MOARA CU NOROC

Ioan Slavici a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român,

membru corespondent al Academiei Române, apartinand
perioadei marilor clasici si curentului realist. Opera lui slavici
alcatuieste o adevarata monografie a satului ardelenesc. Modelul
lui Slavici a fost filosoful Confucius, de la care preia trinitatea
bine-frumos-adevar. Daca unul dintre personaje se abate de la
aceasta trinitate, este pedepsit exemplar. Astfel, proza lui Slavici
este moralizatoare.
Publicata in 1881 in volumul de debut “Novele din popor”,
nuvela realista de factura psihologica “Moara cu noroc” devine
una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioana Slavici
asupra lumii si asupra vietii satului transilvanean.

Doua trasaturi
“Moara cu noroc” este o nuvela, adica o specie epica
in proza, cu un fir narativ central si o constructie epica riguroasa.
Personajele relativ putine scot in evidenta evolutia personajului
principal, puternic individualizat.
Este o nuvela psihologica deoarece infatiseaza framantarile
de constiinta ale personajului principal, care traieste un conflict
interior, moral, si se transforma sufleteste, iar analiza se
realizeaza prin tehnici de investigare psihologica: monolog
interior, stil indirect liber, scene dialogate, insotite de notatia
gesticii si a mimicii.
Este o nuvela realista prin: tema familiei si a dorintei de
inavutire, obiectivitatea perspectivei narative, includerea de
personaje tipice pentru o categorie sociala, ( Ghita reprezinta tipul
carciumarului dornic de imbogatire, Pintea este jandarmul, Lica
este Samadaul, dar si talharul), verosimilitatea, prezentarea
veridica a societatii ardelenesti din a doua jumatete a secolului al
XIX-lea, tehnica detaliului semnificativ in descriere si in
portretizare.
TEMA NUVELEI

Nuvela are ca tema consecintele nefaste si dezumanizante

ale dorintei de imbogatire. Tema poate fi privita din mai multe
perspective. Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea
lui Ghita de a-si schimba statutul social. Astfel, din cizmar vrea sa
devina carciumar, pentru a asigura familiei sale un trai indestulat.
Din perspectiva moralizatoare, nuvela prezinta consecintele
nefaste ale dorintei de a avea bani. Din perspectiva psihologica,
nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita, care, dornic de
prosperitate econimica, isi pierde treptat increderea in sine si in
familie.
Perspectiva narativa este obiiectiva. Intamplarile din nuvela
sunt relatate la persoana a 3 a, de catre un narator detasat,
omnicscient si omniprezent. Interferenta dintre planul naratorului
si cel al personajelor se realizeaza prin folosirea stilului indirect
liber.
Conflict: Fiind o nuvela psihologica, in Moara cu noroc de
Ioan Slavici conflictul central este unul moral, psihologic, conflictul
interior al protagonistului. Personajul principal ,Ghita, oscileaza
intre dorinta de a ramane om cinstit, pe de o parte, si dorinta de a
se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. Conflictul interior se
reflecta in plan exterior, in confruntarea dintre carciumarul Ghita si
Lica Samadaul.
 In nuvela realista, spatiul si timpul sunt precizate. Carciumea
de la Moara cu Noroc este asezata la rascruce de drumuri,
izolata, inconjurata de pustietati intunecoase. Actiunea se
desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu
valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Pastele din
anul urmator.
Alcatuita din 17 capitole, cu prolog si epilog, nuvela are un
subiect concentrat.
Subiectul se construieste gradat pe momentele subiectului,
urmarind etapele confruntarii dintre Ghita si Lica, precum si
modificarile umane si psihologice produse de acestea.
Expozitiunea fixeaza reperul spatial al desfasurarii
evenimentelor: moara cu noroc, situata la o rascruce de drumuri,
intre Ineu si Fundureni. Intriga o constituie venirea la moara a lui
Lica Samadaul, care ii propune carciumarului sa-I fie complice la
faradelegile sale si ale celorlalti porcari.
Desfasurarea actiunii urmareste dezumanizarea treptata a
lui Ghita, ajungand la final sa fie acuzat de complicitate la crimele
Samadaului, judecat si eliberat pe chezasie, precum si
indepartarea acestuia de Ana, pe care desi o iubeste, o percepe
ca pe o povara.
Punctul culminant este reprezentat de momentul uciderii
Anei, momentul maximei dezumanizari a protagonistului, cel pe
care orgoliul si dorinta de razbunare l-au facut sa-si foloseasca
sotia pentru a-I intinde o cursa lui Lica Samadaul
Deznodamantul este justitiar si tragic, Ghita este ucis de
Raut, Lica se sinucide pentru a nu fi prins viu de jandarmul
Pintea, care ii arunca corpul in rau, pentru a nu se sti ca i-a
scapat inca o data. Moara arde.
 Personaje
Statut social, moral, psihologic

Ghita si Lica sunt personaje realiste, conditionate de mediu.

Sunt simbolice pentru anumite tipologii umane. Ghita este tipul
carciumarului in timp ce Lica reprezinta tipul raufacatorului.
Din punct de vedere social, in incipitul nuvelei Ghita este
conturat ca un cizmar sarac, satul sa mai carpeasca cizmele
oamenilor. Doreste sa-si deschida o afecere pentru a oferi un trai
mai bun familiei sale, devenind astfel un carciumar prosper.
Treptat, din cauza patimii pentru bani ajunge la treapta cea mai
joasa a dezumanizarii, fiind numit de criticul literar Magdalena
Popescu un “Lica in devenire”.
Lica Samadaul este de la inceput “un raufacator temut de
comunitate”. Vestimentatia lui arata statutul social superior:
camasa alba de borangic, cizme de piele nemtesti si o curea lata
cu o punga mare pentru bani.
Din punct de vedere psihologic, Ghita este un barbat
puternic, care isi asuma responsabilitatea intregii familii,
actionand dupa dorintele personale. Intelege ca sederea la amsa
este conditionata de asocierea cu Lica, iar patima pentru bani il
duce la pierzanie.
Lica, un bun psiholog reuseste sa isi impuna regulile sale
celor din jur, profitand de slabiciunile lor pentru a-I manipula. Se
foloseste de patima lui Ghita pentru bani si il transforma in
unealta sa si de fascinatia pe care o exercita asupra Anei pentru
a o determina sa isi insele sotul.
Din punct de vedere moral, Ghita devine din omul onest,
treptat, in criminal, complice al ilegalitatilor Samadaului. Ajunge la
crima si intelege ca a devenit victima propriei lacomii. De cealalta
parte, Lica este respectat in comunitate datorita puterii si fricii pe
care le exercita asupra celorlalti. Se comporta ca un stapan
absolut, este autoritat, cinic, si brutal.

Episoadele semnificative

Prima scena semnificativa pentru relatia dintre cele doua

personaje este cea care corespunde intrigii si prezinta aparitia
Samadaului la moara.
Dialogul dintre Ghita si Lica este dominat de ultimul. Ghita
incearca sa fie autoritar si sa reziste propunerilor nelegiuite ale
acestuia, dar este infrant de forta morala pe care o are Lica.
Notatia autorului surprinde temerile carciumarului: “racit in tot
corpul”, “ïi trecu un fel de junghi”. In urma acestei confruntari,
Ghita intelege ca va putea ramane la moara doar cu voia lui Lica,
si isi ia masuri de precautie.
O alta scena semnificativa care ilustreaza relatia dintre Ghita
si Lica este cea care corespunde punctului culminant. Momentul
in care Ghita decide sa-I intinda o cursa lui Lica, profitand de
faptul ca acesta ii ceruse sa-l lase o noapte cu sotia sa, reprezinta
atingerea punctului maxim al dezumanizarii. Finalul scenei
marcheaza pe Ghita ca devenind crumunal. Isi ucide sotia care a
comis adulter.

O particularitate importanta pentru relatia celor doi

protagonisti in nuvela “Moara cu Noroc”o constituie modalitatile
de caracterizare.
 Ghita este caracterizat direct de catre narator: in prima parte
a nuvelei öm harnic si sarguitor”, öm cu minte”. De asemenea,
este caracterizat si de alte personaje. Batrana il considera “ginere
harnic si strangator”, Lica il percepe ca fiind “om cu multa ura-n
suflet”, iar sotia sa, Ana, il vede la inceput ca pe ”un om drept si
bland la fire”, iar in final “o muiere imbracata in haine barbatesti.”
Personajul se si autocaracterizeaza asemanandu-se
“cocosatului nevinovat de cocoasa pe care o poarta”,
demonstrand astfel ca isi constientizeaza atat patima pentru bani,
cat si neputinta de a se impotrivi acestuia:”Ce sa-mi fac daca e
ceva mai tare decat vointa mea! Nici cocosatul nu e insusi vinovat
ca are cocoasa in spinare”
Lica este caracterizat direct in intriga, cand naratorul ii
realizeaza portretul fizic, “om de 36, inalt, uscativ, subt la fata cu
mustata lunga, cu ochii mici si verzi, sprancene dense si
impreunate la mijloc”
Este caracterizat direct si de alte personaje. Ghita ii spune:
“Tu nu esti om, Lica, ci diavol”, in timp ce Pintea remarca: “El are
o slabiciune, una singura; sa faca, sa se laude, sa tii lumea de
frica”
Caracterizarea indirecta a lui Ghita se realizeaza prin
surprinderea gradata a etapelor degradarii umane si psihologice a
personajului. Daca la inceput apare in ipostaza sotului iubitor,
treptat devine ursuz, brutal cu Ana carei ii lasa “urme vinete pe
brat”, dovada a puternicii tensiuni interioare.
Caracterizarea indirecta a lui Lica ii evidentiaza portretul
moral prin comportament, atitudine, ganduri si relatia dintre
personaje. Lica are patima sangelui care ii intretine sentimentul
ca este puternic si respectat
 Concluzie: Tema si viziunea

In concluzie, punand accentul asupra dezumanizarii

personajului principal, caruia ii analizeaza conflcitele interioare cu
ajutor mijloacelor psihologice, opera Moara cu Noroc de Ioan
Slavici transmite o viziunea pesimista despre imbogatire.

Relatie personaje
In concluzie, relatia dintre Ghita si Lica este una oscilanta, in
care se infrunta doua destine caracteristice pentru mediul social
zugravit intr-un moment de puternica atractie spre rau

CARACTERIZARE GHITA

Opera “Moara cu noroc” scrisa de Ioan Slavici a aparut in

volumul de debut “Novele din popor” in 1881 si este o nuvela
realista, psihologica, de factura clasica, care s-a bucurat de o
larga apreciere critica.
Protagonistul, Ghita, este ilustrativ prin drama sa
individuala pentru o idee generala a autorului, care asociaza
dorinta exagerata de inavutire cu depasirea limitelor morale si,
in final, cu esecul.
 Ghita este un personaj rotund, care se transforma radical
pe parcursul evenimentelor.
Statutul social al acestuia se modifică pe parcursul nuvelei
și subliniază evoluția personajului. Inițial, acesta este un cizmar
sărac și tată de familie, pe umerii căruia apasă toată
responsabilitatea bunăstării acesteia. Acest lucru îl încurajează
să fie nemulțumit de situația lui socială și materială, ce conduc
la luarea în arendă a cârciumii de lângă Moara cu noroc, în
speranța că, astfel, va asigura familiei un trai mai bun.
Schimbarea statului de cizmar la cel de cârciumar atrage după
sine, pe de-o parte, o îmbunătățire materială considerabilă, dar
care, pe de altă parte, va avea un mare impact la nivelul
statutului psihologic și moral.
Trasaturile sale morale se afla la doi poli opusi, onestitatea
si lacomia. Onestitatea este fixata ca reper initial al tipologiei
personajului, iar lacomia este sugerata repetat pe parcursul
nuvelei si corelata cu mirajul castigului rapid si consistent,
aceasta justificand declinul moral al personajului.
Din punct de vedere psihologic, Ghiță este marcat de un
conflict interior între dragostea pentru Ana și dragostea pentru
bani. Cele două voci interioare îi influențează modul de a gândi
în funcție de circumstanțe. Mentalitatea lui este într-o continuă
metamorfoză pe tot parcursul nuvelei, acesta fiind inițial un
caracter puternic, ce nu se lasă influențat de alții, însă devine,
pe final, taciturn, închis, necomunicativ și preocupat excesiv de
imaginea lui în ochii celorlalți.
 Trasatura dominanta a personajului este nehotararea,
caracterul ezitant al lui Ghita.
Un prim episod din care reiese aceasta trasatura este
acela al infruntarii dintre Ghita si Lica, ce are loc in capitolul al
V-lea. Dintr-un barbat harnic, cinstit si un sot iubitor, decis sa
iasa din saracie, Ghita devine ezitant. Desi intelege ca Lica
reprezinta un pericol, Ghita nu se poate sustrage ispitei
castigului. Bun cunoscator de oameni, Lica se foloseste de
patima protagonistului pentru bani spre a-l atrage in afacerile
sale necurate.
Alt episod care ilustreaza nehotararea personajului este
acela al depozitiei si al judecatii. Cacrciumarul se trezeste
implicat in jefuirea arendasului si uciderea a doi oameni. La
proces jura stramb si de aici incolo, axa vietii morale a acestuia
este distrusa treptat; se simte intrainat de tot si de toate. De
rusinea lumii se gandeste ca ar fi mai bine sa plece de la Moara
cu noroc, dar nici de aceasta data nu reuseste pentru ca iar va
ceda ispitei banului, insusindu-si jumatate din sumele aduse de
Lica.
Ca element specific structurii, conflictul urmareste efectul
alienant al banilor. Fiind o nuvela psihologica, conflictul central
este interior. Ghita oscileaza intre dorinta de a ramane om
constit, pe de o parte, si dorinta de a se imbogati, pe de alta
parte. Conflictul interior se reflecta in plan exterior, in
confruntarea dintre Ghita si Lica.
 De asemenea, modalitatile de caracterizare sunt esentiale
pentru protagonist.
Ghita este caracterizat direct de catre autor: in prima parte a
nuvelei öm harnic si sarguitor”, öm cu minte”. De asemenea, este
caracterizat si de alte personaje. Batrana il considera “ginere
harnic si strangator”, Lica il percepe ca fiind “om cu multa ura-n
suflet”, iar sotia sa, Ana, il vede la inceput ca pe ”un om drept si
bland la fire”, iar in final “o muiere imbracata in haine barbatesti.”
Caracterizarea indirecta a lui Ghita se realizeaza prin
surprinderea gradata a etapelor degradarii umane si psihologice a
personajului. Daca la inceput apare in ipostaza sotului iubitor,
treptat devine ursuz, brutal cu Ana carei ii lasa “urme vinete pe
brat”, dovada a puternicii tensiuni interioare.
Asadar, nuvela “Moara cu noroc” urmareste drama
personajului principal Ghita care se lasa corupt de puterea
banului, fapt ce evidentiaza tema operei: consecintele nefaste si
dezumanizante ale dorintei de imbogatire.
IUSTIN ESTE GAY