Romantismul este un curent literar aparut la sfarsitul secolului XVIII , ca reactie

impotriva clasicismului, presupune promovarea sensibilitatii asupra ratiunii, evadarea in vis ,

promovarea misterului , a fantasticului si a fabulosului in detrimentul realitatii.
Poezia eminesciana “Din valurile vremii…” este o opera incadrata in genul liric , in
care se remarca mai multe trasaturi ale romantismului.
Pe de o parte, ca prima trasatura a curentului este evidentiata temele poeziei: iubirea
pierduta si ireversibilitatea timpului , acestea fiind redate in poezie prin expresivitatea
limbajului, autorul utilizand diferite figuri de stil precum : metafora „Din valurile vremii ,din
care se constituie titlul, apare si la inceputul primului cat si la inceputul ultimului vers,
conferind textului simetrie. Iubita este descrisa cu ajutorul epitetelor :”bratele de marmur”,
“parul lung, balai”, “fata stravezie”, “zambetul tau dulce”, si a comparatiilor „stravezie ca
fata albei ceri”, toate aceste figuri de stil conturand un portret al femeii cu trasaturi specifice
liricii eminesciene.
De asemenea , o alta trasatura a romantismului este data de prezenta motivelor
literare: stelele, umbra, visul ,zambetul , care sustin tema si care marcheaza stransa legatura
dintre eul liric si persoana careia ii sunt adresate versurile. In ultimele versuri apare
sentimentul de tristete profunda, cauzat de neimplinirea iubirii „In ochii fericirii ma uit
pierdut si plang”.
Asadar , avand in vedere argumentele prezentate, opera eminesciana “Din valurile
vremii...” se incadreaza in estetica romantismului.