Sunteți pe pagina 1din 14

Componentele sistemelor naturale Abiotice Radiatia cosmica: reprezinta o forma de energie prezenta dintotdeauna, avand importanta deosebita pentru

celelalte componente. Modificarile parametrilor acesteia :intensitate, flux, frecventa au rol decisive in declansarea si evolutia unor procese si fenomene specifice spatiului terestru. Pentru geosistem de o insemnatate deosebita, este radiatia solara. Soarele reprezinta sursa majoritatii formelor de energie de pe Terra. Raidatia solara are intensitate variabila in functie de latitudine, altitudine si sezonalitate. In acelasi timp ea este influentata de dinamica unor procese care au loc la suprafata soareluisau in interiorul sau. Variabilitatea se manifesta printr-o anumita periodicitate cu intervale de 11-35 si 100 de ani. Variatiile respective schimba conditiile de evolutie ale unor procese climatice, biologice si pedologice de pe Pamant, actionand direct sau indirect si asupra sistemului social economic. Substratul geologic: cea mai veche componenta terestra.El reprezinta matricea formarii reliefului, suportul acumularii apei, contribuind prin dinamica sa proprie la formarea si evolutia atmosferei. Concomitent este suportul principal al componentelor biotice si al sistemului social economic. Pentru geosistem este deosebit de importanta in primul rand litosfera. Aceasta este partea superioara a substratului geologic. Procesele care au loc in litosfera contribuie la modificarea, in general lenta, dar continua, a aspectului reliefului planetar. Pe de alta parte litosfera reprezinta sursa de minerale si materii prime, necesara dezvoltarii societatii omenesti. Procesele din litosfera se manifesta cu o mare variabilitate spatiotemporala, influentand puternic alte componente naturale si diversificand resursele acesteia. Pentru dinamica geosistemului sunt importante unele procese care isi au originea in partea profunda a litosferei, cum sunt magmatismul si seismicitatea. Aceste procese pot modifica atat structura scoartei terestre cat si aspectul reliefului, pot modifica climatului si invelisul biotic. Atmosfera- invelisul de aer reprezinta o componenta esentiala care alaturi de apa, au contribuit la aparitia vietii pe Pamant. De-a lungul timpului

compozitia atmosferei nu a suferit o modificare esentiala, fapt ce a permis aparitia si existenta componentei biotice. Atmosfera are o structura stratificata, prezentand o variabilitate spatiala a principalilor parametric. Atmosfera influenteaza in mod direct celelalte componente ale geosistemului. Fenomenele si procesele climatice generate in atmosfera contribuie masiv la formarea unor structuri spatiale sistemice cu caracter specific. O serie de fenomene exceptionale, ca temperaturile extreme, ploile torentiale, ariditatea, diversifica vremea, avand efecte negative asupra activitatilor umane. Apa(hidrosfera)- invelisul de apa s-a format prin interactiunea scoartei terestre cu atmosfera si cu radiatia cosmica. Apa este prezenta in toate cele trei stari fizice, in tot geosistemul.Din acest motiv ea favorizeaza desfasurarea unor reactii chimice, fizice si biologice, reactii care stau la baza existentei normale a celorlalte componente ale geosistemului. Apa este esentiala pentru orice forma de viata. Ea are un potential energetic pentru foarte multe activitati umane. In acelasi timp apa este sensibila la influentele antropice. Relieful- sub impulsul unor factori genetici interni, legati de strcutura si dinamica scoartei terestre si a unor factori externi, se formeaza relieful. Este o componenta derivate in sistemul abiotic. Caracteristicile reliefului: altitudinea, inclinarea, fragmentarea, expozitia versantilor, determina etajarea unor componente climatice, hidrologice, de vegetatie, inclusive etajarea solurilor. Etajarea se repercuteaza asupra prezentei stabile si asupra activitatilor antropice. Pentru arii intinse de pe Pamant, potentialul natural favorabil societatii umane , este puternic influentat de relief. La randul sau, omul poate modifica, relieful preexistent, creand forme noi, dar la scara mult redusa. Solul: ca si relieful solul este o componenta derivate in sistemul abiotic.Geneza sa a rezultat si rezulta din interactiunea componentelor abiotice cu cele biotice, din interactiunea scoartei de alterare a apei, aerului si reliefului cu diferite forme de viata si cu diferite resturi organice. In felul acesta solul ocupa o pozitie de tranzitie, intre cele doua sisteme naturale:abiotice si biotice. Varibilitatea spatiala a complexului de factori pedogenetici, confera o mare diversitate a invelisului de soluri. Prin fertilitatea lor naturala, solurile au fost profound integrate in existenta soecietatii umane. In egala masura, insa valorificarea lor de catre om implica si forme de suprasolicitare sau chiar de degradare. Aparent regenerabile resursele de sol, au in realitate nevoie de intervale de timp indelungate

pentru redobandirea unor calitati naturale(precum fertilitatea). Procesul acesta impune insa un ritm foarte lent, caracteristic dinamicii componentelor naturale ale geosistemului. Interactiuni in sistemul abiotic Interactiunile litosferei In sistemul abiotic, o serie de interactiuni interne, confera litosferei calitatea unui component de baza capabil sa antrenze modificari importante in continutul so componenta celorlalte sisteme. La randul sau, litosfera poate suferi modificari de structura si de comportament, ca urmare a coexistentei interactive. Pentru atmosfera, litosfera constituie sursa imediata de energie calorica, materializata prin ariile vulcanice, ariile geotermice si prin fluxul termic de energie solara, retransmisa atmosferei. De asemenea, lutosfera influenteaza marile circuite atmosferice. La randul ei litosfera este influentata de atmosfera, prin rolul aerului si a conditiilor climatice in formarea scoartei de alterare si in formarea solului. Pentru hidrosfera, litosfera reprezinta sediul apelor subterane si suportul bazinelor si retelelor apelor de suprafata, influentand calitatea si cantitatea acestora. Dinamica litosferei, are importanta in stabilitatea regimului apelor subterane. Cutremurile de pilda, modifica presiunea, traseele, debitele si chiar chimismul unor ape subterane. De exemplu cu 9 zile inaintea cutremurului de la Kobe din anul 1995, concentratia de radon din apele subterane a crescut de zece ori fata de concentratia normala. De asemenea a crescut concentratia apelor in cloruri si in sulfati, de doua pana la trei ori. Specificul petrografic si structural al litosferei, influenteaza durabil viteza si amploarea unor procese geomorfologice cu efecte directe asupra tipului de relief. Litosfera este implicata in procesul de pedogeneza prin punerea la dispozitie a materialului anorganic, generator al componentei anorganice a solurilor. In seria de interactiuni externe, substratul geologic are un impact clar asupra comunitatilor vii, manifestandu-se indirect, prin intermediul solului, la a carui formare a contribuit decisiv. Astfel, dupa eruptii vulcanice, se formeaza un material solificabil de buna calitate, pe care se instaleaza o vegetatie, uneori luxurianta, care constituie hranda pentru animale si oameni. Interactiunile atmosferei

Invelisul de aer al Terrei, se afla intr-o relatie interactive, stransa si continua cu invelisul de apa. Prin caracteristicile sale, fizice, chimice si dinamice, prin regimul si variabilitatea spatiala a principalelor elemente climatice, aerul actioneaza in mod direct asupra apei. Astfel sunt concludente, raporturile dintre precipitatii si regimul debitelor, dintre regimul termic al aerului si oscilatiile regimului freatic, dintre dinamica, atmosferei si geneza, directia si constanta curentilor marini si oceanici. Manifestarea acestor raporturi, deosebit de vizibile, apare in cazul unor conditii climatice extreme. Cantitativ sistemul aer-apa este definitoriu pentru peisaje intinse de pe glob, in care abundenta sau absenta apei, reprezinta elemente specifice. Contrasteaza cazurile extreme din zonele ecuatoriale, cu precipitatii bogate si fluvii cu debite imense, cu zonele tropicale desertice, fara precipitatii, cu temperaturi foarte mari, lipsite de rauri si lacuri. Aceste contraste dar si alte efecte ale dereglarilor in sistemul aer apa, contribuie la provocarea unor dezastre, economice si sociale, reducand drastic atat randamentele agricole cat si pe cele piscicole. Pentru relief, aerul si clima in general se inscriu intre factorii genetici. Sub influenta climatului se formeaza si evolueaza mai rapid sau mai lent, diferite tipuri de relief. Astfel relieful din regiunile aride sau reci, poarta amprenta climei. Relieful prin fragmentare accentuate poarta determina climate local specifice. O serie de forme si compelxe de relief determina instalarea si mentinerea unor stratificatii termice ale aerului, care pe langa distributii atipice ale temperaturii impugn si un regim dynamic specific. Asa este calmul atmsoferic care se instaleaza in depresiuni ducand la temperature reduse si la formarea unor fenomene meteorologice precum bruma, ceata. Pentru sol, climatul se inscrie rpintre factorii genetici. Temperatura aerului, cantitatea si strcutura precipitatiilor, dinamica atmosferei pot grabi formarea solului prin procese de dezagregare fizica si alterare chimica a apartii superioare a litosferei. Aceste caracteristici fizice si chimice ale aerului asigura formarea in continuare a solului, diferentiind cantitativ si calitativ componenta organica a solului si separand topologic solurile. In conditii de temepraturi scazute componenta organica are o contributie modesta la procesele genetice din sol. Pe cand in conditiile de temperature ridicate, componenta organica intra rapid intr-un process accelerat de mineralizare. In climatele umede se instaleaza rapid: levigarea. Aerul din sol are un rol foarte important in desfasuararea tuturor proceselor fizice, chimice si biologice din soluri, fiind implicat in circulatia apei in sol, in procesele de oxido-reducere, in activitatea microbiologica a solului. Cromatica partii superioare a solului si cantitatea de apa pe

care o contine determina si capacitatea solului de absortie calorica, absortie care intervine diferentiat in incalzirea aerului. Starea fizica a solului influenteaza printer altele si regimul termic al solului. Astfel un sol afanat, poros se incalzeste in aceleasi conditii de culoare mai repede decat un sol argilos compact.La randul lui solul influenteaza sensibil, temperature si umiditatea aerului cu care vine in contact, determinand deplasari ale unor volume de aer, implicate in circulatia locala sau generala. Prin sol interactiunile interne ale sistemului abiotic, interfera cu interactiunile externe, deoarece solul prin insasi modul sau de formare, este un element derivat din interactiunea sistemului abiotic cu cel biotic. Clima influenteaza si asupra starii de sanatate a organismelor. In anumite conditii de temperature si umiditate, prolifereaza o serie de agenti patogeni cu actiune pesticide asupra organismelor de orice natura. Fiecare organism reprezinta la randul sau un sistem care raspunde in mod diferit la stimuli climatici. Cu toate acestea organisme appropriate din punct de vedere al adaptabilitatii la conditiile climatice formeaza asociatii vegetale si animale. Astfel se explica succesiunea latitudinala si altitudinala a unor asociatii vegetale si faunistice. Interactiunile aerului se resfrang si asupra omului. Daca amintim numai efectele anatomo-fiziologice ale presiunii aerului, manifestate prin nivelul de oxigenrare, vom constata deosebiri semnificative la care organismul uman s-a adaptat. Pe masura cresterii altitudinii, scaderea continutului de oxygen atrage dupa sine, stari negative asupra organismului uman, manifestate prin hemoragii, oboseala severa, pierderea memoriei, somnolenta. In zonele cu clima calda, continutul de oxygen este mai mare chiar si la altitutidini ridicate, fapt ce a determinat formarea unor civilizatii la altitudini de peste 4000 de metri. (civilizatia cusco- Anzi). Locuitorii acestor zone sunt adaptati morfologic si functional la astfel de conditii de viata. Au capacitatea toracica marita pentru a asigura o suprafata mai mare a tesutului pulmonar. Capacitatea de vehiculare a oxigenului este superioara fata de cea a locuitorilor de la altitudini mai reduse. Lumina influenteaza in mod durabil organismul uman. De ea depinde in mod semnificativ activitatea organica, lipsa ei provoaca deechilibre fiice si psihice. Populatiile care traiesc zile si nopti de o jumatate de an au o viata biologic incetinita cvasihibernala pentru a atenua efectele negative ale intunericului. Revenirea luminii determina revigorarea intregului organism, pe de alta parte insolatia puternica din regiunile intertropicale este greu de suportat pentru rasa alba. Temperatura aerului

actioneaza asupra organismului uman prin intermediul pierderilor specifice de caldura si prin intermediul transpiratiei specifice. Organismele unor grupari umane care traiesc la latitutini mari sunt adaptate la temepraturi foarte scazute ca urmare a metaboliarii rapide a grasimilor si ca urmare a dimensiunilor corporale reduse. Adaptarea perfecta la conditiile de mediu ale zonelor natale, in special la cele de clima determina o sensibilitate puternica la schimbarea conditiilor climatice. Miscarea aerului are influenta directa asupra organismului uman. Daca miscarile lente sunt benefice deplasarea violenta, brusca a aerului dezvolta o imensa forta mecanica, provoaca distrugeri mari, catastrofale cu victime omenesti. Fenomenul este amplificat atunci cand sunt antrenate si mase mari de apa cum se intampla in cazul ciclonilor tropicale. O alta influenta climatica asupra organismului uman este data de starea electrica a atmosferei care are repercursiuni asurpa starii de sanatate, a organismului uman prin instalarea unor maladii reumatismale, a unor migrene, a tulburarilor nervoase.

Geografia Mediului 15 ianuarie 2009

Interactiunile hidrosferei Apa influenteaza atat scrota terestra cat si atmosfera. Hidrosfera da un relief characteristic de tipul reliefului fluvial, glacial si marin. Mai mult, in multe regiuni ale uscatului, apa genereaza procese geomorfologice:eroziune si acumulare glacial, eroziune torentiala si acumuluraea proluviala si eoluviala. Relieful, in manifestarea sistemica, actioneaza puternic asupra apei. In mod direct morfologia terestra ofera conditii de cantonament in chiuvete de la padinile unor deluvii la mari bazine oceanice. Mai ofera conditii de scurgere, directionand apa in lungul oraselor, ravenelor, canalelor torentiale, vailor. Forma si dimensiunile vailor impun scurgerea unei anumite cantitati de apa cu o anumita viteza. In cazuri extreme de acumulare a unor mari cantitati de apa se produc fenomene cu regim catastrofal.

In geneza solului, apa intervine cu actiuni fizice si chimice inca din etapa de formare a scoartei de alterare. Apa insoteste solul pe tot parcursul evolutiei sale. Faza lichida a solului-25 % din concentratia solului. Bilantul apei in sol contureaza tipurile de regim hidric, pergelic, percolativ, nepercolativ sau exudativ cu impact asupra solului, asupra solului, asupra potentialului sau productive si asupra vulnerabilitatii sale. Variabilitatea partiala a tipului de sol se datoreaza incarcaturii hidrice a climatului. Pentru lumea vie, apa e de nelipsit, asigurand orice forma de viata, fiind un element de constitutie. In functie de prezenta precara, moderata sau excesiva a apei, asociatiile vii se distribuie partial, dureaza si se strcutureaza diferit. Apa este echivalenta cu viata, Variabilitatea termica si partial a apelor determina stenotormii diferentiind biocenozele diferitelor categorii de ape. Exista vietuitoare adaptate la conditii contrastante de temperature:sunt specii de crustacee mari in jurul unor izvoare marine unde sunt 300-400 grade Celsius; pestii adaptati la temperature negative. Pinguinii imperiali adapatati la temeraturi a aerului de -70 grade Celsius. Compozitia chimica a apei influenteaza natura speciilor vegetale si animale, continutul diferit de saruri a impus adapatarea vietii pana la concetratii de saruri de 340g/l . In asa saramura traieste crustaceul Artenia Salina. Presiunea apei influenteaza morfologia unor animale marine: pestii bentonici. Comunitatile vii pot sa influenteze la randul lor caracteristicile fizice, chimice ale apelor. Exemplu: acumularea unor cantitati mari de biomasa in stratele superficiale de apa determina reducerea cantitatii de lumina care patrunde in stratele inferioare, de aici reducerea unor procese fizice, chimice. Procesele de descompunere organic influenteaza mult distributia pe vertical a temperaturii apelor. Apa influenteaza in mod durabil activitatea umana. Ea face parte din structura de rezistenta a sistemului social-economic. Apa a permis dezvoltarea agriculturii, asigurand rana traiului de zi cu zi. O agricultura cu randamente mari s-a dezvoltat acolo unde au fost surse permanente de apa. Exemeplu: Valea Nilului, Tibrului, Eufratului.

Apa conditioneaza si dezvoltarea industriala, toate ramurile folosind cantitatri mari/mici de apa, unele ramuri incorporeaza apa in produse finite, utlizand apa in diferitele etape ale prelucrarii materiei prime, o utilizeaza ca sursa de materie prima, sursa de energie in centrale. Apei I se asigura o potabilitate prin tratamente in vederea consumului uman,animal,vegetal. Apa: -important mijloc de comunicatie pe fluvii,mari, oceane - constituie o parte insemnata a potentialului turistic natural prin oferte balneoclimaterice si agreement Omul a intervenit in existent apei prin amenjarea cursurilor, contururi ale lacurilor, prin constructia de baraje pe rauri in scopul alimentarii cu apa a localitatilor, pentru irigare, pentru energie. Omul a regularizat si adancit cursurile pentru navigatie, a efectuat drenaje in zonele cu exces de umiditate. Uneori aceste interventiiau avut effect negative asupra apei insasi si asupra mediului. Astfel agricultura poate fi o sursa de poluare a apelor, ca urmare a folosirii ingrasamintelor chimice. Supradozarea acestora pe sol constituie spalarea acestor compusi din sol, ajungand pana in panza freatica. Aici se situeaza ingrasamintele cu azot, cu anionul nitric. Acesta e usor levigabil si poluabil pt apa freatica. Dintre pesticide se detaseaza insecticidele organo-clorurate, de tipul DDT sau HCH. Acestea sunt foarte toxice avand o remanenta mare in mediu de 15-20 de ani. Irigatiile cu ape poluate sau nu, sunt responsabile de unele efecte negative asupra solului si apelor freatice. Apar ridicari ale panzelor freatice sau saraturari secundare ale solului. Astfel de fenomene sunt in Campia Romana. Industrializarea materiei prime agricole- este o sursa poluanta, aici intrand fabric de zahar, abatoare, fabric de lapte. Multe ramuri industrial au impact negative asupra calitatii apei: industria celulozei si hartiei, industria siderurgica, metalelor neferoase, chimica, extractiva a substantelor utile, extractia titeiului. Cu toate ca aceste unitati au statii de epurare nu mereu ele functioneaza la capacitatea normal, deversand ape cu incarcatura poluanta. Urmarea diverselor

accidente pot fi catastrophe: in 2000 la Baia Mare. Industria termoenergetica, mare consumatoare de apa are si ea effect poluant ca urmare a unor accidente pe circuitul tehnologic. Cursul unui rau poate fi agresat pe toata lungimea lui: Olt care pana aproape de varsare primeste ape uzate industrial, partial epurate. Raurile primesc si ape uzate menajere neepurate sau doar partial. Marile si oceanele primesc cantitati mari de poluanti. Dunarea depoziteaza annual in Marea Neagra 60t de mercur, 900 tone cupru, 40 000 tone de fosfor, 50 000 tone produse petroliere. O alta sursa de poluare a apelor marine si oceanice o reprezinta poluarea cu produse petroliere. Accidente sau doar degajari de astfel de produse in apa stau marturie fenomenului. Contaminarea radio-activa este o alta modalitate de degradare a apei. Fenomenul e periculos pentru ape marine si oceane in care se devarsa reziduuri radioactive contanerizate care dupa un timp polueaza cu radionitriti apa. O problema majora de poluare a apelor e legata de potabilitatea lor. Multe surse pot fi contaminate in timp datorita neprotejarii lor. Greseli de aplicare a tehnologiilor de tratare a apelor pot fi alte cause ale scaderii potabiliatii. Clorurarea in exces pentru a preveni flocularea poate fi o alta sursa de poluare. Interactiunile reliefului Reliful provine din interactiuni interne si externe ale sistemului abiotic. O serie de factori precum gradul de acoperire cu vegetatie, nivelul de locuire, practicarea agriculturii, exploatarea miniera, amenajari lacuri de acumulare, constructii de diguri si baraje, organizarea transporturilor a turismului conduc la modificari semnificative ale reliefului. Relieful e un important factor pedogenetic constituind substratul imediat al solului. Orice forma de material al acestuia face parte dint-run complex morphologic al reliefului. O serie de caracteristici cantitative si calitative ale reliefului ca si procesele geomorfologice sunt determinante pentru unele proprietati a solului. Implicatiile pedogenetice ale reliefului se rasfrang asupra insusirilor fizice,chimice si biologice ale solului.

Gradul si tipul de acoperire cu vegetatie reprezinta un rol important in formarea unor categorii genetice de relief si in conturarea unor caracteristici calitative si cantitative ale acestora. Ele conserva un ritm moderat de evolutie al terenului, atenuand ori stopand instalarea si desfasurarea unor procese geomorfologice. Padurile, pajistile, plantele de cultura diminueaza cantitatea de apa care ajunge pe sol si astfel se temporizeaza fenomene precum eroziunea, ravenarea. Inlocuirea vegetatiei natural cu cea cultivate are efecte negative deoarece protectia oferita de plantele cultivate e discontinua atat in spatiu cat si in timp iar drumurile neamenajate reprezinta spatii permanent neprotejate care pot genera forme noi de miezorelief cu potential mare de ravenare. In existent reliefului intervine un element aparte: cel socio-economic. Locuirea a impus modificari ale reliefului local pana la crearea unor altor tipuri de peisaje. Astfel in zonele deltaice, mlastinoase, prin lucrari de desecare, drenaj, indiguire de movile s-a constituit un relief nou propice locuintei. Semnificative sunt holderele din Olanda prin indiguirea etajata a platformei continentale marine in urma carora terenurile au fost redate locuirii. Asezarile trogloditice au perforat relieful preexistent, amenanjandu-l pentru o locuire mai confortabila: exemplu: Tunisia, Libia, China. Majoritatea acestor asezari sunt acum parasite. In conditiile urbanizarii actuale modificarile reliefului sunt puternice atat subteran cat si suprateran. Din acumularea daramaturilor suferite de Berlin dupa al Doilea Razboi Mondial s-au ridicat la marginea orasului cateva inaltimi de consistent dealurilor. Luarea in cultura a unor terenuri virgine a contribuit la modificarea reliefului pe suprafete mari prin atenuarea, intensificarea sau declansarea unor procese geomorfologice. Cele mai afectate sunt zonele colinare unde pentru practiccarea agriculturii se fac terasari in vederea reducerii eroziunii si a acumularilor de apa. Se mai practica in prezent lucrari mecanice perpendicular pe curbele de nivel. Astfel de lucrari contribuie la accelerarea eroziunii. Modificarile semnificative asupra reliefului au aparut si in urma lucrarilor miniere mai ales a celor effectuate la zi. Se produc excavatii in scoarta pana la 300 de metri, fapt ce conduce la modificari directe sau indirect ale reliefului local. Dupa

terminarea exploatarii se reface teritoriul prin acoperirea excavatiilor cu roci sterile si cu sol sau prin crearea de lacuri si amenajamente turistice. Exemple sunt numeroase: carierile de la exploatarile lignitului din bazinul Gorjului, cariera pentru sisturi bituminoase de la Anina, cariera pentru sulf din Calimani. Haldele de la exploatari din Africa de Sud se intend pe distante de 100 de

km iar nisipul rezultat atat din exploatare cat si din aparitia lui in urma proceselor exogene a creat un relief de dune. Asemenea halde pot genera fenomene de alunecare cu efecte negative asupra terenului si asupra locuitorilor din zona. Uneori amenajarea unor lacuri de acumulare in astfel de zone din care s-au extras minereuri la zi sau in subteran pot declansa alunecari de teren. Constructia si intretinerea cailor de comunicatie contribuie la modificarea reliefului prin terasamente, debleuri, rambleuri, tuneluri. Organizarea si practicarea turismului isi poate lasa amprenta asupra reliefului. Astfel prin amenajrea infrastructurii, constructiilor de cazare sau de sosele, de porturi si aeroporturi, relieful va suferi modificari si adapatari prin despaduriri, desecari, nivelari, modelari de tarmuri. Acestea contribuie la trecerea de la biostaze la retrostaze, rezultand o morfologie noua. Modificari ale relliefului deltaic si tarmului marin se produc si datorita construirii de baraje pe rauri tribuatre, in amonte, in scopuri hidroenergetice. Drept urmare se micsoreaza cantitatea de aluviuni, se modifica conformatia tarmurilor. Exemplu: Acumularea atat in zona deltaica cat si marina a tarmului vestic al Marii Negre. Relieful e si un important factor pedogenetic, prin caracteristicile sale directoare(inclinare, expozitie, altitudine, declivitate) relieful intervine alaturi de clima si natura geologica a rocii ca un factor hotarator in geneza unui tip de sol sau a altuia. Astfel in zonele montane inalte se formeaza litosoluri( soluri subtire cu roca spre suprafata), pe cand in arealele accumulative se formeaza soluri profunde cu orizonturi bine dezvoltate. Prin influenta complexa exercitata ca si prin variabilitatea raportului eroziuneacumulare-sedimentare in alibi, lacuri sau in ape marine, relieful e un element essential a ecotopului conditionand atat structura cat si distributia spatial a

formatiunilor vegetative cat si a capacitatii lor de a intretine asociatii de animale specific. Practic toate ecosistemele de pe Terra poarta amprenta reliefului. Dezvoltarea societatii umane a trebuit sa tina seama de favorabilitatea sau caracterul restructiv al complexelor morfologice chiar daca de-a lungul timpului progresul ethnic a diminuat rolul limitativ al reliefului. Inclinarea reliefului, orientarea versantilor, altitudinea, fragmentarea au fost factori hotaratori de care s-a tinut seama la amplasarea localiatilor, cailor de comunicatie.

Solul punct nodal al interactiunilor Un alt element derivat ocupand in geosistem zona de interferenta a structurilor abiotice din cele biotice si social-economice este solul. El a luat nastere in urma interactiunilor dintre aceste componente. Distributia climatica, latitudinala si altitudinala a ecosistemelor conditioneaza semnificativ variabilitatea spatial a invelisului de sol. In ecosistemele de tundra s-au format soluri slab evaluate, sarace in materie organic, slab aerate, foarte acide. Ecosistemele de padure au generat soluri podzolice cu un orizont de acumulare a silicei, slab fertile; un orizont organic in continua transformare generat de un strat anual de litiera. Ecosistemele de silvostepa si stepa continentala semi-arida dominate de o vegetatie ierboasa asigura formarea unor soluri molice cu activitate biologica intensa, cu un orizont gros de acumulare a humusului. Sunt soluri fertile cu reactive slab acida, neutral pana la slab alcalina. Ecosistemele de stepe aride si semipustiuri cu vegetatie redusa, cu activitate microbiologica nesemnificativa formeaza soluri sarace, slab evoluate, cu acumulare de saruri solubile si carbonate in orizontul de suprafata. In ecosistemele subtropicale de tip mediteranean s-au format soluri brune sau rosii de tip terra-rosa. Culoarea acestora din urma, rosie, este data de oxizii de fier care se acumuleaza in orizontul arid. In ecosistemele tropicale umede, subecuatoriale si ecuatoriale cu formatiuni vegetale extreme de variate, unde mineralizarea materiei organice se petrece rapid, solurile au un orizont subtire de materie organic si un orizont gros de acumulare a oxizilor si hidroxizilor de fier si aluminiu.

Un rol important in evolutia solurilor il are factorul antropic, care prin lucrarile cultural pe care le efectueaza in scopul maririi productiei agricole contribuie la modificarea de cele mai multe ori pozitiva, a insurilor solurilor. Solul suporta toate efectele negative derivate din celelalte actiuni antropice de natura economica. Toate industriile polueaza suprafetediferite de soluri cu diferite elemente si subtante precum metalele grele, deseuri cu provenienta din diferite saruri, acizi, particule in suspensie, titei, diferite produse petroliere, dejectii zootehnice. Dintre toate aceste surse, poluarea cu metale grele are impactul cel mai pregnant. Sursele de poluare cu metale grele sunt: emisiile de la insutria metalelor neferoase, emisiile de la siderurgie, emisiile de la centralele termice pe baza de carbine, emisiile din industria chimica si in special de la fabricile de producer a acidului sulfuric din pirita, emisiile de la autoturisme care folosesc drept combustibil benzina. In acest din urma caz se produce poluarea cu plumb de la emisiile automobilelor pe benzina, deoarece plumbul este introdus in benzene pentru a le ridica cifra octanica. In ultimul timp multe din automobilele modern au introduce in sistemul de evacuare a gazelor, catazalizator cu platina, in vederea reducerii emisiilor de gaze in atmosfera, dar in acelasi timp se produce o emisie a particulelor incarcate cu platina care de asemenea polueaza solul. Ca ordin de marime, continuturile de metale grele prezente la nivel poluant sunt de 3 parti per million (3 ppm Cadru) , 100 ppm Pb, Cu, 300ppm ZN, 1000 ppm Mn. Cadru, Plumb, Cupru, Zinc sunt principalele metale grele care polueaza. Valorile acestea sunt limitele maxime admisibile. In legislatiile prezente limitele maxime admisibile sunt normate pentru doua categorii de soluri: asa numitele soluri sensibile si soluri mai putin sensibile. Solurile sensibile sunt acelea pe care se cultiva plante folosite in alimentatia animal si umana. Solurile mai putin sensibile sunt cele pe care se cultiva sau cresc plante neutilizate in alimentatia umana sau animal. Din acest motiv si limitele maxime admisibile au fost normate in functie de aceste doua categorii de soluri. Pe de alte parte LMA(limitele maxime admisibile) sunt normate si sub forma unor valori numite praguri de alerta si praguri de interventie. Pragurile de alerta indica faptul ca solul respective are o incarcatura apreciabila in metale grele si se afla sub impact poluant continuu. Alerta arata faptul

ca sunt encesare masuri pentru stoparea sursei de poluare in asa fel incat concentratia elementelor chimice sa nu creasca pana la valori care desemneaza asa numitele praguri de interventie. Datele analitice care se situeaza in zona pragurilor de interventie indica faptul ca sunt necesare masuri de depoluare. In tara noastra sunt cateva zone puternic poluate cu metale grele si anume arealele din jurul uzinelor de preparare a minereurilor neferoase de la Baia Mare si Copsa Mica, precum si arealele din jurul uzinelor de preparare a minereurilor de la Zlatna si a uzinei de ingrasaminte fosfarice de la Valea Calugareasca. Cu toate ca aceste ultime doua zone au fost inchise, solul din zonele de influenta sunt incontinuu poluate cu metale grele, datorita faptului ca aceste elemente chimice dainuiesc in soluri perioade foarte indelungate de ordinal zecilor de ani, sutelor de ani sau chiar a mileniilor. O alta poluare improtanta pentru solurile romanesti este cea de reziduri de insecticide organo-clorurate. Ele au fost utilizate cu succes ani in sir pentru combaterea a o serie intreaga de insecte daunatoare in agricultura. Datorita toxicitatii lor ridicate si a persistentei in sol (timpul de injumatatire fiind de 15 pana la 20 de ani), aceste pesticide au fost scoase din circuitul agricol incepand cu anul 1983. Pe locul trei intr-o serie descrescatoare a intensitatii de poluare se situeaza poluarea cu titei si apa sarata provenita din industria extractive a titeiului si cu produse petroliere rafinate. Accidentele se datoreaza coroziunii conductelor sau datorita spargerii lor in scop infractional. POluarea cu astfel de produse conduce la degradarea majora a solurilor prin inhibarea a o serie de properitati fizice, chimice si biologice.