Hornoiu (Puican ) Maria-Mioara

Master: Studii de limbă și literatură româna

Anul I

Introducerea numeralului în limbajele specializate

Majoritatea gramaticilor limbii române acceptă existența numeralului ca parte de vorbire

distinctă, ceea ce justifică definiția construită în jurul constantei semantice, și anume „numeralul
exprimă un număr, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare”
(GLR, 1966, vol. I: 181). Potrivit ultimei departajări stabilite de GBLR, în cadrul clasei lexico-
gramaticale a numeralului intră „doar cardinalele și ordinalele, care au în comun nu numai
informația de natură numerică, ci și particularități morfosintactice similare cu pronumele-
substitute1” , celelalte tipuri de numerale din gramatica tradițională(multiplicative, fracționare,
distributive, colective și adverbiale) fiind repartizate, pe baza caracteristicilor lor formale și a
comportamentului sintactic, în alte clase lexico-gramaticale.
În practica empirică de a număra obiectele lumii exterioare, ființa umană a folosit
dintotdeauna numărul. În domeniul matematicii însă, omul de știință utilizează numerele naturale
cu scopul de a număra și ordona elementele unei mulțimi finite. Folosește concepte precum
„numere întregi’’, numere raționale, numere iraționale, numere naturale, numere reale etc.
Abordat din perspectiva capacității de introducere în terminologie precum și a valorilor strict
morfologice, numeralul respectă anumite grile, în funcție de domeniul de specialitate al științei:
în textele matematice, numerale cardinale cu valoare substantivală se folosesc numai cu forma de
masculin: unu plus unu, zece minus patru…, nouă împărțit la trei. În enunțuri cu valoare
abstractă actualizează concepte specifice în calitate de substantiv- centru de grup. Sunt enunțuri
cu ajutorul cărora se efectuează operațiile matematice: Patru și cu patru fac opt. Zece împărțit la
doi fac cinci2. Comportamentul substantival al numeralului cardinal este o regulă generală a
discursului matematic, având referință proprie în operațiile aritmetice, unde desemnează un
1
GBLR, p. 180.
2
Alice-Cristina Toma, Lingvistică și matematică. De la terminologia lexicală la terminologia discursivă, Editura
Universității, București.
număr din șirul numerelor naturale3,și/ sau în enunțurile aritmetice - unde actualizează/
denumește cifrele: A adăugat un nouă, doi de zece și un opt.
Sub aspect sintactic, s-a făcut observația că numeralul cardinal participă la „un număr
limitat de construcții stereotipe”. Dacă în limba literară acordul dintre subiect și predicat este o
condiție, sintaxa discursului matematic face abstracție de la regulile acordului. Există situații în
care comunicarea specializată neutralizează legile lingvisticii, impunând caracteristica
impersonal în contextul abstract al gândirii. Prin urmare, în exprimarea operațiilor aritmetice nu
se respectă acordul dintre subiect și predicat, mai ales că predicatul este nominal: Opt ori doi este
egal cu șaisprezece. Opt minus patru este egal cu patru. Caracterul impersonal al comunicării
specializate este dat nu numai de utilizarea impersonală a verbului, în context cu subiect
exprimat prin numeral neacordat, ci și de utilizarea formei de masculin neacordat a numeralului.
Comportamentul flexionar diferă de la un context specializat la altul: utilizat fără determinanți,
zero se comportă ca un substantiv: zero-zerouri; zeroului-zerourilor; burse cu multe zerouri.
Dacă zero este precedat de un alt numeral, flexiunea cauzală se realizează analitic (eliminare a
trei zerouri/ a trei de zero).
Și în limbajul publicistic, numeralele cardinale apar frecvent în calitate de numeral
substantiv-centru de grup. Formează cazurile genitiv și dativ cu lui ( radicalul lui douăzeci și
cinci), denumind spre exemplu, anul prin elidarea substantivului „an” 4. Ex: În vara lui ’87 s-a
măritat. În relație cu alte numerale, cardinalul unu poate exprima genitive-dativul prin construcții
cu prepoziția a: Paginile a una sau două ziare prezintă știrea.
În limbajul jurnalistic și în discursul juridic este frecventă construcția prepozițională a+
numeral cardinal +substantive în câteva situații, reținute de GALR(2005): 1. după prepoziții
care cer genitivul: „A început urmărirea penală împotriva a două dintre Societățile mafiei
petrolului din România”/ Continuă cercetările asupra a trei dintre baronii locali…” etc; 2. După
prepoziții care cer dativul: Grație Legii 68/ 2020…; grație a trei oameni a reușit în afaceri.
Utilizarea numeralelor cardinale de la doi în sus, în construcții cu pronumele cei/ cele, pe
care le precedă este un procedeu frecvent în discursul public: „Experiența celor zece ani trăiți sub
regimul Băsescu…” Altor cinci firme li s-a luat dreptul de liberă practică..etc. „Numeralele sută,
mie, milion, bilion, miliard, au un statut flexionar diferit față de celelalte numerale 5”. Au flexiune

3
GLR I, p.299.
4
GALR, p.294.
5
Elena Carabulea, Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, București, 2005, p.295.
identică cu a substantivului, în situația când sunt utilizate singure. Ca și în cazul substantivelor,
numeralele folosesc la singular, genitivul sintetic, în timp ce genitivul plural are forme analitice
de expresie: eforturile a sute de milioane de oameni din întreaga lume.
În limbajul sportiv, numeralele cardinale denumesc concept de structuri de tipul:
numeral cardinal+substantivul metro/metri: un doisprezece metri, un opt metri. Denumirea se
poate realiza și prin metafora terminologică: a face opturi.
Prezența numeralelor în structura termenilor sportivi este determinată, de asemenea, de
factori extralingvistici, în special de importanța sporită a măsurărilor de toate tipurile pentru
organizarea și desfășurarea antrenamentelor, a competițiilor etc., pentru evaluarea nivelului de
pregătire al sportivilor și a performanțelor acestora etc.
Numeralul contribuie la formarea sintagmei terminologice pentru a exprima concepte
din domeniul botanicii: trei-frați-pătați, sânge-de-nouă-frați( nume de plante), al culturii
popoarelor: de doi( dans popular), al matematicii: trigonometrie, pentru a desemna toponimie și
antroponimie: Zece Mai, Nouă Martie, Trei Brazi(cabană), Șaptefrați( antroponim).
În terminologia actuală există numeroși termeni formați în baza numeralului cardinal, în
împrumuturile analizabile: bicromat, tricolorură ( în chimie), trilateral, trilingv, în compusele
savante cu sens numeric: centilitru, decalitru, bexametru, kilogram etc.
Numeralul cardinal cu valoare substantivală participă rar, în calitate de adjunct la
formarea sintagmei terminologice6. În discursul matematic este utilizat cu lui proclitic genitival:
Radicalul lui șaizeci și patru este opt. Apare ca adjunct, în discursul matematic, în construcții de
tipul: adjectiv+lui proclitic+numeral – valoare corespunzătoare: lui doisprezece, valoare
atribuită lui zece etc. sau în sintagme cu prepoziția din: Radical din patruzeci și nouă este șapte.
Statutul de adjunct este identificabil și în limbajul sportiv, care actualizează numeroase concepte
prin construcția numeral+numeral precedat de prepoziția la: Cinci la doi este scorul. În limbajul
administrativ și în comerț, numeralul adjunct al sintagmei terminologice poate fi situat după
substantivul-centru de grup: scaune trei, caiete 10. În discursul beletristic, între numeral și
substantivul determinat pot fi intercalați adjuncți adjectivali calificativi - deveniți mărci stilistice(
trei buni părinți, două dulci prietene). În limbajul meteo, în limbajul sportiv ca și în terminologia
lingvisticii, a economiei actuale, numeralul funcționează în structuri de tipul zero+substantiv,

6
GALR,p.299.
unde zero este antepus: zero grade, zero puncte, dar și în structuri de tipul substantiv+zero:
desinență zero, valoare zero, câștig zero etc.
În terminologia tradițională, cardinalele se utilizează pentru a denumi concepte,
diviziuni administrative sau militare: sectorul 15, regimentul 30, strada 108; în limbajul
comerțului actualizează conceptele de talie, înălțime, măsură: măsura 28, mașina 45, trenul 158
etc.
Ținând cont de convergența criteriilor semantic, morfologic, sintactic în stabilirea claselor
lexico-gramaticale la care aparțin, numeralele fracționare: doime, treime, jumătate – actualizează
noțiunile matematice în aceeași calitate de substantiv – centru de grup 7. Evoluția domeniului a
dus însă, la dezvoltarea a numeroase alte constructe specializate cu sens fracționar: a doua parte,
a patra parte, a noua parte, una a patra, trei a patra, cinci supra zece, opt pe patru ..sau la
sintagme numeral - procentuale: zece la sută, șapte la sută. Literatura de specialitate reține două
structuri specializate, specifice reprezentării cifrice a fracțiilor: 1. șapte pe cinci/ șapte supra
cinci(numeralele la masculin sunt legate prin prepoziția pe sau supra). Este o structură deosebit
de eficientă prin capacitatea de a forma serii multiple de combinații pentru desemnarea orcărei
fracții. 2. Structuri de tipul: 1/3, 3/7( una a treia, trei a șaptea).
Constructul specializat, numeral cardinal+prepoziția la+sută/mie depășește domeniul
științelor matematice, devenind concept fundamental utilizat interdisciplinar în limbajul
publicistic, în statistică, în limbajul administrativ. În situația când construcția cu prepoziția la
este precedată de numeralul sută, acesta devine locuțiune adjectivală în structuri de tipul: sută la
sută, sau locuțiune adverbială: Este adevărat sută la sută.
Substantivele numerice care exprimă cantități mari pot reda ideea de aproximație, în
limbajul jurnalistic, în conversația uzuală, în beleristică prin 1. Utilizarea pluralelor, fie singure,
fie în combinație ce repetă numeralul: Mii de oameni se vor aduna./ Nu era ea doamna a sute de
milioane de euro? 2. Prin asocierea numeralului cu adjectivul pronominal: câteva zeci de
magazine noi.
Exprimarea aproximației este înțeleasă ca alăturare a „unor numerale vecine în seria
cardinalelor”8:trei-patru, cinci-șase. Structura sintagmelor aproximației este variabilă în funcție
de contextul de comunicare, dar și în funcție de domeniul specializat: substantivul se intercalează

7
Angela Bidu – Vrănceanu, Terminologie,Terminologii I, Editura Universității, București, p.145.
8
GALR, p.300.
între numerale : O carte, două, acolo! Numeralele cardinale se asociază cu adverbe precum:
aproximativ, cam, circa, vreo etc.
Numărul, inserția numeralului în terminologie este departe de a avea relevanță numai
sub aspectul denominării prin numeralul-substantiv. În sintagma terminologică, numeralul
actualizează numeroase proprietăți conceptuale, date de capacitatea acestuia de a exprima
determinarea numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare, cuantificarea în sensul
gramaticii tradiționale: pătrime în comparație cu două pătrimi, zecime în comparație cu cinci
zecimi. Se impune o precizare : numeralul cu valoare adjectivală este necesar să fie încadrat în
clasa adjectivelor categoriale, în limbajele specializate, deoarece exprimă întotdeauna o trăsătură
conceptuală, unicizează referatul denumit de substantiv, încadrându-l într-o anumită clasă:
mulțime matematică spre deosebire de mulțime de obiecte aparținând realității ontologice.
Numeralul-adjectiv este parte integrată din termeni /sintagme aparținând limbajului
matematic(trei pătrimi, șase pătrimi), din împrumuturi analizabile(tricolorură, tripletă), în acest
caz respectând condiția afixoidelor de elemente concept.
Lingvista accentuează faptul că nu doar numeralul are și valoarea altei părți de vorbire.
Prin urmare, chiar dac „datorit întrebuințării sintactice, are valoare de adjectiv sau de pronume”,
„numeralul se susține ca parte de vorbire independent prin trăsături semantice și morfologice
proprii”9.

Bibliografie:

9
Elena Carabulea, Despre categoria numeralului, în „Studii și cercetări lingvistice”, nr. 3, 1960 (XI), p. 417–421.
1. Bidu-Vrănceanu, Angela, Terminologie, Terminologii I, Editura Universității, București.
2.Carabulea, Elena, Despre categoria numeralului, în „Studii și cercetări lingvistice”, nr.3,
1960(XI).
3. Carabulea, Elena, Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, București,2005.
4. Gramatica de bază a limbii române, Editura Enciclopedic Gold, București, 2010.
5. Gramatica limbii române II, Enunțul, Editura Academiei Române, Institutul de Lingvistică
„Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, București, 2005.
6. Gramatica limbii române, Ediția a II-a revăzută și adăugită, vol. II Sintaxa, Editura
Academiei, București, 1966.
7. Toma, Alice – Cristina, Lingvistică și matematică. De la terminologia lexicală la terminologia
discursivă, Editura Universității, București.