, legume și
fructe neprelucrate bogate în vitamine: curmale, stafide, lamâi, struguri, gutui (in
hemoptizie), telina, sfecla rosie, morcovi, patrunjel, leustean, usturoi, soia, miere, laptisor
de matca, polen. La fel ceaiuri cu: Podbal, Iarbă mare (răd.), Trifoi roşu, Coajă de stejar,
Coada calului, Coajă de salvie, Ienupăr, Pătlăgină, Tătăneasă (răd.), Pelin, Ciubotica
cucului.
Nutriția în boli sexual transmisibile
 SIDA(Sindromul Imunodeficienţei Dobândite) - reprezintă o afecţiune fatală a
sistemului imunitar caracterizată prin infecţii oportuniste şi disfuncţii neurologice
manifestate în evoluţie lentă(aproape 10 ani). Virusul HIV perturbă absorbția
naturală a substanțelor, precum și mobilizarea lor de către organism. Oxidarea
crescută favorizează reproducerea virusului, iar virusul, la rindul său, afectează și
mai mult arsenalul de apărare împotriva radicalilor liberi.
Nutriția: Riscul de a dezvolta SIDA este cu atât mai mare cu cât consumul de fier, vitamine
A, E, C, riboflavina (vitamina B2), tiamina (vitamina B1) este mai scăzut. Se recomandă
bolnavilor folosirea antioxidanților, precum vitamina C – fructe și legume proaspete,
cereale integrale. Aminoacidul taurina posedă proprietăți antioxidante și ar putea fi
eficiente în lupta împotriva bolii.
 Sifilisul este o infecție de natură bacteriană, cauzată de Treponema Pallidum, care se
transmite pe cale sexuală. Se manifestă prin febră, ganglioni măriți, indispoziție,
erupții pe corp (în regiunea toracală și a coapselor progresînd pe spate, abdomen și
față).
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 15 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Nutriția: Regimul alimentar va fi simplu și hrănitor, pentru organismul slăbit. Pentru

eficiența tratamentului și vindecare totală, bolnavul trebuie să ducă o viață activă, mișcări
și exerciții fizice în aer liber. Fructe uscate și semințele sunt importante pentru conținutul
bogat în acizi grași esențiali (nuci, migdale, semințe de dovleac), fructe și legume proaspete
bogate în vitamine cu proprietăți anioxidante (conopida, brocoli, ardei, caide, morcov).
Alimente interzise: carnea de orice fel și în special carnea de porc, cafea, stridii, scoici,
toate condimentele, tutun, alimente excitante, bauturi alcoolice, care încarcă organismul cu
substante toxice.
Nutriția postoperatorie
În evoluţia postoperatorie se deosebesc trei faze:
• faza catabolică, debutează imediat şi durează 2-6 zile după intervenţia operatorie;
• faza a doua, de 2-3 zile, însoţită de procese catabolice, clinic se caracterizează prin
redresarea peristalticii intestinelor, reparaţia parţială a apetitului, reluarea diurezei;
• faza de convalescenţă sau anabolică, care se caracterizează prin reapariţia apetitului,
anabolism azotat, retenţie de potasiu
Cea mai responsabilă este prima fază, când realimentarea nu este posibilă, iar
rehidratarea şi remineralizarea sunt principalele obiective. Necesităţile nutriţionale
(cantitative şi calitative) care trebuie satisfăcute prin alimentaţia parenterală sunt în raport
cu starea fizică a bolnavului şi gradul de denutriţie. Ulterior realimentarea se face treptat, în
dependenţă de starea organismului, mărind numărul de calorii şi cantitatea de proteine, pe
măsura abandonării perfuziilor venoase.
Dieta 0 - se prescrie în primele 2-3 zile după operaţie la TGI, în prima zi după operaţie
pulmonară, la mediastin, la inimă, la bolnavi cu stări febrile.
Caracteristici:
 Dietă cu o putere calorică mică, se limitează categoric proteintele, lipidele, sarea de
bucătărie.
 Dieta constă în preparate sub formă lichidă.
 Masa se ia la fiecare 2 ore, ziua şi noaptea, sarea de bucătărie se limitează la 1.5-3 g
Dieta 1a - raţie extinsă prin adăugarea de piureuri de carne slabă, supe mucilaginoase din
crupe (ovăz, orez, griş), sufleuri din carne sau peşte, jeleuri de fructe dulci.
Dieta 1b - La alimentele indicate în dieta 1a se adaugă pesmeţi nerumeniţi din pâine albă,
carne slabă tocată de vită, peşte şi pasăre fără tendoane şi piele.
 Din ziua 3 până la a 3-a săptămână post-operatorie:
Se recomanda 150 ml de lichide din oră în oră, dietă cu alimente bogate în proteine. Este
necesar de consumat în jurul la 550-700 de calorii si 50-60 grame proteine.
 De la a 3-a până la a 6-a săptămână post-operatorie
Se recomandă: revenirea treptată la regimul alimentar, iniţierea consumului de alimente
consumate anterior, pește și fructe de mare, felii subțiri de carne de curcan sau de şuncă,
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 16 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

felii de branza slaba, fructe coapte sau conservate și neîndulcite, cartofi, terciuri, cereale
integrale.
Alimente interzise: a se evita alimentele care produc balonarea pacientului proaspăt operat:
crudităţile, cartofii, mămăliga, borşul.
Alimentația artificială
Indicaţii pentru alimentaţia artificială:
 Leziunile traumatice vaste şi edemul limbii, faringelui
 Stare inconştientă
 Ocluzia segmentelor superioare ale tractului gastro-intestinal.
 Negativismul alimentar în caz de boli psihice.
Metode alternative de alimentație
1. Prin sondă gastrică
2. Clisme alimentare
3. Metoda parenterală
Nutriţia enterală este cel mai fiziologic, sigur şi mai puţin costisitor tip de nutriţie, este
indicată oricând există un tub digestiv functional. Prin această metodă de alimentaţie se pot
administra 2 categorii de produse: produse farmaceutice și produse de bucătărie.
Clismele alimentare - se efectuează numai după evacuarea conţinutului din rect. Pentru a
uşura absorbţia în rect de obicei se introduce: Sol. de glucoză 5%, Sol. NaCl 0,85%,
aminopeptidă. Soluţiile se încălzesc pînă la 36-40 Cși se introduc cîte 100-200ml, 2-3 ori
pe zi.
Metoda parenterală
Nutriţie parenterală partial - furnizează de regulă glucoză şi/sau aminoacizi, cu scopul de a
suplimenta aportul oral. Nutriţia parenterală totală furnizează pe cale intravenoasă întreg
necesarul nutriţional zilnic.
Compozitia perfuziilor pentru nutritia parenterala
Proteinele - aportul de proteine se realizeaza prin administrarea unor solutii standard de
aminoacizi, peptide, proteine. Concentratiile finale de aminoacizi sunt cuprinse intre 3% si
10%.
Glucide - sunt dextroza (solutii de 10 - 70 %), fructoza, xilitolul, sorbitolul. In cazul
intolerantei la dextroza se uilizeaza un amestec de fructoza cu glucoza si xilitol (2:1:1).
Lipide - se administrează sub formă de emulsii.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 17 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

Probleme de situație
1. Ion observă că la întâlnirile de familie părinții, unchii, mătușile și frații mai mari tind
să fie supraponderali. Tatăl lui a avut un atac de cord, la fel ca și una dintre mătușile
lui. Doi dintre unchii lui au murit înainte de vârsta de 60 de ani din cau za diabetului.
Bunicul lui a murit de cancer de prostată. Ion se întreabă dacă este destinat să devină
obez și să dezvolte boli de inimă, cancer sau diabet. Evaluați legătura dintre
predispoziția genetică spre anumite patologii și regimul alimentar adoptat pe parcursul
vieții. Ce sfat i-ți da lui Ion?

2. Terapia anticanceroasă în majoritatea cazurilor impune administrarea chimioterapicelor

pentru a reduce multiplicarea și creșterea celuleor maligne. Diareea este reacția
adversă freventă a medicației chimioterapice. De ce? Care sunt recomandările
nutriționale?

3. De o perioadă de aproape 1 an Ana are simptome de arsuri gastrice, gust acru în gură,
crampe abdominale. Se întâmplă aceasta mai des după un prânz sau cină copioasă.
Simptomele le-a stopat pentru o perioadă cu antacid, după care nu ajutau și a mers la
control medical. Diagnoza - reflux gastroesofagian. Recomandați un regim nutritional
corespunzător?
4. Elaborați regimuri alimentare pentru următoarele stări fiziologice:
 Elena, 26 de ani, sarcină 14 săptămâni;
 Andreea, 32 de ani, alăptează copil de 2 luni;
 Dumitraș, 1 an și 9 luni;
 Steluța, 6 ani;
 Mircea, 10 ani;
 Cezara, 16 ani.
5. Elaborați regimuri alimentare pentru următoarele stări patologice:
 Pacient cu diabet zaharat tip II, 53 de ani;
 Pacientă cu hipertensiune arterial de gradul II, 61 de ani;
 Pacient cu insuficiență renală, 49 de ani;
 Pacientă cu dermatită atopică, 37 de ani;
 Pacient cu cancer de prostate cu metastaze, 73 de ani;
 Pacient cu tuberculoză, 62 de ani;
 Pacientă cu boala Alzheimer, 70 de ani;

Întrebări pentru control final

1. Care este rolul dietei în medicină și ce reguli trebuie să respecte?
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 18 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

2. Care sunt perioadele fiziologice principale în viața omului ce se caracterizează prin

modificări metabolice esențiale?
3. Care sunt cerințele nutriționale pentru perioada de sarcină?
4. Regimul alimentar în perioada lactației și necesarul caloric necesar.
5. Care sunt cerințele nutriționale pentru perioada sugarului?
6. Ce necesități alimentare trebuie satisfăcute în copilărie și în perioada adolescenței?
7. Prin ce se caracterizează modificările fiziologice ale organismului vârstnic și ce
necesități/restricții nutriționale impune?
8. Care sunt manifestările și recomandările alimentare în cazul persoanelor cu diabet
zahart?
9. Care este regimul alimentar recomandat în diagnoza de insuficință renală?
10. Ce raport trebuie respectat între nutrienți pentru menținerea balanței energetice în
pancreatita cronică?
11. Care sunt principiile de prevenire și tratament în obezitate și dislipidemii?
12. Care sunt principalele aspecte ale nutriției pacienților cu tuberculoză și cu boli
sexual transmisibile?
13. Care sunt obiectivele nutriției postoperatorii?
14. Prin ce se caracterizează modalitățile alternative de alimentație?

Bibliografie

1. Nutriţia în sănătatea publică / Nicolae Opopol, Galina Obreja, Angela Ciobanu;

Univ. de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, Şc. Management în
Sănătate Publică. - Ch. : Bons Offices, 2006. - 180 p. ISBN 978-9975-80-013-6
2. Dislipidemiile. Protocol clinic național PCN-78. Aprobat la şedinţa Consiliului de
experţi al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova din 30.03.2017, proces
verbal nr.1
3. Ghidul de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale/ coord. şt.: V. Prisacari.
Ch.: Elena-V.I. SRL., 2008 . – 248 p. ISBN 978-9975-106-19-1.
4. Nadia Gutierrez. Perspectives in nutrition Waldraw. Eight edition.Published by
McGraw-Hill, 2009. ISBN 978-0-07-296999-3.
5. Lin-Su K and others. Body mass index and age at menarche in an adolescent clinic
population. Clinl Pediatr. 2002; 41:501.
6. Cazac C. Rolul Dietei Nesănătoase în Creșterea Incidenței de Hipertensiune Arterială
în Rândul Populației. J Med Life. 2014;7(Spec Issue):20-27.
7. Barlow SE and others. Expert committee recommendations regarding the prevention,
assessment, and treatment of child and adolescent overweight and obesity: Summary
report. Pediatrics. 2007;120: S164.
8. Whitehead R. Growth in weight and length. Acta Paediatr. 2003; 92:406.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 19 / 19
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Suplimente alimentare și elemente de nutriție)

9. Brandt I and others. Catch-up growth of head circumference of very low birth weight,
small for gestational age preterm infants and mental development to adulthood. J
Pediatr. 2003; 142:463.
10. Heird WC. Nutritional requirements during infancy. In: Bowman BA, Russell RM,
eds. Present knowledge in nutrition. 8th ed. Washington, DC: ILSI Press; 2001:416–
425.
11. Institute of Medicine, Food and Nutrition Board. Dietary Reference Intakes for
vitamin A, vitamin K, arsenic, boron, chromium, copper, iodine, iron, manganese,
molybdenum, nickel, silicon, vanadium, and zinc. Washington, DC: National
Academy Press; 2001.
12. Nutrition Screening and Assessment. In: Mitchell MK, editors. Nutrition across the
life span,2nd edition, Philadelphia: Elsevier, Saunders, 2003, 63-72.
13. Kraft MD, Pleva MR. Parenteral Nutrition. In: Chisholm-Burns M, Schwinghammer
T, Wells B, Malone P, DiPiro J, Kolesar JM, editors. Pharmacotherapy Principles
and Practice. McGraw-Hill; 2016.
Surse electronice
1. Publicaţiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO):
http: //www.who.int/publications/en/
2. Centrul internaţional de cercetare a micronutrimentelor:
htttp: //www.micronutrient.org
3. Inofensivitatea alimentelor:
http://www.who.int/foodsafety/micro/jemra/en/
http://www.fao.org/es/ESN/food/risk_mra_en.stm www.codexalimentarius.net
4. Alimentația pentru pacienții diagnosticați cu sifilis
https://www.botanical-online.com/en/diet/syphilis-diet