Curs 8 Ultrasonografie

Elemente tehnice ale aparatelor de diagnostic

ultrasonografic

Elemente constructive ale aparatelor de ecografie

În alcătuirea unui aparat de ecografie intră un generator de puls şi unul de fascicul US
care controlează emisia transductorului.Ecourile sunt controlate de către blocul receptor şi sunt
transmise,stocate şi preluate în memoria microprocesorului.Datele din memorie sunt
transferate unui monitor TV.

 Generatorul de puls
 Generatorul de fascicul US
 Transductorul
 Receptorul
 Memoria electronică
 Monitorul

Generatorul de puls
 Emite pulsurile electrice care activează transductorul.
 El controlează durata,tipul şi intensitatea pulsului electric.
 Prin controlul asupra duratei impulsului electric,generatorul de puls determină,de
fapt,FRP.
 În mod obişnuit,excitaţiile electrice au frecvenţa egală cu frecvenţa nominală a
transductorului.
 În cazul în care se urmăreşte emisia unor ultrasunete cu altă frecvenţă decât cea
nominală,se aplică frecvenţa dorită semnalului electric şi acesta forţează transductorul
să emită US cu o frecvenţă care poate varia până la 30 % faţă de frecvenţa
nominală.Acest tip de excitare se numeşte burst excitation.
 Generatorul de puls determină şi puterea US emise.
Generatorul de fascicul US
 Răspunde de activarea decalată a pieselor piezoelectrice care alcătuiesc
transductoarele.
Transductorul
 Este componenta esenţială a oricărui aparat de ecografie.
 Noţiunea de transductor defineşte un dispozitiv care transformă o formă de energie în
alta.
 În cazul ultrasonografiei,transductorul asigură transformarea reciprocă între energia
electrică şi energia mecanică (acustică).
 Structură
 Structura transductoarelor este complexă
 Elementul central îl constituie materialul piezoelectric (ceramică sau masă
plastică),a cărui grosime determină frecvenţa nominală.
 Suprafaţa de emisie este acoperită cu un strat de material plastic care are impedanţa
apropiată de cea a corpului omenesc cu rol în facilitarea transmisiei ultrasunetelor.
 Faţa posterioară a materialului piezoelectric este căptuşită cu un material atenuator
care are rolul de a reduce capacitatea de rezonanţă sonoră.
 Acest ansamblu constructiv este cuplat la componenta electrică a aparatului,care
asigură generarea pulsurilor şi recepţia ecourilor.
 Întregul ansamblu de elemente constituent este cuprins într-o carcasă de
plastic,închisă ermetic şi izolată.
 În timpul examinării ecografice,operatorul vine în contact doar cu această carcasă.
 Un cablu electric asigură legătura la consola aparatului de ecografie.
 Tipuri de transductoare
 Transductoare liniare
 Produc pe ecran o imagine dreptunghiulară deoarece fasciculele de US
emerg paralel între ele şi perpendicular pe suprafaţa transductorului.

 Transductoare sectoriale
 Produc pe ecran o imagine de sector de cerc (triunghiulară)
  Fasciculele de US emerg divergent (în evantai),dintr-un punct comun de pe
suprafaţa transductorului.

 Transductorul convex
 Este un transductor liniar ca şi construcţie,dar se caracterizează prin
convexitatea suprafeţei de emisie,cu activarea electronică succesivă a
componentelor şi obţinerea unor imagini trapezoidale.
  Transductorul inelar (anular)
 Este caracterizat prin dispunerea pe inele concentrice a microelementelor
ceramice,care au focalizare variată şi activare în bloc.În acest mod se obţin
fasciculele US foarte subţiri,cu focalizare extinsă.

 Transductoarele combinate
 Caracterizează aproape toate aparatele moderne.
 Aceste transductoare sunt complexe,combinând mai multe din posibilităţile
simple prezentate până acum.
 Transductoarele cu frecvenţe multiple înglobează într-un singur ansamblu
constructiv elementele necesare examinării cu frecvenţe între 3.5 şi 10 MHz.
 Transductoarele cu funcţie multiplă permit efectuarea,cu acelaşi transductor
şi concomitent în modurile A,B,M şi Doppler.

 Modalităţi de utilizare a transductoarelor

 În funcţie de modul lor de aplicare,diferenţiat după scopul urmărit,transductoarele
se impart în mai multe categorii.
 Transductoare pentru aplicaţie externă (percutană)
 Pot avea frecvenţe variate.
 Cele cu frecvenţă redusă (2.5 – 3.5 MHz) sunt utilizate pentru examinarea
regiunilor profunde ale corpului adult.
  Cele cu frecvenţă mare (5 – 10 MHz) sunt utilizate pentru examinarea
pediatrică sau a organelor superficiale – vase de sânge,glandă
mamară,glandă tiroidă.
 Transductoare pentru aplicaţie internă (endocavitară)
 Au frecvenţă nominală mare.
 Sunt utilizate pentru examinarea în detaliu a unor organe din vecinătatea
cavităţilor naturale.
 Transductoarele pentru aplicaţie endorectală permit explorarea în detaliu a
prostatei,veziculelor seminale,vezicii urinare şi a rectului.
 Aplicarea endovezicală a transductoarelor este utilă în patologia prostatică şi
a vezicii urinare.
 În obstetrică şi ginecologie au mare utilitate transductoarele aplicate
endovaginal.
 Transductoarele introduse în tubul digestiv sunt utile atât pentru examinarea
cordului,cât şi pentru evaluarea esofagului (ecografie
transesofagiană),stomacului şi colonului (ecoendoscopie).De asemenea,pot fi
explorate şi organele învecinate (pancreas,căi biliare,venă portă).
 Aplicarea endovasculară a transductoarelor cu frecvenţă de 20 MHz este utilă
pentru aprecierea pereţilor vasculari.
 Transductoare montate pe microcatetere au fost introduse în cavitatea şi
trompele uterine,în uretere,în bronhii,în calea biliară principală şi în vena
portă.
 Transductoare pentru uz intraoperator
 Sunt complet sterilizabile.
 Au frecvenţă mare.
 Sunt aplicate direct pe diverse organe în cursul intervenţiilor chirurgicale.
 Tot în această categorie intră şi transductoarele concepute pentru a fi
utilizate în timpul operaţiilor laparoscopice.
  Valoarea şi limitele diferitelor tipuri de transductoare

Criteriu de Transductor liniar Transductor Transductor

apreciere convex sectorial

Informaţia Uniformă pe toată Uniformă,fără Limitată în câmpul

anatomică imaginea limitări apropiat

Rezoluţia în câmp Bună Bună Slabă

apropiat

Rezoluţia în Bună Foarte bună Foarte bună

profunzime

Examinarea Greu realizabilă Posibilă Uşor realizabilă

cordului

Examinarea Cu unele dificultăţi Fără dificultăţi Fără dificultăţi

abdomenului

Examinarea Uşoară Posibilă Dificilă

organelor
superficiale

Cost Mediu Mediu Crescut

Receptorul
 Este componenta aparatului ecografic în care sunt prelucrate impulsurile electrice
generate de către ecourile US la nivelul transductorului.
 Voltajul foarte mic al impulsurilor recepţionate este amplificat.
 Amplificarea este reglabilă.
 O altă funcţie a receptorului o constituie filtrarea primară a semnalului electric,pentru a
elimina semnalele electrice foarte slabe care corespund zgomotului de fond sau
reflexiilor multiple
Memoria electronica
 Este o componentă fundamentală a oricărui aparat de ecografie.
 Semnalul electric provenit de la receptor este transformat în informaţie binară de către
un convertor analog – digital.
 Informaţia este stocată şi prelucrată în straturile memoriei.
 Convertorul digital – analog transformă informaţia prelucrată în semnal electric.
 Acest semnal electric este demodulat (procese de rectificare şi filtrare) pentru a deveni
semnal video.
 În final,semnalul video este trimis spre monitorul TV.

Monitorul
 Este alcătuit dintr-un tub catodic,al cărui fascicul de electroni este activat sub formă de
linii orizontale.
 Fiecare linie corespunde unui rând din memoria digitală.Informaţia ecografică este
obţinută şi stocată în coloane,dar este afişată în rânduri.
 O imagine afişată pe monitor este alcătuită din 525 de linii.
 Pentru a reduce efectul de oscilaţie (clipire) a imaginii,fiecare imagine este divizată în
două câmpuri - câmpul liniilor cu număr par şi cel al liniilor cu număr impar – care sunt
afişate alternativ.
 În cursul examinării în timp real,pe ecran sunt afişate 30 de imagini (60 de câmpuri pe
secundă).