INTRODUCERE

Turismul este unul dintre sectoarele economice care se desfășoară încă din perioada
contemporană și care reprezintă de atunci un factor de dezvoltare asupra comunităților locale
din zonele în care este practicat. Având în vedere că se extinde pe mai multe unități, are
puterea de a crea pe de o parte efecte pozitive de promovare și dezvoltare, și pe de altă parte
efecte negative asupra mediului înconjurător.
Luând în considerare acest lucru, oamenii de știință s-au gândit că este necesar un tip
de turism care să satisfacă cerințele turiștilor și de care să se bucure și alte generații, astfel s-a
început promovarea ecoturismului.
Acest tip de turism eco a devenit cunoscut în secolul XX, fiind un efect al
supradezvoltării turismului. El se poate defini ca un mod al omului de a călători către
destinațiile naturale, petrecându-și timpul relaxându-se, animându-se, cercetând și participând
la diferite activități fără a periclita siguranța mediului.
Deși s-a impus această formă benefică de turism, nu a fost adoptată în foarte multe
locuri, de aceea treptat s-au dezvoltat amenințări asupra mediului. Pericolele de care vorbim
sunt exprimate prin schimbările climatice existente în ultimii ani. Creșterea excesivă a
temperaturii de pe o zi pe alta sau într-o anumită perioadă în care ar fi fost necesară o
temperatură mai scăzută pentru ecosistemele naturale, fotodisocierea oxigenului și ozonului
sub acțiunea radiației solare, ploile acide și efectul de seră sunt câteva dintre problemele
existente în prezent la nivelul naturii.
Prin această lucrare s-a ales ca zonă de studiu aria Parcului Național Bucegi și se va
urmări impactul schimbărilor climatice asupra activității turistice. Cercetarea o vom împărți
în trei capitole pe care la rândul lor le vom diviza și pe ele.
În primul capitol vom redacta considerații teoretice referitoare la dezvoltarea
ecoturismului și efectele schimbărilor climatice asupra acestuia în ariile protejate. Vom
încerca să evidențiem evoluția definiției găsite despre ecoturism din 1988, perioadă în care a
apărut pentru prima dată, și până în prezent, citând din diferiți autori. În cea de-a doua parte
al acestui capitol se analizează elementele meteorologice care pot calcula potențialul climato-
turistic.
În cel de-al doilea capitol se aduc în prim plan principalele coordonate ale activității
turistice din parc. Inițial descriem potențialul său antropic, discutând despre relief, hidrologie,
climă, floră și faună, iar pe urmă discutăm despre echipamentele specifice activității turistice

2
și despre circulația turistică. Având în vedere că parcul se întinde pe mai multe teritorii, am
analizat capacitățile de cazare împreună cu sosirile și înnoptările din fiecare loc.
În capitolul cel din urmă vom prezenta propriile propuneri privind dezvoltarea
turismului în această zonă. În termeni mai amănunțiți, sugerăm câteva măsuri utile de
contracarare a efectelor negative ale schimbărilor climatice, iar după aceea planul din prisma
căruia se va acționa în procesul de dezvoltare.
În opinia mea, prin aceste subiecte menționate anterior atingem toate punctele țintă în
legătură cu interacțiunea dintre schimbările climatice și acțiunile turistice din zona Parcului
Național Bucegi.

3
 CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII TEORETICE- TURISM ÎN ARIILE
PROTEJATE SUB IMPACTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Pe parcursul ultimelor 6 decenii, turismul a cunoscut o continuă expansiune și

diversificare, devenind unul dintre sectoarele economice care a avut cea mai mare și cea mai
rapidă creștere. Tot mai multe destinații au început să investească în sectorul turistic,
transformând-l în factorul cheie al dezvoltării socio-economice prin crearea de locuri de
muncă, firme, venituri din export și dezvoltarea infrastructurii.
Turismul a înregistrat o creștere neîntreruptă în ciuda șocurilor ocazionale, acest
lucru demonstrând puterea și capacitatea de adaptare a sectorului. Sosirile turistice
internaționale la nivel global au crescut de la 25 milioane în 1950, la 278 milioane în 1980, la
674 milioane în 2000 și reușind să atingă 1186 milioane în 2015. De asemenea, încasările din
turism ale întregilor destinații din lume în anii menționați anterior au ajuns la 2 miliarde $,
104 miliarde $, 495 miliarde $, respective 1260 miliarde $. (UNWTO, Tourism Highlights,
2016 edition)
Ca o categorie de export la nivel mondial, turismul ocupă locul al 3-lea după
domeniul combustibili și substanțe chimice, iar după acesta se clasează domeniile produselor
alimentare și a producției de automobile. În multe țări în curs de dezvoltare, turismul se
clasează ca fiind primul sector de export.

1.1.Dezvoltarea ecoturismului in ariile protejate

În zilele noastre turismul este un sector important în economia țărilor și deține o

poziție principală în strategiile de dezvoltare.
Odată cu trecerea timpului intervine poluarea, deoarece între turism și mediu se leagă
o relație complexă, turismul având resursele de bază în mediu, iar activitatea de turism având
efecte asupra mediului. Astfel conștientizăm că este necesară o dezvoltare durabilă în cadrul
turismului.
Una dintre cele mai eficiente forme de realizare a turismului, rezistente și peste
trecerea câtorva generații, este ecoturismul care a prins formă în ultima etapă a secolului XX,
fiind o armă împotriva urmărilor supradezvoltării turismului.

4
 Printre primele definiții găsite ale ecoturismului în literatura de specialitate a fost în
în cadrul Programului din Belize inițiat de Rio Bravo Conservation&Management Area, pe la
începutul anului 1988, în care ecoturismul era descris ca o formă de petrecere a vacanței
turistice, dar într-un mod de neafectare a mediului. Definiția este completată de faptul că în
acest sens se aduce si un aport financiar pentru susținerea acestei activități.
Câțiva ani mai târziu, în anul 1996, este formulată o altă definiție, de data aceasta de
către Uniunea Mondială pentru Conservare, în care ecoturismul este definit ca fiind o
călătorie responsabilă cu sarcinile față de mediu. Se menționează că în cadrul acestui tip de
călătorie au loc protejarea ariilor nealterate și menținerea unui impact negativ cât mai scăzut.
Având în vedere interesul puternic pentru cunoașterea și conservarea mediului
înconjurător și datorită semnalelor de alarmă provenite din țară, se consideră abordarea în
profunzime a turismului favorabil naturii, dar și economiei. Astfel, în opinia lui Nistoreanu
et. al (2000) ecoturismul contribuie la bunăstarea economică a comunităților locale și la
protejarea și conservarea patrimoniului cultural. De asemenea, acesta este considerat și o
formă de afacere productivă făcând parte dintr-un domeniu care este într-o continuă
transformare progresivă.
Preluând unele idei legate de exploatarea resurselor naturale nealterate, alți autori
apreciază că orice călătorie care este făcută cu scopul de a admira și proteja mediul
înconjurător se poate încadra în definiția ecoturismului.
Încercând să extindă și să explice cât mai amănunțit termenul de ecoturism, în anul
2003, autorul Vasile Glavan susține în lucrarea “Turism rural, agroturism, turism durabil”, că
ecoturismul presupune o activitate turistică desfășurată într-un mediu cât mai natural și cu
priveliști picturale, iar în urma acesteia să nu aibă loc afectarea spațiului înconjurător, ci din
contră, această activitate chiar să ajute la dezvoltarea durabilă a ariilor respective. În ultima
parte, se poate spune că autorul crede că acest tip de desfășurare a turismului este un mod de
salvare “a habitatelor naturale (cu viețuitoarele lor) și a valorilor istorice și culturale
amenințate cu degradarea și distrugerea lor prin turismul intensiv, turismul de masă sau prin
vânătoare.” (Glavan, Vasile, Turism rural, agroturism, turism durabil, Editura Economică,
București, 2003, pag.170-173)
Puiu Nistoreanu și alții în Turismul rural românesc-actualitate și perspective, vol. al
III-lea, Performantica, Iași, 2008, consideră că o călătorie care să se încadreze în ecoturism
trebuie să îndeplinească anumite criterii precum cele în privința veniturilor, care ar trebui să
fie direcționate spre conservarea ariilor respective, dar și către comunitatea locală și de
asemenea, scopul călătoriei să aibă un caracter cultural.
5
 Definițiile acestui concept evoluează și devin din ce în ce mai clare și mai complexe,
astfel regăsim un alt punct de vedere, acela că “ecoturismul este o modalitate de călătorie, de
petrecere a vacanței, ce constă în deplasarea omului, în special, în arealele natural atractive
pentru a se relaxa, pentru a cunoaște și a se informa fără a produce daune calității mediului
înconjurător, aducând beneficii tuturor celor implicați în actul turistic. Termenul de ecoturism
poate fi utilizat pentru a defini turismul ce respectă cerințele dezvoltării durabile care, pe de-o
parte, este interesat de natură, respectă specificul cultural și al necesităților comunităților
locale, iar pe de altă parte, are un impact minim asupra mediului, reclamă o dezvoltare mai
redusă a infrastructurii decât formele tradiționale ale turismului și se angajează în a aduce
beneficii populației locale, practicarea sa asigurând valorificarea adecvată a resurselor
turistice, în concordanță cu prezervarea integrității lor ecologice.” (Hornoiu, Remus,
Ecoturismul -orientare prioritară în dezvoltarea durabilă a comunităților locale, editura ASE,
2009, pag. 20-21)
În Strategia Națională de Dezvoltare a Ecoturismului în România Faza I, ecoturismul
este prezentat ca o formă de turism care este necesar să includă anumite elemente legate strict
de importanța naturii, ecologie, conservarea ariilor vizitate, îmbunătățirea situației
comunităților locale și, poate cea mai importantă, educația de mediu.
Și, nu în ultimul rând, printre cele mai recente definiții date ecoturismului este aceea
că “ prin ecoturism se dorește obținerea rezultatelor de dezvoltare durabilă în toate situațiile.
Puternica orientare a ecoturismului spre evoluția principiilor, îndrumărilor și certificarea
bazată pe standarde de durabilitate îi conferă un loc deosebit în domeniul turismului.” (Soare
Ionica și alții, 2013)
În opinia mea, ecoturismul poate fi definit drept o formă de turism prielnică ambelor
părți implicate, adică atât turiștilor cât și mediului. Modalitatea de desfășurare a acestuia fiind
realizată într-un mod cât mai ecologic pentru a putea conserva acele arii vizitate și a le putea
proteja cât mai mult de impactul negativ.
Luând în considerare mai multe surse de specialitate, caracteristicile generale care
trebuiesc îndeplinite pentru ca activitatea să facă parte din zona ecoturismului sunt: aducerea
efectelor pozitive asupra comunităților locale, contribuirea la păstrarea bogăției pământurilor
și a bunurilor culturale, includerea informațiilor suficiente pentru turiști în privința locurilor
de destinație, să aibă o durabilitate cât mai mare și de asemenea se adresează turiștilor
individuali cât și celor organizați în grupuri mici.
“În afara acestor caraceristici, în opinia noastră, ecoturismul are și altele, respectiv:
turistul învață despre activitățiile, obiceiurile și tradițiile, stilul de viață ale rezidenților; există
6
un contact personalizat între populația locală și vizitatori; reprezintă un excelent mijloc în
creșterea beneficiilor comunităților locale, fiind componenta ideală a unei strategii de
dezvoltare durabile, acolo unde resursele naturale pot fi folosite ca atracții turistice, ca un
impact relativ scăzut asupra patrimoniului natural; presupune prețuri ridicate cu un scop de
“filtrare” a vizitatorilor; adoptă managementul bazat pe principiile economiei comunităților
locale; vizează aspecte privind mărimea redusă a stațiunilor (amenajărilor), densitatea scăzută
a turiștilor sau modul de funcționare a întreprinderilor (să infăptuisca practici de protejare a
mediului pe toată durata sa de exploatare, să respecte toată legislația privind protecția
mediului, să reducă la minim poluarea, deșeurile, utilizarea energiei, apei și materiilor prime,
să trateze apele menajere deversate, să utilizeze surse de energie regenerabile etc.)” (Hornoiu,
Remus, Ecoturismul -orientare prioritară în dezvoltarea durabilă a comunităților locale,
editura ASE, 2009, pag. 29)
Ideile care stau la baza acestui concept de ecoturism identifică trăsăturile specifice
destinațiilor, dar și pe cele ale turiștilor interesați. Printre care putem menționa că totul începe
cu educarea în privința conservării a celui care vizitează, astfel impactul negativ asupra
mediului înconjurător se minimizează. Ulterior se iau în considerare alocarea de fonduri ce ar
putea permite conservarea ariilor protejate la un nivel mai înalt, necesitatea folosirii unor
studii sociale și de mediu pentru evaluarea impactului și de asemenea este necesară înlocuirea
utilizării combustibililor fosili în cadrul infrastructurii cu o metodă prielnică mediului,
conservând astfel zona cu vegetație și cea cu animale.
Din punctul de vedere al anumitor autori, partea ecologică de dezvoltare a
ecoturismului are în vedere patru aspecte principale. În primul rând este vorba de
valorificarea durabilă a ariilor naturale, acest lucru ținând cont de diminuarea presiunii ce se
focalizează asupra mediului în anumite zone sau în anumite perioade de timp din punct de
vedere al prezenței vizitatorilor sau în cazul schimbărilor climatice care pot avea efecte
negative asupra lor. În al doilea rând se dorește ocrotirea ecosistemelor prin înlăturarea
deșeurilor, prin scăderea numărului de terenuri scoase din procesul agricol și prin dezvoltarea
părții socioculturale a colectivității locale. Ultimele două aspecte se referă la sporul
economiei prin creșterea numărului de locuri de muncă și la sursele de subvenționare.
În opinia mea, pot spune că sunt necesare aplicarea unor cerințe specifice pentru
sprijinirea acestui domeniu. Sunt importante cunoașterea ariilor și a resurselor actuale,
identificarea bunurilor și serviciilor turistice viitoare ce vor fi cerute de către vizitatori,
elaborarea unor planuri și punerea în aplicare a celor aprobate ulterior de către autorități.

7
 Vizând avantajele ecoturismului, putem spune că unul dintre cele pe care le-am
regăsit în lucrarea “Tourism Management,Volume 27, Issue 4, August 2006” al lui Tsaur și
alții este utilizarea resurselor fizice și financiare în mod rațional. În acest caz este de
menționat că o strategie de turism exagerată poate duce la afectarea calității obiectivelor
naturale turistice.
“Crearea de locuri de muncă mai ales pentru tineri, femei sau grupuri locale de
minorități etnice este un alt avantaj al turismului. Noile locuri de muncă sunt deseori
menționate ca fiind cele mai importante câștiguri din turism.” (Lai Po-Hsin; Nepal Sanjay,
Local perspective of ecotourism development în Tawushan Nature Reserve, Taiwan,
“Tourism Management” 27, Elsevier Ltd., Great Britain, 2006, pag.45). Locurile de muncă
disponibile în cadrul ecoturismului ar putea fi de ghid, paznic, manager, cel care să mențină
gradul de curățenie necesar și de asemenea cel care să promoveze anumite arii protejate.
Funcționarii în ecoturism sunt cei care iau contact direct cu turiștii, aceștia dintâi
putând să-i îndrume sau să le sugereze o conduită benefică ariilor înconjurătoare, lucru
susținut de către Li WenJun, în anul 2006.
Alt avantaj al dezvoltării ecoturismului este cel legat de satisfacția pe care locuitorii
zonelor căutate și apreciate de către turiști o conștientizează în aceste circumstanțe. Odată cu
intrarea unei arii turistice în atenția cât mai multor vizitatori, este necesară și implicarea
comunității locale pentru a crea un ambient prielnic, astfel ei înșiși dezvoltând o altă
perspectivă a acelor locuri și valorificându-le mai mult prin “ochii” turiștilor încântați. De
asemenea, prin intermediul ecoturismului se introduce pluriactivitatea la nivelul locuitorilor.
Pe lângă activitățile lor principale, implicările în susținerea dezvoltării acestei acțiuni ajutând
vizitatorii în situații de necesitate, ghidarea acestora către obiectivele și ariile specifice, sau
chiar găzduirea lor le pot aduce chiar un venit în plus.
Deci, succesul ecoturismului este strâns legat de gradul de implicare al comunității
locale. În cadrul lui, este reconsiderat rolul de administratori tradiționali din ariile protejate,
rol ce a fost periclitat de anumite condiții economice defavorabile.
Având în vedere că ecoturismul este cunoscut la nivel mondial, mulți dintre vizitatorii
ariilor protejate sunt străini, iar majoritatea dintre ei sunt fascinați de naturalețea zonelor
noastre și de locurile culturale, deseori fiind doritori să susțină menținerea și dezvoltarea lor
prin investiții sau implicări personale.
În concluzie, luând în considerare aspectele menționate anterior, se poate spune că
dezvoltarea și promovarea ecoturismului pe baza unor principii durabile, contribuie intens la
atenuarea sau chiar eliminarea impactului negativ asupra mediului, la conștientizarea
8
turiștilor asupra importanței prezervării resurselor naturale și culturale și de asemenea,
contribuie la bunăstarea economică a comunităților locale.

1.2. Analiza impactului schimbărilor climatice asupra ecoturismului în ariile protejate

Secolul XXI este puternic marcat de provocările schimbărilor climatice resimțite

recent. Efectele acestora sunt observate atât la nivel național cât și global, fiind vizate
sectoare economice precum turismul, agricultura, silvicultura, transportul, construcțiile și
altele. În acest caz sunt direct afectate chiar și populația, ecosistemele naurale și resursele de
apă.
Fenomenul de schimbare climatică a fost sesizat și în România în ultima perioadă,
lucrul cel mai evident fiind trecerea de la un anotimp rece la unul cald, care aduce variații
mari de temperatură. În același timp s-a modificat și regimul de precipitații, cantitatea
acestora fiind reprezentativ crescută.
Conform sursei „UNWTO-UNEP-WMO, 2008” există patru categorii generale de
efecte asupra zonei turistice. Prima și cea mai dezbătută este categoria efectelor directe
asupra climei, urmată de efectele indirecte ale schimbărilor de mediu, efectele politicilor de
atenuare asupra mobilității turiștilor și efectele indirecte în plan social.
De-a lungul timpului au avut loc modificări la nivel planetar din cauza acumulărilor
în atmosferă a poluanților și a gazelor cu efect de seră. După cum se știe, aceste modificări cu
care ne confruntăm în ziua de astăzi sunt: încălzirea globală, degradarea stratului de ozon și
ploile acide.
Încălzirea globală este urmarea creșterii cantității de gaze cu efect de seră care este
emisă în atmosferă, determinând reținerea de către scoarța terestră a unei mai mari cantitați
de radiații emise.
Efectul de seră este cunoscut ca fiind un fenomen natural care are urmări pozitive
deoarece fără prezența acestuia Pământul nu ar putea fi locuit pentru că temperatura medie ar
fi negativă și nu +15 grade Celsius cum este în prezent.
Prin intermediul acestui proces, în cazurile nefavorabile, sunt perturbate echilibrele
ecologice, dar cea mai îngrijorătoare este schimbarea climaterică datorată creșterii
temperaturii.
Un alt proces ce are loc în atmosferă în mod natural și continuu este distrugerea
ozonului, din cauza fotodisocierii oxigenului molecular și ozonului sub acțiunea radiației
solare.

9
 În cele din urmă sunt ploile acide care se desfășoară în urma reacțiilor ce au loc între
oxizii de sulf, azot și apa din atmosferă. În contact cu solul se produc efecte negative asupra
naturii precum: distrugerea stratului protector al frunzelor copacilor, ceea ce îi face mai puțin
rezistenți în timp, distrugerea vegetației în sine în cazurile parcurilor și a pădurilor, și nu în
ultimul rând întâlnim suprafertilitatea solului despre care la prima vedere am putea spune că
este un lucru benefic, însă plantele cresc foarte repede, prematur, și în același timp se
acidifică și apele, acest lucru ducând la dispariția tuturor viețuitoarelor din ea.
De asemenea, s-a constatat că acțiunea ploilor acide este mai puternică în zonele mai
reci deoarece conținutul de amoniac din aer este mai redus și astfel gradul de neutralizare este
foarte mic.
Clima este factorul important după care turiștii se ghidează în planificarea unei
călătorii, astfel schimbările climatice pot aduce modificări ale deciziei acestora. Odată cu
aceste decizii, au loc efecte mai puțin bune asupra anumitor destinații care își pierd turiștii,
dar pe de altă parte sunt și zone nevalorificate până la momentul respectiv, pe care turiștii le
vor frecventa în urma modificărilor.
Analizând ariile protejate din punct de vedere turistic putem spune că unele locuri vor
înregistra creșterea numărului de turiști, în timp ce altele le vor pierde, mai cu seamă putem
aprecia că unele locuri vor fi supra-aglomerate, iar altele în mare parte neocupate. Dacă luăm
în considerare anumite arii în timpul lunilor călduroase de vară, putem spune că în urma
efectelor negative menționate anterior turiștii vor scădea deoarece gradul de atracție nu va
mai fi la fel de ridicat în urma pierderilor suferite ale speciilor de plante și de animale. În alte
cazuri, de exemplu în cadrul anotimpului de iarnă, turiștii sunt încântați în mod special de
zonele cu cea mai multă zăpadă, deci cele ce sunt la altitudini mai înalte se vor bucura de un
flux sporit de turiști. În același timp există dezavantaje, având în vedere schimbările climatice
și scurtarea anotimpurilor, sezonul turistic de iarnă ar putea fi scurtat, deci aceste arii să fie
populate de turiști un timp relativ scurt. De asemenea unele arii turistice ar putea restrânge
segmentul de activități și datorită costurilor.
Din punct de vedere economic, având în vedere informațiile enumerate anterior, vor
exista venituri mai scăzute în turism din ariile neavantajate, dar poate echivalate de veniturile
din ariile mai puțin afectate de aceste schimbări climatice.
Putem spune că totul depinde de capacitatea turiștilor de a se adapta, de dorința
acestora și de resursele lor. Ei își pot schimba preferințele căutând alte zone care să respecte
cerințele lor sau pot rămâne loiali zonelor frecventate anterior și se pot adapta
circumstanțelor.
10
 Frangialli susține că schimbările climatice au și efecte socio-economice directe și
indirecte astfel „conditiile meteo nefavorabile ar putea avea impact nu numai asupra
experienței turiștilor, dar și asupra sănătății și securității lor.” Acest lucru fiind unul adevărat
deoarece în urma schimbărilor bruște ale temperaturilor sistemul imunitar este slăbit, oamenii
fiind predispuși la diferite boli sau răceli, iar în cazul securității putem lua în considerare
deteriorarea infrastructurii în urma furtunilor sau ale altor aspecte meteorologice.
Având în vedere că turismul este influențat în urma modificărilor climatice, au loc
anumite politici de atenuare prin care se încearcă combaterea efectelor negative, ducând la o
creștere ulterioară a costurilor. Din acest lucru rezultă că se vor înregistra cheltuieli mai mari
pentru o călătorie, vacanțele ne mai putând fi accesibile unei categorii modeste de populație.
Un alt aspect relevant ar fi că turiștii vor conștientiza problemele de mediu și se vor crea
tendințele pachetelor eco, anumite activități sau locuri fiind afectate în acest sens din cauza
lipsei de opțiuni.
Schimbările climatice în sectorul turismului, în special în zonele montane, pot avea
consecințe destul de mari, deoarece în cazul încălzirii globale, atracția prinipală specifică
anotimpului de iarnă, aceea fiind zăpada, va fi din ce în ce mai puțină sau se va topi foarte
repede, deci activitatea turistică va fi afectată, creând probleme la nivelul întregii așezări.
Stațiunile montane sunt printre cele mai căutate destinații turistice, mai ales pe timp
de iarnă, având o importantă contribuție la dezvoltarea turismului național, dar și la
bunăstarea comunității locale.
Conform autoarei Camelia Surugiu, turismul montan este prezent în întreaga lume,
dar locurile favorizate fiind în părțile accesibile turiștilor. Aceste zone sunt bogate în resurse
naturale incluzând relieful –cu peisaje alpine, relief vulcanic, relief glaciar, peșteri, stânci, și
platouri-, hidrografia –cu râuri, pârâuri, lacuri naturale și artificiale, izvoare-, fauna și flora.
În funcție de prezența acestora, se constituie mai multe tipuri de turism, câteva exemple mai
des întâlnite fiind turismul de aventură, de agrement, științific, ș.a.
Deși practicarea turismului în zonele de munte este cea mai satisfăcătoare în
anotimpul de iarnă, el se desfășoară de-a lungul întregului an, deoarece există infrastructură și
facilități care permit acest lucru.
Călătoriile montane sunt de obicei alese de către turiști datorită activităților care se
pot practica, precum ski, alpinism, drumeții, cercetări și sporturi specifice anotimpului de
vară. În urma lor sunt generate venituri substanțiale necesare dezvoltării continue al acestui
sector.

11
 Partea care afectează ecoturismul desfășurat în zona de munte, este vulnerabilitatea
acestuia la schimbările climatice. „Condițiile climatice nefavorabile dăunează grav viabilității
economice a operațiunilor turistice, ca urmare a reducerii veniturilor și creșterii costurilor de
exploatare, dar și sustenabilității comunităților care depind de acestea.”(Koenig și Abegg,
1997; Bürki et all, 2003; Scott și Dawson, 2007)
În zona de munte, turismul este bazat pe doua intervale de desfășurare și este
dependent de activitățile care se petrec în aer liber, în natură.
În cartea „Analiza și evaluarea vulnerabilității și capacității de adaptare la
schimbările climatice în sectorul turistic”, Camelia Surugiu et al. menționează că elementele
meteorologice care pot calcula eventualul potențial climato-turistic în aceste zone sunt:
• Temperatura aerului;
• Precipitațiile atmosferice;
• Durata perioadelor de strălucire a soarelui;
• Regimul vântului;
• Umiditatea atmosferică relativă.
Temperatura aerului, adică valorile minime și maxime, este printre cei mai relevanți
indicatori. Valorile temperaturii care sunt înregistrate, se raportează la capacitatea turiștilor
de adaptare, luând în considerare vârstă lor și sporturile practicate.
Pentru activitățile elementare, ca de exemplu plimbări, odihnă, jocuri sau drumeții,
valorile temperaturilor optime se încadrează între 18-28 grade Celsius. În cazul practicării
sporturilor de iarnă, intervalul favorabil trebuie să fie mult mai scăzut, comparativ cu cel
menționat anterior.
Atunci când termometrele indică temperaturi extreme, pozitive sau negative, se
creează condiții care pot afecta turiștii. Cazurile extreme pot fi întâlnite vara, în lunile iulie și
august, temperaturile putând să atingă până la 40 de grade Celsius, iar iarna în lunile ianuarie
și februarie se pot instala gerurile durabile, când temperaturile scad în jurul valorii de -20 de
grade Celsius.
Conform formulei lui Becancenot (Cheval et all, 2003), aceste temperaturi duse la
extreme stârnesc din punct de vedere bioclimatic stresul cutanat.
Sezonul turistic este strâns dependent de variația valorilor de temperatură, în funcție
de aceasta putând să se restrângă sau să se extindă timpul de derulare al activităților turistice
specifice.
Când vine vorba de cazul precipitațiilor atmosferice, ne referim la distribuția lor în
timp și spațiu. Acestea influențează cererea turistică, care se reduce când precipitațiile sunt
12
abundente. Explicația dată de majoritatea autorilor ar fi că este împiedicată desfășurarea
activităților turistice și că pot apărea evenimente nefavorabile precum inundațiile și
alunecările de teren, ce aduc o stare de stres turiștilor.
Pe timpul iernii, cantitatea de precipitații solide este dorită a fi cât mai mare, deoarece
are o deosebită importanță atât la nivelul psihic al turistului producându-i o stare de relaxare,
de bine, cât și la nivel economic, activitățile sportive desfășurându-se timp îndelungat în
condiții optime.
Afacerile din cadrul montan ce țin de sporturile de iarnă, depind în mare parte de
grosimea stratului de zăpada și timpul de păstrare al acesteia. Se consideră că o zonă căutată
de turiști este cea în care temperaturile nu ating pragul extrem de negativ, nu sunt prezente
fenomenele de viscol, iar „ durata medie de persistență a stratului de zăpada este de cel puțin
120 zile/an , iar grosimile medii decadice ale stratului de zăpada sunt de cel puțin 15-20
cm.”(Surugiu Camelia, Frent Cristi, Surigiu Marius-Răzvan, Dincă Ana-Irina, Analiza și
evaluarea vulnerabilității și capacității de adaptare la schimbările climatice în sectorul turistic,
Editura Universitară, 2012, pag.93 ). Pentru persistența îndelungată al stratului de zăpada este
ncesara atingerea valorii de 0 grade Celsius, iar cea de -2 grade Celsius este favorabilă
căderilor masive de zăpada.
Modificările climatice vor transforma precipitațiile solide în ploaie și vor determina
scăderea timpului de menținere al zăpezii pe timpul iernii, iar pe durata verii se pot produce
chiar catastrofe naturale precum incendierea pădurilor, inundația zonelor în care se află
locurile de cazare și căminele localnicilor și furtuni puternice.
Durata perioadei de strălucire a soarelui este cea mai importantă în perioada de vară,
deoarece este un factor relevant în cadrul drumețiilor. Deși în regiunile montane timpul
frumos însoțit de soare și temperaturi calde nu este des întâlnit datorită altitudinilor, există
riscul ca alpiniștii sau oamenii care se aventurează în drumeții pe masivele înalte să capete
insolație din cauza faptului că aerul rarefiat nu permite perceperea puternică ale razelor de
soare.
Regimul vântului este un subiect controversat deoarece poate fi atât favorabil cât și
nefavorabil în funcție de intensitatea cu care bate. Vânturile au un rol important în perioada
călduroasă de vară, atunci când temperaturile sunt foarte ridicate, pentru că acestea au rol de
moderator. În plus putem identifica și rolul lor medical, seara în locurile în care cresc
rășinoase, vânturile sunt benefice în aeroterapia cu aerosoli.
Odată cu creșterea intensității sale, vântul poate deveni o sursă de stres pentru turiști,
însă încadrându-se într-un interval moderat vântul ajută la desfășurarea anumitor sporturi
13
precum cel în care se utilizează parapanta și, de asemenea, nu putem uita de cooperarea dintre
vânt și anumite instalații (mori de vânt, centrale eoliene).
În cele din urmă, umiditatea atmosferică relativă este cea care evaluează cantitatea de
umezeală din aer la o anumită temperatură, fiind exprimată în procente.
Conform lui Dewailly (1993), putem identifica elementele climatice care creează o
vacanță perfectă pentru turiști. Precipitațiile trebuie să fie într-o cantitate foarte redusă sau
chiar deloc pe timpul zilei, temperatura medie în timpul verii să fie de 18 grade Celsius, iar
pe timpul iernii nu mai mult de 4 grade Celsius, viteza vântului în anotimpul călduros de 8
m/s, iar în cel rece de 6 m/s și umiditatea să nu fie în exces pentru a nu provoca deshidratare
turiștilor. Este cunoscut faptul că indicele crescut al umidității este și el o componentă a
stresului bioclimatic, stresul pulmonar.
În aceeași lucrare menționată anterior a Cameliei Surugiu găsim alte aspecte
importante, necesare de luat în considerare, hazardurile climatice, în special cele din sezonul
rece deoarece ele aduc anumite modificări negative:
• Gerurile durabile;
• Poleiul și ceața, care pot provoca accidente atât în cazul transporturilor terestre,
aeriene și pe cablu, cât și accidente care să afecteze starea de sănătate a turiștilor;
• Avalanșa, ea putând să creeze printre cele mai nefericite accidente în special celor ce
practică sporturi la altitudini înalte;
• Vijeliile, care nu avantajează deloc activitățile turistice.
Beniston (2003) susține că schimbările climatice au impacturi directe și indirecte.
Prin cele directe se referă la condițiile necesare desfășurării anumitor activități, iar indirecte,
la modificările peisajelor și a părții socio-economice.
În urma cercetărilor asupra influenței modificărilor climatice în ariile protejate, în
special cele din zona muntoasă, au rezultat benificii precum prelungirea și creșterea cererii în
sezonul de vară.
Mediul este vulnerabil la multe riscuri naturale și de aceea prin schimbările climatice
au loc modificări și la nivel ecologic și economic.
Putem concluziona, spunând că fiecare arie montană protejată are un anumit potențial
turistic natural și antropic, astfel schimbările climatice influențează diferit fluxurile turistice
și activitățile desfășurate, în unele putând fi benefice, iar în altele chiar catastrofale.

14
CAPITOLUL II. ANALIZA PRINCIPALELOR COORDONATE ALE ACTIVITĂȚII
TURISTICE ÎN PARCUL NAȚIONAL BUCEGI

În cartea “Drumuri de munte: călăuză turistică (Bucegi, Piatra Craiului, Ezer-Păpușa,

Făgăraș, Retezat, Ciuc)”, I. Ionescu-Dunăreanu descrie Masivul Bucegi ca fiind o structură
geologică paralelipipedică, laturile sale fiind alcătuite din Valea Prahovei, localitatea Bran și
orașele Ghimbav și Râșnov.
Din punctul de vedere al Ministerului Integrării Europene, Parcul Național Bucegi, ce
cuprinde întregul Masiv Bucegi, părți din Masivul Leaota, munții Dudele (1954 m), Raciu
(1518 m) și Ratei, este o component foarte importantă a activității turisitice montane, în
special datorită peisajului Masivului Bucegi, cabanelor din Munții Carpați aflate la altitudini
mari, infrastructurii moderne, transportului prin cablu și nu în ultimul rând, datorită traseelor
turistice și de alpinism.
Conform surselor, Parcul Național Bucegi face parte din grupul celor 27 de parcuri
naturale și de asemenea naționale din România. Astfel aflăm de pe site-ul oficial al parcului
că: “Prin ordinul ministrului Mediului nr. 7/1990, a fost oficializat pentru prima dată ca Parc
Național iar prin Legea 5/2000, i se conferă statutul de Parc Natural, ale cărui limite au fost
stabilite prin H.G. 230/2003.”

2.1. Potențialul natural și antropic

În cadrul site-ului oficial al parcului ni se prezintă întreaga perspectivă ecologică, în

care elementele naturii cooperează și alcătuiesc un cadru echilibrat. Se spune că întregul
peisaj demn de admirat este datorită varietății ce ține de geomorfologie, floră, faună și
hidrologie. În acest subcapitol vom prezenta fiecare dintre aceste elemente.
Descrierea geomorfologica se dechide prin următoarea descriere: “bine delimitat ca
unitate geografică de abrupturi de dimensiuni mari”. Aceste forme de dimensiuni mari au
limite la valea Prahovei, valea Cerbului și valea Brateiului. Vârful Omu este recunoscut ca
fiind cel care atinge cea mai mare înălțime din cadrul parcului, aceea de 2505m.
Autorul Ionescu-Dunăreanu susține că râurile Ialomița și Prahova sunt cele care
străbat componentele masivului Bucegi, delimitându-le.

15
 Din punct de vedere al hidrologiei, putem menționa că datorită formei speciale de
potcoavă al acestui masiv râurile sunt dispuse astfel încât se strâng în bazinul Ialomiței.
Ialomița este unul dintre râurile care deține o alimentare dublă: din zăpezi și ploi și de
asemenea subteran, prin infiltrarea altor ape. Fiind un râu colector, putem spune că afluenții
care se îndreaptă către același bazin sunt cei care îi pot determina mărimea debitului. Printre
aceștia se numără: Tătaru, Doamnele, Orza, Oboarele, Blana, Mircea, Bolboci, Horoaba,
Zănoagă, Scropoasa, Cocora și Sugari.
Un caz aparte, prezentat tot în aceeași sursă, este cazul pârâului Izvorul Dorului.
Ajungând la înălțimi de până la 2100m în călătoria sa spre vărsarea în râul Prahova, el este
suspendat desupra Ialomiței cu aproximativ 400m. O altă informație importantă despre acesta
este despre mărimea debitului său, care odată cu schimbarea direcției între Vârful cu Dor și
Vânturiș crește sesizabil, devenind un pârâu care are capacitatea de a transporta o cantitate
considerabilă de aluviuni.
Alte bazine, în care se varsă pâraie din Bucegi precum: Moraru, Cerbu, Jepii,
Urlătoarea, Peleș, Țigănești, Mălăiesti, Ciobănești, Glajariei, sunt Prahova și Olt. Aceste
pâraie se caracterizează a fi seci în cea mai mare parte a timpului și sunt amplasate la înălțimi
mai joase decât cele menționate anterior, înălțimi ce nu depășesc 1300m.
Având în vedere locul în care este situat Parcul Bucegi climatul este unul montan,
definit prin două etaje în funcție de altitudine. Cel dintâi etaj este montan-forestier fiind
caracterizat de înălțimi între 800m și 1800m pe versanții sudici și nordici și cel de-al doilea,
cel alpin, care se divide în două subetaje: alpin inferior și alpin superior, se definește prin
înălțimi ce variază între 1600m și 2000 m în partea inferioară și înălțimi mai mari decât limita
menționată anterior în partea superioară.
În broșura de pe site-ul parcului sunt menționate temperaturile existente pe parcursul
anului, media fiind de aproximativ 4,9 grade Celsius, iar cele mai scăzute temperaturi care se
înregistrează sunt de obicei în luna ianuarie când se ating și -5,2 grade Celsius în etajul
montan și până la -10,8 grade Celsius în etajul alpin. Un fenomen des întâlnit în zona de
munte este acela de inversare a temperaturilor în fuctie de etaje în anumite perioade de iarnă,
când temperatura de la poalele muntelui poate să fie mai scăzută comparativ cu cea de la cele
mai înalte altitudini, din cauza concentrării și sedimentării aerului rece în formele de relief
deja înghețate.
Despre procesul de înghețare al formelor de relief specialiștii precizează că au avut
loc studii pentru determinarea numărului de zile în care este posibil înghețul și numărul de
zile în care înghețul chiar are loc. Astfel au fost înregistrate următoarele date în cadrul celui
16
de-al doilea etaj, cel alpin, în partea sa inferioară: între 285 și 310 zile posibile cu îngheț și
între 215 și 230 zile în care s-a semnalat acest process. În etajul alpin superior, așa cum ne
așteptam, numărul de zile a crescut, astfel că zilele posibile cu îngheț au ajuns să fie 345, iar
zilele în care s-a produs înghețul 265.
Având în vedere că Vârful Omu depășește altitudinea de 2000m, aici înghețul se
poate produce pe tot parcursul anului, chiar și în lunile iulie-august care s-ar presupune a fi
cele mai călduroase.
În perioada caldă de vară, în luna iulie se ating temperaturi de maxim 16 grade
Celsius în etajul montan, iar în cel alpin aproximativ 5-6 grade Celsius, o diferență mult mai
mare între temperaturi față de cele din perioada rece.
Pe lângă faptul că vorbim despre un climat răcoros de munte, am putea adăuga și
caracteristica de umiditate. De la o umiditate de 76% în etajul montan-forestier, aceasta
crește până la aproximativ 84% odată cu înaintarea în altitudine.
În parc vântul este unul specific climei, cu intensitate ridicată, în medie de 6
metri/secundă. În anumite zile vântul ajunge să bată chiar cu 11 metri/secundă sau cu 16
metri/secundă, răvășind totul în calea sa și lăsând vârfurile masivelor goale.
Direcția care predomină în această zonă este din sud-vest, vest și nord-vest, dar pe
platou și la altitudinile cele mai înalte mișcările maselor de aer se deplasează dinspre vest
spre est. În aceste condiții pantele vestice și cele nord-vestice sunt erodate, încep să se
dezintegreze și are loc procesul de deflație. Despre versanții din est și sud-est, putem
menționa că sunt într-un regim opus celor anteriori. Ei sunt acoperiți abundent de zăpadă,
care odată cu apariția perioadei călduroase se topește transformându-se în apă, aceasta fiind
benefică vegetației care la altitudini ridicate este una secetoase din cauza rarifierii aerului și a
soarelui foarte puternic.
Și în cazul precipitațiilor cantitatea lor depinde în funcție de relief. Înălțimea la care
are loc fenomenul de eroziune torențială la intensitatea lui maximă este de 1800m, în
perioada ce are loc vegetația, adică intervalul dintre lunile iunie și septembrie. Pe timpul
verii, altitudinea menționată anterior este înlocuită cu una mai ridicată, de 2300m. În perioada
anotimpurilor de vară și de toamnă, și versanții periferici sunt victime ale precipitațiilor foarte
intense.
Pe crestele Bucegilor cad, în cea mai mare parte a timpului, precipitații în formă
solidă, mai cu seamă zăpada, singura perioadă în care sunt întâlnite ploaia sau burnița este în
perioada caldă a anotimpului de vară. Lucrurile menționate anterior nu sunt o regulă deoarece
la poalele versanților se pot întâlni ploi chiar și în timpul anotimpului de iarnă.
17
 Din prisma nebulozității putem spune că în zona masivului Bucegi sunt prezenți norii
în cea mai mare parte a timpului de-a lungul primăverii și că cerul este relativ senin pe
perioada toamnei. Pe site ne sunt prezentate situațiile din Sinaia, Peștera și Vârful Omu în
care intensitatea maximă a nebulozității este în lunile aprilie-mai, iar în septembrie și
octombrie se înregistrează printre cele mai senine zile.
Ultimele două aspecte de dezbătut din punct de vedere al climei sunt ceața și durata
de strălucire a soarelui. Despre cea dintâi aflăm că este greu de spus când se instalează acest
fenomen pentru că nu se diferențiază de nori, dar ne este menționat faptul că cel mai des
întâlnită este ceața orografică. Nici despre durata de strălucire a soarelui lucrurile nu sunt
concrete deoarece aceasta este în strânsă legătură cu intensitatea nebulozității sau a ceții.
În următoarea parte al acestui subcapitol vom evidenția caracteristicile faunei și ale
florei din această zonă a Bucegilor.
În cadrul Parcului Natural Bucegi se cunoaște că sunt prezente multiple medii de viață
pe care le vom menționa treptat. Prima și cea mai răspândită, este pădurea, despre care putem
spune că este prielnică atât mediului, cât și societații. Acest lucru îl putem justifica prin
funcțiile pe care le îndeplinește, astfel ajută mediul prin funcția de protecție și societatea prin
funcția de producție. Deși aceste două funcții sunt oarecum în contradictoriu, una susținând
protecția împotriva tăierii și cealaltă producția de lemne pentru utilizarea lor, menționăm că
există diferite tactici. Sunt diferiți copaci al căror lemn este întreținut și îmbunătățit și alții
care sunt întreținuți până la o anumită vârstă iar pe urmă sunt tăiați.
Un etaj de pădure întâlnit în zona Pietrei Arse este cel al jnepenișurilor. Această
plantă, jneapanul sau în termeni specifici Pinus Mugo, aduce beneficii în zona parcului
deoarece datorită dimensiunii sale reduse cu aspect de tufă se adaptează ușor la climatul aspru
al etajului alpin, respectiv vânturi puternice și temperaturi scăzute. În plus ajută la
consolidarea terenului și de asemenea formează un strat de sol prielnic pentru flora și
microflora din zona alpină.
O zonă interesantă este cea în care se mai întâlnesc păduri virgine alcătuite fie din
amestec de brad cu molid, fie molidișuri pure.
Pădurea formează un ecosistem alcătuit din biotop și biocenoză. Biotopul este definit
prin factorii geografici, chimici, fizici și mecanici, în timp ce biocenoză prin totalitatea
organismelor prezente.
Analizând biotopul putem spune că pădurea, în special cea de amestec pentru că
acesta este cea mai întâlnită în această zonă, se află la altitudini ce variază între 800m și
1700m. Clima se orientează după aceleași criterii menționate anterior, astfel că oscilează în
18
funcție de altitudine, temperatura medie fiind de maxim 9 grade, precipitațiile în cantități
mari, aproximativ 1000mm/an.
Autorii informațiilor de pe site-ul oficial al parcului consideră că datorită multitudinii
de specii de plante lemnoase, ierboase și a animalelor și organismelor prezente se formează o
biocenoză cu adevărat diversificată. Viețuitoarele care trăiesc aici se împart în 3 categorii:
producători, consumatori și descompunători.
Producătorii din cadrul acestui ecosistem sunt plantele deoarece ele își produc
singure hrana. Acest proces de fotosinteză are loc ziua, la lumina soarelui deoarece
combinația dintre energia solară, aer și apă este o sursă de substanță pentru ele, eliberând în
final oxigen.
În cadrul pădurilor găsim producători precum arbori, arbuști, și plante ierboase.
Conform site-ului oficial al Parcului Național Bucegi, acești producători îi putem întâlni în
următoarele categorii de păduri:
• “Pădure de amestec de rășinoase cu fag, cu Rubus hirtus( zmeur)
• Pădure de amestec de rășinoase cu fag, flora de mull
• Molidiș de limită, pe stâncărie
• Molideto-brădet cu Oxalis acetosela ( măcriș )”
Așadar, având în vedere denumirile pădurilor menționate putem identifica câteva
tipuri de arbori cum ar fi: fagul, molidul și bradul. Pe lângă arbori și alte plante ierboase mai
întâlnim și diferite tipuri de arbuști, de ciuperci , mușchi de pământ și licheni.
Categoria următoare de viețuitoare este cea a consumatorilor, categorie ce este
reprezentată de regnul animal. Spre deosebire de plante, animalele nu-și produc singure
hrana, ele întreținându-se în urma consumării de plante sau alte animale. În funcție de ceea ce
mănâncă ele se împart în: consumatori primari și secundari.
Consumatorii primari, precum mamiferele ierbivore, sunt cei a căror hrană este cea
vegetală, în timp ce consumatorii secundari sunt reprezentați de animalele prădătoare precum
vulpea, lupul, jderul sau uliul.
Categoria faunei nu se rezumă doar la mamifere ierbivore și animale prădătoare, este
un rang mai diversificat și cu reptile, păsări și rozătoare. Câteva exemple din acest regn
întâlnite în zona Bucegi sunt: șorecarul comun, acvila țipătoare, șoarecii, căprioara, capra
neagră, cerbul, mistrețul, ursul carpatin, râsul , lupul, ș.a.
Între primele două categorii enumerate, mai cu seamă producătorii și consumatorii, se
leagă o relație ce formează un lanț trofic. Acest lucru înseamnă că odată cu apariția plantelor,
animalele ierbivore se hrănesc cu acestea, apoi este vorba de animalele carnivore prădătoare.
19
 Despre descompunători aflăm, că se numesc așa acele plante și animale care mor și
putrezesc. Acest proces evolueza până în stadiul în care elementele se transformă în unele
gazoase care se extind în mediul înconjurător și sunt folosite de plante.
De-a lungul descrierii întregului potențial al Parcului Național Bucegi putem semnala
că unele activități umane pot avea repercursiuni asupra naturii. Este vorba despre degradarea
solului, dispariția anumitor specii de animale și plante și poluarea apei și a aerului.
Un bun exemplu îl reprezintă distrugerea plantelor și a pășunilor, care reprezintă
hrana multor animale, astfel ele rămânând flămânde și murind. O consecință și mai gravă ar fi
în cazul speciilor pe cale de dispariție.
Zona Parcului Bucegi este printre puținele care au scăpat de presiunea activităților
umane datorită uzinelor construite în orașele învecinate, deși în ultimii ani se poate simți o
încercare de revenire la activități tradiționale precum creșterea animalelor și exploatări
forestiere. Aceste ocupații realizate în exces vor produce efecte negative asupra acestui loc.

2.2. Analiza echipamentelor specifice activității turistice

Activitatea umană realizată în perioada modernă în cadrul Parcului Bucegi este

turismul. Având în vedere că în trecut această activitate nu era una organizată și realizată
prielnic mediului, s-au luat măsuri și s-a adoptat ecoturismul sau cum mai este numit,
turismul ecologic.
Acesta din urmă se desfășoară prin ocupații organizate care respectă regulile de
protejare a naturii, turiștii sunt cazați și transportați în această zonă, pot lua masa prin
împrejurări și pot participa la spectacole tradiționale. În acest fel se satisfac lucrurile pe toate
planurile, mediul înconjurător este protejat, turiștii sunt satisfăcuți, parcul beneficiază de
resursele financiare rezultate din activitatea ecoturistica și chiar este îmbunătățit nivelul de
trai al locuitorilor.
Pentru activitatea turistică, în zona parcului se găsesc 12 cabane, iar amplasarea
corturilor este posibilă doar în anumite spații special organizate pentru acest lucru. Deși
capacitatea de cazare este una minimală exact în zona parcului, în orașele (Predeal, Râșnov,
Azuga, Bușteni, Comarnic, Sinaia) și comunele (Bran, Moeciu) pe a căror suprafață se
întinde se găsesc relativ ușor locuri de cazare în pensiuni sau chiar hoteluri. Având în vedere
acest lucru, am analizat capacitatea de cazare existentă și în funcțiune pe tipuri de structuri de

20
primire turistică din fiecare loc, și le-am adunat pe cele prezentate la anexe, rezultând
următoarele:

Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de

primire turistică, județe și localități
An 2012 2013 2014 2015 2016
UM:Locuri 16.572 18.463 18.619 20.137 19.769
Total 93560
Sursă: INSSE- Institutul Național de Statistică, 2017.

Analizând aceste date putem observa că numărul locurilor de cazare turistică sunt într-
o continuă creștere din anul de bază până în 2015, crescând de la 16.572 la 20.137, cu
aproximativ 22%. Creșterile mai semnificative pe care le identificăm sunt în 2013, cu 1.891
locuri și în anul 2015, cu 1.518 locuri. Acest lucru se poate justifica datorită creșterii
popularității turismului în aceste zone.

Tabel 2.1-Capacitatea de cazare in număr locuri

Capacitatea de cazare în număr de locuri

25000
20000
15000
10000
5000
0
2012 2013 2014 2015 2016
Sursă: Elaborat de autor

Examinând graficul de mai sus observăm că singura descreștere a coloanelor este în

anul 2016, unde s-a înregistrat o scădere foarte puțin semnificativă, de 368 de locuri, în
procente fiind vorba de doar 2%

21
 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de
structuri, județe și localități
An 2012 2013 2014 2015 2016
UM:Locuri 527 592 606 661 643
Total 3029
Sursă: INSSE- Institutul Național de Statistică, 2017.

În cel de-al doilea tabel constatăm că regula anterioară se menține, astfel până în anul
2015 se înregistrează creșterea de până la 661 unități de cazare. In anul 2013 se evidențiază o
imbunătățire de 65 locuri, in 2014 de 14 locuri și in 2015 de 55 locuri.

Număr unităti de cazare

700
600
500
400
300
200
100
0
2012 2013 2014 2015 2016

Sursă: Elaborat de autor

In cadrul graficului anterior putem explica scăderea numărului de locuri de cazare ca

fiind determinată de închiderea unităților în scopul îmbunătățirii utilităților sau din cauza
nerentabilității acestora.

Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de

primire turistică, județe și localități
An 2012 2013 2014 2015 2016
UM:
5.759.855 6.394.396 6.437.136 6.737.500 6.721.199
Locuri-zile
Total 32.050.086
Sursă: INSSE- Institutul Național de Statistică, 2017.
Și în acest caz se poate observa creșterea și descreșterea capacității de cazare calculate
în număr locuri-zile în aceiași ani menționați anterior. In anii consecutivi 2012, 2013, 2014,
2015 se înregistrează creșteri deși nu foarte substanțiale.

22
 Capacitatea de cazare calculată în locuri-zile
7000000
6500000
6000000
5500000
5000000
2012 2013 2014 2015 2016

Sursă: Elaborat de autor

În cadrul acestui grafic se observă că singura creștere mai semnificativă are loc în
anul 2013, înregistrându-se o evoluție de 11%.
Analizând capacitatea de cazare, am descoperit că structurile de primire existente în
această zonă sunt: hotelurile, cabanele turistice, pensiunile turistice, refugiul turistic Șaua
Strunga și de asemenea refugii Salvamont. Cum am menționat și anterior, camparea este
posibilă doar în locurile special amenajate.
Despre refugiile Salvamont putem spune că sunt amplasate astfel încât să prevină
anumite accidente ale turiștilor, astfel încât să poată acționa cât mai eficient în cazul unei
rătăciri sau vreunui altfel de eveniment neplăcut.
În concluzia acestui subcapitol putem afirma că în zona Parcului Național Bucegi se
află suficiente spații de cazare care să poată acoperi fluxul de turiști actuali dar și un număr
mai mare în cazul extinderii acestuia în viitor. De asemenea acestea sunt împărțite astfel încât
să fie accesibile tuturor.

2.3. Circulația turistică în Parcul Național Bucegi

Despre turiștii care vizitează meleagurile Parcului Național Bucegi putem spune că se
împart în două categorii: turiștii interni și turiștii internaționali. De asemenea ne mai putem
lăuda cu faptul că numărul lor este unul semnificativ în comparație cu alte zone din România,
ba chiar și cu alte locuri din străinătate.
Conform analizei pe care am identificat-o pe pagina oficială a parcului și conform
datelor statistice menționate putem spune că segmentul de turiști a fost într-o continuă
creștere deoarece în ultimii ani ecoturismul a fost din ce în ce mai promovat, apreciat și ales
în detrimentul altor categorii de turism. De asemenea, un alt aspect pe care-l putem lua în
calcul este circulația turistică în cadrul Uniunii Europene care a devenit mult mai liberă.

23
Menționăm că și de această dată am procedat similar capitolului anterior, adunând datele
prezentate la anexe.

Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri,

pe județe și localități
An 2012 2013 2014 2015 2016
UM: Număr
522.673 541.666 545.513 663.140 731.224
Persoane
Total 3.004.216
Sursă: INSSE- Institutul Național de Statistică, 2017.

Din acest tabel putem observa că în cazul analizat s-a înregistrat o creștere continuă
de-a lungul anilor, menționând că din anul 2015 creșterile au fost mai mari comparativ cu anii
anteriori, cu până la 22% respectiv 10%. In anul 2013 a fost o crestere de doar 3%, în timp ce
în 2014 de 7 %. Putem spune ca a fost o crestere benefică deoarece s-a inregistrat treptat în
fiecare an si nu a fost intercalată de scăderi.

Sosiri ale turiștilor

800000
700000
600000
500000
400000
300000
200000
100000
0
2012 2013 2014 2015 2016

Sursă: Elaborat de autor

Din punct de vedere al înnoptărilor regula de creștere și descreștere se modifică,

existând în anul 2014 o scădere foarte mică al numărului de înnoptări.
Înnoptări în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri, județe și
localități
An 2012 2013 2014 2015 2016
UM: Numar 1.120.185 1.191.546 1.189.355 1.389.571 1.514.321
Total 6.404.978
Sursă: INSSE- Institutul Național de Statistică, 2017.

24
 Numărul de înnoptări în structurile de primire turistică
2000000
1500000
1000000
500000
0
2012 2013 2014 2015 2016

Sursă: Elaborat de autor

Numărul înnoptărilor în structurile de primire turistică observăm că au crescut și ele

treptat, în afară de anul 2014. Explicația înnoptărilor în aceste locuri ar putea fi localizarea în
apropiere a obiectivelor turistice: Castelul Peleș, Castelul Bran și Sf. Mânăstire Sinaia.
În primul tabel am identificat sosirile de turiști care reprezintă numărul de turiști ce
au călătorit către o anumită destinație și și-au ales o structură de cazare unde vor sta de-a
lungul sejurului. Indiferent de durată, fiecare turist este socotit o singură dată la sosire. În cel
de-al doilea tabel am identificat numărul de înnoptări ale turiștilor, ele reprezentând fiecare
noapte petrecută în unitatea de cazare în schimbul plății prețului tarifar.
În continuare vom calcula sejurul mediu utilizând formula raportului dintre numărul
de înnoptări în structurile de primire și sosirile turiștilor:

Număr de înnoptări în structurile de primire

= Sejur mediu
Număr sosiri de turiști în structurile de primire

Sejurul mediu
An 2012 2013 2014 2015 2016
UM: Zile 2.14 2.19 2.18 2.09 2.07

Având în vedere calculele efectuate anterior, observăm că sejurul mediu este de 2 zile.
Poate fi considerat un loc în care majoritatea oamenilor aleg să-și petreacă perioada de sfârșit
de săptămână. Este un loc în care se poate ajunge cu ușurință cu autovehiculul personal sau
cu mijloace de transport in comun, un loc în care oamenii se pot bucura de frumusețea
peisajului și de o zonă plină de liniște, după o săptămână tumultoasă. Există 40 de trasee
turistice pe care oamenii se pot plimba, acestea făcând legătură între Valea Prahovei și Bran.
De asemenea se poate considera un loc prielnic pentru petrecerea unui timp relativ scurt
25
deoarece în cadrul parcului se pot desfășura o multitudine de activități, atât în anotimpul cald,
cât și pe timpul celui rece.
Luând în considerare potențialul natural și antropic al parcului, analiza
echipamentelor specifice activității turistice și circulația turistică pe care le-am analizat în
acest capitol putem spune că Parcul Național Bucegi este prielnic și pregătit pentru
desfășurarea activităților turistice , dar că se pot aduce îmbunătățiri pe toate planurile pentru
atragerea unui flux mai mare de turiști și totodată pentru încasarea de noi venituri.

26
 CAPITOLUL III. PROPUNERI PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN
PARCUL NAȚIONAL BUCEGI SUB IMPACTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

În capitolele anterioare am tratat impactul schimbărilor climatice asupra turismului și

principalele coordonate ale activității turistice din Parcul Național Bucegi, astfel că în acest
capitol vom îmbina subiectele anterioare încercând să propunem metode de combatere ale
consecințelor schimbărilor climatice și în același timp să promovăm idei pentru dezvoltarea
tursimului în condițiile date.
Camelia Surugiu susține că schimbările climatice afectează și alte sectoare în afară de
turism și că acestea ar trebui să aibă capacitatea să se dezvolte în aceste condiții și să creeze
produse și servicii astfel încât să se încerce stoparea sau minimizarea efectelor negative
asupra mediului înconjurător.

3.1. Măsuri de contracarare a efectelor negative ale schimbărilor climatice asupra

activității turistice
Odată cu schimbările climatice știm că apar avantajele și dezavantajele în funcție de
zonă, loc, climă, etc. În timp ce oportunitățile pot aduce un profit remarcabil prin exploatarea
lor, inoportunitățile aduse de schimbările climatice trebuie tratate atfel încât prin elaborarea
anumitor activități să aducă în final un benefeciu oricât de mic. Pentru aceste adaptări este
nevoie de puterea autorităților publice centrale pentru a trage anumite semnale de alarmă
asupra efectelor negative pe termen lung care pot avea loc în cazul în care nu sunt luate
măsuri în acest sens.
În urma semnalelor de alarmă ar trebui implementate planuri care să producă
interacțiuni între cât mai multe sectoare economice sau dacă planurile ar avea un randament
maxim chiar între toate sectoarele, adică între sectorul de agricultură, de comerț, industrie,
servicii și transport. Cunoaștem că turismul face parte din sectorul serviciilor.
Tot autoarea Camelia Surugiu ne indică faptul că înainte de a pune în aplicare
măsurile necesare este obligatorie trecerea prin anumite etape.
În primul rând este vorba de recunoașterea verigilor slabe în cadrul acestui proces,
adică acele elemente care sunt predispuse cel mai mult la influențele negative ale schimbării
climatice. Următorul pas ar fi evaluarea pericolului la care este supus acel element determinat
în tot acest timp și găsirea și implementarea unor soluții de adaptare a acestuia în cazul dat.
Ultimul pas se rezumă la supravegherea întregului proces în urma schimbărilor, evaluarea
acestuia și îmbunătățirea în cazurile necesare.
27
 Precum se menționează și în surse, de-a lungul procesului în care se iau măsuri
împotriva efectelor negative ale schimbărilor climatice se ține seamă de mai multe aspecte
precum:
• Gradul cel mai mare de afectare al elementelor mediului înconjurător se datorează
fenomenelor meteorologice care se manifestă la un nivel extrem, schimbării bruște al acestora
și chiar din cauza modificărilor lor din punct de vedere al componentelor odată cu
interacțiunea procesului de poluare.
• La nivel local ar trebui pregătite din timp proiecte pentru cazurile în care fenomenele
meteorologice se desfășoară în abundență, dar acest lucru este dificil de făcut deoarece
autoritățile nu au suficiente informații în acest sens.
• Pașii care urmează a fi aplicați nu vor avea un randament sigur deoarece sunt
proiectați pentru situații ipotetice, dar se vor ghida după trăsăturile socio-eonomice existente
în zonă.
• Trebuie găsite instituțiile a căror funcții le permit punerea în aplicare ale
schimbarilor.
• În cele din urmă aceste măsuri care vor să fie aplicate trebuie să fie în concordanță cu
activitatea anumitor sectoare și cu măsurile ajustate și de alte teritorii.
Analizând ce presupun aceste acțiuni am ajuns la concluzia că poate fi vorba de niște
schimbări la nivel tehnic, la nivel organizatoric, la nivel administrativ sau la nivel
comportamental. Cele mai atrăgătoare sunt cele încadrate în categoria “win-win” deoarece pe
lângă scopul principal de a minimiza efectele negative ale schimbărilor climatice, aduc
beneficii altor sectoare economice. În continuare este necesar ca metodele să îndeplinească
funcțiile care generează dezvoltarea durabilă, ce aduc beneficii atât la nivel colectiv, cât și la
nivel individual. În lucrarea “The economics of climate change”, Nicholas Stern susține
despre constrângerile dezvoltării că “prezintă obstacole pentru adaptarea la schimbări, dar
politicile de dezvoltare concentrate pot reduce aceste obstacole”. (Stern, 2006)
Vorbind la modul general despre acțiuni care să creeze o dezvoltare durabilă
înțelegem ramificarea producției și al activităților din economie, investiții finanaciare și de
timp asupra domeniilor educației și sănătății și îmbunătățirea mobilității în cazul unor
dezastre naturale.
Măsurile de contracarare ale efectelor negative ale schimbărilor climatice asupra
activității turistice pe care le-am considerat a fi eficiente în zona Parcului Național Bucegi
sunt:

28
1. Educarea turiștilor și a localnicilor în legătură cu semnificația și consecințele
schimbărilor climatice. Am menționat atât turiștii cât și localnicii deoarece în
cazul celor dintâi, odată cu înștiințarea lor despre acest lucru pot căpăta
posibilitatea de lua decizia evitării zonelor predispuse la devierile climatice și, în
cazul celor din urmă cu scopul de a lua atitudine față de efectele negative
respective.
În acest sens consider că este necesară introducerea timpurie a semnificației
acestor fenomene în școli și crearea unor programe sau activități care să se
desfășoare în zone cât mai centrale și ușor de accesat și care să cuprindă
explicațiile atât al consecințelor cât și al modurilor de soluționare ale acestora.
Alte metode de înștiințare a oamenilor pot avea loc prin intermediul unor
campanii, prin intermediul televiziunii, al panourilor stradale, reclamelor radio și
de asemenea pe site-ul oficial al parcului www.bucegipark.ro se poate crea o
secțiune specială.

2. Educarea tuturor actorilor economici din turism cu scopul de a conștientiza

problema care se revarsă asupra zonei Parcului Național Bucegi în urma
schimbărilor climatice. Acest aspect este unul important deoarece actorii
economici numiți și stakeholderi sunt cei care finanțează acest domeniu și
furnizează servicii în cadrul turismului și astfel sunt în măsură să înțeleagă aceste
concepte.
Acțiunile care pot fi derulate în acest sens sunt asemănătoare cu cele menționate
în rândul turiștilor din punct de vedere al răspândirii conceptelor. Se pot interpreta
și fructifica rezultatele altor studii realizate pe această temă.
În rândul antreprenorilor se pot desfășura în cadrul unor cursuri profesionale
dezbateri, teste și studii de caz pe această temă. Pentru cei care nu doresc să
participe la astfel de acțiuni se pot organiza de către autoritățile locale conferințe
anuale cu participare obligatorie. Cei care sunt interesați și doritori să se dezvolte
superior pe această temă se pot implica în activități de voluntariat.

3. Optimizarea condițiilor pentru activitățile practicate pe timpul iernii. Având în

vedere că Parcul Național Bucegi este amplasat într-o zonă de munte cunoaștem
că locul este valorificat mai mult în perioada rece a anului. Astfel trebuie să se
consolideze fiecare atracție turistică pentru reuși să-și depășească mai ușor situația
29
 în cazul afectării de către schimbarea climatică, dar și pentru concurența la nivel
național și chiar și internațional. Parcul este cunoscut a fi cel mai popular pentru
traseele sale tematice, turistice, de alpinism și peșteri.
Pentru trasee ar fi necesare dotarea cu panouri care să conțină mai multe
informații ajutătoare și care să fie traduse în mai multe limbi străine, să fie
amenajate cu locuri de odihnă care să conțină mese și bănci din materiale care să
nu se deterioreze cu ușurință și de asemenea podețele de lemn să fie înlocuite și
verificate regulat pentru siguranța turiștilor. Este importantă construirea mai
multor cabane montane în zona parcului deoarece în prezent sunt doar 12 și de
asemenea și mai multe refugii montante.

4. Ramificarea serviciilor oferite în zona parcului este o decizie importantă deoarece

prin intermediul acestei acțiuni se slăbește puterea efectelor schimbărilor
climatice. În acest caz se încearcă stimularea actorilor economici pentru a se baza
și a practica din ce în ce mai multe forme de turism care să fie mai puțin sau chiar
deloc influențate de condițiile meteorologice. În prezent acest lucru nu este deloc
practicat deoarece toate serviciile pe care parcul le oferă sunt direct influențate de
starea meteo.
Pentru că în sine în interiorul parcului nu se poate organiza așa ceva, în apropierea
lui sunt condiții de desfășurare al unui astfel de turism. Ne putem baza pe turismul
de afaceri pentru care sunt necesare locații care să aibă săli de conferințe de
dimensiuni diferitre și de asemena să poată satisface și partea de alimentație pe
întreaga perioadă.
Alte activități care ar putea fi desfășurate în zona de munte și care să nu depindă
de variația meteorologică sunt cele legate de agrement. De exemplu se pot
construi centre spa sau se pot transforma clădirile care nu sunt folosite, se poate
construi un patinoar într-un centru sportiv din apropierea parcului și se mai pot
înființa parcuri speciale pentru copii.
În plus cei care oferă servicii turistice pot apela la o nouă strategie, aceea de
combinare ale felurilor de turism. Astfel că în cazul unui turism de afaceri pot
primi în cadrul promoției oferta de a participa gratuit la activitățile specific
turismului de agrement.

30
5. Ameliorarea întregului proces de acțiune în cazul unor fenomene meteorologice
extreme este un pas important. Este necesară pregătirea unităților turistice și a
angajaților din acest mediu pentru a păstra siguranța turiștilor în orice caz posibil.
Alte măsuri care se pot lua pentru a ajuta îndeplinirea acestui scop sunt crearea
unor sisteme specializate, asemănătoare cu cele pentru cutremure, care să
avertizeze și să măsoare intensitatea fenomenelor. În acest caz angajații trebuie
instruiți să interpreteze datele sistemului respectiv și să acționeze corespunzător în
situații critice.
În plus, față de ce am menționat, putem conta și pe transmiterea prognozei meteo
a acestei zone pe o perioadă mai lungă, dacă este posibil și aparatura permite,
chiar pe durata întregului sezon estival.
Un element forte la care se poate apela pentru a limita alunecările de teren este
reprezentat de plantarea de arbori în zonele cele mai dezavantajate. Aceasta este o
măsură care este necesar să fie luată din timp deoarece este cunoscut faptul că
împădurirea în sine este un proces ce durează ani de zile.

6. Toate resursele trebuie valorificate la potențialul lor maxim. Prin acest lucru vrem
să evidențiem că toate bogățiile găsite pe aceste plaiuri nu sunt protejate în
conformitate cu raritatea lor. În acest sens nu ne referim doar la fauna și flora
existentă, ci chiar și la parțile ce țin de hidrologie și de asemenea habitatele și
ecosistemele.
Odată cu avalanșa de schimbări climatice așteptate, cele menționate anterior pot fi
eliminate cu ușurință și pierdute definitiv. Sunt necesare demararea unor proiecte
de protecție.

7. Adoptarea de cât mai multă tehnologie. Susțin acest lucru deoarece în ziua de
astăzi ne bazăm foarte mult pe elementele tehnologice care au evoluat și de care
avem nevoie pentru a pune în aplicare planurile contra efectelor negative ale
schimbărilor climatice. Un exemplu ar fi aparatura pentru determinarea fluctuației
de temperaturi pe un interval de aproximativ un an pentru a pregăti măsuri
aferente acestora.

31
 8. Accesul la date științifice. Legându-ne de punctul anterior, este insuficientă
tehnologia dacă nu avem și resurse științifice cu ajutorul cărora să le interpretăm
sau chiar să le dezvoltăm.

9. Integrare la nivel global. Prin acest lucru am vrut să evidențiez că măsurile ce vor
fi aplicate nu vor ține cont strict de domeniul de turism. Se va încerca tratarea
tuturor conexiunilor existente între turism și celelalte sectoare.
În concluzie, cele menționate mai sus sunt metodele pe care le-am considerat a fi cele
mai corespunzătoare pentru minimizarea sau contracararea în totalitate ale efectelor negative
cauzate de schimbările climatice. Susțin că pentru buna desfășurare ale planurilor este
obligatorie implicarea stakeholderilor, turiștilor, localinicilor, autorităților, mediului,
aparaturii tehnologice și a oamenilor din domeniul științific.

3.2. Plan de acțiune pentru dezvoltarea turismului sub impactul schimbărilor climatice

Relația dintre climă și turism este studiată de foarte mult timp. Oamenii de știință
susțin că acest demers se desfășoară încă din anii ’70. Conform UNEP (United Nations
Environment Programme) biometeorologii au analizat și au ajuns la concluzia că turiștilor le
este perturbat confortul mai mult din cauza variabilelor meteorologice față de oricare altă
variabilă.
Pentru dezvoltarea sectorului turistic în condițiile date, adică sub influența
schimbărilor climatice, este important să se păstreze o bună comunicare, în primul rând la
nivel intern în turism și la nivel internațional și în al doilea rând este vorba de conexiunea
necesară între turism și celalate sectoare economice. Nu putem omite că legătura dintre acest
sector și societatea civilă este una esențială deoarece ea este componenta activă care pune în
mișcare întreg sectorul și de asemenea pentru care se încearcă abordarea a cât mai multor
metode pentru siguranța ei.
Păstrând legătura mai ales cu domeniul afacerilor este benefic deoarece în cadrul
firmelor în special al multinaționalelor bine situate în acest domeniu se pot susține seminarii
în urma cărora pot obține finanțări. Resursele financiare sunt cele care se poziționează printre
elementele cheie ale planului, iar Parcul Național Bucegi nu deține stabilitate din acest punct
de vedere, deci o susținere din partea unei instituții ar fi de mare ajutor.

32
 Presupunând că din punct de vedere financiar dispunem de toate resursele necesare
vom înființă un Centru de Schimbări Climatice care va fi sub autoritatea Ministerului
Mediului și Pădurilor, această idee fiind inspirată din lucrarea Cameliei Surugiu numită
“Analiza și evaluarea vulnerabilității și capacității de adaptare la schimbările climatice în
sectorul turistic” . Susținem instituirea acestui centru deoarece va fi cel care va trimite regulat
informații și date statistice necesare despre modificările meteorologice, va crea rapoarte în
legătură cu efectele ce pot avea loc în acea perioadă rezumându-se la temperaturile și
prognozele identificate anterior și va identifica verigile ce vor fi cel mai afectate de acele
efecte.
Pe lângă funcția pe care am menționat-o anterior al acestui centru, creându-i un site
web devine o sursă de înștiințare a populației despre acest proces cu care parcul se luptă.
Consider că acest aspect de informare este important deoarece mulți dintre oameni nu
încearcă să schimbe nimic în sensul poluării și determinării naturii de a reacționa în acest
mod, pentru că nu înțeleg gravitatea lucrurilor.
În caz că populația nu ar știi exact ce măsuri să ia pentru a ajuta, am putea crea o
secțiune specială în care să dăm câteva exemple. Consider că ele ar trebui promovate și prin
intermediul altor surse media precum: radio, televiziune, afișe publicitare, poștă electronică și
chiar prin serviciu poștal în viața reală.
Prima măsură și probabil una care ar schimba un sfert din întreaga situație este făcută
în rândul fabricilor industriale, de a emite strict volumul legal de emisii poluante. Este
cunoscut faptul că termocentralele din România sunt printre cele mai poluante din lume și că
din cauza aceasta costurile de mediu ajung până la câteva milioane de euro, conform Agenției
Europene de Mediu, bani care ar putea fi investiți în alte scopuri.
Cea de-a două măsură care a fost deja preluată de state precum Olanda, despre care
se și spune că este o țară în care sunt mai multe biciclete decât locuitori, este aceea de a
inlocui utilizarea autovehiculelor personale în detrimentul bicicletelor. Automobilele din ziua
de astăzi sunt o sursă considerabilă de poluare, ele emițând o cantitate mare de dioxid de
carbon în aer.
Luând în calcul deplasarea pe distanțe mari, ar fi imposibile de parcurs cu bicicleta,
dar pentru asta mașina poate fi înlocuită cu mijlocul de transport în comun care străbate toată
țara și nu numai, adică trenul. În cazul în care nici aceasta nu este o alternativă favorabilă,
vom lua în considerare autovehiculele, dar limitându-le și creând o rută ocolitoare pentru a
reduce poluarea zonelor naturale din zonă.

33
 În cele din urmă putem spune că și centralele care se află în casele fiecăruia sunt o
sursă de poluare la care oamenii cu siguranță n-ar putea renunța din cauza cheltuielilor de
care îi scutesc.
Pentru a avea rezultate pe măsură aș susține ca mențiunile anterioare în legătură cu
poluarea să fie respectate în totalitate, iar în cazul încălcării lor să existe sancțiuni sub formă
de amenzi sau muncă în folosul comunității. În urma amenzilor s-ar înregistra venturi în
sectorul turismului.
Aș susține chiar implicarea a cât mai multor instituții în cadrul acestui proces, chiar și
implicarea statului și odată cu el implementarea unui proiect de lege.
Planul de acțiune continuă cu dezvoltarea formei de turism potrivite scopului
constiturii parcului. Prin acest lucru ne referim la ecoturism, turismul tematic și agroturismul,
fără nicio valorificare prea intensivă.
În acest sens vom lua următoarele măsuri:
• Marcarea perfect evidentă care să nu fie afectat de condițiile meteorologice atât al
traseelor turistice cât și al celor de alpinism.
• Modernizarea traseelor, adică prin echiparea lor cu echipamente noi și bine alcătuite
precum podețe, mese, bănci , scări, indicatoare, etc.
• Mărirea spațiului pentru camping și echiparea mai bună a acestora cu locuri de
stocare al deșeurilor precum și cele de stocare al utilităților.
• Multiplicarea numărului de cabane și refugii existente
• Îmbunătățirea semnalului telefonic cât și al celui de radio

Alte măsuri în sensul neexploatarii excesive vor fi:

• Determinarea gradului de poluare, evaluându-l pe o scară de la 1 la 10
• Restricționarea unui anumit număr de turiști pe zi/săptămână/lună/an
• Colaborarea cu o singură agenție de tursim cu scopul de a nu exista supraaglomerare
• Colaborarea cu ONG-uri și Agenții de Protecție a Mediului pentru îmbunătățirea
stării zonei parcului.
• Îmbunătățirea relațiilor stabilite cu grupurile Salvamont, cu specialiștii montani și cu
asociația de ghizi.
În continuare vom apela la metoda normalizării echilibrului ecologic prin care vom
scoate din obișnuința turiștilor activitățile care dăunează mediului și vom îmbunătăți
activitatea de menajarea al patrimoniului. Regulile cu privire la mediu vor fi respectate cu
strictețe pentru a ține efectele negative sub control.
34
 O idee care se adresează atât dezvoltării turismului cât și promovării acestuia este
colaborarea cu alte parcuri naturale la nivel național și chiar și international, dacă este posibil.
Prin schimbarea unor astfel de experiențe Parcul Bucegi poate implementa diferite metode de
abordare a situațiilor mai ales în rândul celor despre schimbarea climatică, gândindu-ne la
alte state care sunt puternic afectate de acestea.
Din punct de vedere al dezvoltării parcului este nevoie de o dezvoltare durabilă
deoarece una pe termen scurt nu ar face față schimbărilor climatice sau cel puțin nu ar da
randamente maxime. Pentru asta vom adopta regula de a folosi resursele existente într-un
mod durabil. Consider că acest lucru poate fi posibil doar prin implementarea unui
management de înglobare pentru fiecare zonă a parcului.
Fiind expusă anterior și ca o măsură în sensul neexploatarii excesive, o vom include
și la metodele de dezvoltare pe cea care include verificarea gradului de poluare și găsirea
căilor de rezolvare.
Că să rezolvăm problema degradării ecosistemelor identificate apelăm la acțiuni de
reîmpădurire, amelioararea stării pajiștilor și restricționarea temporară al anumitor activități
dăunătoarea procesului de restabilire. Astfel vor fi introduse regimuri speciale în funcție de
fiecare zonă din care fac parte. Identificăm următoarele feluri de regim:
• De ocrotire integrală- este interzisă orice activitate umană;
• De conservare specială- sunt acceptate doar activități organizate în grupuri mici și
supravegheate de persoane competente;
• De reglementare a producției- pentru zonele în care activitățile derulate au fost
excesive.
Consider că următoarea propunere, deși greu de aplicat din cauza costurilor, ar atrage
foarte mulți turiști curioși, ar ridica turismul din această zonă la un alt nivel și de asemenea ar
fi o îmbunătățire majoră în rândul poluării. Este vorba de structurile de cazare eco, referindu-
ne atât la pensiuni cât și la hoteluri. Această idee este inspirată din hotelurile străine care se
bazează pe moto-ul “Go green!”.
Pentru a face parte din structurile eco trebuie mai întâi să se obțină un certificat în
acest sens. Următorii pași sunt cei de utilizare a resurselor naturale corespunzător:
1. Instalarea unui sistem de energie regenerabilă la fața locului
2. Reducerea consumului de apă și utilizarea sistemelor de colectare a apelor pluviale
3. Trecerea la lumini regulate cu LED-uri și tuburi în camerele de oaspeți și holuri
4. Utilizarea senzorilor de zi / de ocupare și / sau temporizatori pentru cât mai multe
birouri, zone comune și zone exterioare ale structurii de cazare.
35
5. Utilizarea echipamentelor care utilizează "energie în standby"
6. Utilizarea de produse biodegradabile
7. Controlul constant al consumului de apă și energie.
În cele din urmă, o acțiune care este practicată în orice domeniu în ziua de astăzi este
aceea de diversificare, în cazul nostru, este vorba de diversificarea programelor turistice
pentru ca destinația să fie atractivă pentru oameni de toate vârstele. Este important ca parcul
să dobândească interes și pentru generația tânără deoarece este categoria de turiști care este
dispusa să accepte și să producă schimbări.
Dacă toate aceste metode ar fi aplicate începând cu suprafețe mici, care treptat să fie
extinse și în aceste condiții ar da roade, consider că ar trebui create cât mai multe campanii de
conștientizare și de informare despre calea către această formă de turism care este prielnică
mediului. Campaniile nu ar fi singura metodă de popularizare ale acestora, ne putem baza și
pe răspândirea lor prin intermediul internetului, al televiziunilor și al undelor radio, toate
acestea desigur, dovedindu-le oamenilor efectele de îmbunătățire și chiar provocându-i și pe
aceștia să participe cu propriile idei la acest proces de transformare.
În încheierea acestui subcapitol al lucrării putem afirma că dezvoltarea turismului sub
impactul schimbărilor climatice este una mai dificilă și poate crea o multitudine de probleme,
dar prin alegerea unor metode cât mai sigure și încercarea de a stopa cât mai multe din
efectele poluării, care duc la desfășurarea fenomenelor meteorologice în maniere extreme,
există o cale către un progres atât în turism cât și în natură.

36
CONCLUZII

În concluzie, consider că zona Parcului Bucegi a rămas printre puținele locuri ferite de
presiunea activităților umane, deși studiile arată că în ultimii ani se poate simți o încercare de
revenire la activități tradiționale precum creșterea animalelor și exploatări forestiere, iar
aceste ocupații realizate în exces produc efecte negative asupra acestui loc.
Din punct de vedere al influenței schimbărilor climatice asupra activității turistice
putem spune că legătura este directă și puternică, iar în capitolele anterioare am menționat
exemple prin intermediul cărora se produc acestea.
Evaluând treptat această lucrare, în urma considerațiilor teoretice menționate am
ajuns la concluzia că dezvoltarea și promovarea ecoturismului pe baza unor principii
durabile, contribuie intens la atenuarea sau chiar eliminarea impactului negativ asupra
mediului, la conștientizarea turiștilor asupra importanței prezervării resurselor naturale și
culturale și de asemenea, contribuie la bunăstarea economică a comunităților locale.
Următorul pas a fost analiza principalelor coordonate turistice ale activității prin
intermediul căreia am ajuns la ideea finală că potențialul natural și antropic al parcului,
analiza echipamentelor specifice activității turistice și circulația turistică formează un cadru
prielnic și pregătit pentru desfășurarea activităților turistice, dar în același timp că se pot
aduce îmbunătățiri pe toate planurile pentru atragerea unui flux mai mare de turiști și totodată
pentru încasarea de venituri.
În ultimul capitol am adus aportul propriu privind dezvoltarea turismului în zona
studiată și de asemenea și măsuri de contracarare a efectelor negative ale schimbărilor
climatice asupra activității. Toate opțiunile pe care le-am enumerat au la bază anumite
elemente importante pentru buna desfășurare, în acest sens referindu-ne la implicarea
obligatorie a stakeholderilor, turiștilor, localinicilor, autorităților, mediului, aparaturii
tehnologice și a oamenilor din domeniul științific.
Apreciind această lucrare în mod pozitiv, putem spune că și-a atins toate scopurile și
de asemenea că ideea de sfârșit a acesteia, conform căreia în urma impactului schimbărilor
climatice activitatea turistică din Parcul Național Bucegi își modifică desfășurarea normală a
planurilor, a fost demonstrată de-a lungul capitolelor prezentate.

37
 BIBLIOGRAFIE

1. Angelescu, Anca; Vișan, Sanda. Protecția mediului ambient. Editura ASE,

București, 2006.
2. Bădileanu, Marina. Economia protecției mediului inconjurător. Editura Sylvi,
București, 2002.
3. Bran, Florina. Degradarea ecosistemelor (silvicultură si turism)-implicații
economice-. Editura ASE, București, 2002.
4. Brown, Lester R.; Fishlowitz-Roberts, Bernie; Larsen, Janet. Politica ecologică a
planetei. Editura Tehnică, București, 2002.
5. Cuculeanu, Georgeta.Ecotehnologii.Editura ASE, București, 2009.
6. Dowling, Ross; Fennell, David. Ecotourism Policy and Planning. CABI
Publishing, 2003.
7. Glavan, Vasile. Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism. Editura
Economica, București, 2003.
8. Hornoiu, Remus Ion. Ecoturismul - orientare prioritară in dezvoltarea durabilă
a comunităților locale. Editura ASE, București, 2009.
9. Ionescu-Dunăreanu, I.. Drumuri de munte călauză turistică (Bucegi, Piatra
Craiului, Ezer-Papusa, Făgăras, Retezat, Ciuc). Editura de Stat, București, 1947.
10. Jones, Samantha. Community based Ecotourism. The Significance of Social
Capital. “Annals of Tourism”, vol.32, no.2, Elsevier Ltd., Great Britain, 2005.
11. Lai Po-Hsin; Nepal Sanjay. Local perspective of ecotourism development in
Tawushan Nature Reserve, Taiwan, “Tourism Management” 27. Elsevier Ltd.,
Great Britain, 2006.
12. Li WenJun. Community decisionmaking Participation in Development. “Annals
of Turism Research”, vol.33, no.1.Elsevier Ltd, Great Britain, 2006.
13. Matei, Elena. Ecoturism. Colecția Geografie, București, 2006.
14. Nistoreanu, Puiu; Bran, Florina; Simon, Tamara. Ecoturism. Editura Economica,
București, 2000.
15. Nistoreanu, Puiu. Ecoturism. Editura Casa Cărții de Stiinta, Cluj-Napoca, 2008.
16. Nistoreanu, Puiu; Anghel, Laurentiu D.; Onete, Bogdan. Turism rural
romanesc-actualitate si perspective, vol. al III-lea. Editura Performantica, Iasi,
2008.
38
17. Soare, Ionica; Costache, Silviu. Ecoturism si turism rural. Editura Europlus,
Galați, 2013.
18. Stănciulescu, Gabriela; Lee, Timothy. Special interest tourism for community
benefits. Editura ASE, Bucuresti, 2011.
19. Surugiu, Camelia; Frenț, Cristi; Surugiu, Marius-Razvan; Dincă, Ana-Irina.
Analiza si evaluarea vulnerabilitații si capacitații de adaptare la schimbarile
climatice in sectorul turistic. Editura Universitară, București, 2012.
20. Tsaur, Sheng-Hsiung; Lin Yu-Chang; Lin Jo-Hui. Evaluating ecotourism
sustainability from the integrated perspective of resource, community and
tourism. Tourism Management 27. Elsevier Ltd., Great Britain, 2006.
21. http://www.bucegipark.ro/ (site-ul oficial al parcului)
22. http://www.globalstewards.org/
23. http://www.mie.ro/ ( site-ul Ministerului Integrarii Europene)
24. http://www.mdrl.ro/ ( site-ul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Locuintei)
25. http://www.unep.org/ (UN Environment)
26. http://mkt.unwto.org/ (Tourism Market Trends UNWTO)

39