2.

Aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff

Se poate de reamintit enunţul teoremei 2 a lui Kirchhoff sub prima
formă a acestuia: într-un circuit închis (ochi) fără t.e.m. suma
algebrică a căderilor de tensiune este nulă:

∑  Uk = 0 , (1.47)
kP

unde P este mulţimea de indici ale laturilor ce intră în componenţa

ochiului. Semnul „+” în suma de mai sus corespunde cazului când
sensul de referinţă al tensiunii laturii coincide cu direcţia în care se
parcurge ochiul; în caz contrar, semnul tensiunii este „–”.

Exemple.
1. Să se verifice teorema 2 Kirchhoff pentru ochiurile specificate pe diagrama
de tensiuni din figura din dreapta. Tensiunile pe diagramă sunt indicate în
volţi.
Pentru ochiurile (1), (2) şi (3) se pot scrie
următoarele ecuaţii cunform (1.47):
ochiul (1): 8 + 17 – 25 = 0;
(2): 15 + 10 – 25 = 0;
(3): 17 – 10 – 7 = 0.
Aşadar, pentru aplicarea celei de a doua
teoreme a lui Kirchhoff conform primului enunţ, nu este necesar să se figureze
circuitul electric în detaliu; este suficient să se prezinte numai nodurile şi laturi-
le cu sensul tensiunilor la borne (v. figura). Asemenea prezentare, ca şi în cazul
primei teoreme a lui Kirchhoff, poartă denumirea de diagramă orientată (de
tensiuni) sau graf orientat .
2. Este dat un circuit cu L = 6 laturi şi N = 4 noduri (v. figura adiacentă) se
cunosc trei tensiuni la borne. Să se determine tensiunile necunoscute şi să se
prezinte diagrama orientată de tensiuni.

1
 a b
Din figura a necunoscute sunt tensiunile U1, U2 şi U3. Din ochiul (1) rezultă:
U1+ 10 – 40 = 0; U1 = 30 V.
Din ochiul (2) obţinem:
U2 + 20 – 10 = 0; U2 = – 10 V.
Din ochiul (3) obţinem:
U3 – U2 – U1= 0; U3 = 20 V.
Diagrama orientată a tensiunilor este prezentată în figura b.
Dar câte ecuaţii (independente) pot fi scrise conform teoremei 2
Kirchhoff ? Numărul ecuaţiilor independente de tensiuni pe ochi
este egal cu numărul ochiurilor i n d e p e n d e n t e .
O c h i u l se consideră i n d e p e n d e n t în raport cu alte ochiuri
dacă nu este constituit din laturile acestora. O definiţie şi mai
simplă: ochiul este independent dacă conţine cel puţin o latură
nouă. Drept exemplu, în figura 1.35 ochiurile formate din laturile 1,
3, 6; 2, 4, 6 şi 3, 4, 5 sunt independente
fiindcă toate au câte o latură (cel puţin)
pe care nu o au celelalte. Ochiul însă
format din laturile 1, 2 şi 5 nu este inde-
pendent din simplu motiv că nu conţine
Fig. 1.35. nici o latură care nu ar aparţine celor trei
ochiuri. Aşadar, dacă numărul total de laturi ale unui circuit este L
iar numărul total de noduri – N, în conformitate cu teorema lui
Euler, numărul de ochiuri independente este:

M = L – (N – 1). (1.48)

2
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff într-un circuit cu L laturi
şi N noduri, se obţine un sistem de ecuaţii independente M = L – N
+1 de tensiuni pe ochiuri:
∑  Um = 0 , unde p = 1, 2, ..., M .
mP

În continuare vom demonstra utilizarea teoremei 2 Kirchhoff în cea

de-a doua formulare, enunţul căreea este: înte-un ochi indepen-
dent de circuit suma algebrică a t.e.m. este egală cu suma algebrică
a căderilor de tensiune. Să ne clarificăm, despre ce este vorba.
Foarte frecvent circuitele de c.c. sunt constituite doar numai din re-
zistoare şi surse de tensiune. După echivalarea elementelor reale de
circuit cu elemente ideale, o latură k a circuitului poate fi compusă
doar numai dintr-un rezistor ideal şi o sursă ideală de tensiune,
legate în serie. În aşa caz se poate scrie:

∑  Em = ∑  Im Rm (p = 1, 2, ..., M ). (1.49)
mP mP

Din relaţia (1.49) urmează că la aplicarea teoremei 2 Kirchhoff sub

această formă, ochiul de reţea se parcurge de două ori: o dată pentru
t.e.m. şi a doua – pentru căderile de tensiune pe rezistoare.
În privinţa semnelor „+, – ”: semnul unei t.e.m. este „+” dacă sensul
ei coincide cu sensul ales pe ochi, în caz contrar este „–”; sensul
unei căderi de temsiune Im Rm este „+” dacă sensul curentului prin
rezistor coincide cu sensul ales pe ochi, în caz contrar este „–”. Să
vedem toate acestea, cum se spune – „în lucru”.
Exemple.
1. Să se deducă ecuaţiile, satisfăcute de intensităţile curenţilor prin cele trei la-
turi ale circuitului de c.c.din figura 1.36.

3
 În circuit observăm două noduri N = 2 şi
trei laturi L = 3. Prin urmare, con-form
teoremei 1 Kirchhoff (sau mai laconic
Kirchhoff – 1) pot fi scrise N – 1 = 2 –
– 1 = 1 ecuaţii; conform Kirchhoff – 2 se
pot scrie M = L – N + 1 = 2 ecuaţii.
Fig. 1.36. Aceste ecuaţii sunt:

pentru nodul (a) I1 + I2 – I3 = 0;

pentru ochiul (1) E1– E2 = I1R1 – I2R2;
(2) E2+ E3 = I2R2+ I3R3.
Semnul termenilor în partea stângă şi dreaptă a ecuaţiilor scrise conform teore-
mei 2 Kirchhoff se determină aşa cum a fost menţionat în ultimul alineat.
Observaţie. Dacă circuitul liniar conţine şi surse de curent, atunci pentru ochi-
urile cu aceste surse se aplică forma generală a teoremei 2 Kirchhoff, în care se
înlocuiesc în funcţie de curenţi numai tensiunile la bornele rezistoarelor, iar
tensiunile la bornele surselor de curent se păstrează ca necunoscute (v. exem-
plul ce urmează).
2. Să se obţină ecuaţiile circuitului din figura 1.37 aplicând, unde-i posibil,
forma particulară a teoremei Kirchhoff-2.
În schema propusă N = 3, deci conform
Kirchhoff-1 pot fi scrise două ecuaţii:
(a) I1 = I3 + I4 + Ig ;
(b) I2 + I3 + I5 + Ig = 0;
În ecuaţiile de mai sus s-a înlocuit I6 cu
Ig, unde este curentul debitat de sursa
Fig. 1.37.

ideală de curent. Conform teoremei Kirchhoff-2 pot fi scrise 5 – 3 + 1= 3 ecua-

ţii şi anume:
(1) E1 = I1R1+ I4R4;
(2) 0 = I3R3 – I5R5 – I4R4;
(3) –E2 = I5R5 – I2R2 .
Ultima ecuaţie pentru ochiul (4) ce conţine sursa ideală de curent se poate scrie
pa baza formei generale Kirchhoff-2: (4) – I3R3 – Ug = 0.