Misiologie Ortodoxă

Curs Teologie Pastorala An IV

Pr. Prod. Univ. Dr. Gheorghe Istodor

SEMESTRUL II

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DEFINIŢIA FILOSOFIEI

Definiţia este aidoma unei cărţi de vizită. O carte de vizită ne face cunoştinţă cu o anume
persoană; ne spune cine este, ce funcţie îndeplineşte, unde lucrează, probabil şi unde locuieşte.
Într-un cuvânt, ne face accesibilă o primă cunoaştere a unei persoane; o cunoaştere elementară,
necesară, ce formează punctul de plecare al unei relaţii sau legături de prietenie, de afacere etc.
La fel, definiţia filosofiei ne va pune la îndemână elementele necesare care să ne prezinte
această disciplină; care este obiectul, metoda de lucru sau poziţia ei în contextul general al
cunoaşterii umane.
Cuvântul filosofie derivă din limba greacă, de la verbul philein - a iubi şi de la
substantivul : sophia - înţelepciune. Etimologic, filosofia este "iubire de înţelepciune". Această
înţelepciune nu se rezumă doar la conduită sau trăire adecvată, înţeleaptă, ci cuprinde în sine o
sferă intelectuală şi spiritual; mai largă, aceea a cunoaşterii.
Filosofia ca înţelepciune este cunoaştere.
Bineînţeles, toate ştiinţele se ocupă de cunoaştere; astronomia este ştiinţa despre aştri;
geologia despre scoarţa pământului; botanica despre plante ş.a.m.d. Care este deci obiectul
cunoaşterii filosofice?
La prima vedere, vom observa că filosofia nu are un obiect precis, palpabil, cum ar fi
astrele, scoarţa pământului sau plantele. Dacă privim însă în istoria filosofiei, vom observa că
filosofia se ocupă cu toate lucrurile, despre cunoaşterea în sine, despre metoda cunoaşterii,
despre fiinţă şi nefiinţă, despre bine şi rău, despre mişcare, lume, fiinţe vii sau neînsufleţite,

1
despre om, despre Dumnezeu etc. Observăm, deci, că în obiectul ei, filosofia este o ştiinţă
universală; ea înglobează în preocupările ei întreaga sferă a cunoaşterii umane, încercând să răs-
pundă totodată la întrebările persistente ale minţii noastre referitoare la originea, folosul, sensul,
scopul şi valoarea vieţii. În această perspectivă, filosofia nu se vrea o simplă cunoaştere
unificativă, ci mai precis o cunoaştere a cauzelor vieţii, a vieţii în sine, a sensului şi valorii ei
ultime.
Ca disciplină al cărei obiect este cunoaşterea, filosofia este ştiinţă. Prin urmare,
cunoaşterea ei trebuie să fie ştiinţifică. La baza unei astfel de cunoaşteri se află certitudinea.
In principiu, ca orice ştiinţă, filosofia va face uz în cercetarea ei de elementele procesului de
cunoaştere raţională şi experimentală. Cunoaşterea filosofică se realizează deci printr-un
proces cognitiv raţional şi experimental, criteriul acestei cunoaşteri fiind raţiunea înţeleasă ca
inteligenţă umană naturală. In aceasta constă şi deosebirea dintre filosofie şi teologie. Pe când
filosofia foloseşte drept criteriu al adevărului datele furnizate de obiectul cunoaşterii, pe care le
trece prin filtrul raţiunii, teologia porneşte de la un dat supranatural, de la o descoperire făcută
oamenilor şi acceptată prin lumina credinţei.
În concluzie, prin filosofie înţelegem ştiinţa care în procesul de cunoaştere, realizat în
baza raţiunii, dezvoltă o teorie consistentă despre existenţă în perspectiva cauzelor ei prime:
despre sensul actual şi valoarea ultimă a vieţii.

OBIECTUL FILOSOFIEI

Am văzut că filosofia se concentrează asupra cunoaşterii, în special asupra cunoaşterii

existenţei si a vieţii în ansamblul ei. De aceea, putem spune că filosofia se ocupă în primul rând
de fiinţa în sine, ca realitate universală şi specială.
Fiinţa ca realitate universală include sfera transcendentă, cosmică, independentă de
fiinţele concrete în care se individualizează; iar ca realitate specială, manifestarea ei se află la
nivel empiric, individual. În acest sens, filosofia tratează despre însăşi esenţa lucrurilor,
studiindu-le în profunzimea lor cea mai abstractă.
Astfel, filosofia se prezintă ca ştiinţă a principiilor şi a cauzelor prime, în opoziţie cu
celelalte ştiinţe, care studiază principiile derivate şi cauzele secunde.

2
 Empirismul lui Locke, senzualismul lui Gondillac, criticismul lui Kant, pozitivismul
lui Comte, agnosticismul lui Herbert Spencer, Stuart Mill şi alţii, precum şi materialismul,
contestă legitimitatea filosofiei concepută în perspectivă metafizică. Totuşi, filosofia, înţeleasă
ca metafizică, posedă structura esenţială a oricărei ştiinţe. Ea are un obiect propriu - fiinţa în
sine, o metodă proprie de cercetare, care porneşte de la axiome fondate pe raţiune şi
experienţă; iar cunoaşterea realizată nu se reduce la fenomene şi nici la legile acestora. Ea caută
să degajeze o cunoaştere adecvată, scoţând în evidenţă substratul primar al fiinţei.
O astfel de filosofie nu este ruptă de realitate, trăind în sfere izolate şi greu accesibile, ci,
ca orice ştiinţă, face parte din contextul general al cunoaşterii raţionale umane. In psihologie,
de exemplu, ea studiază originea ideilor, principiile privind libertatea şi spiritualitatea sufletului,
problema materiei şi a vieţii; sau în logică, temelia certitudinii; în morală, Binele suprem; iar în
theodicee, pe Dumnezeu şi atributele Sale, problema răului.

FILOSOFIA ŞI ŞTIINŢA

Intre filosofie şi ştiinţă există o strânsă întrepătrundere, căci atât filosofia cât şi ştiinţa
pornesc de la un principiu de bază: dragostea faţă de cunoaştere; ambele aspiră să ajungă la
cunoaşterea realităţii. Datorită acestei interpătrunderi, este necesară, pentru filosof, o
cunoaştere a ştiinţelor fixe: matematică, fizică, biologie, psihologie etc. Lărgirea sferei de
cercetare şi profunzimea cercetării ştiinţifice fac imposibilă o îmbrăţişare a cunoaşterii ştiinţifice
în totalitatea ei. De aceea, filosofia tinde, în zilele noastre, mai puţin spre realizarea unor sisteme
filosofice universale şi se concentrează asupra analizei critice a conceptelor şi asupra studiului
sensurilor valorilor, mai precis asupra studiilor logice şi umaniste.
Dacă în obiectul lor, care este cunoaşterea, filosofia şi ştiinţele fixe converg, în
conţinutul cunoaşterii există o deosebire fundamentală. Cunoaşterea ştiinţifică este o descriere
consistentă şi completă a obiectului experienţei. Astfel, procesul de cunoaştere ştiinţifică
începe prin a aduna faptele, trecând la descrierea, definirea, analiza şi clasificarea lor, pentru
ca în cele din urmă să le explice, afirmând cauzele şi, ca o concluzie, formulând legi fizice.
Cunoaşterea filosofică nu se rezumă numai la determinarea secvenţei invariabile a
fenomenelor şi la explicarea cauzelor şi legilor acestora de comportare. Ea încearcă să dea şi o

3
explicare ultimă, cuprinzătoare a lucrurilor; prima lor cauză; primul impuls, scopul, sensul şi
valoarea lor.
Astfel, filosofia încearcă să interpreteze lumea, pe când ştiinţa o clasifică, o determină
şi o descrie. De aceea, obiectul filosofiei este de a prelua rezultatele la care au ajuns diferite
ştiinţe şi, adăugind la acestea experienţa autentică religioasă-morală, să le evalueze în ansamblu,
ajungând, în acest fel, la concluzii generale asupra naturii universului, asupra poziţiei şi scopului
vieţii în univers. Privită în această perspectivă, filosofia nu este o ingerinţă în sfera ştiinţifică, ci
o strădanie legitimă de realizare a unei cunoaşteri de esenţă, ca o reflectare a lumii ca întreg, în
special în ceea ce priveşte sensul, scopul şi valoarea ei. În acest sens, filosofia se străduieşte să
realizeze o concepţie sinoptică despre viaţă, care nu se reduce doar la o evaluare cantitativă, la
legi matematice, la aspectele ei previzibile, ci tinde spre o evaluare calitativă a caracterului ei
intrinsec.
Căci viaţa nu trebuia descrisă numai; este necesar ca ea să fie interpretată, evaluată în
totalitatea ei şi nu ca simple secvenţe independente, separate.
Fiecare ştiinţă foloseşte concepte precise şi face anumite presupuneri ce trebuie supuse
unui examen critic. Este necesară o ştiinţă generală, cum ar fi filosofia, care să-şi asume sarcina
de a evalua critic aceste concepte şi presupunerile lor, continuînd, examinarea lor dincolo de
limitele pe care ştiinţa le consideră necesare. Ca exemplu putem menţiona: legea, adică legea
naturală, cauza, spaţiul, timpul. materia, spiritul, energia, ordinea, individualitatea, calitatea,
cantitatea, la care se adaugă concepte fundamentale cum sunt: adevărul, scopul, cunoaşterea,
Dumnezeu, răul, fericirea. Cercetarea ştiinţifică, prin însăşi metoda şi scopul ei este supusă
unor limite inerente. Mintea umană tinde, însă dincolo de aceste limite, încercând să pătrundă
sensul ultim al vieţii. În aceasta constă funcţia specifică a filosofiei, dar şi deosebirea ei obiectivă
de ştiinţele fixe.

FILOSOFIA ȘI RELIGIA

Intre filosofie şi religie există o relaţie şi mai strânsă decât între filosofie şi ştiinţă.
Filosofia realizează o cunoaştere mai unitară şi mai completă despre lume, mult mai unitară şi
mai completă decât cea a ştiinţei, care este fragmentară şi limitată. Spre deosebire de filosofie şi
ştiinţă, religia încearcă să ajungă la o unitate cât mai perfectă despre lume, căci ea depăşeşte

4
sfera strictă a unei cunoaşteri universaliste, cuprinzând în ea o dimensiune a unităţii fiinţiale.
Dacă filosofia tinde spre o concepţie unificatoare a lumii care să ne dea posibilitatea de a
percepe sensul ei, religia se străduieşte să realizeze o armonie între individ şi lume, postulând
necesară armonia sau comuniunea fiinţială și noetică, atât la nivel transcedental cât şi la nivel
empiric. În acest sens, religia se fundamentează pe un sentiment profund al valorilor supreme, la
baza cărora stă dragostea. În religie, avem chipul divin din noi care tinde spre chipul divin
prototipal sau arhetipal, spre Dumnezeu. Iar aceasta, este tinderea spre valorile ultime spre care
sântem atraşi prin simpatie şi recunoştinţă. Ideile şi sentimentele sunt în esenţă religioase, căci
ele se referă la o existenţă ideală, ca valoare supremă ce transcende sfera lucrurilor obişnuite.
Religia posedă o ştiinţă proprie : teologia sau ştiinţa despre Dumnezeu. Această ştiinţă
are metodele ei de cercetare şi modalitatea ei de cunoaştere, căci ea porneşte de la o sumă a
cunoștințelor care reprezintă un tot noetic unitar imuabil, ca dat obiectiv şi anume Revelaţia
divină.
Acest dat nu este antiraţional, ci supraraţional, în sensul că depăşeşte raţiunea. Totuşi,
raţiunea de a fi a datului noetic religios poate fi explicată raţional. De exemplu, cunoaşterea lui
Dumnezeu este un dat fundamental prin Revelaţie. Dar, la cunoaşterea lui Dumnezeu se poate
ajunge şi prin forţa raţiunii, care ne dă posibilitatea să-L cunoaştem prin mijlocirea lumii create,
ca autor al ordinei naturale. ÎI cunoaştem pe Dumnezeu nu direct, ca în Revelaţie, ci indirect,
prin lucrarea Sa. Această cunoaştere a lui Dumnezeu prin ordinea naturală se numeşte
„Teodicee” sau Teologie Naturală.
Filosofia este superioară tuturor ştiinţelor umane, în sensul că ea ne duce la cunoaşterea
esenţei lucrurilor prin lumina naturală a raţiunii. Ea este însă depăşită de teologie care posedă
această cunoaştere ca dat supra-raţional, căci are ca obiect un lucru absolut inaccesibil oricărei
fiinţe naturale, pe Dumnezeu în El însuşi, în viaţa Sa divină şi nu numai ca făuritor şi deci
cauză a lumii naturale. Cunoaşterea lui Dumnezeu este în funcţie de El şi tot ceea ce gîndirea
metafizică cunoaşte despre El, o ştie doar în funcţie de fiinţă în general. Principiile ei sînt
adevăruri revelate de Dumnezeu, iar criteriul principal al adevărului este autoritatea lui
Dumnezeu care se descoperă. La această cunoaştere religioasă se ajunge nu numai prin raţiune,
ci prin raţiunea luminată de credinţă.
In metoda ei de cercetare, filosofia este independentă de teologie. Atunci însă când
intră în sfera teologiei, filosofia trebuie să supună, nu metoda ei de cercetare, ci concluziile ei,

5
adevărului teologic. În acest sens, teologia intervine ca un "corect” în procesul de cunoaştere
filosofică. Funcţia teologiei nu este negativă, ci de îndrumare, rezervându-și pentru sine
autoritatea de a judeca şi de a respinge acele rezultate ale cercetării filosofice, care nu corespund
adevărului teologic.
Totuşi, pentru teologie, filosofia rămâne un instrument ajutător indiscutabil. În
demonstraţiile sale, teologia poate folosi adevărurile stabilite raţional de filosofie. Ba mai mult,
este necesar ca teologul să fie familiarizat cu tot ceea ce poate fi cunoscut raţional, pentru a pune
pe temelii solide argumentele teologice ale credinţei.
Așadar, vom studia filosofia cu precădere în funcţie de teologia creştină. De aceea este
mai potrivit a se spune că studiem filosofia creştină în dezvoltarea ei istorică, cu metodele ei de
lucru și concluziile ei.
Cursul nostru se va încheia cu o privire de ansamblu, în perspectiva istorică, a relaţiei
dintre filosofie şi religie, pentru a se vedea cât mai clar care este rostul filosofiei în sfera religiei
şi cum trebuie abordată această problemă.

"Raţiunea este Revelaţia naturală prin care Tatăl cel veşnic al lumii şi Izvorul oricărei
cunoaşteri comunică omenirii acea parte de adevăr pe care a pus-o la îndemîna facultăţilor lor
naturale: revelația este raţiunea naturală lărgită printr-un nou dat de descoperiri comunicate
nemijlocit de Dumnezeu şi cărora raţiunea le adevereşte adevărul prin mărturie și argumente pe
care le propune cum că ele vin de la Dumnezeu. Prin urmare, cel care înlătură raţiunea pentru a
face loc revelaţiei, stinge lumina amândurora şi face aproape acelaşi lucru ca şi cum ar
convinge un om să-şi închidă ochii pentru a primi mai bine lumina îndepărtată a unei stele
invizibile prin telescop.
(John Locke, An EssayconcerningHumanUnderstanding, cap. XIX, par. 4).

I. FILOSOFIA ANTICĂ

FILOSOFIA GREACĂ ANTICĂ PÂNĂ LA SOCRATE

1. SCOALĂ IONICĂ - Punct de întîlnire între Occident şi Orient, Ionia este considerată
ca fiind locul unde s-a născut gîndirea filosofică europeană. Invazia dorică din secolul mileniul

6
al II-lea î.Hr. duce la căderea civilizaţiei egeene şi la instaurarea unui climat propice pentru
gîndirea speculativă, care, departe de a fi sistematică, se conturează în preţioasele poeme
homerice şi mai ales în scrierile lui Hesiod. La temelia acestor lucrări se află credinţa într-o lege
ultimă, într-un destin sau voinţă ce guvernează atât zeii cât şi oamenii. Această lege ultimă va fi
preluată de presocratici, care o vor transforma, în viziunile lor cosmologice, în principiu
universal al întregului cosmos.
Pornind de la experienţa imediată a permanentei schimbări din natură, a trecerii de la
viaţă la moarte şi de la moarte la viaţă, gînditorii ionieni formulează primele premise filosofice,
după părerea lor, în pofida schimbărilor perpetue care au loc, trebuie, în mod necesar, să existe
ceva permanent; „ceva” se supune schimbării sau transformării, iar acest „ceva” persistă de la
începutul începuturilor, supunându-se acestui proces. Schimbarea nu este rezultatul conflictului
dintre două elemente opuse, ci, la baza acesteia, se află un element primar din care îşi trag
originea toate lucrurile.
Acest element primar este conceput diferit decătre filosofii ionieni: Thales crede că ar fi
apa; Anaximene, aerul; iar Heraclit, focul. Din punct de vedere filosofic, deosebirile sînt
neesenţiale. Important este faptul că aceşti gînditori sesizează dincolo de multiplicitate, ideea
unei unităţi ultime ca principiu suprem al armoniei structurale universale; un izvor fiinţial
prim, singular, care stă la baza întregii existenţe.
La această concepţie nu s-a ajuns printr-o abordare experimentală, ştiinţifică, ci în urma
unui proces de gândire, a unei raţiuni speculative, care a înfrânt barierele experienţei senzoriale.
De aceea unitatea ultimă, chiar dacă este prezentată ca element material, ea este rezultatul
gîndirii speculative şi, ca atare, este o abstractizare. În consecinţă, concluziile ionienilor fac
parte din categoria unui materialism abstract, căci ei nu cunoşteau încă antiteza materie-spirit,
pentru a defini clar noţiunile şi de aceea atribuiau o formă materială principiului unităţii şi
elementului primordial din care decurge multiplicitatea lucrurilor. Sesizăm încă de la acest
nivel, noţiunea de unitate în multiplicitate, şi multiplicitatea ce tinde spre unitate; iar aceasta
este o primă noţiune filosofică.
Filosofia ionică este mai mult o cosmologie, întrucît ea se limitează la încercarea de a
descoperi, printr-un proces de abstractizare, elementul primordial al existenţei universale.

7
 a. THALES DIN MILET

Thales este descendent dintr-o familie de origine feniciană. Nu se cunoaşte cu exactitate

data naşterii sale, probabil 640 Î.Hr. sau 629 Î.Hr. Este contemporan cu Gresus, la curtea căruia
activează şi a lui Solon. A călătorit în Fenicia şi în Egipt. În Egipt, se crede, că i-ar fi învăţat pe
egipteni să măsoare înălţimea piramidelor în baza relaţiei dintre umbră şi înălţime. Tot el a fost
acela care a determinat anul solar de 365 de zile. Moare probabil în jurul anului 546 î.Hr. De la
el nu ni s-au păstrat nici un fel descrieri.
Punctul central al filosofiei lui Thales se conturează în ideea că apa este principiul
ultim al tuturor lucrurilor. Aristotel susţine că Thales a ajuns probabil la această concluzie
pornind de la omniprezenţa apei în natură; hrana este umedă, caldul derivă din umed şi tot ceea
ce este viu trăieşte prin aceasta. Dacă acesta a fost raţionamentul lui Thales nu ştim cu precizie.
Important este faptul că el a căutat în diversitatea existenţială realitatea, esenţa obiectivă, pe
care o ridică la rang de concept; ceea ce se reflectă pe sine în sine. Întrucît universalitatea apei nu
este sensibilă pretutindeni, căci întâlnim şi alte elemente, această universalitate va fi fost
concepută speculativ, ca principiu al unităţii ultime. Apa este singularul opus multiplului:
adică, ceea ce există în sine şi pentru sine. Astfel, afirmaţia lui Thales, că apa este principiul
primordial, absolut, devine punctul de plecare al întregii speculaţii filosofice.
În ceeace priveşte concepţia despre Dumnezeu în gîndirea lui Thales, Cicero spune că
el L-a conceput ca „Nous” care a creat totul din apă. În general, pentru Thales, Divinitatea este
impersonală, fiind o putere ce stă la baza mişcării şi de nuanţă panteistă, căci "toate sunt pline
de zei."

b. ANAXIMANDRU

Este contemporan şi prieten a lui Thales. S-a născut probabil în jurul anului 6l0 î.Hr. Se
pare că este primul care şi-a pus în scris ideile sale filosofice despre natură, despre stelele fixe.
Tot el ar fi desenat o hartă pentru marinarii care navigau pe Marea Neagră. A inventat un ceas
solar şi a construit o serie de instrumente pe care era indicat cursul soarelui și determinarea
echinocţiului. Moare probabil în jurul anului 547 î.Hr.

8
 Pornind în căutarea principiului ultim, Anaximandru ajunge la concluzia că nici o
materie nu poate să ocupe un astfel de loc, căci, aşa cum este şi cazul apei sau al umezelii, ea
reprezintă unul din contrarii şi astfel trebuie să i se caute o explicare. Dacă schimbarea, naşterea
şi moartea, creşterea şi decăderea se datorează unui conflict, atunci ne va fi foarte greu să
explicăm cum s-a făcut că celelalte elemente nu au fost deja absorbite de apă. Pentru a eluda
aceste dificultăţi, Anaximandru concepe ca principiu primordial „Infinitul” (Nedeterminatul)
care nu este nici aer, nici apă, sau vreun alt element.
Acest „Infinit” este, în sine însuşi, un principiu veşnic; o substanţă materială fără
limite, din care au ieşit toate cerurile şi toate lucrurile. De aceea, el se află, în prezent, în mod
fizic, în procesul de creaţie, proces ce se aseamănă cu naşterea.
Concepând principiul primordial ca infinit, Anaximandru face un pas mai departe spre
abstractizare, în sensul că esenţa absolută nu este ceva simplu, ci ceva negativ, o universalitate,
ceea ce reprezintă implicit o negare a finitului.

c. ANAXIMENE

S-a născut între anii 560-548 î.Hr. A scris în dialectul ionian. În filosofie, Anaximene
abandonează ideea de „Infinit (Nedeterminat)”, ca principiu primordial, în favoarea unui
element determinat: „aerul”.
Faţa de apă, aerul are avantajul de a nu avea formă, este mai puţin corp, nu îl vedem, dar
îi simţim mişcarea. Din el se naşte totul şi în el se dizolvă totul, printr-un proces de condensare
şi rarefiere. Prin condensare devine nor, apă, pământ şi piatră; iar prin rarefiere, foc. Ca
esenţă primară, aerul este unul şi infinit în natură.„După cum şi sufletul nostru, care este aer,
ne menţine ca entitate, tot aşa respiraţia şi aerul înconjoară întreaga lume".
Gîndirea filosofică a lui Anaximene, un regres faţă de a lui Anaximandru, are importanţa
ei, mai ales datorită teoriei condensării şi a rarefierii, ceva ce în terminologia modernă
reprezintă încercarea de a explica proprietăţile lucrurilor concrete din lume prin reducerea
calităţii la cantitate.
CONCLUZII – Importanţa şcolii ioniene constă în faptul că s-a
preocupat de problema naturii ultime a lumii. Datorită necunoaşterii antitezei materie-spirit,
reprezentanţii ei prezintă natura ultimă ca pe un principiu material, de aici şi denumirea de

9
hylozoişti adică atribuirea principiului vieţii, materiei. De aici şi denumirea generică de
„monism materialist-abstractizat”.

2. PITAGOREISMUL
Pitagora din Samos (572-500 î.Hr. sau 582-497 î.Hr.) este fondatorul unei societăţi
filosofice, religioase şi politice în Italia. Călătoreşte în Asia Mică, în Fenicia şi Egipt. Reîntors
în Grecia se angajează în certurile politice existente şi este silit să plece din nou în Italia. El a
folosit pentru prima dată cuvântul de filosof- în loc de sofos-, dorind să exprime prin aceasta că
el nu posedă înţelepciunea, ci tinde mereu spre ea.
Părăsind tradiţia ionică care căuta principiul primordial în natură, pitagoreicii încearcă
să-1 descopere pe cale logică, prin intermediul matematicii, evoluând astfel de la principiul
material-empiric, la cel metafizic.
Pornind de la norma matematică în care numerele reprezintă elementul primordial,
prin extensiune logică, numărul este considerat ca principiu al întregii existenţe. În această
calitate, numărul constă din două părţi, cu soţ şi fără soţ, adică infinitul şi finitul. Din opoziţia
dintre infinit și finit derivă contrariile fundamentale (limită-infinit, par-impar, unitate-
multiplicitate etc). Aceste determinante, zece la număr, reprezintă dezvoltarea ideii de filosofie
speculativă conceptuală. Totuşi enumerarea lor, deşi judicioasă, nu este decât o culegere de
determinaţii generale, fără o ordine precisă.
Aristotel ne spune că Pitagora a fost primul care a încercat să vorbească despre virtute,
dar nu în mod just căci, reducând virtuţile la cifre, n-a putut elabora o teorie veritabilă asupra lor.
Există 10 virtuţi, după cum există 10 sfere cereşti. Dreptatea este un număr înmulţit cu
el însuşi; o determinaţie numerică, un număr cu soţ care multiplicat cu sine însuşi, rămîne
totdeauna cu soţ. O astfel de noţiune este cu totul abstractă şi poate fi aplicată la diferite
circumstanţe şi lucruri.
Pitagoreicii cred în metempsihoză.

3. SCOALA ELEATĂ
Cu şcoala eleată gîndirea filosofică face un progres nu numai cantitativ cît mai ales
calitativ, punînd bazele adevăratei gîndiri filosofice metafizice.

10
 Lăsând în urmă concepţiile hylozoiste ioniene şi postulatul numeric al pitagoreilor,
corifeii acestei şcoli se detaşează prin formularea principiului ultim ca Fiinţa pură, esenţă
simplă, imuabilă și veşnică care stă la temelia mirificei realităţi empirice.
Reprezentanţii ei cei mai de seamă sînt: XENOFON, PARMENIDE, MELISSOS şi
ZENON.

a). XENOFON
Originar din Asia Mică şi contemporan cu Anaximandru şi Pitagora. A trăit aproape l00
de ani, fiind martorul războaielor medice (490 î.Hr. lupta de la Maraton). A scris o lucrare
„Despre Natură" (Peri Fyseos), din care ne-au rămas doar câteva versuri. Critic neînduplecat al
concepţiilor mitologice cântate de Homer şi descrise de Hesiod, Xenofon afirmă că zeităţile
sunt plăsmuiri umane şi că în realitate „totul este unu". Pe acest „unu", el îl denumește
Dumnezeu (Teos), definindu-L ca pe cel mai mare dintre zei şi oameni, care nu poate fi asemuit
cu muritorii nici la chip, dar nici ca spirit. Veşnic, nemişcat, el vede pretutindeni, gîndeşte
pretutindeni, aude pretutindeni. Deşi afirma existenţa unui singur Dumnezeu, filosofia lui
Xenofon nu este monoteistă, ci monistă, deoarece reduce întreaga existenţă a lucrurilor la Unul,
care este „totul în toate”.
b). PARMENIDE
Adevăratul întemeietor al şcolii eleate este Parmenide. S-a născut către sfîrşitul
secolului al VI-lea î.Hr. Gândirea sa o găsim expusă în cea mai importantă lucrare a sa „Despre
natură", scrisă în versuri. Ample fragmente s-au păstrat în comentariile lui Sextus Empiricus şi
Simplicius.
După Parmenide, obiectul cunoaşterii se află dincolo de multiplicitatea aparenţelor
sensibile şi a devenirii, dincolo de esenţele matematice și de numere; iar acesta este Fiinţa cea
una, veşnică şi imuabilă. Fiinţa-Unul există, iar devenirea, transformarea este o iluzie. Tot
ceea ce există derivă fie din fiinţă, fie din nefiinţă. Dacă derivă din fiinţă, atunci există şi nu este
necesar să vină la viaţă.
Dacă derivă din nefiinţă, din neant, atunci nu este nimic, căci din nefiinţă nu poate ieşi
decît nefiinţă, adică nimic. Fiinţa există pur şi simplu, iar multiplicitatea este o iluzie. Parmenide
este primul filosof care formulează principiul identităţii ca element fundamental al oricărei
gîndiri filosofice.

11
 Realitatea, adevărul este ceea-ce-este , adică Fiinţa pură: Acesta (adevărul) este
necreat şi nepieritor, întreg, dintr-o singură origine, nemişcat şi nesfârşit. El nu a fost, nu va fi,
ci este acum tot, deodată, unul, continuu... Ceea-ce-este nu e divizibil, deoarece îşi este absolut
identic sieşi; căci nu este un mai mult, altfel nu ar fi coerent și nici un mai puţin, ci totul plin de
fiinţă. Astfel, totul este o continuitate, căci fiinţa se mărgineşte cu fiinţa.
Totodată, el concepe gândirea şi actul gândirii ca fiind inseparabil de fiinţă: „căci nu
vei găsi gândirea fără ceea-ce-este şi în care ea se exprimă, se manifestă; căci nimic nu este şi nu
va fi în afară de ceea-ce-este.
Multiplicitatea lumii, sesizată în urma perceperii senzoriale, este iluzorie, deoarece
cunoaşterea prin simţuri este falsă. Natura şi lumea empirică nu au o existenţă reală, fiind
supuse schimbării, mişcării şi devenirii.
Contribuţia lui Parmenide este considerabilă. El ajunge să formuleze o filosofie a Fiinţei
pure, prin reducerea multiplicităţii fiinţiale, la o singură Fiinţă absolută. Totuşi, gîndirea sa nu
poate fi considerată ca fiind pur idealistă, deoarece el, ca toţi ceilalţi eleaţi, consideră Fiinţa
pură, într-un anume sens, materială.
c. MELISSOS.
Melissos îşi conturează ideile sale filosofice în funcţie de gîndirea magistrului său,
Parmenide. Aristotel ne informează că spre deosebire de Parmenide, care reprezintă pe Unu în
mod conceptual, ca esenţă a gîndirii, iar Fiinţa pură, ca nelimitată, Melissos susţine că Unu este
conform materiei, iar Fiinţa pură este nelimitată, căci „dacă fiinţa este limitată, finită, atunci
dincolo de fiinţă nu trebuie să mai fie nimic; fiinţa trebuie să fie înconjurată de neant. „Dacă
fiinţa este limitată de neant, atunci trebuie să fie infinită şi nu finită. Nu poate exista un gol în
afara fiinţei, căci, ceea ce este gol, este neant. Ceea ce este neant, nu poate fi". Folosind
categoriile filosofice eleate, el deduce imposibilitatea spaţiului-vid.
d).ZENO ELEATUL
S-a născut probabil în anul 490 î.Hr. Este ucenic devotat al lui Parmenide, a cărui
filosofie îşi propune să o apere în cadrul unei argumentări dialectice. Este considerat de Aristotel
"părinte al dialecticii".
Conţinutul filosofiei sale este în ansamblu întâlnit la Xenofon şi Parmenide, deosebirea
constă în metoda de cugetare şi argumentare, care se apropie foarte mult de raţionamentul
metafizic.

12
 Deşi Zeno este cunoscut mai ales datorită argumentelor sale împotriva pluralismului
pitagoreic și a mişcării, vom reţine din tezele sale doar problema divinităţii.
Punctul de plecare al concepţiei sale despre Divinitate se concentrează cu precădere
asupra noţiunii de identitate, pe care o înţelege, am putea spune, ca pe o constantă fiinţare în
sine. Să urmărim desfăşurarea argumentului său.
Astfel, vorbind despre Divinitate el afirmă: "E cu neputinţă ca, atunci când ceva este, să
se nască; căci acest ceva ar trebui să se nască din acelaşi sau din neacelaşi (n.n. din altcineva sau
din altceva); dar şi una şi alta este cu neputinţă, fiindcă aceluiaşi-ului nu-i revine în mare măsură
să fie creat decât să creeze identicii trebuie să aibă aceleaşi determinaţii unul faţă de altul". Cu
alte cuvinte, Divinitatea sau Fiinţa este identitate, adică, constanta fiinţare în sine, care
include şi actul gîndirii sau, identitatea Divinităţii constă în fiinţarea în sine care presupune ca
act simultan mişcarea gîndului. Există o singură identitate divină, o singură Fiinţă, căci dacă ar
fi mai multe, ele s-ar limita reciproc şi nu s-ar putea afirma că sînt infinite. La fel, „Dumnezeu
este pretutindeni acelaşi, aude, vede şi are celelalte senzaţii pretutindeni, căci dacă nu ar fi
aşa,una din părţile lui Dumnezeu ar avea putere asupra celeilalte, ceea ce este cu neputinţă".
Modul acesta de argumentare este încă valabil şi este folosit cu precădere în construirea
argumentelor privind unitatea Fiinţei lui Dumnezeu.
CONCLUZII - Scoala eleată neagă multiplicitatea şi mişcarea. Există doar un singur
principiu Fiinţa-Unul, care este conceput ca ceva material şi nemişcat. Nu se neagă experierea
seniorială a multiplicităţii şi mişcării, ci acestea sînt considerate ca fiind iluzii. Adevărata fiinţă
poate fi găsită prin gîndire.

4). DEZVOLTAREA ȘCOLII IONIENE.

a. HERACLIT DIN EFES

Nu sunt cunoscute datele naşterii şi morţii lui Heraclit. După Diogene, Heraclit era în
puterea vârstei în timpul celei de a 69 Olimpiade (504-50l î.Hr). El a fost primul filosof care s-a
retras din viaţa politică, cedând în favoarea fratelui sau, titlul de „Basileu”, titlul ereditar în
familia sa. A scris o singură lucrare, intitulată probabil "Muzele" sau „Despre natură", pe care
a depus-o în templul Dianei.

13
 Pentru a înţelege gîndirea sa, este necesar să avem în minte premisa fundamentală de la
care porneşte şi pe care o deduce din experierea impermanenţei realităţilor empirice. Astfel, el
afirmă că norma esenţială a întregii existenţe este devenirea, căci "Totul curge" (Panta rei),
nimic nu subzistă „rămânând aceleaşi". Ca ilustrare foloseşte exemplul râului „nu poţi intra de
două ori în acelaşi râu", apa acestuia fiind în curgere permanentă.
Permanenta devenire nu anulează existenţa unui principiu primordial, ca Fiinţă pură.
Realitatea ultimă este una, însă în acelaşi timp multiplă. Multiplicitatea rezultă din actul
devenirii, care porneşte din tensiunea ce există ca esenţă în identitatea Fiinţei pure. Heraclit
afirmă astfel, unitatea în diversitate şi diversitatea în unitate „Este înţelept să asculţi nu la mine,
ci la Cuvântul (Logos) meu, şi să mărturiseşti că toate lucrurile sunt unu".
Având ca punct de plecare acelaşi principiu al permanentei deveniri sau tensiuni,
Heraclit nu concepe principiul ultim al lumii ca fiind o substanţă determinată, ci ca un întreg
proces fizic, pe care îl atribuie focului. Întreg universul a luat fiinţă din foc şi va dispare prin foc,
în funcţie de procesul de înălţare sau coborâre care are loc.
Totodată el consideră că Unu este Dumnezeu, care este înţelept, Cel înţelept este Unu.
El voieşte şi nu voieşte să fie Zeus. Dumnezeu este Raţiunea (Logosul) universală, imanentă
în toate lucrurile. Raţiunea umană este o parte din raţiunea universală; de datoria omului este
de a trăi conform raţiunii. Raţiunea şi conştiinţa din om sunt elementul focului, iar când acest
element pur părăseşte trupul acesta devine fără nici o valoare, căci rămâne doar apă şi pământ.
Cunoaşterea adevărată este cea conformă eu Logosul universal;
Cunoaşterea individuală, părerea, reprezintă doar strădanii deşarte, sortite neîmplinirii.
Prin formularea legii universale a Logosului şi a participării omulul la el, Heraclit deschide
porţile idealurilor universaliste al etnicilor.
Pentru noi creştinii, doctrina lui Heraclit privind unitatea în diversitate are o
importanţă deosebită, întreaga existenţă ni se prezintă ca o uriaşă unitate în diversitate. Fiecare
lucru material reprezintă o unitate, la fel şi fiecare fiinţă. Din Revelaţia divină ştim că Însuși
Dumnezeu este Unitate în deosebirea Persoanelor. În Iisus Hristos există, de asemenea,
unitate în diversitate-unitatea Persoanei şi diversitatea Naturilor. Însuşi punctul final al unirii
tainice în contemplaţia mistică sau realizarea asemănării cu Dumnezeu după har, reprezintă o
unitate în diversitate; căci unitatea rezultată din abolirea identităţilor particulare, şi-ar pierde
bogata semnificație ontic-spirituală ce caracterizează unitatea în diversitate sau comuniune.

14
 b). EMPEDOCLE
Viaţa lui Empedocle din Sicilia este învăluită în mister. A fost considerat taumaturg şi
făcător de minuni. A scris două poeme „Despre natura" şi „Purificări", din care s-au păstrat
aproximativ 400 de versuri.
Conştient de tensiunea evidentă dintre teoria neîncetatei deveniri a lui Heraclit şi
concepţia lui Parmenide despre Fiinţa pură, ca principiu ultim al lumii. Empedocle încearcă o
sinteză, care să introducă un echilibru conceptual şi valoric între aceste extreme.
Există o Fiinţă pură iar aceasta este materială, fără început, şi fără sfârşit şi într-o
perpetuă devenire. Pentru a împăca principiul imuabilităţii Fiinţei pure cu procesul devenirii,
Empedocle introduce ideea celor patru elemente: pămîntul, apa, aerul şi focul, care stau la
baza întregii existenţe ca particule ultime şi neschimbabile. Din aceste patru elemente îşi trag
existenţa toate lucrurile şi ființele sub acţiunea a două forţe motrice contrarii (dragostea şi ura
sau armonia și discordia, care corespund principiului atracţiei şi separării). Universul este
supus unui proces ciclic, veşnic, de devenire.
În poemul „Purificări", Empedocle susţine metempsihoza, sau transmigrarea sufletelor.
Despre sine afirmă că, în diferite vieţi anterioare, a fost fată, băiat, tufă, pasăre şi peşte de mare.
Importanţa lui Empedocle constă în faptul că reuşeşte să reconcilieze teza lui Parmenide
despre Fiinţa pură şi legea devenirii, prezentă la Heracit. Insă el nu izbuteşte să explice
procesul ciclic, material, al naturii, pe care îl atribuie unor forţe, am putea spune, mitologice.

c. ANAXAGORA DIN CLAZOMENE

S-a născut în jurul anului 500 î.Hr., în localitatea Clazomene din Lidia (Asia Mică). A
fost dascălul lui Pericle. În jurul anului 450 î.Hr. a fost judecat şi condamnat, sub diferite
acuzaţii, de oponenţii politici ai lui Pericle. Scapă din închisoare și se retrage la Lampsacus în
Ionia, unde se va stinge din viaţă.
Din opera sa, ne-au rămas doar fragmente în scrierile lui Simplicius. Anaxagora acceptă
existenţa unei Fiinţe pure, de sine stătătoare, precum şi procesul de devenire care se bazează pe
indestructibilitatea materiei. La baza materiei nu sînt cele patru elemente, ci o serie de
particule materiale indestructibile.
Existenţa coerentă a lucrurilor şi fiinţelor individuale este rezultatul activităţii, unui
principiu suprem pe care Anaxagora îl denumeşte Nous, Gând, Mintea, Intelectul.

15
 "Nous are putere asupra tuturor lucrurilor care au viaţa, atât mari cât şi mici; Nous are
putere asupra întregii mişcări, aşa că ea a pornit-o de la început... Nous a orânduit toate
lucrurile care au fost să fie, toate lucrurile care au existat, care există acum şi vor exista.
"Nous-ul este infinit şi de sine stătător; există prin sine şi în sine", a cărui funcţie este de a
pune în mişcare procesul ciclic de devenire a vieții.
Deşi Anaxagoras nu foloseşte deplin acest concept nou, lui îi revine importanţa de a-1 fi
pus în circulaţie în cadrul gîndirii filosofice antice.

5) ATOMISMUL

a) LEUCIP DIN MILET

Fondatorul şcolii atomiste a fost Leucip din Milet, după cum mărturisesc Aristotel şi
Teofrast. Nu se cunosc detalii despre viaţa sa. Se ştie doar că urma şcoala lui Parmenide, fiind
ucenicul lui Zenon.
Filosofia atomistă reprezintă dezvoltarea logică a premiselor filosofice expuse de
Empedocle, care postulează existenţa celor patru elemente ca particule ultime şi neschimbabile,
fără însă a întreprinde o explicare cantitativă a deosebirilor calitative, implicate în acest nou
concept filosofic.
Exista un număr infinit de unităţi indivizibile care se numesc atomi. Ei nu pot fi
percepuţi, deoarece sunt prea mici şi diferă ca mărime şi formă. Infiniţi ca număr, atomii se
mişcă în spaţiul gol, în vid. Din aceşti atomi, care se mişcau în vid, a apărut lumea senzorială,
în baza mişcării inerente caracteristică atomilor şi fără vreun impuls din partea unei fiinţe
exterioare.
Leucip postulează, în cazul atomilor, o anume auto-suficienţă , căci mişcarea lor nu este
atribuită purei întîmplări. Ba mai mult, se poate observa că atomii lui Leucip primesc fiecare în
parte aceleaşi atribute pe care le posedă "Unul" lui Parmenide.

b). DEMOCRIT DIN ABDARA (probabil 470 î.Hr.- 361 î.Hr.)

Continuatorul lui Leucip a fost Democrit din Abdara, care extinde filosofia atomistă la
sfera epistemologică și etică.

16
 Cunoaşterea propriu zisă porneşte de la obiectul cunoaşterii care se imprimă în
organele de percepere ale subiectului prin "efluenţe" sau "scurgeri", care în esenţă sînt atomi şi
care apoi se imprimă în suflet, şi el un conglomerat de atomi. Există două feluri de cunoaşteri:
adevărată şi neadevărată sau bastard.
Cunoaşterea neadevărată este cunoaşterea senzorială; cea adevărată „este ceva cu
totul deosebit". Însă, fiindcă procesul cunoaşterii are loc prin intermediul atomilor şi
cunoaşterea adevărată este la acelaşi nivel cu cea neadevărată.
Teoria etică a lui Democrit nu are nici o legătură cu atomismul său şi este dominată de
ideea fericirii.
După cum se poate vedea, teoriile lui Democrit nu posedă valoare prea mare şi nu aduce
un aport interesant la progresul cunoaşterii filosofice. În general, ATOMISMUL nu este o
gândire revoluţionară. El duce la concluzii logice, teoriile anterioare printr-o prezentare şi
explicare pur mecanicistă a relaţiilor. Filosofii greci care au urmat nu acceptă această explicaţie
şi consideră că bogăţia fiinţială a lumii nu poate fi redusă, în toate sferele, la o întrepătrundere
mecanică de atomi.

6). PERIOADA SOCRATICĂ

a).SOFISMUL
Reprezentanţii şcolilor filosofice de care ne-am ocupat pînă acum s-au străduit să
determine natura principiului ultim al tuturor lucrurilor. Strădaniile lor, deşi nu fără o anume
valoare intrinsecă, datorită lipsei de continuitate, au dus la o anumită neîncredere în posibilitatea
omului de a explica natura ultimă a lumii. Dacă mai adăugăm la această stare şi afirmaţiile lui
Heraclit şi Parmenide, cu privire la relativitatea validităţii perceperii senzoriale, atunci
neîncrederea sau scepticismul faţă de vechile cosmologii se justifică de la sine. Sistemele
filosofice de până acum se excludeau reciproc. Încă nu se născuse filosoful care să poată
reconcilia antitezele într-o singură sinteză superioară.
Această stare de spirit va face ca filosofii să nu se mai preocupe, de problema
determinării principiului ultim, ci să ia în discuţie omul şi civilizaţia, obiceiurile omului. Cu alte
cuvinte, focarul preocupărilor nu va fi macrocosmosul, ci microcosmosul.

17
 Sofismul, un nou curent în gîndirea filosofică greacă, nu se va deosebi de vechile
cosmologii numai prin obiectulsău, ci şi prin metoda sa de lucru. El nu exclude observarea
empirică ce se caracterizează prin deducţie. Totuşi, sofistul va aduna un material informativ
enciclopedic din care va trage concluzii practice dar şi teoretice. Metoda de lucru sofistă va fi
deci empirico-deductivă.
Sofiştii se mai deosebesc de precursorii lor şi în ceea ce priveşte scopul urmărit de ei.
Aceştia din urmă doreau să descopere adevărul obiectiv despre lume. Obiectivul sofiştilor era
practic şi nu speculativ. Aşa se face că ei vor deveni adevărate instrumente de promovare a
culturii şi educaţiei în cetăţile Greciei antice.
Deşi la început termenul de sofist nu avea o conotaţie negativă, prin atitudinea lor ostilă
faţă de Socrate şi Platon, prin folosirea unor raţiuni false în baza cărora adevărul era respins şi
pus sub semnul întrebării, iar ceva fals argumentat ca fiind plauzibil, sofiştii au ajuns să fie
consideraţi şarlatani, atrăgîndu-şi un prost renume. Dintre sofişti îi amintim pe următorii:
- Protagoras - născut în 481 î.Hr. la Abdera, în Tracia. Este cunoscut, în special, pentru
afirmaţia sa extrem de controversată, că „omul este măsura tuturor lucrurilor”, acelor care sunt,
fiindcă sunt, acelor care nu sunt, fiindcă nu sunt.
Care este sensul acestei afirmaţii este greu de spus. Reţinem parerea lui Platon, care
admite interpretarea individualistă a perceperii senzoriale, în sensul că acelaşi lucru este
perceput de mai mulţi indivizi în mod deosebit.
- alți sofiști: Hippias, Gorgias (a cărui gîndire este caracterizată de un puternic nihilism),
pe Thrasymachus din Calcedon (care afirmă dreptul celui mai puternic) şi Antiphon din
Atena (promotorul egalităţii tuturor oamenilor şi denunţătorul deosebirilor dintre nobili şi
oamenii de rând, dintre greci şi barbari).
Împotriva relativismului sofist se vor ridica adevăraţii stîlpi ai gîndirii filosofice:
Socrate şi Platon, cares-au străduit să pună pe temelii puternice adevărata cunoaştere filosofică.

b).SOCRATE
S-a născut în jurul anului 470 î.Hr, fiind fiul unui cioplitor de piatră, Sophroniscus, şi al
lui Phaenarete. Prima parte a vieţii sale se desfăşoară în epoca de mare înflorirea Atenei. Perşii
au fost învinşi la Platae în 479, iar Atena devine o putere maritimă.Socrate duce o viaţă de ascet.

18
 Perioada de început a gîndirii sale filosofice este dominată de speculaţiile cosmologice.
Nemulţumit de ideile filosofice existente, părăseşte filosofia naturalistă şi încearcă să
concretizeze un sistem propriu de gîndire.
Se căsătoreşte cu Xantipa, în perioada războiului peloponezian, în care el se distinge cu
ocazia bătăliei de la Potidaea (43l/430).
Nu după mult timp, Socrate intră în conflict cu oligarhii Atenei, deoarece refuză sa ia
parte la crimele împotriva unor cetăţeni de frunte ai cetăţii. Așa se întîmplă că în anul 400/399 el
însuşi va fi adus în faţa tribunalului sub acuza: "vinovat că nu cinsteşte zeii adoraţi de senat, că
introduce practici religioase noi şi neobişnuite şi că este corupător al tineretului”. Acuzatorul
cere pedeapsa cu moartea.
Prima acuzaţie nu a fost niciodată expusă clar, însă cea de a doua se referă la funcţia sa
de educator, în care calitate, ar fi îndrumat tineretul, să ia o atitudine critică faţă de "democraţia"
ateniană.
Acuzatorii lui Socrate sperau că acesta va pleca în exil. Totuşi, el se prezintă în faţa
tribunalului, care îl condamnă la moarte prin otrăvire. Socrate îşi va bea cu seninătate cupa
otrăvită. Moartea lui este relatată de Platon în Phaedo.
- Activitatea filosofică - Contribuţia fundamentală a lui Socrate în domeniul filosofiei
constă în folosirea definiţiilor universale şi a argumentelor inductive. Preocuparea sa a fost să
realizeze, concepte stabile, fixe şi aceasta, împotriva sofiştilor, care propuneau doctrine relative,
respingînd ideea necesarului şi a universului valid.
Definiţiile universale.
Socrate va sesiza primul că, conceptul universal ramîne valabil, pe când instanţele
particulare pot să se deosebească între ele. Cu alte cuvinte, definiţia ramîne, în timp ce excepţii
pot interveni. Să luăm, ca exemplu, definiţia aristotelică „Omul este un animal raţional". Ca
indivizi, oamenii pot avea calităţi sau daruri diferite; unii au calităţi intelectuale deosebite, alţii
nu. Unii trăiesc potrivit raţiunii, alţii sînt dominaţi de instinct şi impuls. Sunt oameni care nu fac
uz de raţiune, fie că dorm, fie că sînt bolnavi mintali. Insă, toate animalele care posedă raţiunea,
fie că o folosesc, fie că nu fac uz de ea, datorită unor motive obiective sau subiective, sunt
oameni. Definiţia omului îşi găseşte împlinirea în astfel de fiinţe şi prin urmare definiţia rămîne
validă în toate cazurile. Deci, dacă este om, atunci este animal raţional, iar dacă este animal
raţional, atunci este om.

19
 Cât priveşte argumentele inductive, Aristotel ne atrage atenţia că Socrate nu foloseşte
inducţia din punctul de vedere al logicianului. Metoda folosită de el, lua forma unei conversaţii,
adică forma dialectică. De exemplu, în cadrul conversaţiei, el afirma că nu ştia ce înseamnă
curajul și folosea ocazia de a întreba pe alţii să-i clarifice problema. Atunci partenerul la
discuţie emitea o definiţie, Socrate încerca să clarifice punctele delicate sau mai dificile pînă ce
întregul subiect era limpezit. Dialectica purcedea de la definiţii mai puţin corecte spre definiţii
adecvate, sau de la consideraţii asupra unor exemple particulare spre definiţii universale. Deşi
unii au văzut în aceasta metodă un mijloc folosit de Socrate pentru a-şi umili partenerii de
discuţii, ţinta sa nu era aceasta. El dorea să dea naştere unor idei adevărate, sub forma unor
definiţii, a căror scop nu era speculativ, ci practic. De aici și preocuparea sa faţă de morală.
Aristotel afirmă că Socrate era "preocupat de probleme morale", sau mai precis de
„trăsăturile esenţiale ale caracterului și în legătură cu aceasta, el a fost primul care a ridicat
problema definiţiilor universale." Iar Platon, în Apologia sa, spune că Socrate a încercat, la
judecata sa „să convingă pe fiecare om în parte că trebuie sa privească spre sine şi să caute
virtutea şi înţelepciunea înainte de a se îngriji de interesele sale particulare; să privească spre
Stat înainte de a se îngriji de interesele Statului; aceasta fiind ordinea pecare fiecare om trebuie
să o observe în toate acţiunile sale."
Acelaşi accent etic îl găsim şi în epistemologia socratică; căci pentru el cunoaşterea se
realizează prin acţiunea sau fapta morală. De aici strânsa legătură dintre cunoaştere şi morală.
După Socrate, cunoaşterea şi virtuţile sunt una, în sensul că înţeleptul ştie ceea ce este
drept şi astfel va face ceea ce este drept. Cu alte cuvinte, nimeni nu săvârşeşte răul în mod voit;
sau mai precis, nimeni nu alege răul ca atare. Astfel, etica socratică se prezintă ca o structură
noetic-axiologică. Din identificarea dintre înţelepciune sau cunoaştere şi virtute rezultă unitatea
virtuţii. În realitate, există doar o singură virtute, perspectiva asupra a ceea ce este bun în om,
iar aceasta duce la sănătatea şi armonia sufletului uman. Intelectualismul etic al lui Socrate mai
are drept consecinţă imediată posibilitatea de învăţare a virtuţii, de educare pe calea virtuţii. Și
sofiştii susţineau posibilitatea învăţarii artei virtuţii, însă, spre deosebire de ei, Socrate îşi
îndreaptă cercetările sale în domeniul moralei, spre descoperirea unor norme morale constante
universale. Metoda lui Socrate era DIALECTICĂ şi nu simpla învăţare prin predare, de aici
reiese că virtutea poate fi învăţată ca rezultat al identificării virtuţii și cunoaşterea. Este necesar
aici să facem o clarificare: cunoaşterea intelectuală a ceea ce este virtutea poate fi împărtăşită

20
prin instruire, dar nu şi virtutea. Totuşi, dacă se afirmă că înţelepciunea este o convingere reală
personală, atunci, dacă o astfel de înţelepciune poate fi învăţată, este posibil ca şi virtutea să fie
învăţată. Ceea ce trebuie să reţinem este că învăţarea pentru Socrate nu înseamnă o simplă
instruire raţională, ci a îndruma pe om spre o reală percepere.
In ceea ce priveşte RELIGIA: Socrate a vorbit adeseori despre zei, fâcând fără îndoială
referire la zeităţile greceşti. Totuşi, se discerne în învăţătura sa şi o tendinţă spre o concepţie
mai pură despre divinitate. Astfel, pentru Socrate, cunoaşterea zeilor nu este limitată, ei fiind
prezenţi pretutindeni şi ca atare cunosc tot ceea ce se săvîrşeşte şi se spune. Intrucît, ei ştiu ceea
ce este bine, omul trebuie să se roage pentru împlinirea binelui şi nu pentru lucruri anume,
cum ar fi aurul. Ocazional, întâlnim în gîndirea socratică credinţa într-un singur Dumnezeu,
dar, se pare, că el nu a fost preocupat în special de monoteism sau politeism.
În ceea ce priveşte OMUL, Socrate învaţă că trupul uman este un conglomerat luat din
lumea materială şi astfel raţiunea omului este o părticică din Raţiunea universală. Această idee
va fi preluată şi de alţi gînditori, aşa cum s-a întîmplat cu învăţătura sa despre teleologia
antropocentrică.
Organele simţurilor au fost date omului nu numai pentru a fi folosite ca simţuri
corespunzătoare, ci teologia antropocentrică le extinde şi în sfera fenomenelor cosmice. Zeii ne
dau o lumină fără de care nu putem vedea; iar Providenţa poate fi simţită în darurile de mâncare
pe care pămîntul le dă omului.
Speculaţiile lui Socrate nu se întind prea departe în acest domeniu, mai ales pentru că el
este preocupat doar de conduita umană, prin care, după părerea sa, se revelează Divinul.
Punctul de legătură dintre Divin, Logos şi om se realizează în sufletul şi în conştiinţa morală a
omului. Socrate se referă la "o voce divină", ce se adresează sufletului uman şi care îl opreşte
de la săvîrşirea faptelor dăunătoare sufletului.
Privită în ansamblu, filosofia socratică cu metodele sale de cercetare se concentrează în
special asupra cunoaşterii de sine a omului; sarcină în realitate mult prea dificilă şi destul de
îndepărtată ca posibilitate de realizare. Totuşi, autocunoaşterea sau cunoaşterea de sine este o
obligaţie, căci nimeni nu este rău în mod voluntar, ci numai datorită necunoaşterii de sine.

21
 Lectură
"In fiecare este conţinută o părticică din fiecare, cu excepţia spiritului. In unele însă, este
conţinut Spiritul (Nous). Tot restul participă la fiecare: spiritul însă este infinit, de sine stătător, şi
nu este amestecat cu nici un lucru, dar singur, independent, pentru el. Căci dacă nu ar fi putut fi
pentru el, ci amestecat cu altceva, el ar participa la toate lucrurile, încît s-ar putea spune ca ar
putea fi amestecat cu ceva. Căci în fiecare este cuprinsă o parte din fiecare, cum am spus mai
înainte. Si atunci substanţa cu care s-ar amesteca, l-ar opri, aşa încît el n-ar mai putea exercita
complet stăpînirea sa asupra oricărui lucru, ca şi cum dacă ar fi fost singur pentru el. Câci el este
cel mai subtil dintre lucruri şi cel mai mare. Si asupra tuturor celor ce au un singur suflet, mari
sau mici, spiritul stăpîneşte. Si tot ce se amestecă aici şi se deosebeşte se separă una de alta,
spiritul o cunoaşte. Iar Spiritul orânduieşte totul, cum trebuie să fie în viitor şi cum era mai
înainte şi cum este în prezent. Si, în acelaşi fel, pe acest vîrtej pe care îl împlinesc acum astrele,
soarele, luna, substanţele aerului şi eterului, care se separă una de alta. Separarea lor este tocmai
urmarea acelui vîrtej. Si anume se separă ce este rar de ceea ce este dens, caldul de rece,
luminosul de întunecat, uscatul de umed. In acestea sînt date multe părţi, din multe substanţe.
Nimic nu se separă însă în întregime de celelelte sau de o parte, cu excepţia sufletului."
(Anaxagora)

c). FILOSOFIA LUI PLATON

VIAŢA: PLATON a fost fără îndoială unul dintre cei mai mari filosofi ai lumii. S-a
născut la Atena, probabil în jurul anului 428-427 î.Hr., într-o familie aristocrată. Primul său
nume a fost Aristocles; numele de Platon, fiindu-i atribuit datorită robusteţei sale. Tatăl său,
Ariston, moare de timpuriu, iar el va creşte în casa tatălui său vitreg, fiind educat în tradiţiile
regimului periclean. Participă la războiul peloponezian, luptînd la Arginusae (406). Nu se
angajează în viața politică a ţării, probabil datorită condamnării şi morții lui Socrate, magistrul
său, după spusele lui Diogenes Laertius (care ne mai informează ca Platon a studiat pictura, a
scris poeme, poeme lirice şi tragedii). De la filosoful heraclitian, Cratylus, Platon a învăţat că
lumea perceperii senzoriale este în permanentă curgere și astfel nu poate fi obiectul adecvat al
cunoaşterii adevărate şi sigure; iar de la Socrate, a reţinut că o cunoaştere adevărată şi sigură
este realizabilă la nivel conceptual.

22
 Participă la judecata lui Socrate, însă nu va fi de faţă la moartea acestuia. După moartea
lui Socrate se retrage la Megars, împreună cu Euclid şi apoi la Atena. Călătoreşte la Cyrene, în
Italia și probabil în Egipt. În Italia și Sicilia a călătorit pentru a discuta cu membrii şcolii
pitagoreice.
La reîntoarcerea sa la Atena, găseşte Academia (388-387) lîngă sanctuarul eroului
Academus. Această Academie poate fi numită prima universitate europeană, căci studiile
efectuate aici nu se limitează doar la filosofie, ci se extind şi asupra unor ştiinţe auxiliare, cum ar
fi matematica, astronomia şi ştiinţele fizice; iar membrii Academiei adorau în comun Muzele.
La Academie veneau să studieze tineri, nu numai din Atena şi, ca dovadă că această şcoală nu
era o simplă „societate filosofică de mistere", ci aici se studia în mod ştiinţific, celebrul
matematician Eudoxus îşi transferă şcoala sa de la Cyzic la Academia din Atena.
Am accentuat caracterul ştiinţific al Academiei, deoarece Platon avea ca scop să creeze
în şcoala sa adevăraţi conducători şi bărbaţi de stat. El nu îşi învăţa ucenicii săi doar retorica, ci
toate ştiinţele cunoscute la vremea respectivă, iar ca o coroană a cunoaşterii se învăţa filosofia.
Platon nu a supravegheat numai studiile de la Academie, ci el însuşi a predat, probabil
faima sa de învăţător a dus la cea de a doua călătorie a sa la Syracusa, în 367, la invitaţia lui
Dion, pentru a-1 îndruma pe Dionisie al II-lea. Datorită unor neînţelegeri dintre Dion şi Dionisie
II, Platon se reîntoarcere la Atena. La 361 revine la Syracusa la stăruinţele lui Dionisie al II-lea,
care dorea să continue studiile filosofice. Platon spera că va putea folosi această ocazie pentru a
schiţa o constituţie, propunând o federaţie a statelor greceşti împotriva pericolului cartaginez.
Opoziţia va fi însă prea mare, iar el va reveni la Atena la 560, fără a realiza acest deziderat. Îşi
continuă activitatea în cadrul Academiei până în anul morţii sale, la 348-347 î.Hr.
OPERA LUI PLATON este extrem de cuprinzătoare. După toate informaţiile, lucrările
sale ne-au parvenit în întregime. Nu se ştie însă nimic despre prelegerile pe care el le-a ţinut la
Academie. Nu putem să nu presupunem că el nu a scris nimic despre cele predate de el.
Există deja o periodizare a operei lui Platon, acceptată aproape de toţi cei care au scris
despre el, și anume:
a. Perioada socratică. Acestei perioade îi aparţine un număr de nouă lucrări, printre
care Apologia lui Socrate, Critico, Euthyphon etc;
b. Perioada de tranziţie. Cuprinde şapte lucrări: Gorgias, Meno Euthydemos, Hjppiae I
şi II, Cratylus şi Menexenus;

23
 c. Perioada de maturitate. Sunt incluse în această epocă creatoare patru lucrări de
seamă în care Platon îşi expune propria sa filosofie: Symposion, Phaedon, Republica și
Phedros.
d. Perioada de bătrâneţe. În această perioadă au fost redactate opt dialoguri, printre
care Timaios, Parmenides etc și în cele din urmă sunt scrisorile sale, scrise după moartea lui
Dion, la anul 353 î.Hr.
Platon nu a scris un tratat complet în care să-şi prezinte filosofia sa într-un sistem
filosofic definitivat. Gîndirea sa se dezvoltă treptat, în toate lucrările sale, reliefând aspecte noi,
elaborând sau clarificând unele doctrine filosofice, sau introducând unele modificări.
FILOSOFIA LUI PLATON.
Aidoma lui Parmenide, Platon susţine „că datoria metafizicianului este de a contempla
în lucrări însăşi Fiinţa. Totuşi, nu se absoarbe totul într-o unitate a Fiinţei absolute și imuabile,
recunoscând că există grade în ordinea Fiinţei. În această ordine a Fiinţei el descoperă adevăruri
metafizice profunde, înţelegînd că dacă există lucruri mai mult sau mai puţin perfecte, mai mult
sau mai puţin frumoase şi bune, mai mult sau mai puţin demne de iubire, lucruri în care
bunătatea se află într-o stare mai puţin determinată, dar care "participă la bunătatea, după cum se
spune în filosofie, în mod necesar trebuie să existe o Fiinţă în care bunătatea, frumuseţea,
perfecţiunea să se afle într-o stare pură şi care să fie raţiunea de a fi a frumuseţii şi bunătăţii
tuturor. În acest fel, el arată spre Dumnezeu cel adevărat, transcendent, şi deosebit de lume,
care lui îi apare ca, Bunătatea însăşi, Binele absolut, Binele în persoană, dacă putem spune aşa
ceva.
Contribuţia filosofiei lui Platon nu se reduce numai la atât, deşi un astfel de postulat
filosofic face mai mult decât cinste gîndirii sale, ci fundamentează şi o filosofie a ideilor, a
formelor arhetipale, care se leagă de ontologie, de fiinţialitatea universului şi a tot ceea ce
există în el.
In lucrarea sa, Republica, Platon presupune că ori de câte ori o pluralitate de lucruri
individuale au un nume comun, ele au şi o idee sau formă corespunzătoare. Aceasta este natura
sau calitatea universală sau comună cuprinsă în concept. De exemplu: frumuseţea. Există mai
multe lucruri frumoase, noi, însă, formulăm un singur concept universal de frumuseţe, iar Platon
presupune că aceste concepte universale nu sunt pur subiective, ci în ele descoperim esenţe
obiective. Avem, ca exemplu, o pluritate de nume: Ioan, Petru, Pavel etc. Însă, atunci când

24
spunem că ei sînt oameni, cuvîntul om face abstracţie de indivizii denumiţi cu aceste nume, de
particularităţile lor individuale, reţinând doar trăsăturile de bază ce permit acestora să intre în
categoria "om". Ideea comună tuturor oamenilor este omenitatea lor, iar aceasta nu este
„altceva decât o esenţă obiectivă ce formează arhetipul tuturor oamenilor”.
Aceste esenţe obiective sunt denumite de Platon idei sau forme, cuvinte folosite de el
fără discriminare, în sensul că ele au acelaşi conţinut ideatic.
Fără a intra în problematica teoriei ideilor platonice, aceasta nefiind pe deplin
clarificată, este suficient să reţinem că, în concepţia lui Platon, acestea au o existenţă separată.
În „Phaedon”, Platon afirmă că sufletul a existat înainte de a se uni cu trupul, într-un tărîm
transcedental, unde contempla entităţile inteligibile subzistente sau Ideile care par a constitui o
pluritate de esenţe distincte. Procesul cunoaşterii constă în esenţă în amintirea ideilor pe care
sufletul le-a contemplat cândva, în starea de pre-existenţă. În „Timaeus”, Platon argumentează
că Dumnezeu sau Demiurgul formează lucrurile din aceasta lume potrivit tiparului dat de
Forme sau Idei. Aceasta implică o existenţă separată a ideilor sau Formelor arhetipale, nu
numai în funcţie de lucrurile materiale sau sensibile care sunt modelate după ele, ci şi în funcţie
de Demiurg, care le foloseşte drept tipare.
Ideile sau formele platonice stau la baza constituirii lucrurilor în specii: omul în sine este
ceea ce face ca Ioan să fie om, frumuseţea este ceea ce face ca o floare sa fie frumoasă etc. Cu
alte cuvinte, ideile platonice sunt esenţele şi perfecţiunile lucrurilor şi fiinţelor.
Relaţia dintre idei şi lucrurile sensibile este concepută de Platon în sensul unei
asemănări sau participări a lucrului la esenţă. Aici se ridică însă întrebarea: cum se face că e
posibil să existe ceva în afară de idei sau de realitatea pură? Sau, cu alte cuvinte, care este
lucrul care participă la idei şi care primeşte de la acestea asemănarea sau chipul?
După Platon, acest lucru este materia sau infinitul (apeiron). Însă, cum
ideile sunt existente prin ele însele, el este forţat să accepte că materia este ceea ce nu este, un
fel de „nefiinţă-existentă”. Această doctrină platonică neaminteşte de conceptul vedic de „sat”
şi „asat” (fiinţă şi nefiinţă), în care „asat” nu este nimic altceva decât „sat” fără caracteristicile
individualizante. De altfel, problema fiinţei şi nefiinţei va fi clarificată de Aristotel.
COSMOLOGIA ŞI PSIHOLOGIA PLATONICĂ.
În „Timaeus”, Platon afirmă că: lumea este opera unui "dumnezeu" denumit
"Demiurg" sau Creator. Atunci când începe lucrarea sa de creare, el priveşte la modelul ideal,

25
la idei, şi purcede la modelarea lumii orânduite dintr-un haos pre-existent, denumit spaţiu.
Întrucât imaginea trebuie să fie însufleţită şi inteligentă, iar inteligenţa nu poate exista decât în
suflet, Demiurgul modelează un suflet cosmic, dintr-o substanţă primordială. După aceasta
crează elementele, impunându-le forme geometrice asupra organelor rudimentare deja prezente
în haos; din ele construieşte corpul lumii şi înfăşoară în jurul ei sufletul cosmic, creând o lume
orânduită care este fiinţa însufleţită.
În timp ce purcede la crearea feluritelor fiinţe care să locuiască în univers, el modelează
în special sufletele individuale din aceeaşi substanţă primordială din care a modelat sufletul
cosmic; totuşi conţinutul acestei substanţe primordiale, folosită la crearea sufletelor individuale,
este mai puţin perfect decât cel folosit în cazul sufletului cosmic. Pe parcurs, porunceşte sub-
zeilor să adauge acestor suflete create de el nemuritoare, alte părţi care vor fi însă pieritoare.
După prima întrupare, sufletele vor fi supuse transmigrării, fie în trupuri umane, fie de animale.
Concepţia platonică despre nemurire, care se conturează în doctrina despre
reîncarnare sau metempsihoză, este legată de cea referitoare la anamneză, care joacă un rol
fundamental în epistemologia platonică.
În cosmologie, Platon este optimist, căci întruparea este ceva natural. În contextul etic,
el este însă pesimist, căci întruparea sau condiţia pământească este suferinţă pentru suflet.
Pentru a contrabalansa aceste extreme, Platon sugerează o teorie originală. În starea de
întrupare sufletul nu a căzut ci, chiar când se află în noi, el îşi continuă viaţa la un nivel
superior, acela al inteligenţei, dar noi nu sîntem conştienţi de acest lucru. Nemurirea pentru el
este universală, întrucât şi sufletele plantelor sunt nemuritoare.
Cât priveşte sufletul în sine, Platon îl consideră ca fiind o entitate de sine stătătoare,
separat de trup, cea mai valoroasă posesiune a omului.
In lucrarea sa „Legile” (Nomoi), el defineşte sufletul ca "mişcare iniţiatoare" sau
"izvorul mişcării". Sufletul este anterior trupului în sensul că este superior acestuia şi de
aceea el trebuie să stăpânească trupul. În „Timaeus”, ne atrage atenţia să "singurul lucru care
există şi care posedă propriu-zis inteligenţă este sufletul şi că acesta este un lucru invizibil, pe
când apa, focul, pămîntul şi aerul sînt corpuri vizibile". Iar în „Phaedros”, accentuează că
"sufletul nu este un simplu epifenomen al trupului."
Deşi afirmă deosebirea esenţială dintre trup şi suflet, Platon nu "neagă influenţa
exercitată asupra sufletului prin şi de către trup. De aceea, el consideră educaţia fizică ca parte

26
integrantă necesară adevăratei educaţii şi respinge anumite tipuri de muzică, care produc în
suflet stări delirante. Este posibilă şi o influenţă negativă asupra sufletului, rezultantă a unei
proaste educaţii fizice şi a unei vieţi vicioase.
In sine, SUFLETUL are TREI FACULTĂŢI:
a. Facultatea RAŢIONALĂ (tologhistikon)
b. Facultatea AFECTELOR (tothimoeides)
c. Facultatea APETITIVĂ (toepithymitikon).
FACULTATEA RAŢIONALĂ este cea care deosebeşte pe om de animale şi este cea
mai înaltă formă a sufletului, fiind totodată nemuritoare şi înrudită cu divinul. Celelalte două
facultăţi sînt trecătoare. Facultatea afectelor este mai nobilă şi trebuie să fie un aliat al
raţiunii. În „Timaeos”, Platon localizează cele trei facultăţi astfel: facultatea raţională în cap,
cea a afectelor în piept şi ultima, facultatea apetitivă sau a poftelor, puţin mai jos de
diafragmă. Numai partea raţională este nemuritoare, deşi în Republica şi în Phaedros, se
sugerează că sufletul este nemuritor în totalitatea sa.
Pentru a dovedi nemurirea sufletului sunt aduse de Platon mai multe argumente,
reţinem doar argumentul bazat pe cunoaşterea apriorică sau anamneză. Oamenii posedă
cunoaşterea unor norme absolute sau standarduri după cum se poate observa din judecarea
comparativă a valorilor. Aceste norme absolute nu există în lumea senzorială şi, ca atare, omul
trebuie să fi luat cunoştinţă de ele într-o stare de preexistență. Tot odată, perceperea senzorială
nu ne furnizează o cunoaştere a necesarului şi universului. Întrucât un tânăr, care nu a învăţat
matematică, poate fi determinat, în baza unor întrebări să afirme adevăruri matematice şi întrucât
el nu a fost iniţiat de nimeni în astfel de probleme pe care nu le poate deduce nici prin perceperea
senzorială, este de la sine-înţeles că el le-a deprins într-o stare de existenţă anterioară şi că în
realitate procesul de învăţare este pur şi simplu un proces de aducere aminte de anamneză.
Acest argument afirmă doar pre-existenţa sufletului şi nu continuarea lui după moarte, de aceea
el trebuie judecat în contextul altui argument, al contrariilor. În „Phaedos”, Socrate afirmă că
contrariul rezultă din contrarii. De ex: tare-slab; somn-trezvie; trezvie-somn. Tot aşa şi viaţa şi
moartea sunt contrarii. Din viaţă se produce moartea şi, prin urmare, trebuie să deducem că din
moarte ajungem din nou la viaţă. Acest argument se bazează pe presupunerea nedovedită a
procesului existenţial ciclic. Aceste argumente nu ne satisfac, mai ales pentru faptul că ele nu
spun nimic despre condiţia sufletului în starea de separare de trup și apoi ele duc la afirmarea

27
doctrinei reîntrupării sau a metempsihozei, învăţătură specifică platonismului şi
neoplatonismului. Trebuie observat că psihologia platonică nu este elaborată sistematic şi ea
trebuie văzută mai ales în perspectiva preocupărilor etice ale lui Platon.
Etica lui Platon este evdomonistă, în sensul că ea se concentrează
mai ales asupra realizării Binelui Suprem (Summum Bonum) și constă în adevărata dezvoltare
a personalităţii umane ca fiinţă raţională şi mai ales în dreapta cultivare a sufletului şi în
bunăstarea armonioasă a vieţii. Căci atunci când sufletul omului s-a realizat în starea ideală în
care trebuie să se afle, abia atunci omul este fericit.
Viața bună sau fericirea omului trebuie să cuprindă cunoaşterea a tot ceea ce este
adevărat lucrurilor atemporale. La aceasta se adaugă, se înţelege, şi cunoaşterea realităţilor
imediate cu care omule confruntat.
Cunoaşterea, în contextul etic, este identificată de Platon, după
Socrate, cu virtutea şi aceasta mai ales împotriva sofiştilor. Prin această identificare dintre
cunoaştere şi virtute se exprimă de fapt ideea că Binele nu este doar un termen relativ, oarecare,
ci se referă la ceva absolut şi neschimbător, căci altminteri nu ar fi putut fi „obiect” al
cunoaşterii. La fel ca şi cunoaşterea, virtutea poate fi dobîndită.
Există patru virtuţi cardinale: ÎNŢELEPCIUNEA (sophia), CURAJUL, vitejia sau
bărbăţia (andreis), CUMPĂTAREA (sophrosyni) şi DREPTATEA (dkaiosyni). Înţelepciunea
este virtutea facultăţii sau a părţii raţionale a sufletului; curajul este pus în legătură cu
facultatea afectelor; cumpătarea constă din unirea facultăţii afectelor şi a facultății apetitive,
sub îndrumarea sau stăpînirea rațiunii. Cât priveşte dreptatea „aceasta este o virtute generală şi
este rezultatul îndeplinirii armonioase, de către fiecare facultate a sufletului, a sarcinilor ce le
revin. Nimeni nu sâvârşește răul de dragul răului, iar săvîrșirea răului constă în necunoaştere,
sau mai precis în întunecarea adevăratei puteri de către pasiune”. Acest lucru nu înlătură
responsabilitatea căci, după Platon, chiar și cel care cunoaşte Binele absolut își poate lăsa
judecata să fie întunecată de pasiune, cel puţin temporar şi pentru aceasta el este normal
responsabil. Cel mai mare rău pe care omul îl poate suferi este nedreptatea. De aici, a săvîrşi
nedreptatea este cel mai mare rău, întrucît un astfel de act confirmă răul din suflet.
Concepţia morală sau eticăa lui Platon este pusă în practică mai ales în contextul
teoriei sale politice, a teoriei referitoare la stat. Statul este compus din indivizi şi există cu
scopul realizării vieţii bune. El (statul) nu este un organism sau o personalitate ce se poate

28
dezvolta în voie, fără a da atenţie legii morale, căci aceasta nu este un arbitru pentru bine sau rău,
izvorul propriului său cod moral sau justificarea absolută a propriilor acţiuni. Statul există pentru
a sluji nevoilor oamenilor. Oamenii nu sunt independenţi unii de alţii ci au nevoie unul de
celălalt, de cooperare cu alţii în scopul producerii celor necesare vieţii. Totuşi statul nu există
numai pentru satisfacerea nevoilor economice ale oamenilor, întrucât omul nu este o simplă
„fiinţă economică", ci şi pentru realizarea fericirii lor, a unei vieţi fericite, în acord cu principiile
dreptăţii. De aici necesitatea educaţiei, căci membrii statului sînt fiinţe raţionale, dar nu orice fel
de educaţie, ci numai acea educaţie care are în vedere adevărul şi binele, cei care fixează
principiile unei astfel de educaţii trebuie să posede cunoaşterea a ceea ce este în realitate
adevărat şi bun, cu alte cuvinte, trebuie să fie filosofi.
În sânul statului există, după părerea lui Platon, trei clase. Le enumerăm în ordinea
ascendentă:
1. Clasa muncitorilor, a artizanilor, a căror obligaţie este de a produce cele necesare pentru
satisfacerea nevoilor economice ale Statului.
2. Clasa apărătorilor sau păzitorilor, a căror menire este de a apăra statul şi de a contribui la
respectarea legilor.
3. Ultima şi cea mai importantă clasă este cea a filosofilor sau a conducătorilor, aleși din clasa
apărătorilor. Aceştia trebuiesă fie înţelepţi şi puternici. Ei trebuie să iubească Statul şi să se
identifice cu interesele acestuia.
Cât priveşte rolul femeii în stat, descoperim la Platon o apreciere a acesteia, întrucît el
susţine necesitatea educării femeii la fel cu bărbatul. Chiar dacă femeia este mai slabă decât
bărbatul, în femeie se găsesc aceleaşi daruri naturale ca şi în bărbaţi. Unele femei, bine calificate,
pot primi sarcini în activitatea de păzire și apărare a Statului.
Arta - Despre artă Platon nu are o concepţie clar expusă. Totuşi, el consideră că arta are
ca origine instinctul natural de exprimarea omului. În esenţa sa, arta este o imitare, la baza
căreia stă ideea sau forma. Astfel, pictura unui om este o copie a unui om. Prin urmare, arta
este o imitare a imitaţiei. De aceea, opera unui artist se îndepărtează de două ori de același
adevăr. Mai limpede spus, omul este o imitare a ideii arhetipale de om, iar portretul pictat al
unui om este o imitare a imitării arhetipului. În artă, ca în întreaga gîndire platonică, arbitrul
suprem este raţiunea, care singură trebuie să decidă între ceea ce este rău şi ceea ce este bun. In
contextul Statului, arta este o sferă a activităţii umane.

29
 Influenţa lui Platon în domeniul filosofiei a fost uriaşă în pofida faptului că nu ne-a lăsat
un sistem de filosofie definit. Viaţa sa a fost o dăruire totală faţă de adevăr, faţă de adevărul
veşnic și absolut, în care a crezut cu tărie. Gîndirea sa nu este pur teoretică, căci, aşa cum am
văzut ea se materializează în concepţia sa etică şi politică.
Primul dintre cei mai mari corifei - continuatori ai săi a fost ARISTOTEL. Prin
intermediul platonismului şi al neoplatonismului influenţa sa se va face simţită în gândirea
Fericitului Augustin sau a unor Părinţi bisericeşti greci cum au fost Părinţii Capadocieni,
Dionisie Pseudo-Areopagitul şi alţii. În secolulal Xll-lea, mişcarea platonică reînvie în contextul
activităţii Scolii de la Chartres. Ideile din Republica lui Platon se resimt în Utopia lui Thomas
More. Nici în timpurile moderne şi contemporane Platon nu a rămas fără urmaşi. Menţionăm în
treacăt pe platoniştii de la Cambridge şi apoi pe A.N.Whitehead şi Nicolai Hartmann. Lectură:
"Cu această cuvîntare am ajuns la al patrulea fel de nebunie, care face ca un om, când
priveşte frumuseţea de aici, aducându-şi aminte de frumuseţea cea adevărată, să capete aripi;
astfel înaripat, el doreşte să-şi ia zborul, dar neputînd, priveşte în sus ca şi păsările, fără să-i pese
de cele de pe pămînt şi de aceea este socotit nebun. Insa această nebunie se arata a fi cea mai
bună şi de cea mai aleasă obîrşie, şi pentru cel care o are şi pentru cel care se împărtăşeşte în ea
şi tocmai participare la ea alcătuieşte ceea ce noi numim dragoste de frumos, din pricina care ia
numim pe cineva îndrăgostit.
Căci, cum s-a spus, orice suflet omenesc a contemplat esenţa; altfel n-ar fi intrat într-o-
astfel de fiinţă. Dar la vederea lucrurilor de aici nu e uşor pentru orice suflet să-şi aducă aminte
de lucrurile de acolo; unde sufletele au văzut lucrurile de acolo prea puţin timp, altele în căderea
lor pe pămîni, au scăpat, ajungînd într-o tovărăşie rea şi s-au dedat nedreptăţii uitînd de cele
sfinte văzute acolo. Aşa că au rămas numai puţine suflete în care amintirea lucrurilor de acolo să
se fi pastrat destul de puternic. Acestea, când văd ceva care seamănă cu cele de acolo, sînt
cuprinse de o mare uimire şi îşi ies din sine, dar nu-şi dau seama ce se întîmplă cu ele, căci
sentimentul lor nu e lămurit îndeajuns. Reflexele de pe pămînt ale dreptăţii şi cumpătării ideale şi
ale celorlalte virtuţi preţioase sufletului nu au nici o strălucire, ci abia cu ajutorul unor organe
imperfecte şi numai foarte puţini dintre noi putem, când ne apropiem de ele, să contemplăm
înfăţişarea şi calitatea modelului reflectat.
Aceste spuse ale mele fiind închinate "amintirii" din pricina căreia am fost acum mai
elocvent în dorinţa mea de atunci.

30
 Cît despre frumuseţe, ea străluceşte, cum am spus, în mijlocul acelor lucruri, iar ajungi
aici, prin simţul nostru cel pătrunzător, am perceput-o ca strălucind cea mai tare, căci dintre toate
senzaţiile pe care le primim prin mijlocirea trupului nostru senzaţie văzului e cea mai
pătrunzătoare; prin ea însă nu putem vedea înţelepciunea.
Aceasta ar stîrni o dragoste năpraznicâ, daca ar oferi vederii noastre o icoană limpede a
făpturii ei; tot astfel şi celelalte lucruri vrednice de iubit. Acum numai frumuseţea are de fapt
însuşirea aceasta, de a fi în acelaşi timp şi cea mai vizibilă şi cea mai vrednică de dragostea
noastră. Si cine nu e proaspăt iniţiat sau cine e decăzut, acela nu ajunge repede de aici acolo în
faţa frumuseţii când contemplă aici, ceea ce poartă acelasi nume.
(Platon, Fedros, trad. De St. Bezdechi, înNtBagdassrşialţii,Antologiefilosofica,ed.II,Casa
Scoalelor,1943,pag.60-6I).
d). FILOSOFIA LUI ARISTOTEL.
VIATA SI OPERA LUI ARISTOTEL
- ARISTOTEL s-a născut în anul 384. î.Hr., la Stagira, în Tracia, ca fiu al lui
Nichomacus, medicul regelui macedonian Amyntes II. La vîrsta de 17 ani, Aristotel este trimis la
Academia din Atena, al cărei conducător era Platon, unde va rămîne timp de peste 2o de ani, mai
precis, pînă la moartea marelui Platon. După moartea lui Platon, Aristotel părăseşte Atena,
împreună cu Xenocrates şi formează o altă ramură a Academiei la Assos. Aici se căsătoreşte cu
nepoata lui Hermias, conducătorul cetăţii Atarneus.
La anul 343 î.Hr. este invitat la Pella de către regele Filip al Macedoniei pentru a prelua
educaţia fiului său, Alexandru, care avea vîrsta de 13 ani. La urcarea pe tron a lui Alexandru
(336 Î.Hr.), Aristotel, considerând încheiată activitatea sa pedagogică, se reîntoarce la Stagira.
De aici se va îndrepta spre Atena, în 335 î.Hr, unde pune bazele unei şcoli proprii, numită
„Lykeion". Școala a mai fost cunoscută şi sub denumirea de „peripatos", iar membrii ei
„peripatitikoi", datorită faptului că Aristotel obişnuia să-şi prezinte ideile plimbându-se împreună
cu elevii săi pe aleile şcolii.
La 323 î.Hr., după moartea lui Alexandru cel Mare şi din cauza atitudinii ostile a Greciei
faţă de suveranitatea macedoniană, Aristotel va fi acuzat de „asevia” şi va fi silit să fugă din
Atena pentru a nu fi ucis. Se retrage la Chalkis unde moare, la anul 322 î.Hr.
Activitatea lui Aristotel se împarte în trei perioade:
a) Perioada legăturii cu Platon;

31
 b.) Activitatea de în Assos şi Mitylena;
c.) Perioada de la Atena în fruntea şcolii întemeiată de el şi denumită "Lykeion".
Diogenes Laertius îi atribuia lui Aristotel peste 4oo de cărţi, din care ne transmite titlurile
a 147. Există şi o sistematizare a operei lui Aristotel, pe perioadele activităţii sale.
Pentru scopul nostru, reţinem doar lucrările cele mai de seamă: Organon, Metafizica,
Fizica, Despre Suflet, Despre Cer, Etica nicomahică, Politica şi Poetica. Au fost făcute
traduceri sporadice şi în limba română din operele lui Aristotel.
Deşi, îndeobşte se crede că opera lui Aristotel este opusă celei a lui Platon, se pare,
totuşi, că adevărul este altul. Aristotelismul nu este opusul platonismului, ci mai degrabă o
dezvoltare şi o precizare a acestuia în sensul ancorării idealismului platonic în factitatea fizică,
deoarece Aristotel a fost atras mai mult de aspectul empiric al cunoaşterii. Astfel, pe când
Platon descoperea esenţa lucrurilor în idei sau forme, în arhetipuri a căror realitate era singura
necontestată, Aristotel, susţinînd valoarea acestora, le identifică cu fiinţa. În acest sens, se
realizează o simbioză a idealismului lui Platon şi a realismului empiric aristotelic.
LOGICA LUI ARISTOTEL
Spre deosebire de Platon, care afirmă ca singură realitate – absolută, "ideea
universală", principiul transcendent al fiecărui lucru sau fiinţă, Aristotel susţine că ceea ce
există este individul. În individ, universalul devine imanent, neputând exista în afară de el, iar
pentru a releva universul întrupat în individual, trebuie să studiem realitatea aşa cum se prezintă
cu simţurile noastre. Cu alte cuvinte, inteligibilul trebuie dedus sau scos din ceea ce este sensibil.
Individul este compus din materie (hyle) și formă (morphi sau eidos, idee). Forma este esenţa.
Pentru a descoperi universul, individul în totalitatea sa este supus scrutinului gnoseologic.
Ştiinţa care se ocupa cu descifrarea universului din particular sau individual este logica. Astfel,
esenţa, ideea sau forma este obiectul specific al logicii. Dacă ştiinţele particulare -fizica,
chimia, biologia etc - pleacă de la lucruri şi stabilesc relaţiile lor generale, logica porneşte de la
concepte şi astfel determină relaţiile dintre concepte și nu dintre lucruri. Totuşi, conceptul, în
realitatea lui ideală, se prezintă ca o „formă ce se actualizează într-un grup de indivizi ai
aceluiaşi gen”.
Astfel, în primul rând, logica va fi studiul formelor abstracte, al conceptelor, ca reflexii
în intelectul pasiv al formelor inteligibile ale intelectului activ. De aici şi caracterul formal
(logica formală după cum este numită de Stagirit logica sa), fiindcă obiectul ei îl constituie

32
formele inteligibile ale lucrurilor și nu lucrurile; fiindcă face abstracţie de materia
individualizată în care se întrupează ideea.
În al doilea rând, logica lui Aristotel este ontologică, căci ea are ca obiect inteligibilul
în act şi nu în materia în care se încorporează şi care nu are decât o existenţă potenţială, atât
timp cât nu a actualizat-o inteligibilul. Lipsită de această dimensiune, logica lui Aristotel nu ar
mai fi ceea ce el a dorit să fie, o modalitate de estimare universală a realului.
Întreaga structură a logicii lui Aristotel este prezentată în „Organon”. Întrucât logica
este o disciplină ce se predă separat, nu vom intra în amănunte cu privire la noţiunile şi metodele
tehnice ale gîndirii logice ale lui Aristotel.
METAFIZICA LUI ARISTOTEL
Metafizica este înţelepciunea prin excelentă, iar filosoful este cel care doreşte să
realizeze cunoaşterea cauzei şi natura ultimă a Realităţii. Această înţelepciune are în vedere
principiile şi cauzele prime ale lucrurilor şi ca atare ea reprezintă cunoaşterea universală la cel
mai înalt nivel.
Principiile sau cauzele care formează obiectul metafizicii sunt patru la număr:
1. Substanţa sau esenţa lucrului
2. Materia sau subiectul
3. Izvorul mişcării sau Cauza eficientă
4. Cauza finală sau Binele
Evaluând, în prima carte a Metafizicii sale, concepţiile filosofice anterioare lui, pentru a
urmări evoluţia noţiunii celor patru cauze sau principii, Aristotel ajunge la concluzia că nimeni
înainte de el nu a descoperit nici o cauză şi că nici un filosof nu le-a enumerat într-un mod
satisfăcător. Aristotel este însă cam parţial în această afirmaţie, căci, dacă luăm, de exemplu, pe
Empedocles sau Anaxagoras, vom observa că aceştia au deosebit două din cauzele expuse de
Aristotel, cauza materială şi izvorul mişcării, însă ei nu le-au elaborat sistematic.
În cartea a patra a aceleaşi lucrări, Aristotel afirma că fizica este ştiinţa care se ocupă
cu fiinţa ca atare. Cu alte cuvinte, metafizica este studiul fiinţei ca fiinţă. Dacă ştiinţele
speciale izolează o anume sferă a fiinţei și nu iau în considerare atributele fiinţei, în aceea sferă,
metafizicianul depăşeşte sferele restrictive ale fiinţelor şi lucrurile individuale şi se va concentra
asupra fiinţei în sine şi asupra atributelor ei esenţiale ca fiinţă. De exemplu: a spune că ceva
există, înseamnă a afirma că acel ceva este unu. De aici, unitatea este atributul esenţial al fiinţei

33
şi după cum fiinţa poate fi găsită în toate categoriile, tot aşa şi unitatea va fi găsită în toate
categoriile.
Totuşi, metafizica nu are ca obiect orice categorie a fiinţei, ci numai aceea a substanţei
care este primară, căci lucrurile sunt fie substanţe, fie afecte ale substanţelor, sau mai precis,
acea substanţă care este neschimbătoare, deoarece ea are ca obiect fiinţa ca fiinţă, iar adevărata
natură a fiinţei se descoperă în ceea ce este neschimbător şi existent prin sine şi nu prin ceea ce
este supus schimbării.
Această substanţă ultimă nu este identică cu ideile platonice, care, după părerea lui
Aristotel, nu au un fundament solid; ea nu este o entitate suprasenzorială, ci ceva potenţial şi
activ. Substanţa ultimă nu este ruptă de realitatea empirică, ci este un principiu al formării,
imanent în această lume. Din acest motiv, Aristotel înlocuieşte noţiunea de idee cu cea de formă
(eidos). Deşi imanentă în materie, substanţa ultimă sau absolută este fără materie, căci mate-
ria este ceva pasiv; ea este locul în care se sâvârşesc transformările şi nu este una cu activitate
pură, esenţială care ţine de substanţa ultimă, absolută.
Fără materie nu poate exista însă nimic. Excepţie de la această regulă o reprezintă
Divinitatea, care în viziunea lui Aristotel este "Mişcătorul lumii".
De importanţă deosebită pentru metafizica lui Aristotel este relaţia dintre potență şi act.
Deosebirea dintre aceste două noţiuni îi dă posibilitatea Stagiritului să admită doctrina
dezvoltării reale, pe de o parte, şi doctrina ierarhiei existenţei, pe de altă parte. În accepţiunea
aristotelică, potenţa este puterea de a efectua o schimbare într-o formă, alta decît cea iniţială,
sau puterea de auto-realizare; în ambele cazuri ea este ceva real, ceva între nefiinţă şi realitate.
Un obiect natural se află într-o stare potenţială corelativă cu realizarea lui deplină, cum ar fi, de
exemplu, o ghindă în relaţie cu stejarul ce se dezvoltă din ea.
Cât priveşte relaţia dintre potenţă şi act, actul este considerat ca fiind anterior
potenţialului, căci potenţialul este întotdeauna redus la act, de ceea ce este actul. Și din punct
de vedere logic actualul precede potenţialul. Astfel, deși un băiat este anterior actualizării sale de
bărbat, bărbăţia sa este logic anterioară, întrucît copilăria există în funcţie de starea de adult. Ba
mai mult, ceea ce este veşnic este anterior în substanţă sau esenţă faţă de ceea ce este pieritor,
finit; iar ceea ce este veşnic, nepieritor este actualul în sensul cel mai înalt. Dumnezeu, de
exemplu, există în mod necesar, iar ceea ce există în mod necesar trebuie să fie deplin actual, ca
izvor veşnic al mișcării, al reducerii potenței la act, Dumnezeu trebuie să fie pe deplin actual şi

34
în mod desăvârșit, Primul Mişcător Nemişcat. Am spus că deosebirea dintre potență şi act mai
explică şi ierarhia existenţei, întrucît este limpede că un obiect care se află în act în ceea ce
priveşte starea iniţială (terminus a quo), poate fi în potență, în ceea ce priveşte finalitatea sa
(terminus ad quein). Există o stratificare ascendentă în sânul existenţei lucrurilor şi fiinţelor,
de la formele cele mai simple până la intelectul activ al omului, la inteligenţa separată a sferelor
şi în cele din urmă a lui Dumnezeu. Aceasta ierarhizare nu este concepută în mod evolutiv.
Formele pure nu se dezvoltă din materie. În plus, Aristotel susţinea că speciile sunt veşnice,
deşi obiectele individuale, sensibile, pier.
Pentru ca sa aibă loc trecerea de la potență la act este nevoie, în afară de cauzele
formale şi materiale şi de o cauză eficientă. O piatră nu se poate despica singură, după cum,
odată ce este despicată, nu se poate clădi singură într-o casă. Este deci nevoie de un agent, o
cauză eficientă, care sa împlinească trecerea de la potență la act. Cauza eficientă nu este
întotdeauna exterioară lucrurilor. Există în fiecare din cele patru elemente, o mişcare naturală
spre locul lor adecvat din univers (ex. focul se ridică în sus). De aceea, cauza eficientă mai este
identificată cu cauza formală; căci forma este cea care determină tinderea unui lucru spre un
anume loc natural, care implică de altfel finalitatea, sau scopul ultim.
Fiecare trecere de la potenţă la act necesită un principiu în act,un principiu activ. La
scară cosmică acest lucru implică existenţa unui "Prim Mişcător”. Acest „Prim-mişcător" nu
trebuie considerat prim în sens temporal, ci suprem. Primul Mişcător este izvorul veşnic al
mişcării veşnice. Acesta nu este un Dumnezeu creator. Lumea a existat din veşnicie, fără a fi
fost creată din veşnicie. Dumnezeu formează lumea, nu o crează. EL o formează ca izvor
veşnic al mişcării, atrăgînd-o spre cauza finală.
Dumnezeu nu cauzează mişcarea printr-o cauzare eficientă fizică, căci atunci şi el ar fi
supus mişcării. EL acţionează ca o cauză finală cu alte cuvinte, El fiind obiectul sau ţinta dorită.
Intrucât Primul Mişcător este imaterial, el nu poate savârşi o acţiune fizică. Activitatea
sa este spirituală şi prin urmare intelectuală. Activitatea lui Dumnezeu este una de gîndire, iar
obiectul gîndirii sale este El însuşi, căci dacă ar avea un obiect al gîndirii în afara Sa, atunci
scopul său ar fi altceva decît El, iar acest lucru nu este posibil.
Această doctrină aristotelică va fi resimţită în întreaga gîndire scolastică, deşi Toma
d'Aquino, Bretano şi alţii au încercat sa-1 reinterpreteze pe Aristotel în aşa fel încât, să i se poată
atribui lui Dumnezeu actul creaţional şi al providenţei, acte care sunt imposibile în contextul

35
gîndirii aristotelice. Tot în această învăţătură îşi are originea şi separarea dintre lumea materială
şi spirituală prezentă în gîndirea apuseană.
Primul Mişcător al lui Aristotel nu este considerat persoană, deşi el vorbeşte despre
Dumnezeu care este "Primul mişcător Nemişcat" (Toproton kineoun akiniton) şi nici nu este
obiectul adorării şi aceasta pentru că Dumnezeu nu poate răsplăti dragostea prin dragoste, după
cum nici noi nu putem spune că îl iubim pe Dumnezeu.
Această concepţie a lui Aristotel este departe de a fi satisfăcătoare, mai ales pentru că
separă pe Dumnezeu de lume şi Îl reduce la starea de cauză eficientă, în sensul că este Cauza
sau Scopul final. Dumnezeul lui Aristotel nu cunoaşte lumea, iar în lume nu se săvîrşeşte nici un
plan dIivin. În această privinţă, teologia platonică este mult superioară celei aristotelice.
FILOSOFIA NATURII – Natura este considerată ca o totalitate a lucrurilor care sunt
materiale şi supuse mişcării. De aceea, pentru Aristotel, ştiinţa naturii se identifică cu teoria
despre mişcare. Mişcarea în sens larg este devenirea şi dispariţia, iar în sens restrâns,
mişcarea (kinisis) propriu zisă, este de trei feluri: calitativă, cantitativă şi locală. Strâns legată
de mişcare se află problema spaţiului și a timpului, reținem doar problema timpului.
Timpul nu poate fi identificat cu mişcarea sau schimbarea, căci mișcările sunt multe, iar
timpul este unul, deşi el este strâns legat de mişcare şi schimbare. De aici şi definiţia timpului
dată de Aristotel: „Timpul este numărul mişcării de la starea iniţială până la cea finală" (o
hronos arithmos es ti kinise os kata to proteron kei ysteron). Timpul este continuu, după cum şi
mişcarea este continuă; el nu constă din etape.
Tot ceea ce este în mişcare se afla în timp; ceea ce este veşnic şi imobil nu este în timp.
Mișcarea nu trebuie înţeleasă doar sub aspect fizic, ci într-un sens general, căci şi trecerea de la o
stare psihică la alta implică scurgerea timpului şi mişcarea.
Cât priveşte infinitul, Aristotel spune că acesta există potenţial. Un corp infinit nu
există, căci este mărginit de suprafaţa sa. O extindere spaţială nu este actual infinită, ci
potenţial infinită, în sensul că poate fi infinit divizată. O linie nu constă dintr-un infinit actual,
real de puncte, căci este un continuum însă, este infinit divizibilă, deşi această diviziune infinită
nu va fi niciodată îndeplinită actual, real. La fel, timpul este infinit, în mod potenţial, întrucît el
poate fi extins prin adăugire la infinit. Timpul însă nu există ca infinit actual, deoarece este un
continuu, succesiv, ale cărui părţi există simultan.

36
 PSIHOLOGIA ARISTOTELICĂ - Toate lucrurile din lume vin la viaţă şi dispar, doar
speciile şi genurile rămân. În gîndirea lui Aristotel nu se poate vorbi despre evoluţie în sensul
actual al cuvîntului, dar, chiar dacă nu se vorbeşte despre o evoluţie a speciilor,
el acceptă o evoluţie ideală ca teorie ce priveşte structura universului, o teorie a treptelor fiinţei,
în care forma divină devine un element predominant în urcuşul fiinţial al lucrurilor de la treapta
anorganică la cea organică. Aristotel consideră întreaga lume ca fiind însufleţită, fiecare lucru
sau fiinţă avînd o anume formă sufletească. Astfel şi plantele au un suflet, ca principiu al vieţii.
Pentru Aristotel, sufletul este principiul vital în lucrurile vii. Există diferite forme sau tipuri
ale sufletului. Cea mai de jos formă este sufletul vegetativ sau nutritiv, care stă la baza
asimilării şi reproducerii. Se găsește în plante şi animale. Spre deosebire de plante, animalele au
o formă superioară de suflet, sufletul sensitiv, dotat cu percepere senzorială, dorinţă și mişcare
spaţială. Pe treapta cea mai înaltă se afla însă sufletul uman, spiritual, care uneşte toate
funcţiile sufletelor vegetativ şi sensitiv şi care posedă raţiunea (nous), capacitatea de a discerne,
de a delibera şi de a cunoaşte.
Toate celelalte forme ale sufletului, cu excepţia nous-ului, sunt inseparabile de trup şi
sunt pieritoare; nous-ul singur preexistă şi este veşnic. Forma sufletului cu care gândeşte omul
este spiritul (nous), înţeles ca intelect activ, spre deosebire de intelectul pasiv, cel care, în suflet,
simte și reprezintă imaginile senzoriale. Funcţia sufletului este de a realiza cunoaşterea
principiilor ultime ale lucrurilor, dar şi normele ştiinţelor. Cunoaşterea se realizează în baza
noţiunilor sau a imaginilor intuitive ale lucrurilor furnizate de simţuri prin senzaţii. Astfel, la
nivel teoretic dar și practic, spiritul este o activitate noetică pură, ce facilitează cunoaşterea
normelor şi a activităţii umane, dar şi determinarea raporturilor concrete dintre lucruri, întrucât
acestea au un rol decisiv pentru determinarea voinţei umane.
ETICA ARITOTELICĂ - Problematica determinării voinţei umane este dezbatută de
Aristotel în lucrările etice și aceasta pentru că etica sa, fiind teleologică, este preocupată în
special cu determinarea acelei acţiuni care duce la bine omului. Tot ceea ce duce la realizarea
binelui este o faptă dreaptă, pe când acţiunea contrară săvîrşirii binelui este rea. Binele constă
în dobîndirea fericirii, iar fericirea este activitatea conformă cu virtutea. Această activitate
este specifică numai fiinţelor umane, întrucît ea este o activitate a raţiunii sau, mai precis, o
activitate conformă cu raţiunea. La baza virtuţii nu stă intelectul, ci facultatea de a dori. În
contextul vieţii morale, raţiunea are rolul de a orândui aspiraţiile, afectele şi instinctele omului

37
din care decurge acţiunea sau lucrarea umană, pentru acest motiv, Aristotel consideră virtutea,
aşa cum am văzut, ca fiind o activitate conformă cu raţiunea, ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte,
menţinerea căii de mijloc. De aici, prin virtute se înţelege: acţiunea precugetată a voinţei, ce
constă în păstrarea căii de mijloc, aleasă de raţiune în mod liber și prin discernământ.
Există doua feluri de virtuţi: virtuţi etice sau practice, care privesc viaţa de toate zilele
şi virtuţile noetice sau intelectuale în care sunt cuprinse activităţile artistice şi cele ştiinţifice.
Înţelepciunea face parte din cea de a doua grupare, ea fiind cea mai înaltă dintre virtuţi.
Spre deosebire de Platon, care consideră binele și virtutea ca valori absolute, Aristotel
le relativizează, făcându-le dependente de raporturile și situaţiile reale ale vieţii omului.
Legată de concepţia etică şi chiar dependentă de aceasta, este CONCEPŢIA SOCIAL-
POLITICĂ şi aceasta pentru că, după părerile lui Aristotel, problemele etice nu pot fi
soluţionate decît în contextul comunităţii statale, adică, în cadrul statului, al cărui scop este
binele suprem al omului, precum şi viaţa morală şi intelectuală. Definind omul „animal politic
ce posedă raţiune", Aristotel vede posibilitatea de desăvârşire a acestuia în cadrul poporului, a
comunităţii umane. Statul este superior individului şi familiei, căci el este "existenţa esenţială în
vederea binelui, a justiţiei".
Concepţia politică aristotelică este departe de coordonatele contemporane. În primul rând,
el este adept al sclavagismului şi al discriminării între popoare. În al doilea rând, nu acordă
fiecărui individ posibilitatea de participare liberă la viaţa comunităţii.
Contribuţia gîndirii aristotelice este incontestabilă. Ea se face simţită atât în sfera
filosofiei propriu zisă şi a ştiinţei în general, cât şi în modul de afirmare a structurilor teologiei
creştine şi aceasta cu precădere în teologia creştină apuseană, începând cu Toma D'Aquino.
Dacă Platon îşi formulează filosofia sa în contextul formelor ideale ale arhetipurilor, în care
ideea de Fiinţă este esenţială, filosofia aristotelică este rezultatul experienţei, a viziunii sale
despre lume şi viaţă, ca realităţi concrete, imediate, la temelia cărora se afla devenirea şi mai
ales teleologia, adică finalitatea cauzală.
Chiar dacă s-a spus că gîndirea lui Platon şi cea a lui Aristotel sunt opuse, o înţelegere
adecvată a fiecărei modalităţi de gîndire în parte nu poate fi realizată decât dacă judecăm o
filosofie din prisma celeilalte.
Căci numai în acest fel vom putea înţelege marile sinteze filosofice care s-au conturat în
perioada de mare efervescenţă a filosofiei medievale creştine.

38
 Lectură
"E limpede aşa dar că ...atât cercetarea acestor puncte, cît și aceea a Substanţei cade în
sarcina uneia şi aceleaşi ştiinţe, aspect de care ne-am ocupat în una din problemele discutate. Si
este în căderea filosofului, de bună seamă, să poată trata ştiinţific despre toate aceste probleme.
Căci, dacă nu lui, cui i-ar reveni oare sarcina de a cerceta, de pildă, dacă Socrate pur şi simplu şi
Socrate cel care sade e unul şi acelaşi lucru, sau dacă unui lucru i se opune un singur contrariu,
sau ce este contrariul, sau în cîte sensuri se întrebuinţează acest cuvînt şi alte chestiuni
asemănătoare. Si, deoarece toate acestea sînt determinări în sine ale Unului considerat ca unul şi
ale Fiinţei considerată ca fiind, iar nu ca număr sau linie sau foc, evident ca e sarcina aceleiaşi
ştiinţe să cerceteze esenţa lucrurilor şi proprietaţile lor. Iara cei care-şi consacră timpul
cercetărilor unor astfel de probleme nu greşesc prin aceea că ele nu ar fi de domeniul filosofiei,
ci prin aceea că nu caută mai întîi sa-şi dea seama de ceea ce este substanţa, care, oricum, este
elementul primordial. Căci precum numărul are însuşirile lui particulare, imparietatea sau
parietatea, comensurabilitatea şi egalitatea, calitatea de excedent sau deficient, însuşiri ce revin
numerelor înseşi în raporturile lor unele faţă de altele, sau precum corpurile au însuşirea mişcării
sau a imobilităţii, a greutăţii şi a uşurinţei, cît şi alte proprietăţi particulare lor, tot astfel Fiinţa ca
fiind, posedă proprietăţile ei particulare, iar datoria filosofului consta tocmai în a descoperi
adevărul cu privire la ele." (Aristotel, Metafizica, trad. de Şt. Bezdechi, Editura Academiei
R.P.R., Bucureşti, 1965, p.l5o).

e) FILOSOFIA POST-ARISTOTELICĂ: STOICII, EPICUREII, CINICII,

SCEPTICII, NEOPLATONISMUL
Cuceririle lui Alexandru Macedon vor avea un impact deosebit de mare, nu numai asupra
vieţii politice, ci și asupra filosofiei. După cum vechile cetăţi de frunte ale Greciei: Atena,
Sparta, Corint etc., nu mai rămân unităţi independente, ci sunt integrate într-un context mai larg
al imperiului macedonean, tot aşa şi în filosofie accentul nu se va mai pune pe individ, ci pe
speculaţia metafizică şi fizică, pe pregătirea şi îndrumarea individului pentru a trăi în contextul
unei societăţi cosmopolite. Speculaţia fizică şi metafizică va deveni o pregătire pentru etică.
Acest lucru explica şi faptul de ce adepţii şcolilor post-aristotelice vor împrumuta noţiuni
metafizice de la alţi gînditori, fără a-şi contura propriile lor speculaţii. De exemplu, stoicii vor

39
prelua fizica lui Heraclid, epicureii, atomismul lui Democrit. Interesul faţă de etică și față de
aspectele practice ale vieţii va fi resimţit şi în perioada romană.
Deosebim în istoria filosofiei acestei perioade, elenistă şi romană, trei etape:
1). PRIMA ETAPĂ, de la sfârşitul secolului al IV-lea Î.Hr. și până la mijlocul
secolului I-lea Î.Hr. Acum apar filosofiile stoică şi epicureică, ce pun accent deosebit pe
conduită şi pe realizarea fericirii personale. Acestea preiau gândirea pre-socratică ca temelie a
sistemelor lor. Împotriva acestora se ridică scepticismul lui Pyrrho. Din interacţiunea dintre
aceste curente izvorăşte o tendinţă eccletică.
2). Ecclecticismul și scepticismul continuă în cea de A DOUA ETAPĂ, care se întinde
de la mijlocul secolului I î.Hr., până către mijlocul secolului al III-lea d.Hr.
Desluşim acum un interes deosebit faţă de ştiinţă, pe de o parte, şi mai ales faţă de
misticismul religios, pe de altă parte. Neo-pitagoreii incorporează în sistemele lor elemente
religioase şi mistice, pe când alţii, de exemplu, Philo din Alexandria, încearcă o sistematizare a
credinţelor religioase într-un context filosofic. În cazul acestuia este vorba de platonism.
3). PERIOADA A TREIA, de la mijlocul secolului al III-lea d.Hr. şi până la mijlocul
secolului al VI-lea d.Hr., iar la Alexandria până la mijlocul secolului al Vll-lea, este dominată
de neoplatonism. Aceasta este o perioadă în care se încearcă o ultimă sinteză între elementele de
valoare din doctrinele filosofice şi religioase ale Răsăritului şi ale Apusului.
Neoplatonismul exercită o influenţă asupra gîndirii creştine prin Fericitul Augustin şi
Pseudo Dionisie Areopagitul.

I. STOICISMUL.
Istoria stoicismului se întinde de-a lungul a trei etape:
1. PRIMA PERIOADĂ sau etapă, denumită îndeobşte stoicismul vechi, cuprinde
momentul apariţiei şi al consolidării acestui curent filosofic, al cărui începuturi sunt legate de
numele lui Zeno din Kitton .
Zeno s-a născut la Kitton în Creta în jurul anului 356-355 şi moare la Atena la 264-263
Î.Hr. Impresionat de tăria de caracter a lui Socrate despre care află din „Memorabilia” cartea I a
lui Xenofon şi din „Apologia” lui Platon, devine ucenicul cinicului Crates, pe care îl consideră ca
fiind foarte asemănător lui Socrate. În jurul anului 300 î.Hr., el fondează propria lui şcoală

40
filosofică, după ce a studiat pe rând și sub îndrumarea altor gânditori. Despre Zeno s-a spus că s-
ar fi sinucis.
Este urmat la conducerea şcolii sale de Clementhes din Assos (331-330), iar acesta de
Chrysip din Soli, localitate în Cilicia. Chrysip este cunoscut ca cel de al doilea fondator al
stoicismului, întrucât el sistematizează doctrinele stoice.
Printre ucenicii lui Zeno îi mai găsim şi pe Diogenes din Seleucia, care vine la Roma în
156-155 î.Hr. unde mesajul său este primit cu mare admiraţie de tineretul roman, însă este
respins de Cato, care îl consideră ca nefiind în consonanţă cu virtuţile militare.
2. Scoala stoică de mijloc reprezintă cea de A DOUA PERIOADĂ în istoria
stoicismului. Reprezentanţii acestei şcoli sunt: Panaetius din Rodos (circa 185-ll0 Î.Hr.) şi
Poseidonius (cca. 135-131 î.Hr.).
Panaetius - modifică puritanismul stoic admiţând că sfîrşitul vieţii în cazul oamenilor
simpli este perfecţiunea raţională a naturii lor individuale. El neagă posibilitatea existenţei
înţeleptului adevărat, vechiul ideal stoic, punând în locul acestuia pe omul iscusit (prokopton) şi
atribuie valoarea bunurilor externe.
Poseidonius din Apameia - pune stoicismul pe temelii moniste. Lumea nu este altceva
decât o ierarhie a gradelor fiinţiale, de la entităţi anorganice, plante, animale, până la om, iar de
aici până la sfera supraorganică a Divinului; totul fiind strâns unit într-un uriaş sistem, fiecare
detaliu fiind angajat de Providenţa divină. Această armonie şi orânduire structurală a universului
postulează Noţiunea Absolută, pe Dumnezeu, ca punct culminant al ierarhiei şi ca activitate
raţională prezentă în întreg universul. Lumea este pătrunsă de o forţă vitală ce purcede de la
Soare. Dumnezeu este conceput ca în stoicismul clasic. Sub influenţa platonică, Poseidonius
acceptă un dualism al nivelului cosmosului şi al spiritului. EL îl subordonează unui monism
ultim influenţat de teoria heraclitiană referitoare la unitatea în diversitate, sau opoziţia din
armonie. Această sinteză marchează o primă etapă spre neoplatonism.
3. Stoicismul tîrziu se concentrează asupra principiilor morale şi practice, nuanţată de o
coloratură religioasă, legată de doctrina privind înrudirea omului cu Dumnezeu şi datoria faţă de
aproapele.
Reprezentanţii acestei şcoli sunt următorii:
a. L. Annaeus Seneca, învăţător şi ministru al împăratului Nero din a cărui poruncă îşi va
deschide venele la anul 65 d.Hr. Seneca accentuează în special aspectul practic al filosofiei

41
moralei. Nu caută realizarea cunoaşterii intelectuale de gradul cunoaşterii, ci ca mijloc de
dobîndire a virtuţii. În teorie acceptă totodată materialismul vechiului stoicism, deşi în practică,
tinde să-1 considere pe Dumnezeu ca transcedent materiei. Acest dualism metafizic duce și la un
dualism psihologic. Astfel, el afirmă materialitatea sufletului, însă vorbeşte în termeni platonici
despre conflictul dintre suflet și trup, dintre aspiraţiile omului superior și doctrinele trupului.
b. Epictet din Hierapolis (cca. 50 - 138 d.Hr.) susţine că toţi oamenii sunt capabili
de a dobîndi virtutea şi că Dumnezeu a dat tuturor oamenilor posibilitatea de a fi fericiţi, de a fi
stâpâni pe ei înşişişi cu un caracter tare. La baza progresului moral sta permanenta examinare a
conştiinţei, evitarea tovărăşiilor rele şi ocaziile de a păcătui, auto-controlul permanent etc.
c. Marc Aurelius - filosof și împărat roman, accentuează şi el asupra Providenţei
divine şi a înţeleptei orânduiri din univers, asupra strânsei relaţii dintre om şi Dumnezeu, precum
şi a datoriei de a ne iubi aproapele: „Iubiţi omenirea, urmaţi lui Dumnezeu" (Med.7,13). Susţine
adorarea zeilor, ceea ce explică presecuţiile creştinilor din vremea sa. Deşi acceptă monismul
stoic, el transcende acest materialism prin împărţirea tripartită a omului: trup (soma), suflet
(psyhi) şi spirit (nous). Sufletul este material, însă nousul este prezentat ca fiind complet deosebit
de toate celelalte patru elemente care formează materia și deci, logic vorbind, şi de materie.
Omul are în puterea sa tăria de a evita răul. Marc Aureliu acceptă o nemurire limitată şi
accentuează dualismul materie-spirit, el prezintă moartea ca pe o eliberare, după care
sufletul are doar posibilitatea de a fi reabsorbit, la sfîrşitul lumii, în Raţiunea cosmică. De aceea,
după moarte, sufletul se bucură doar de o existenţă limitată.
ELEMENTE DE FILOSOFIE STOICĂ.
În cosmologie, stoicii sunt tributari şcolilor anterioare, preluând în special de la Heraclit,
doctrina despre Foc şi Logos ca substanţe universale ale lumii. Există două principii în Realitate,
unul activ şi unul pasiv: energia şi materia. Acest dualism nu are un sens platonic, întrucât ele
formează un tot unitar. De aceea, cosmologia stoică este monist- materialistă.
Principiul pasiv este materia, fără calităţi, iar cel activ este raţiunea imanentă, sau
Dumnezeu. Frumuseţea naturală sau finalitatea în natură dovedeşte existenţa unui principiu de
gândire în univers, Dumnezeu, care prin Providenţa sa a aranjat tot ceea ce este bun pentru om.
Ba mai mult, întrucît este fenomen al naturii, omul posedă conştiinţă. De aceea nu putem
presupune că lumea întreagă este fără conştiinţă, căci TOTUL nu poate fi mai puţin perfect decât
o parte. Prin urmare, Dumnezeu este conştiinţa lumii. Cu toate acestea, după părerea stoicilor,

42
Dumnezeu este material, după cum materială este şi substanţa cu care el lucrează. Focul este
materia primară a universului. Dumnezeu este Focul activ (pyrtehnikon) imanent în univers și tot
el este şi sursa primordiala din care apar elementele corporale. Atunci când lumea există,
Dumnezeu este sufletul lumii.
În consecinţă, Dumnezeu, Logosul, este Principiul activ, care conţine în Sine formele
active ale tuturor lucrurilor care urmează să existe, aceste forme fiind „logoi spermatikoi”..
Aceste forme sunt „seminţe" prin activitatea cărora lucrurile individuale vin la viaţă. (Această
noţiune:logoi spermatikoi este întîlnită în neoplatonism, la apologeţii creştini și la Fer. Augustin
sub denumirea de „rationes seminales”).
Stoicii susţin ca lumea este supusă unei distrugeri şi reveniri la viaţă ciclică: fiecare nou
ciclu asemănîndu-se cu cel prezent. Pornind de la aceasta doctrină, aceştia neagă libertatea
voinţei, întrucît fiecare individ imită, ceea ce acelaşi individ a făcut în ciclul anterior.
Această doctrină este exprimată de stoici prin conceptul de soartă. Soarta nu se
deosebeşte de Dumnezeu, de raţiunea universală şi nici de Providenţă, care orânduieşte totul spre
binele ei. Soarta şi Providenţa sînt aspecte ale lui Dumnezeu. Acest determinism cosmologic este
îndulcit prin faptul că stoicii admit o libertate lăuntrică în sensul că omul îşi poate schimba
judecata şi atitudinea sa faţă de diferite evenimente, vâzându-le ca o expresie a "Voinţei lui
Dumnezeu". Numai în acest sens omul este liber.
ETICA STOICĂ.
Filosofia se preocupă cu precădere de conduita omului. Scopul vieţii, fericirea
(evdaimonis), constă în virtute, adică în viaţa naturală sau din trăirea în concordanţă cu natura.
De aici şi maxima stoică: „Trăieşte potrivit naturii". A trăi potrivit naturii înseamnă a trăi potrivit
raţiunii, întrucît lumea este guvernată de raţiune. Viaţa morală stoică este deci supunerea faţă de
ordinea lumii preorânduită în mod divin; cu alte cuvinte, conformarea vieţii noastre la experienţa
pe care o avem despre cursul naturii, întrucît însăşi natura noastră umană este parte din natura -
universală.
Virtutea este binele în sensul deplin al cuvîntului. Prin virtute înţelegem „conformarea
voinţei cu raţiunea".Virtuţile morale sunt: introspecţia morală, curajul, auto-controlul şi
dreptatea. Caracterul constă într-o conduită cu adevărat virtuoasă, în împlinirea datoriei. Cel
înţelept este fără pasiuni. Virtuţile nu sînt gradate valoric, căci stoicii le leagă între ele
reducându-le câteodată doar la una singură; la fel şi în cazul viciilor.

43
 De aceea, acolo unde este o virtute, sunt toate celelalte şi acolo unde este un viciu, sunt
toate viciile. Un om ori este virtuos cu desăvîrşire, ori nu este. Faţă de pasiune şi afecte, stoicii
adoptă o atitudine de nepăsare.
Plăcerea, durerea, dorinţa și teama sînt iraţionale și nenaturale. De aceea, etica stoică este
cu precădere o luptă împotriva acestor „afecte", o strădanie de realizare a unei libertăţi şi
suveranităţi morale.
În contextul social, omul este considerat ca o fiinţă socială ce trăieşte în societate potrivit
raţiunii. Întrucît raţiunea este comună tuturor oamenilor, există doar o singură lege pentru toţi
oamenii şi o singură Patrie.
Cetăţeanul înţelept nu aparţine unui anume stat, ci lumii. De aici, atât sclavii cât şi
duşmanii noştri au dreptul la clemenţă şi iertare. Idealul etic este realizat atunci când iubim pe
toţi oamenii cum ne iubim pe noi înşine, sau mai precis, atunci când dragostea de noi înşine
îmbrăţişează întreaga omenire cu aceeaşi intensitate.

II. EPICUREISMUL
- Epicur, fondatorul acestei şcoli, s-a născut la Samos, în anul 342-341. Studiază sub
îndrumarea mai multor dascăli, adepţi ai unor școli filosofice diferite. Din 310, începe să predea
filosofia la Mytilene, iar la 307-306, se mută la Atena pentru a deschide o şcoală proprie.
Epicur a scris foarte mult. Diogenes Laertius spune „că a scris aproximativ 300 de
lucrări, majoritatea însă s-au pierdut. S-au păstrat câteva scrisori şi fragmente din lucrarea sa
„Peri Physeos”.
Cel mai cunoscut ucenic al lui Epicur a fost poetul latin T. Lucretius Carus (91-51
î.Hr.), care a expus în poemul 38 filosofic „De Rerum Natura”.
Interesul lui Epicur se concentra mai ales asupra eticii. Din logică a reţinut doar
criteriile adevărului. În logică, criteriul fundamental al adevărului este percepţia, prin care
realizăm ceea ce este clar. Ea are loc atunci când imaginile obiectelor pătrund în organele
speciale senzoriale şi întotdeauna este adevărată. Greşeala apare doar în judecată și anume atunci
când noi considerăm că o imagine corespunde cu realul, dar care în realitate nu este așa.
Al doilea criteriu al adevărului sunt conceptele. Ele nu sunt altceva decât reprezentări
ale memoriei. După ce a avut loc perceperea unui obiect, de exemplu a unui om, reprezentarea
acestuia în memorie are loc ori de câte ori auzim cuvîntul om.

44
 Cel de al treilea criteriu sunt sentimentele, considerate criterii de comportament.
Sentimentul plăcerii ne arată ce trebuie să alegem; al durerii ce trebuie să evităm.
În concepţia despre lume, Epicur este tributar atomismului lui Democrit, pe care îl
adoptă cu uşurință conform transformării. El acceptă această teorie, întrucât ea explica
fenomenele în baza mişcării mecanice a atomilor, făcând astfel inutilă orice explicare a
acestora în baza unei intervenţii divine. Întrucît lumea are doar cauze mecanice, nu mai este
nevoie să se postuleze nici o teologie. Totul ia sfârşit odată cu moartea, de aceea cel înţelept nu
are a se teme de moarte.
În etică,Epicur preia ideea cyrenaicilor, careafirmau căscopul vieţiiesteplăcerea.Fiecare
fiinţă tindespreplăcere,astfelfericirea, constă în plăcere. Plăcerea,ca scop al vieţii,nu trebuiecon-
fundată cu plăcerea de moment,cu senzaţiaindividuală,ciaceea plăcerecareţine toată viaţa. În
plus,această plăcereconstă mai mult în absenţa dureriişi mai puţin în satisfacţia pozitivă,oastfelde
plăcereestesinonimă cu seninătateasufletului, la careseadaugă şisănătateatrupească. Plăcerea
interpretată cabinelesuprem nu trebuie înţeleasă în sensul plăcerilor omului depravat;căci„nu
băutura continuă face viaţa plăcută,ci contemplărilesobre care examinează raţiunileunei alegeri şi
evitări adecvateale durerii. Hedonismulepicureic nu trebuiesă rezulte în libertinism şi excese, ci
într-oviaţăliniştităşi calmă. Virtuteaesteseninătateasufletului;aceea seninătate care are puterea de
a produce plăcerea.
Virtuţileapreciate deepicurei erau:simplitatea,moderaţia,veselia, cainstrumente ceduc la
plăcereşifericire.Această filosofieaatras oanumecategoriedeoameni,careînţelegând-oîn sens
individualistși egoist,i-a atras şi un renume prost. În realitate,Epicur nu a dorit să creezeun sistem
filosoficaldepravaţilor,,ci mai degrabă un sistem alseninătăţiiși al bucurieide a trăi.
III. Cinicii- Corupţia morală din Imperiulroman vaduce,ca
reacţienaturală, la reînviereacinismului.Ciniciiau fost oclasădepredicatoriitineranţi,carebiciuiau
în discursurile lor moravuriledecăzutealeconducătorilor.Dion Chrysostom afost unuldintrecei
nicicunoscuţicinici.S-anăscut laanul40d.Hr.şi atrăitpînă în timpuldomniei lui
Traian.Fericirea,după Dion,nu trebuiecăutată în clădiri somptuoase,bogăţieşiviaţa abundentă,ci în
moderaţie,dreptate,pietate adevărată.Concepţiasa despresocietateesteceastoică.După cum
Dumnezeu domneşte peste lume,tot aşaşiun monarh domneştepeste un stat,şi după cum
lumeaeste o – armoniea mai multefenomene,totaşaşistateleindividuale trebuie păstrate, insă
pentru a trăiînpace şi armonieîntreele.

45
 Ideea de Dumnezeu esteînnăscutăși universalprezentă latoţi oamenii.Ea poate fi deplin
evaluată şi apreciată prin contemplarea structurii universului şi a providenţei ce
îlconduce.Totuşi,el este ascuns denoi.Deşi ascuns noi încercăm sa ni-1imaginăm după
puterilenoastre.Nici un sculptorşi nici un artistnu poatesa-L reprezintepe Dumnezeu în
modadecvat.A-L prezenta pe Dumnezeu după chipulomului nu este greşit,întrucît este un lucru
naturalsă recurgem lacea maiînaltă fiinţă pecare oexperiem direct, cafiind chip al lui Dumnezeu.
Există şicinici creştini.Amintim pe Maxim din Alexandria prieten_alSf.Grigore deNazianz.
IV. Scepticii - Aceştiaîşi au originile în şcoalafilosoficăa lui Pyrrho.Fondatorul
acesteişcoli,Aenesidimus din Knosseos,vaîncercasă aratecaracterulrelativaltuturorjudecăţilorşi
opiniilorfilosofice.
SextusEmpiricus (c.250 d.Hr.) este izvorul principal al informaţiilor pe care le
posedăm despre sceptici. El argumentează împotriva posibilităţii dovedirii silogistice a unei
concluzii, susţinînd că silogismulesteun cerc vicios.Toţi scepticii au încercatsă
dovedeascăexistenţaantinomilor în teologie,deexemplu,Dumnezeu estefie Infinit, fie finit. El
nu poate fi infinit, căci arfi nemişcatşi astfelfără viaţă sau suflet, dar nici finit,căci ar fi mai
puţin perfect decît Totul,iar Dumnezeu este în realitate„exhypothesiiperfect”.
În viaţa practică,scepticii susţincă trebuiesă urmăm percepţiileși gîndireaşi să fim
satisfăcuţi deinstinctelenaturale,săaderăm la legeşitradiţieşi să ne dedicăm ştiinţei.Niciprin ştiinţă
nu vom realizasiguranţă,însă datoria noastră estedeapersevera.
V.NEOPLATONISMUL- Fondatorul neoplatonismului afost Plotin.
S-a născutîn jurulanului 205 d.Hr.înLycopolis,Egipt.Studiazăsub diferiţi dascăli,însă abiasub
îndrumarea lui AmmoniusSaccasgăseşteliniafilosofică cea mai adecvată pentru
structurasa.Rămâneaproape deAmmoniuspînă la anul 242,cândse alătură unei expediţii persane
aîmpăratului Gordian pentru a cunoaştefilosofia persană.Expediţiaeşuează odată cu
asasinareaîmpăratului Gordian în Mesopotamia ,iar Plotinpleacă de acolospre Koma, unde
ajunge la vîrstsde4odeani. Aicideschide oşcoală de filosofie care ainteresatîn
specialpearistocrați.Până și împăratul Gallienusşisoţiasas-au interesat deşcoala lui Plotin.
Plotin aconceput construirea unui oraş,Platonopolis,în Campania.,caresă fie o
materializare aideilorexpuse în Republicalui Platon.Planul nu afost niciodată realizat.
Lavârsta de60de ani îl areca ucenic pe Porfiriu,careascrisviațaînvăţătoruluisău şi a
încercatsa prezintesistematicoperaacestuia,împărţind-oîn șase grupe, fiecare având nouă

46
tratate.De aiciși denumireadeEnneade (ennea=nouă),dată opereiscrise a lui Plotin. Plotin o dus
oviaţa ascetică,bamaimult,Porfiriu relateazăcă elarfitrăitstărideextazmisticdepatru ori. Moare
în270 d.Hr.în Campania.
Deşi aatacat pegnostici,desprecreştiniipecarei-acunoscut, nu spunenimic.Chiar dacă nu s-
aîncreştinatniciodată,viaţa lui a fost omărturie vie aunor idealurispiritualeşi moraleînalte, în aşa
măsură încâtidealismulspiritualalfilosofieisale l-a influențatprofundpe FericitulAugustin.
Filosofia lui Plotin - Dumnezeu esteîn modabsoluttranscendentul, esteUnul,dincolo de
gândire și dincolo de oricefiinţă,incognoscibilșiinefabil. Nici esența,nici fiinţași nici viața nu îi
potfiatribuite Unuluiși aceastanu pentrucăarfimai puţin decât acestea,ci pentrucă este mai
mult„toiperpantatavtaeine”. Unu nu poate fi o sumă a lucrurilor individuale, întrucât acestea ne-
cesită un izvor sau principiu, iar acest principiu trebuie să fie deosebit de eleși logic anterior
lor.Întrucît Dumnezeu este Unu,fărăîmpărţiresaumultiplicitate, iar în Unu nu există
dualitatea:substanţăşi accident.Plotin ezită a-i atribui lui Dumnezeu atribute pozitive.
Totuşi,ELeste Binele. Lui Dumnezeu nu îi putem atribui nici gândire,întrucât gândireaimplică
distincţia între gânditor și obiectul gîndirii;nici voinţă,întrucâtşi aceastaimplică distincție şi nici
activitate,căcişi aici arfi distincţie între agentulsâvârşitorşi obiectulasupracăruia
acţionează.Dumnezeu esteUnu dincolode orice fiinţă,neîmpărţit, neschimbător, veşnic,fără
trecutsau viitor,oauto-identitateconstantă.
Pentru a explica multiplicitatea lucrurilor,Plotinfoloseşte metafora emanaţiei.În
cadrulacestei emanaţii Dumnezeu nu seîmpuţinează în nici un fel;El rămâne neatins,nediminuat,
nemişcat. Lumea purcede din Dumnezeu din necesitate,întrucât există un principiu al
necesităţii,ca ceea ceeste mai puţin perfectsă decurgă din ceea ce este mai perfect.
Primaemanaţie din Unu este Gîndireasau Mintea(Nous),adică intuiţiasau
înţelegereaimediată. În Nous există ideile,nu numai ale claselor,ci şi ale .indivizilor, deşi în Nous
acesteasunt deţinute în modindivizibil. Nous este identificat cu Demiurgul platonic din Timaeus.
Nous-uleste veşnic, dincolodetimp,iar stareasa defericire nu este primită,ci este o posesiune
veşnică. VeşniciaNous-ului este imitată de timp.
Din Nous purcede Sufletul corespunzător Sufletuluicosmic din indivizibil şispiritual,ca o
legătură dintre lumeasupra-senzorială şi ceasenzorială. Există apoi un al doileasuflet,numitnatură
- physis. Lumea fenomenală devinereală prin participareasa la Ideile prezente în Nous.

47
 Sufletele umane individuale purced din Sufletulcosmic.Elecuprind două elemente:unul
superior prin care participă lasfera Nous-ului şi unulinferior prin care sînt legate detrup.Sufletul
pre-există trupului.
Sub sferaSufletului,se află lumea materială,care,deşi emană din Unu,este limita cea mai
dejos,ca antiteză a Unului. Universul nu este o creaţie rea,în pofida relelor ce există în el,căci el
esteoimagine ainteligibilului;iar lumea materială este oexteriorizareainteligibilului,în care
sensibilulşi inteligibilulsunt unite pentru veșnicie - sensibilul reproduceinteligibilul( ideea primă
din Nous) după capacitateasa.
Sufletuluman, deşi înrădăcinat în lumeainteligibilă,devine însăcontaminat de legăturasa
cu trupul,sau mai preciscu materia. Deaici necesitatea unui urcuș moral, al căruiscop ultim
esteunireacu Unu.În acest urcuş,elementuletic estesupus elementului intelectual.
Primulstadiu al urcuşuluisăvârșitsubimpulsulErosului, constă dintr-un proces de
purificare prin care omulseeliberează de stăpânia trupuluişi a simţurilorşi se ridică spre
practicarea virtuţilor cardinale.
Al doileastadiu reprezintă ridicareasufletului deasupra perceperiisenzoriale,îndreptarea
lui spre Nous şi preocuparea de ştiinţăşi filosofie.
Stadiul următor duce sufletul dincolo de gândirea discursivă la unire cu Nous-ul. În
aceasta unire, sufletul reține conştiinţa desine.
Acestetrei stadii reprezintă doar opregătirepentru treapta ultimă,cea mai înaltă,a unirii
misticecu Dumnezeu,sau cu Unul.-Această unireextatică se caracterizează prin lipsade dualitate.
Această unire este de foarte scurtă durată în viaţaaceasta.După moarte ea devine ostare
permanentă,întrucât nu va maiexistatrupulcare este o piedică în calea unirii finalecu Unu.Acest
urcuş misticspre unirea extatică cu Dumnezeu este un element nou introdus deneoplatonism în
filosofie,pe lângă logică,cosmologie, metafizicăşi etică,element ceimplică cel maiînalt grad
decunoaştere,cunoaşterea lui Dumnezeu.
Epistemologia aceasta mistică va facedin neoplatonism un rival alcreştinismului, deşi
sistemulsău filosoficcomplicatşi spiritul său„aistoric" îl împiedică să devină un rival în
adevăratulsensalcuvîntului.Fuga de lumeşi de real,nu îlfaceînsă popular în sânul maselor
decredincioşi,care aspirau la mîntuirea personală.
Creştinismul,înrădăcinat în istorie,îmbinândatracţia populară cu obază doctrinară
speculativă;insistenţasa asupra vieţiide dincolo, cu sensul misiunii cetrebuie împlinită aici

48
șiacum;comuniunea mistică cu probitatea morală; ascetismul cu sfinţirea naturii a avut
totuşiposibilitatea unei receptivităţimai mari înmaselede credincioşi,decât filosofia transcedentală
a neoplatonicilor.Din punct de vedere creştin,neoplatonismul a avut o funcţieimportantă de
îndeplinit, aceea de a fi contribuitla conturarea religiei revelate și, de aceea, creştiniiau o
oarecare apreciere pozitivă faţă de Plotin, gândirea lui nu a rămas fărăecou în istoria
gîndiriicreştine.
SCOLINEOPLATONICE
a.Școala siriană - Cel mai deseamă reprezentantucenic al acestei școli, este ucenicul lui
Plotin,Porfiriu.Duce mai departe tradiția platonică și asupra theurgieişi a practicilor oculte.
b.Școala de la Pergam – Afost fondată de ucenicul lui Plotin,Iamblichus. Pe lîngătheurgie
esteinteresat și de politeism.
c.Școala ateniană -Dintre reprezentanțifost Procluscares-a ocupat
desistematizareaneoplatonismului.Aceastăşcoală va fi închisă la anul529 de Damascius
Simplicius.
d.Scoalaalexandrină - se distingeîn special prin interesul deosebitfaţă de operelelui Platon
și Aristotel. Hypatia, este cea mai cunoscută reprezentată a acestei şcoli.

FILOSOFIA CREŞTINĂ
1. Gândireaspeculativă primarăcreştină
Scoala din Alexandria
În secolulaldoilea după Hristos,Alexandria ocupa un loc de seamă printrecele
maiimportante centre religioaseşi filosofice din lumeaantică.
Religia vecheegipteanăstrăjuia prin templul lui Serapis.Stăpânitorii romani şi-au păstrat
vechile lorcredinţeşi practici religioase.Comunitateaiudaică,în cea mai mareparteelenizată,îşi
aducecontribuţiaei la viaţaintelectuală,propunândoexegeză biblică plină deelemente platoniceși
stoice.La rândulei,comunitateacreştină,în plin avânt,caută să-şi conturezeun sistem filosofico-
teologiccaresa arate temeinicia credinţeicreştineîn faţa filosofiei greceşti,darşi a celorlaltesisteme
gnostice.Această sarcină dificilă și-a asumat-oșcoala catehetică,alcărei prim conducătorcunoscut
afost Panten (+c.190).Scoala catehetică vacontinuatradiţiafilosofică din perioada greco-

49
iudaică,formulatăîntr-un sistem de gîndirecreştin de cătreapologeţiicreştinişi apoi de Clement
Alexandrinul şi de Origen.
a.Clement Alexandrinul(Titus Flavius Clemensc.150-c.219) .
S-a născut probabil la Atena.După cestudiazăcreştinismulşi filosofiaclasicăcu diferiţi
dascăli,ajungeucenicullui Panten, sub acăruiîndrumare îşiperfecţioneazăcunoştinţelereligioaseşi
filosofice.Preiaconducerea Școlii catehetice la 196,după moartea lui Panten.
Din scrierilesale amintim:Protrepticul, PedagogulşiStromatele. În eleputem observa
vastelesale cunoştinţeîn domeniul literaturii greceşti,gnosticeşi în specialcreştine.
Clementsusţinecă Evanghelia creştinăeste punctuldeconvergenţă alfilosofiei greceştişi
aliudaismului.Logosul divin ailuminat întotdeaunasufletul uman.Evreii au primit lumina
adevărului prin Moiseşiprofeţi,în timp ce grecii au avut pe înţelepţii lor,pe filosofi.Aşase facecă
filosofia a fost pentru greciceeace Legea a fost pentru evrei.Subinfluenţasfântului Justin
Martirul,vaafirma că greciiau preluat în filosofieidei dinVechiul Testament,pecare în
necunoaşterea lor, le-au denaturat, iar cel maimaredintre filosofi rămâne Platon.
Văzând în filosofie"un dar al lui Dumnezeu prin Logos",Clement va folosi categoriile ei
pentru a demonstra,împotriva gnosticilor și a altordetractori, căcreştinismul autentic nu
esteincompatibilcu filosofia, culturaşicivilizaţia.Credinţaşicunoaşterea sunt reciproc necesare
pentru mântuire.Creştinul matur caută o înţelegere mai profundă decât cea prezentată de
catehism şi deaceea teologia mai avansată va face uz în mod necesarde filosofie.
Totuşi,filosofia nu ne duce lacunoaşterea pozitivă a lui Dumnezeu,căci în realitateştim
numai ceea ceDumnezeu nu este.Ştim că El nu esteospecie,un gen,că este dincolodetot ceeacenoi
putem concepe.Chiar atuncicândîiatribuim lui Dumnezeu atributele-perfecţiunii,trebuie să fim
conştienţi că acestenumirisunt ne-adecvate.Clement anticipează calea decunoaşterenegativă,via
nega-tiva, magistralformulată de Dionisie Areopagitul.
Gândirea lui Clement Alexandrinul
Cunoaşterea lui Dumnezeu estepunctulnecesar alfilosofiei religioase.Scriptura
nefurnizează cunoaşterea lui Dumnezeu necesară şi suficientă pentru mîntuire. Tot
ceea ceştim despre Dumnezeu esteceeace EL nu este;că nu esteaccident sau substanţă, unitate sau
număr. Numirile exprimă calităţişirelaţii,ceea ce Dumnezeu nu are."ELeste fără formă şi fără
nume,deşicîteodată îi atribuim un nume,care nu trebuie luate în adevăratul lorsens,cum ar
fi:Unul,CelBun, Inteligenţa,Existenţa,Tatăl,Dumnezeu,Creator,Domn".Acestea sîntexpresii care

50
nu exprimăadevărata natură a Celui Veşnic,ci reprezintă elementeajutătoare
pentru cunoaşterea noastră.
Dumnezeu esteFiinţă absolută. În relaţiecu oamenii,Elnu este obiectalcunoaşterii,însă în
Sineînsuşi,Elnu există fără a Secunoaşte,fără oimaginea Fiinţei Sale.Această imagineeste Logo-
sul,Înţelepciunea,cunoaştereaşi Adevărulşi ca atare poate fi
demonstratşi definit.Logosulesteidenticcu Tatălşi născut,
dar fără început.
Dumnezeu celtranscendent,carenu esteobiectulcunoaşterii, poate fi abordat numai printr-
oaltă facultate decâtraţiunea,prin iluminarea directă,prin viziuneşi numai în ceruri. În această
viaţă Dumnezeu poate fi cunoscut prin „prolipsis",adică apriori,prin acceptarea
unuiadevărînainte dea fi demonstrat raţional.
Lumea nu este veşnică.Eaesteopera comună a Tatăluişi a Logosului,prin caretoate s-au
făcut.Dumnezeu a creat lumea dintr-omateriefără calităţi,care,fiindinformată,seaflă la început,în-
tr-o stare de ne-fiinţă relativă(mi on).
Clement enunţă aici o teorie creaționistă „ex nihilo”cu un caracterrelativ.Afirmând ne-
fiinţialitatea materieiprin lipsa dea-tributeși calităţi, Clement apără, transcendenţa lui Dumnezeu
şi accentueazăcontingenţa lumii create.Astfel,Dumnezeu rămâne principiulultim alîntregii
existenţe„Dumnezeu a fost Dumnezeu înainte dea deveni Creator".Cu alte cuvinte, lumea nu
estenecesară pentru Dumnezeu.Celeşasezile alecreaţiei nu trebuie luate literal, căcieleexprimă
alegoricimportanţasuccesivă a lucrurilor și făpturilorcreate.
Antropologia- Omulestesuperior întregiicreaţii materiale, căcielafost modelat direct de
Dumnezeu,carei-ainsuflat"duhul" sau"intelectul",fatuitateasuverană asufletuluisău.Sufletul uman
aretreipărţi:intelectul,voinţa si spiritul. Ideeaesteîmprumutată de la Platon. La concepere omula
primit"chipul",iar prin viaţă virtuoasă poate realiza"asemănarea" cu Dumnezeu,mai precis cu
Fiul, Logosul divin. Chipul este raţiuneași imboldulnaturalspre cele
dumnezeieşti.Sufletulesteindependent detrup,moartea reprezentând ruperea legăturii
ceţinesufletulîn trup.Sufletulnu este oparte din Dumnezeu,ci a fost creat prin bunătatea Saşi de
aceeaeste obiect al dragostei divine, pentru a rămâne obiect aldragostei divine,omultrebuiesă
ducă o viaţă virtuoasă,iar virtutea estedependentă de libertatea de voinţă.
Concepţia morală creştină prezentată de Clementcoincide în linii generaleatmosferei
eticiistoice,pentru carenimicaltceva decât virtuteanu esteimportant, respingândideeastoică despre

51
milă şisinucidere, Clement afirmă"viaţa potrivitnaturii",înţelegînd prin aceastacă scopul vieţii
umane estecelvizat de Creator: realizareaasemănării omului cu Dumnezeu;păcatulfiind trăirea
neconformă cu acest ideal.
Viaţacreştină este o permanentă luptă împotrivapatimilor.Sfinţenia poatefi realizată şi în
această lume,deşi adevăratasfinţeniesevaîmplini in viaţa viitoare,pe care ovede într-un urcuş,
dinamicspre"îndumnezeire".
Gîndirea lui Clement_nu poate fi încadratăcu stricteţeîn rândulsistemelorfilosofice.
Totuşi,elfaceun pasimportant deschizînd posibilitatea abordării filosofice a învăţăturiicreştine,sau
mai precis,el pune temeliile unui tip speculativ de gîndire religioasă carese va împământeni pe
parcursulistoriei teologiei şi a filosofieicreştine.
b.Origen (c.185-c.254)- S-a născut într-ofamiliecreştină. Educaţia oprimeşteîn familieşi
apoi laşcoalacetehetică,sub îndrumarea lui Clement. În timpulpersecuţiei din 202 de la
Alexandria, tatălsău,Leonidas,suferă moarte martirică. Întrucît Clement va fi forţatsă părăsească
Alexandria, Origen preiaconducerea şcolii catehetice,pecare oîndrumă până la anul230.
Pentru a-şidesăvârşistudiile filosofice,vastudia filosofia cu AmmoniusSaccas.
Interpretând greşit textuldin Matei 19,12în sens literal,Origen se mutilează,fapt pentru care
vaavea mult de suferit.Călătoreşte la Romași în Arabia.Este hirotonit preot,dar vafi depus din
treaptă de Episcopul Demetrius şi va fi trimisîn exil.La230sestabileşteîn Cezareea unde va fi
surprins de persecuţia lui Decius,din 250. Moare la Tyr în jurulanului 254.
Origen afost unul dintrecei mai fertili autori creştini. Multedin scrierilesale s-au
pierdut.Cea mai deseamă lucrare în domeniulcriticiibibliceeste Hexapla,însoţită de
multecomentarii şi omilii lacărţi dinVechiulşi Noul Testament.Dintre lucrărilesale teologice,
menţionăm:De Principiis,Contra Celsum,De Oratione, Exhortatioad Martyrium.
Faţă defilosofie, Origen adoptă aceaşipoziţie ca antecesorii săi:Philon,Justin şi
Clement.Filosofiaeste o disciplină pregătitoare,devaloarepentru teologia revelată,„înţelepciunea
umană esteun mijlocdeeducare asufletului,înţelepciunea divină fiind scopulultim."
Totuşi,filosofia nu esteindispensabilă primirii adevărului Revelaţiei lui Dumnezeu,căci
altminterea Hristos nu ar fi ales pescari ca ucenici,rolulstrictal filosofiei rămâneacela dea facilita
înţelegerea sensuluişi a principiilor fundamentale ale Revelaţiei.Adoptînd oastfelde atitudine,
Origen se va strădui în continuaresă pună bazele unuisubstrat raţionalpentru fundamentarea
adevăruluicredinţeicreştine,încercând adâncirea credinţei cu ajutorulraţiunii.

52
 Gândirea lui Origen - În articularea concepţiei despre Dumnezeu, Origenproneşte de
lacuvintele Mântuitorului"Dumnezeu este Duh" şi celedin Evanghelia lui Ioan "Dumnezeu este
lumină". Prin urmare, spuneel,nu trebuie presupus că Dumnezeu este trup,sau în trup, ci
onaturăIntelectualăsimplă,ce nu admitenici un fel deadaos. În Elnu există mai maresau mai mic,
mai înaltsau maijos,căci Eleste Monada, Unitatea, Izvorulîntregii Minţi.Dacă Dumnezeu
esteDuh,ELnu este lumea,nici oparte din lume,niciimanentîn lume. Un astfel de Dumnezeu nu
poatefi nici"totul",nici o"parte", căciîntr-adevăr,ofiinţă spirituală nu arepărţişi prin urmare, nu
poatefi un tot.Fiind spiritual,Dumnezeu esteindependent de legilespaţiuluişiale
timpului,Atotştiutor,Atotprezent,Neschimbător,de neconceput. Într-un anume_sens,elnu are
nume,deşi cel mai potrivit nume este"Celce este''.
Dumnezeu esteincomprehensibil.Cauzaincomprehensibilităţii lui Dumnezeu se află în noi
şi nu la Dumnezeu.Lăcaşulsău este "întunericuldenepătruns" deşi ELînsuşi este lumină şi
deaceea, cu câtne vom apropia de El,cu atâtîntunericulse vatopi în faţa luminii.
Dumnezeu este neschimbător,veşnicşi deci fără patimi.Sentimentelede ură,
mânie,pocăinţă,etc.există la Dumnezeu numai ca o condescendenţăfaţădeneputinţele noastre.
Pedeapsaeste oconsecinţă a păcatului,căci Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului.
Dumnezeulcreştin este Unulîn Fiinţăşi întreit în Persoane: Tatăl,FiulşiSfîntulDuh.
Fiuleste fiinţial unacu Tatălşi prin urmareco-etern şico-egal. Totodată,Fiuleste
Logos,Raţiune.ELestesălaşul Ideilor cuprinzînd în sine lumeainteligibilă după a căruitipar a fost
creatîntregulcosmos.
DuhulSfînteste Dumnezeu adevărat.Lucrareasaspecificăestesfinţirea,darşi celcaredă viaţă
celor ce_cred. DuhulSfântcrează în om capacitatea dea-L primi pe Hristos.Împreună cu Fiul,Du-
hulesteizvorulcunoaşterii lui Dumnezeu.
Cât priveşteconcepţia despre lume,reţinem două puncteesenţiale:.
a.- Lumea a fost creată „ex nihilo”. Crearea„ex nihilo”esteun faptacceptat în
tradiţiaalexandrinăiudeo-creştină.După Origen, lumeaafost creată din nimicşi nu dintr-o materie
relativ non-existentă."Nu-mi pot închipui,spuneelcum atâţia oameni eminenţişi-au putut imagina
materia ca necreată". Origen se va străduisă dovedească că este mult mai uşorsă concepem
crearea materiei decât pre-existenţa ei,sau veşniciaei.Să urmărimargumentelesale:

53
 Presupunem o materie pre-existentă.Ea trebuiesă fi avutcel puţin aptitudini dea primi
formeşi modelecaresă otransforme în cosmos. O materie necreată ar fi pututavea
oastfeldeaptitudine?
Nu,nici„exnihilo”și nici de la Dumnezeu. 'I'rebuiedecât să presupunem oprovidenţă
anterioară materieişi lui Dumnezeu,pentru a putea explica această adaptare pre-existentă a
materiei,ceea ceesteabsurd. Să luam însă aceastăpre-adaptare ca dat. Dacă nu are oscuză,ea există
la întîmplare.De aici rezultă că actulcreaţiei a avut loc dinîntâmplareși tot la fela primit şi
Dumnezeu numirile de Creator,Tată,Binefăcătoral lumii,etc.În cele din urmă,darnu de mai mi-
căimportanţă,dacă materia aexistat fără a fi creată,însăşiexistenţaei nu are nici regiuneşi nici
cauză;esteiraţională şi de fapt,mai greu de înţeles decât crearea ei de către Dumnezeu.
b. Lumea este veşnică. Lumea a fost creată, dar ea a fost întotdeauna creată, cu alte
cuvinte, este veșnică. Cum se explică aceasta? Origen prezintă două raţiuni:
- În primul rând,creştinii mărturisesccredinţa într-un Dumnezeu-Atotputernic,CreatorşiDomn al
lumii.Cum ar putea fi Dumnezeu-Domn al lumii,dacă nu există o lume peste caresă domnească?
- În aldoilea rând,să presupunem că există un Dumnezeu care neputândsă creeze lumea,nu
ocreează. Trebuie decisă explicăm dece are locaceastă „explozie creatoare”.
La un Dumnezeu perfect,oastfel deschimbarearfiinexplicabilă,deoarece reprezintă un
progres;acestact aradăuga demnitatea decreator laperfecţiunea deja existentă. Infinitatea lumii
este mai uşorînţeleasă decât crearea ei în timp. A spune,totuşi,că,creaţia esteveşnică nu înseamnă
că lumea în caretrăim a existat așadin veşnicie,sau că va existaaşa întotdeauna.Dimpotrivă,
întrucâtştim că această lume va fi distrusă,trebuiesă conchidem că așacum ea va fi -urmată de
altele-,a fostşi precedată de alte lumi.Infinitatea_lumii înseamnă deci, că seriaacestor lumisucce-
siveeste veşnică, nelimitată în timp,creaţia este limitată în spaţiu. În istoria lumii existăun singur
punct fix,sfârșitul,când "Dumnezeu va fi totulîn toate".
Referitor la sfîrşitul lumii, Origensusţine apocatastaza,învăţătură condamnată de Biserică.
Antropologia.Omulafost creat de Dumnezeu casuflet unitcu trupul. La început, toţi
oamenii au fost egali,cu toţii fiind părtaşi ai cunoaşterii.Atât lumea câtși oamenii vorcădea din
starea debunătate datorită faptuluică bunătateaimprimată de Dumnezeu nu a fost esenţială lumii
ci un dar primit. Pentru a-1 transforma într-un bun personal,omultrebuiesă-1 primească.

54
 Puterea dea refuzasau a accepta acest darsenumeşte libertate de voinţă.Libertatea de
voinţă face partedin structura fiinţelorraţionaleşi de aceea nu se poatespuneca restabilirea
universală va fi sfîrşitul logic previzibilal lumii.
Sufletul nu a fost creat de Dumnezeu lanaştereși nici nu derivă din cel al părinţilor, ci
pre-există._Viaţa de pe pamânt este un episod vremelnicîn istoria sufletului uman.
Cîtpriveşteviaţaeshatologică, Origen ezită între pedeapsa veşnicăşi restabilirea tuturor
laperfecţiunea primară (apocatastază),teoriecondamnată de către Biserică.
Este adevărat că multe aspecte din gîndirea lui Oxigen nu se înscriu pe linia credinţei
Bisericii. Totuşi, luată ca lucrare de pionerat,strădaniasaare valoareîntrinsecă,ea fiind
martorăindiscutabilă a procesului deconturare a filosofiei creștineşi a doctrinei creştine într-un
context filosofic,cultural și religios extrem de variat.
g.Școalacapadociană
Reprezentanţiişcolii catehetice din Alexandria vădîn filosofieun instrument util,pregă-
titor pentru primirea descoperirii divine,însă nu indispensabil.Scrierile lor vor face uz,cu
discernămînt,decategoriile filosofice înpamânteniteşi mai ales de cele platonice.Clement
AlexandrinulşiOrigen nu vorizbutisă definitivezerolul filosofiei în cadrul gîndirii teologice.
Munca lor va fi preluată și pusă pe temelii teologice şi filosofice adecvateînvăţăturiiBisericii de
reprezentanţiiȘcolii capadociene: Grigore de Nazianz, Vasilecel Mareşi Grigorede Nyssa.
Problemelecare vor frămînta Biserica creştină din aceastăperioadă nusunt de ordin strict
filosofic,ci mai multteologic.Este perioada în care ortodoxia creştinismului esteameninţată
dearianism. În această controversă,Părinţii Bisericii vorfolosi şi categorii filosofice,deşi modul în
care raţionamentulesteaplicat în teologie nu îi face_filosofi în adevăratulsensalcuvîntului.
A).Sf.Grigore de Nazianz (c.329/330- c.390)numitşiTeologul, este fiulepiscopului de
Nazianz.Studiază la Atena,fiindcontemporan cu Sf.Vasile cel Mare. Intră în monahismşi este
hirotonit, împotriva dorinţeisale. Participă la Sinoduldin Constantinopol (381),ajutînd la
formularea"Crezului nicean". Nu primeşte numirea deepiscop în Scaunul din
Constsntinopolşiseretrage la Nazianz.
Dintre lucrărilesalecele maiimportantereţinem:„Celecinci
discursuriteologice",Filocalia,Texte din scrierile lui Origen selectateîn colaborarecu Sf.Vasilecel
Mare.

55
 CaexegetalSfintei Scripturi,Sf.Grigorede Nazianzacceptăatâtinterpretarea
alegorică,propusă de Origen,cât și cea literarăaSf.Vasilecel Mare,susţinînd că în cazul
Sf.Scripturi ambeleinterpretărisunt valabile (ceeacearată superioritateaei faţă decărţilepăgâne.La
Sf.Scriptură seadaugă Tradiţia orală şi scrisă/transmisă de Biserică.Caepiscop al
Bisericii,Sf.Grigoreseconsideră organ prin carese transmite Tradiţia ,un theologîn linie directă cu
theologii care au scris Scripturile.Elnu pretinde afi un gînditor original.
Desigur,raţiunea,nu este lipsită de valoare. Totuşi,ea trebuiesădobîndească valoareprin
credinţă:„Să vă luaţi caîndrumătorcredinţa mai degrabă decât raţiunea,căci realizîndneputinţa
voastră în faţa lucrurilor ce vă înconjoară judecaţi valoarea raţiunii voastre şiînţelegeţi că există
lucruri care odepăşesc."
Credinţa nespune că evenimentele relatate în Sf.Scriptură sunt adevărate,raţiunea arată
cum sunt adevărate.În acestproces de evaluare lucrurilesuntîmpărţiteîn patru categorii:
1. Lucruri care nu există,dar desprecarese vorbeşte.Înaceastăgrupare,intrăantropomorfismele
cese datorează limitelorraţiunii umane.
2. Lucruri careexistă,dar despre care nu se vorbeşte,cuprinzândconceptele respinseprin
„aphairesis” (înlăturareatreptată aconceptelor formulate_de mintea omului despre Dumnezeu,cu
certitudineacăsînt neadecvate,acest lucru duce la negareaabsolută.„Aphairesis” reprezintă modul
de cunoaştereapofatic).
3. Lucruri care nu există şi despre carenu se vorbeşte.Aici
seincludeconceptul de"nihilum" din careDumnezeu crează.
4.Lucruri careexistă și desprecaresevorbeşte.Cu altecuvinte, sefacereferire
laevenimentelecare literalşiistoricsuntadevărate.
Raţiuneaeste adecvată numai în ultimulcaz;primulcaznu conţineun
adevărintrinsec;aldoilea depăşeşteraţiunea,iaral treileaestesub raţiune,căci_raţiunea,purcezînd din
credinţă,începe cu unaşi termină cu alta.Prin urmare,punctul deplecarealraţiunii esteceea
ceexistă,datulfiinţial.Acest dat fiinţialesteculmea Numirilor divine,comunicateprin
credinţăraţiunii.„Fiinţa"(Ousia)- estenumelecelmai potrivit al lui Dumnezeu,căci Elsingur este
Fiinţă.Fiinţamaipoatefiun atribut al făpturii,întrucât participă la Fiinţa Creatorului. Orice
altatribut dat luiDumnezeu de SfîntaScriptură,conţineun
elementdeantropomorfism.Deaceeaestenecesarcaîn cazuluneianalize ultimea tainei

56
dumnezeiești,raţiuneasăseplece în faţacredinţei.Folosirea limbajului nu substituiecredinţa,ci
împreună cu ea duce la ocunoaştere mai profundă.
B). Sfîntul Vasile cel Mare (c.330-c.379). A studiat în CezareeaCapadociei,
Constantinopol și Atena. Îmbrăţişeazăviaţa de monah, retrăgîndu-se în Siria, Egipt și apoi la
Neo-Cezareea. Aici rămînepînă la 364 când se angajează la chemarea episcopului său, Eusebiu
de Cezareea, în lupta contra arienilor. La 370 este numit succesorul lui Eusebiu,unde rămâne
până lasfârșitul vieţii (379).
Scrieri:Despre DuhulSfînt,Împotriva lui Eunomiu,Omilii laHexaimeronși altele.
În Omilii la Hexaimeron,Sf .Vasile încearcăsă demonstrezecă adevărul descoperit de
raţiunea omului nu se deosebeşte,în limitelesale,decelrevelat de Sfânta Scriptură,deşi aceasta
cuprindeadevăruri caresuntinaccesibile raţiunii,cum arfi deexemplu,natura lui Dumnezeu. În
argumentele sale privind crearea lumii,Sf.Vasilefoloseşte dateleştiinţei disponibile la vremeasa.
Naturaeste lucrarea lui Dumnezeu.Ela creat-oîn timp,sau mai precis,a creat-osimultan cu
timpul. Materia este opartea creaţiei._Deşi Biblia nu vorbeşte despre patru elemente,ele sunt
implicite.Schimbareaciclică a elementelor produce o diversitate decombinaţiidin careau fost
create fiinţelesensibile.
Lumina are onatură mai generală decît timpul,căci aceastase găseşte doar în
lumeasensibilă. Întrucît nu este limitată la timp,„luminase răspîndea pretutindeni în
momentulcreaţiei,aidoma unei lămpi acărei lumină umpleîntreaga cameră.
Timpuleste limjtat la lumeasensibilă,fiindîn acelaşi timp principiulacesteia.Eleste
oconsecinţă a creării firmamentului ce se roteşteîn spaţiu;căci timpul, mişcareaşi extensiunea
spaţială seîmpletescîntr-un tot. Timpulnu /poateexista fără mişcare,sau,cu
altecuvinte,timpulestetimp atuncicândse măsoară prin mişcare. Prin urmare,întrucât o mişcarenu
poate să aibă loc decât de la un loc laaltul,sau dintr-ostare laalta,tot aşanu poate să fieun prim
momentaltimpului.Moise a fostconştient de acest lucru când a făcut referire la„prima zi a
creaţiei, nu ca prima zi,ci ozi”: „Dumnezeu Celcare a creat naturatimpului,afixatperioadelezi-
lelorca măsurişisemne şi a orânduit ca săptămâna,revenind tot lasine(n.ft.se face referire la
ordinulsăptămânal)să înregistreze mişcarea timpului.Săptămânaesteîmplinirea uneizilecare
senaște ori revine lasine;căci aceastaeste drumulunui cerc: începe de lasine şi se termină la sine.
În această privinţă seaseamănă cu eonul,care la nesfîrşit revine lasine.Prin urmare,el a numit

57
originea timpului nu ziua dintâi,ci o_zj,pentru aarătacă timpulîşi păstrează înrudirea cu
veşnicia"(Hex.11,8,49).
Sfântul Vasile nu vreasă spună că timpulși veşniciasuntidentice,sau că universul fiziceste
veşnic.Elafirmă înrudirea (syn-genesis)acestuiacu veşnicia. Veşnicia nu areînceput;timpul nu
areînceput în sineînsuşi.
Începutul(arhi)este în afara procesului temporal_şi deaceea nici oparte din actulcreator nu
se desfăşoară în timp.Dumnezeu crează„la început” (en arhi)şi nu în timp (en hrono).
Fiind un vlăstaral veşniciei,timpuli seaseamănă.Conţinutul lumii temporaleeste ocopie în
acest mediu extins (spaţial)al unui prototip ne-extins (aspaţial),iar aceasta este oexpresiea Ideilor
Minţii divine. În acest fel,universulîntregeste legatde un lanţalasemănării şi relevă osimpatie
simfonică universală.Această simpatieestesubstanţa primară a întregii creaţii,fiind totodată modul
deexprimare al unităţii divine.
Sfântul Vasile este preocupat,ca oricarefilosof creştin de
fundamentulcredinţeicreştine:Dumnezeu şirelaţiasacu lumea şi în specialcu omul. Deaceea,els-a
străduitsă prezinte într-un mod coerent legătura dintreveşnicia lui Dumnezeu şi temporalitatea
lumii,pede oparteşi necesitatea armoniei universale,în progresul de desăvîrşire a omului şi a
lumii,pede altă parte.
C).Sfîntul Grigore de Nyssa (c.335-c.395)este fratele mai_tânăr alSfîntului Vasile. Din
tinereţeîmbrăţişeazăviaţa monahală.Este hirotonitepiscop de Nyssa la 371.Susţinecu ardoare
credinţaniceeană, deaceea va fi depus din treaptă de cătrearieni la 376 şi rămâne în exil până
după moartea lui Valens (378),cândse reîntoarce în scaun,pe care îl va deţinepînă la moarte.
Scrieri:Discursuri catehetice, Desprecrearea omului.Despreviața lui Moise,Despre
Cântareacântărilor,Dialogcu Macrina,Despresuflet și Înviere.
În gândireasa estecel mai apropiat de Origen.Sf Grigore va reafirma concepţia exegetică a
Sf.Vasile, făcând uz de gnoza alexandrină. Spre deosebirede Sf.Vasile, carefoloseşte
interpretarea literală(istorikos)în Hexaemeron,Sf.Grigorenu ova aborda, el arată cănu
eranecesarsă urmăm ordineascripturistică aevenimentelor,deoarece creaţia afost un actsingularal
Voinţei divine în afara timpului. Din aceasta au izvorâtsimultan potenţialurile tuturor
lucrurilor,care,fiindseminale(spermatikai),se dezvoltă fără oaltă intervenţiedivină,în modtreptatîn
totalitatea fenomenelorceconstituieşi vorconstitui lumea.Considerateca osingură putereseminală,
acestepotenţialuri(dynameis)sunt Logosul, a cărui unitateesteveşnicăşi deaceea nu se pierdeîn

58
multiplicitateacreaţiei, și reprezintă mijloculprin care,pe parcurs creaţiase ridică treptat
spreperfecţiune, de la fiinţialitatea minimă a materiei,purpotenţială, laatribuirea decalităţiesenţi-
ale,la însufleţire, lasensitivizare,la raţionalizareşiîncele din urmă,laasemănarea cu Dumnezeu.
Această ideesugerată de Sf.Grigore de Nyssaesteextrem de importantă pentru a
înţelegeteoria cosmologicăştiinţificăactuală ce presupune lumea într-un proces evolutiv
continuu,de lasimplu la compus.
Elînsă neatrageatenţiaasupra uneico-relaţiiesenţiale între Logos (Raţiunea universală)și
Dumnezeu,de lacare decurge puterea seminală și evoluţia propriu zisă.
Sfântul Grigorie îşi dezvoltă antropologia sa în lucrarea „De hominiepificio” (Despre
formarea omului). În seria fiinţelor, omul este creat ultimul. Spre deosebire de toate celelalte
fiinţe, el a fost modelat după „chipul” lui Dumnezeu, aşa cum se poate deduce din forma
trupului, dar mai ales din sufletul (psihi) său, căruia omul îi datorează demnitatea sa
împărătească.
Întreaga creaţie este împărţită în două sfere: lumea vizibilă şi lumea invizibilă. Omul este
graniţa (methorios) dintre aceste două lumi. Ca animal el aparţine celei dintîi, iar ca suflet
raţional , celeide a doua. Tot ceea se se află în lumea vizibilă este cuprins în el şi de aceea ca
animal raţional, omul este punctul culminant al acesteia. Sub om se află în ordine valorică
descendentă animalele, care nu au decât perceperea senzorială, mişcareşiviaţă; apoi plantele care
nu au suflet perfect întrucât ele cresc numai şi se hrănesc; apoi corpurile ne-însufleţite, care nu
posedă un principiu vital, dar fără de care viaţa ar fi imposibilă. Omul nu are mai multe suflete,
dar natura sa (logos-raţiune) conţine grade inferioare de viaţă: trăieşte ca plantele, se hrăneşte ca
animalele şiînţelegeîntrucît este om.
Sf. Grigore vede în om o încoronare a acţiunii crescânde creatoare a lui Dumnezeu.
DealtfelşiDarwin dacă arfi vorbit nudespre coborârea sau descendența omulul, ci despre urcuşul
sau ascensiunea sa la starea de coroană a lumii, printr-un proces evolutiv ar fi dat teoriei sale un
caracter mult mai atrăgător.
Una din contribuţiile de seamă legate de antropologia creştinăadusă de Sf.Grigore este
clarificarea distincţieipauline dintre trup,sufletşi spirit. Pentru el, această distincţie este de ordin
moral, trupul este tendinţa omului spre plăcerile carnale; sufletul este ceea ce îndrumă pe om
spre realizarea virtuţiişi anularea viciilor; iar spiritul , ceea ce îndrumă spredesavîrşireavieţii,
potrivit legilorlui Dumnezeu. În sens filosofic, sufletul este cauza cunoaşteriiraţionale, şiîntrucît

59
astfel de cunoaştere se exprimă prin vorbire, chiar şi trupul omului trebuiasă fieun animal
gânditor. Sufletul, sau mai degrabă intelectul (nous)şi-a făurit instrumentul trupesc de care are
nevoie pentru cunoaştereşi realizând cunoaşterea, să însumezeîn sine întreaga lume. Uriașa sa
deschidere care îi dă posibilitateasă includă, în simplitatea sa, nesfîrşita varietate a lucrurilor,
face ca sufletul să fie tot atât de incomprehensibil ca modelul său care esteDumnezeu.
Relaţia dintretrup şi suflet este o problemădestul de dificilă pentru Sf. Grigorie. Unii
filosofi plasează sufletul în creier, alţii în inimă.Totuşi, înconcepţiaSf. Grigore, o natură
spirituală nu poate fi circumscrisă la un spaţiu definit. Chiar dacă bolile afectează buna
funcţionare a facultăţilor noastre intelectuale, aceasta nu dovedeşte că sufletul este în aceste
organe, sufletul îşi exercită puterile sale într-un mod mai mult sau mai puţin perfect, potrivit
condiţiei fizice a mijloacelor trupeşti de care face caz. Intru cât Dumnezeu este spiritual, o fiinţă
spirituală este posibilă iar întrucât sufletul este creat după chipul lui Dumnezeu, trebuiesă fie şi el
spiritual ca şi modelul său. În plus, după cum existenţa lui Dumnezeu poate fi dovedită prin
analiza creaţiei Sale, tot aşaşiexistenţa sufletului poate fi dovedită prin consideraţii asupra
omului, care este o „lume mică” (microcosmos), condusă de suflet, după cum lumea cea mare
(macrocosmos) este condusă de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, unirea sufletului cu trupul este aceea
a unei fiinţecreate,viişiraţionale, cu organe trupeşti pe care le foloseşte ca instrumente delucru.
Cât priveşte originea sufletului, Sf.Grigore neagă preexistențaîntrucât un astfel de
postulat ar duce la acceptarea doctrinei platonice despre transmigrare.
Omul a fost creat bun, însă datorită mutabilităţii ce caracterizează creaţia dinnimic,el
poate alege între bine şi rău. Omul a alesrăul şi de aceea şi„chipul” divin din el a fost întunecat;
asemănareacu Dumnezeu fiind transformată în neasemănare.
Procesul de restabilire a "chipului" lui Dumnezeu în om începeprin credinţă, careîl
angajează într-un efort de purificare morală, ce îl ajută la descoperirea treptată a „chipului"
întunecat de păcat.Sf. Grigore sfătuieşte pe creştini să urmeze sfatul lui Socrate „cunoaşte-te pe
tine însuţi”, căci a te cunoaşte pe tine înseamnă a descoperi că eşti chip al lui Dumnezeu şi în
mod ultim, înseamnă a-L cunoaşte pe Dumnezeu.
Sf. Grigore de Nyssa este primul filosofcreştin. Pornind de ladatul revelat şi
folosind categorii platonice şiplotiniene,el concepe o filosofie creştinăacărei scop este să ne
îndrumespreînţelegereatranscendenţei lui Dumnezeu, ceea ceimplicădistincţia fundamentală între
Creator şi creatură, sugerând ideea unei participări a creaturii laDivin, prin întrupare, care

60
realizează reunirea ultimă,în om, a întregii făpturi cu Fiinţalacareparticipă şi de la care îşi trage
viaţa.
D). Nemessius.dinEmesa (sec.IV-V). Filosof creştin. Nu se ştienimic despre viaţa sa,
doarcă a fost episcop de Emesa în Siria.
Scrieri: Despre natura omului
Aidoma Sf. Grigorede Nyssa, Nemessius accentuează importanţa deosebită a
cunoaşteriinaturii umane şi în special a sufletului uman. Constituit din trup şi suflet, omul seaflă
la graniţa dintre lumea corpurilor şi lumea spiritelor.Acestaeste un exemplu specific
alcontinuităţii universale din ordinea lucrurilor, ce reprezintă cea mai evidentă dovadă
căDumnezeu există. Destinul omului se leagă de această poziţie cheie. El se poate mântui,
saurefuza mântuirea, după modul în care se apleacă spre bunurile spirituale sau
sprelucrurilemateriale.
Sufletul omului este „o substanţă inteligibilă capabilă să se miște potrivit unor legi
numerice”. De aceea „sufletul nu poate fi în niciun fel perfecţiunea trupului, ci osubstanţă
spirituală care este propria ei perfecţiune”. Sufletul este nemuritor şi este separatde trup.Cât
despre relaţia trup-suflet,Nemessius spune că „sufletul este întrup aşa cum Dumnezeu este
înnoi”.
Memoria este puterea de a păstra şi reproduce cunoştinţe trecute. În sens larg, ea este
cunoaşterea a tot ceea ce găsim conţinut în mod natural în intelectul nostru. De exemplu,
certitudinea universală că există un Dumnezeu, poate fi considerată ca o reamintire a unei Idei.
În suflet mai există două părţi: una raţionalăși alta iraţională. Partea iraţională nu este
sufletul propriu-zis, ci o putere şi o parte a sa (partem et virtutem). Ea se împarte în două: una se
supune raţiuniişi alta care nu este controlată de raţiune. Partea ce se supune raţiunii reprezintă
puterea apetitivă şi puterea irascibilă. Acestea stau la baza pasiunilor, ce reprezintă modificări ale
puterilor, apetitului şi irascibilului sub influenţa binelui sau a răului. Pasiunile apetitive sunt
plăcerile şi durerile. Bucuria nu este nici plăcere şi nici pasiune, ci acţiune. Teama sau mânia
sunt stări cauzate de pasiunea irascibilă sau animalică. Aspectul iraţional al sufletului care nu se
supune raţiunii, include funcţiile vitale, generative şi nutritive.
În clasificarea faptelor umane, Nemessius se lasă influenţat de Aristotel. La baza fiecărui
act voluntar se află hotărârea sau deliberarea care implică libertatea de voinţă. Actele involuntare
„sunt reversul celor voluntare şi sunt impuse din afară, violent sau din ignoranță. La temelia

61
libertăţii de voinţă se află raţiunea umană, ceea ce implicăschimbabilitatea, dar şiputerea de a
decide actele voliţionale.În aceasta constă marea responsabilitate a omului faţă de viaţă.
Nemessiusaparţine cu adevărat istoriei filosofiei creştine. El discută în special
probleme .psihologice,construindu-şi sistemul cu elemente preluate şi din filosofia greacă, mai
ales acolounde acestea puteau ajuta la o mai bună conturare a ideilor sale filosofice.
Lectura
"Puţin îmi pasă de Platon şi, în genere, de oricare altul, care gîndeşte_la fel. Că adevărul
acesta este, află-1 de aici: sau sufletul este viaţă, sau el are viaţă. Dacă este viaţă, atunci
el.ar.trebui să facă pe altcineva să trăiască, iar nu pe sine însuşi, după cum şimişcarea face să se
mişte un alt lucru, iar nu pe sine însăşi. Faptul că sufletul trăieşte, nimeni n-ar putea tăgădui.
Dacă trăieşte, înaă, el trăieşte nu pentru că este viaţă, ci pentru că se împărtăşeşte din viaţăşl ,
ceea oe se împărtăşeşte din ceva ce este cu totul altceva deoît aceea din oare se.împărtăşeşte.
Sufletul se împărtăşeşte din viaţă, pentru că Dumnezeu voieşte.ca el să trăiască. Si ca atare,
sufletul nu se va mai împărtăşi din viaţă, când Dumnezeu va voi ca sufletul să nu mai trăiască.
Căci sufletul nu trăieşteprin.el-însuşi, cum trăieşte Dumnezeu. Ci- după cum nu este cu putinţă
ca imul să trăiască continuu şi nici ca sufletul să fie continuu la un loc cu trupul şi atunci când
trebuie ca armonia aceasta să se desfacă sufletul părăseşte trupul şi omul nu mai existăm, tot-
astfel şi atunci când sufletul nu mai există, oi se întoarce iarăşi acolo de unde a fost atras".
(Sfîntul Iustin, Dialog cu Iudeul T-rifon, trad, de-Pr.Olimp Căciulă în col* "Părinţişi
Scriitori Bisericeşti11, Apologeţi de Limbă ffreacvoi.II, Institutul Biblic şi de Misiune, Bucureşti,
198o,pag.99).
"Ceea ce noi adorăm este un singur Dumnezeu, cel ce prin Cuvîntul cu care a poruncit, cu
raţiunea cu care a rânduit, prin puterea cu care a înfăptuit a dat la-iveală din nimic tot universul
acesta, cu toată rânduirea elementelor, corpurilor şispiriteler, ca podoabă a majestăţii sale; de
aceea grecii au dat universului.numele de cosmos. Este invizibil, deşi se vede, nu se,poate .pipăi,
deşi e prezent prin bunătatea sa, este de neînţeles, deşi se poate concepe prin simţurileomeneşti,
de aceea este atât de adevărat şi atât de măre.,Celelalte. -lusruri, care se pot vedea, pipăi, preţui,
sînt mai mici şidecîtochij cu care.sînt văzute şideoît.mîinile cu care sînt atinse şidecîtsimţurile cu.
care sînt descoperite; dar ceea ce este imens este cunoscut numai sieşi. Ceea ce. face să-1
înţelegem pe -Dumnezeu este neputinţa de a-1 înţelege.-Astfel, puterea măririi Sale.face.ca
pentru oameni El să fie totodată cunoscut.şi necunoscut. Si aici stă-toată-rătăcirea celor ce nu

62
voiesc să recunoască pe Acela pe care nu - s-ar putea.să nu-L cu-ncască.
Voiţi.sădevedimexisteaţa lui Dumnezeu- din.creaţiile Sale atât de mult şi atât de mari, prin care
trăim, prin. care ne. menţinem,. prin care ne bucurăm, şi chiar ne..înspăimîntăm; voiţi acestea
prin-mărturisirea însăşi a sufletului? D ar sufletul,.deşi strâns în carp ca . într-o închisoare, deşi
mărginit-printr-^o proastă educaţie, deşi slăbit prin pasiuni şi pofte, deşi slujind-unor zei-
neadevăraţi, totuşi, când îşi revine, ca.şidintr-r© beţie,-din. somn, saudintr-o boală oarecare,
reoăpătîndu-şi.sănătatea, invocă pe Dumnezeu numai cu acest . singur nume, fiindcă numai
acesta singur este al lui Dumnezeu cel adevărat .
"Mare e Dumnezeu". "Bun e Dumnezeu", "Ce-o da Dumnezeu" sînt expresii ale
tuturor»"Ba încă este luat şi drept judecătar» "Dumnezeu vede", "Mă las în voia lui Dumnezeu",
"Dumnezeu mă va răsplăti". 0, mărturie a sufletului prin natura lui oreştinăl In sfîrsit, pro-
nunţînd acestea, sufletul nu se îndreaptă spre Capiteliu, ci spre cer. Căci cuneaştelocaşul lui
Dumnezeu cel viu, ca unul care de la El coboară".
(Tertulian, Apologeticul, cap. XVII, în Col. "Părinţişi Sorii toriBisericeşti", Apologeţi de
limbă latină, trad. de Prof. .T$. Chi-ţescuşialţii, voi. III. Institutul Biblic şi de Misiune,3Bucureşti
1981, pag. 63).
DE LA AUGUSTIN LA BOETIUS
A. Fericitul Augustin (354-430) trăieşte în momente de răscruce pentru Imperiul roman
şipentru.Bisericacreştină, fiind martorul dramaticului declin al imperiului şi al efemerei încercări
de suprimare a Bisericii creştine sub Iulian Apostatul. Într-un anume sens, viaţa sa coincide cu
marea trecere de, la Antichitate la Evul Mediu.
Se naşte la Tagaste în 354 dintr-o familie mixtă; tatăl, Patricius, era păgân, iar mama sa,
Monica, creştină. Învaţă literatura şi gramatica latină la Madauraşi apoi retorica la Cartagina.
Înperioada şederii la Cartagina rupe legăturile cu creştinismul, îmbrăţişînd maniheismul. Se
reîntoarce la Tagaste unde predă literatura şi gramatica latină. După numai un an pleacă la
Cartagina unde deschide oşcoală de retorică. Părăseşte Cartagina în 383 şi merge la Roma, iar de
acolo la Milan. Aceasta este perioada în care devine din ce în ce mai nemulţumit de manineism.
Starea de nemulţumireşi lectura neoplatonică îl pregătesc pentru acceptarea credinţeicreştine. Se
converteşte la 386 fiind botezat de Sf.Ambrozie. Se reîntoarce la Tagaste (388), unde întemeiază
o mânăstire. Este hirotonit preot (391) şi mai tîrziu episcop de Hippo (396). Rămâne în scaun
până la moarte (430), în timpul asedierii cetăţiiHippo de către vandali.

63
 Scrieri principale: Confessiones; De liberoarbitrio; De Trinitate, De Genesi ad Ljţteram;
DeCivitateDei, De Doctrina Christiana; Deverareligioneşi altele.
O mare parte din scrierile Fericitului Augustinsunt de natură polemică, căci el s-a angajat
afectiv în marile controverse doctrinareale timpului său, cumau fost pelagianismul şi donatismul.
Vechea preocupare cu problema răului îl va determinasă atace doctrina maniheică;iar căderea
Romei sub Alaricîl va face să scrie despre natura şi sensul istoriei (De civitateDei).
ScrierileFericitului Augustin nu suntînsă numai ocazionale. Elereprezintă sincere
strădanii deafirmare a credinţeicreştine la nivel filosofic. În acest scop el foloseşte gândirea
neoplatonică pe care aacomodat-o învăţăturiicreştine.
Pornind de la textul din Ieşire III,14,Fer.Augustin afirmă că Dumnezeu este-„Ființă”.
Întrucât nimic nu poate exista peste şi dincolo de Dumnezeu-şi-întrucât Dumnezeu este „Cel ce
este”, înseamnă că Primul Principiu este Fiinţa.Fer.Augustin admite că Dumnezeu este Unu, dar
acest Unu nu este subordonat Fiinţei, ci Unul se identifică cu Fiinţa. Această concepţie
îldeosebeşte fundamental de Plotin, pentru că„Unu” este dincolo de Fiinţă.
Fer. Augustin nu este interesat în mod direct în a dovedi-prin argumente-existenţa lui
Dumnezeu. El formulează totuşi o serie de argumente cum sunt: argumentul adevărurilor
necesare și neschimbătoare, argumentul cosmologic, argumentul consimţământului universal etc.
Argumentul adevărurilor necesare și neschimbătoare, porneşte de la înţelegerea unor
adevăruri universale şiveşnice superioare minţii, ne-fondate pe Fiinţăși care reflectă temelia
oricărui adevăr.
Dupăcum concepţiile umane,reflectă imperfecţiuneaşischimbabilitateaminţii noastre,
încare îşi găsesc temelia şidupă cum impresiile senzoriale reflectă obiectele fizice care le
stimulează, tot aşa adevărurile veşnice descoperă temelia lor, Adevărul însuşi, care
reflectănecesitatea şi ne-schimbabilitatea luiDumnezeu. Aceasta se referă laorice etalon esenţial.
De exemplu dacă judecăm valoarea unei fapte,facem acest lucru potrivit unui etalon sau uneiidei
invariabile esenţiale. Faptele omului pot varia, dar etalonul este acelaşi. Noi judecăm faptele
concrete în lumina unui etalon perfect şiveşnic,iar acest etalon trebuie să fie înrădăcinat într-o
Fiinţăatotperfectăşiveşnică. Dacă există o sferă inteligibilă a adevărurilor absolute, aceasta nu
poate fi concepută fără o temelie a adevărului. Adevărul în care,de la care și prin care acele
lucruri sunt adevărate, care sunt adevărate în orice privinţă.

64
 Acestargument privind, existenţa lui Dumnezeu ca temelie a adevărului necesar şiveşnic,
apare în gîndirea multor teologi şi filosofiprintre care şi Leibniz.
Argumentul cosmologic încearcă, la nivel primar, să-explice cauza sau raţiunea întregului
cosmos.Fericitul Augustin nu dezvoltă acest argument pentru a dovedi existenţa lui Dumnezeu,
ci pentru a arăta modul în care întreaga făptură îl preamăreşte pe Dumnezeul cel viu, Creatorul a
toate, El era interesat de atitudinea dinamică a sufletului faţă de Dumnezeu, nu ca simplă acţiune
intelectuală, ci ca trăire, ca posibilitate de transformare şi convertire, ca mijloc de realizare a
fericiriisupreme. Totuşi, el schiţează acest argumentpornindde la efectele vizibile ale lucrării
creatoare ale lui Dumnezeu „însăşi ordinea, orânduirea, frumuseţea, schimbarea şimişcarea lumii
şi a lucrurilor vizibile proclamă, în tăcere că au putut fi făcute numai de Dumnezeu-Cel ce
estemare şi frumos într-un mod infailibil şi invizibil”. Puterea Creatoruluişi tăria Sa
atotcuprinzătoare şi omnipotentă este pentru fiecare făptură în parte cauza existenţei sale
continue; iar dacă această-tărie ar înceta să se îndrepte spre lucrurile care au fost create, în
acelaşi timp ar pieri atât speciile cât şi natura lor”. Fer. Augustin afirmă, aici strânsa co-relaţie
dintreCreator, pe de o parte, şi făptura creată, în continua ei existenţă, pe de alta parte.
Lumea făpturilor îl reflectă şi îldescoperă pe Dumnezeu”.Căci dacă există în natură ceva
divin,de laudă mare sau mică, trebuie pus în legătură cu lauda prea mare şi prea înaltă care o
datorăm Creatorului”. Făpturile tind spre nefiinţă, dar atât timp cât ele există, ele posedă o anume
formă, iar aceasta este o reflectare a Formei, care nici nu descreşteşi nici nu piere”. Astfel,
ordinea şi unitatea naturii proclamă unitatea Creatorului, după cum şi bunătatea
făpturilor,realitatea lor pozitivă, descoperă bunătatea lui Dumnezeu, iar ordinea şi stabilitatea din
univers relevă înţelepciunea lui Dumnezeu.
Dumnezeu transcende spaţiulşi timpul.El transcende spaţiul în virtutea spiritualităţii,
nemărginirii şisimplităţiiFiinţei Sale, iar timpul în virtutea veşniciei sale;„în sine însuşi
Dumnezeu nu este nici intervalul şi nici extensiunea unui spaţiu, căci în tăria Sa supremă şi
nestrămutată se află toate;fiindcă toate lucrurile sunt în El, dar şi în afara tuturora, fiindcă El este
peste lucruri. La fel, El nu este numai intervalul şi nici extensiunea timpului, căci, în veşnicia Sa
nestrămutată este mai batrândecît orice lucru, fiindcă este Acelaşi după ce toate lucrurile trec”.
Veşniciași imutabilitatea sunt considerate de Fer.Augustin două atribute de seamă ale lui
Dumnezeu. De aceea, problema metafizică legată de această doctrină implică relaţia dintre
devenire şifiinţă, dintre schimbare şi imutabilitate, sau în alţi termeni, dintre timp şiveşnicie.

65
Iaraceasta este o relaţie între ceea ce neîncetat devine altceva în timp şi ceea ce rămâne
nestrămutat acelaşi în veşnicie.
Cel de al treilea argument la care s-a făcut referire esteal consimţământului unanim
universal. „Așa este puterea lui Dumnezeu, spune el, încât nu poate fi ascuns în mod absolut şi
total făpturii raţionale, odată ce aceasta îşifoloseşteraţiunea. Căci, cu excepţia câtorva în care
natura este extrem de decăzută, întreaga rasă umană mărturiseşte pe Dumnezeu ca autor al
lumii”. Chiar dacă omul credecă există o pluralitate de zei, el încearcă să conceapă existenţa unu:
"Dumnezeu al dumnezeilor", ca „ceva peste care nimic mai sublim şi mai superbnu există. Totul
duce spre credinţa că Dumnezeu este ceea ce depăşeşteîn măreţie orice alte lucruri”. Separecă
Anselm de Cantenbury va folosi în formularea argumentului său ontologic această afirmație prin
consimţământul unanim universal a existenţei lui Dumnezeu.
Privite înansamblu, argumentele pentru existenţa lui Dumnezeu folosite de Augustin nu
sunt considerate decât etape în cadrul unui singur argument pe care el îldezvoltă şi care
reprezintă o încercare metodică de descoperire a adevărului. O primă etapă în această căutare
după adevăr, consta în dovedirea posibilităţii descoperirii adevărului.
Totuşi, sufletul nu poate afla adevărul în lumea senzorială şi astfel pornind, prin
introspecţie, de la sine ajunge la adevărul neschimbător care transcende sufletul şicare nu
depinde de suflet. Aşa se realizează înţelegerea lui Dumnezeu ca temelie a adevărului întreg.
În sine însuşi, Dumnezeu este Fiinţăautoexistentă, veşnicăşi neschimbabilă; infinit şi, în
virtutea infinităţii sale, de necuprins. El este propria Sa perfecţiune; „simplu”şi astfel
înţelepciuneaşi puterea Sa reprezintă propriaSa esenţă, care este fără accidenţi.
Dumnezeu cunoaşte din veşnicie toate lucrurile pe care urma să să le creeze şi aceasta în
sensul că El le-a cunoscut înainte ca ele să fie create în timp. Speciile lucrurilor create îşi au
raţiunile sau ideilelor în Dumnezeu, iar Dumnezeu din veşnicie le-a văzut, ca reflecţiiposibile ale
sale,sau mai precis, ca reflecţii externe finite ale EsenţeiSale divine .
Contemplîndu-Și propria Esenţă din veşnicie, Dumnezeu vede în Sine toate esenţele
posibile, limitele reflecţiilor finite ale infinitei Sale perfecţiuni, în aşa fel încîtesenţele sau
raţiunile(rationes) lucrurilor sunt prezente înMintea divină din veşnicie. Acesteraţiuni sau idei
divine sunt „forme arhetipale sau raţiuni stabile şi neschimbătoare ale lucrurilor, care nu sunt
formate, cidoar cuprinse în Mintea divină, din veşnicie,fiind întotdeauna aceleaşi (ele nu se nasc
şi nici nu mor). Prin aceasta Fer. Augustin sugerează că făpturile au un adevăr ontologic în

66
măsura în care ele întrupează sau exemplifică etalonul prezent în Minteadivină şică Dumnezeu
singur esteetalonul Adevărului.
Această învăţătură a fost, fărăîndoială, influenţată deteoria neoplatonicăpentru care ideile
platonice sunt cuprinse în Nous. Totuşipentru Fer.Augustin ideile sunt cuprinse înCuvânt
(Logos),care însănu este o ipostază subordonată (asemenea Nous-ului platonic), ci cea dea doua
Persoană a Sfintei Treimi, consubstanţial cu Tatăl. Aceasta teorie a ideilor-etalon, va fi preluată
de la Fericitul Augustin, de întreaga filosofie medievală.
Lumea a fost creată din nimic printr-un act liber al luiDumnezeuşi din dragoste pură
pentru fiinţele intelectuale pecare doreştesă le facă părtaşe fericirii Sale.Această doctrină a
creaţieidin nimic şi printr-un act liber al lui Dumnezeu nu se găseşte în neoplatonism.
Ce înseamnă crearea din nimic? Să presupunem că lucrurile au fost create din materie
informă. Nu ar fi această materie independentăde Dumnezeu?Pentru a putea da un răspuns clar,
Fer.Augustin încearcă mai înainte să clarifice problema materiei informe. Ce vrem să
spunemprin materie informă? O materie care este absolut fără formă, sau o materie fără formă
înfuncţiedemateriadeja conturatăîn forme? Dacă ne referim la primul fel de materie,
atuncivorbimdespre ceea ce este echivalent cu „neantul” .Acel ceva din careDumnezeu a creat
toate lucrurileesteceva ce nu posedă nici specii şi nici forme, iar aceasta nu estealtceva decît
nimicul". Dacă ne referim la cea de a doua formă a materiei, adică o materie care nu posedă încă
forme desăvîrşite, dar careare o formă incipientă, în sensul că posedă capacitatea de a primi
forme, atunci această materie nu mai este neant, însă ca ceva ce există, fără ceea ce are numai de
la Dumnezeu. Prin urmare, „chiar dacă universul a fost creat dintr-o materie informă, această
materie a fost creată într-adevăr din nimic”.
Actul creaţiei presupune existenţa lui Dumnezeu. Lumea există pentru că Dumnezeu
există şi pentru că printr-o hotărîre liberă a bunătăţii sale supreme, El a voit caea să existe. A
căuta o altă cauză acreaţiei este nebunie, căci. ar însemna să căutămcauza a ceea ce nu are cauză.
Voinţa lui Dumnezeu nu are cauză; ea însăşi este cauză şiîntr-cât această cauză este voinţa unui
Bine perfect, tot ceea ce Dumnezeuvoieşte, trebuie într-adevărsă fie bun.
Cele şase zile ale creaţiei sunt o metaforă,căci Dumnezeu a creat din nimic toate fiinţele
care au fost la început şi prin ele toate cele care au urmat primei creaţii instantanee, precum şi
cele care apar şi vor apare până la sfîrşitulveacurilor.

67
 Problematica timpului și a relaţiei timpului cu veşnicia este dezbătută de Fer-Augustin în
disputa sa cu maniheii, care respingeau concepţiacreştină despre creaţie. În argumentarea
saFer.Augustinarată în primul rând că maniheii încearcă să-şi fondeze atitudinea lor pornind de
la caracterul aparent arbitrar al actului creaţiei. Dacă Dumnezeu a creat lumea şi a creat-o din
nimic, atunci de ce a creat-o atuncicând a creat-o şi nu mai înainte sau mai tîrziu? Ce a făcut
Dumnezeu înainte de a fi creat lumea?
Punctul esenţial al argumentării lui Augustin constă în respingereaconcepţiei despre timp
care sugerează astfel de obiecţii..Maniheii susţineau că timpul nu era ceva,fundamental deosebit
de anumite evenimente sau întîmplări, ci are aceeaşisubstanţialitate, cu lucrurile ce se desfăşoară
în timp. Înlăturând presupunerii maniheice, Fer.Augustin atrage atenţia asupra
deosebiriicategoricedintre timp şi lucrurile ce se desfăşoară în timp. Timpul, pentru
Fer.Augustin, este o relaţie între lucruri temporale, în virtutea căreia se poate spune despre ele că
sunt înainte unele de altele; Întrebarea care se puneeste dacă timpul exista deodată cu lucrurile
materiale şi de aceea nu are sens sa vorbimdespre timp înainte ca lucrurile temporale să fi existat.
A întreba„ce s-a întâmplat înainte de timp”, deşi reprezintă o întrebarelogică şi corectă
gramatical, nu are nici un sens.Dacă putem întreba ce s-a întîmplat înainte de un anume
eveniment sau mai multe evenimente, nu are nici un sens să întrebăm ce s-a întâmplat înainte de
evenimente în totalitatea lor, adică înainte de crearea lumii, „înainte” este o relaţie dintre
evenimente în timp care necesită doi termeni pentru a le corela...Iar în afara totalităţii
evenimentelor pornind de la creaţie, nu există alte evenimente în cazul cărora corelaţia„înainte”
sau „după” ar putea fi valabilă.
În concluzie, Fer.Augustin respinge concepţia maniheică despretimp ca fiind substanţială
în acelaşi mod în care lucrurile sunt substanţialeşi deci în cazul acesta se poate folosi unlimbaj
identic cu cel referitor lalucrurişievenimente.
Argumentarea sa nu se opreşte însă aici, adică la conceperea timpului ca o relaţie dintre
lucruri temporale, adică, dintre acele lucruri care pot fi orânduite în relaţii de anterioritate şi
posterioritate . Aceasta este doar caracteristica lucrurilor create; de aceea a spune că un lucru este
temporal înseamnă a afirma că este creat.
Toatefiinţelesuntsupuse devenirii şidispariţiei,adică naşteriiși morţii;fiinţa viitoareși fiinţa
trecută sunt elemente constitutiveinerenteale fiinţei create.Numai Dumnezeu nu estesu-
pustimpului,Elfiind veşnic„prezent”. Trecutulnu mai există,a fost, viitorulîncă nu este,va fi;iar

68
prezentul,dacă ar dura,nu ar mai fitimp,ci veşnicie.Fiinţareasaca timp depinde
deînsăşiscurgereasa,de trecereasa.În acestcaz,cefelde realitateam puteaatribuitimpului ?
Prezentul,caresingur poate pretindecă există,dispare spreun punct fără dimensiuni,în care viitorul
devinetrecut;căci orice durată determinată, poate fi împărţită în unităţi mai mici,dintrecare
unelesunttrecuteiaraltele viitoare. Totceeacene rămâne este punctulfară dimensiune;punctul
lacare încănerealul devine real şi orice realitatear aveaacest punct, nu poateavea nici odurată,cu
toate acestea,noi vorbim nu numai deun timp mai lungsau maiscurt,ci suntem conştienţichiar
deduratele timpului pe carele putem compara și măsura.
Măsurăm timpulîn scurgereasa,nu putem măsura ceea cea fost, sau ceeaceîncă nu este. În
conștiinţa noastră,trecutulși viitorul au oexistenţă oarecare,prin aceeacă trecutul esteamintit,iar
viitorulanticipat,iar fără această conştiinţă nu am fi conştienţi de extensiunea unei
duratedetimp.Aceasta nu înseamnă că trecutulsau viitorulau existenţă reală.Existenţa lor reala
există ca atare numai în măsuraîn care aceste perioadesunt prezentateîn minte,în memorieşiîn
aşteptare. „Prezentul lucrurilor trecuteeste memoria, prezentul lucrurilor prezente este vederea și
prezentul lucrurilor viitoareesteaşteptarea”.Orice realitatecare are odurată sau timpextinsexistă
doar în minteşi constă în abilitatea minţii de a uni în conştiinţă atât trecutulcât şi
viitorul.Definiţia timpului dată deFer.Augustin ar sunaastfel:„Mi se parecatimpulnu este altceva
decâtextensiune (distentio);nu sunt sigurceeste extins, probabilmintea”.
Fer.Augustin respinge posibilitatea definiriitimpului ca mişcare,întrucâtnoi măsurăm
mişcarea prin timp şi nu invers.Deaceea mişcareaşi timpul nu sîntidentice.Astfel Fer.Augustin ne
îndrumă spre o definire psihologică a timpului.
Omulreprezintăculmeacreaţiei materialeşiesteconstituit din trup şisuflet nemuritor,căci
„un suflet ceposedă un trup nu constituie două persoane,ci un singur om”.De ceaccentuează Fer.
Augustin acest lucru ? Fiindcăel vorbeşte despre suflet ca substanţa
desinestătătoare,definindtotodată omulca„suflet raţional carefoloseşte un trup muritorși
pământesc”.
Spredesosebire de lucrurilecorporalecareau extensiuneşi potfi
măsuratetridimensional,sufletul nu arenici oextensiune şinici dimensiunispaţiale. Prin
urmare,elestenematerial,spiritual. În plus,elcunoaşteprin auto-cunoaştereimediată.Elştie
căexistă,că trăieşte,căştie.Cu alte cuvinte,sufletulesteconștientcă trăieşteviaţainteligenţei.

69
 Mai dificilă pentru Fer.Augustin afost problema unirii dintretrupşisuflet. Întrucît este
nematerial,sufletulnu se poate răspândi în întreg corpul,ci exercită oacţiunepermanentă de
„atenţie vitală”.Nimic din ceea ce are locîn trup nu scapăsufletului.Această atenţie vitală atrage
atenţia asuprafaptuluică sufletuleste viaţatrupului;ceea ceeste posibilpentru că sufletuleste
viaţă.De aceea, atunci când trupulse dezintegrează, sufletulcontinuăsă trăiască.A
supravieţuitrupuluieste pentru suflet acontinuasă fie ceeaceeste: osubstanţă care,aidoma
trupului,primeşteviaţă din afară,încetează să existe îndată ce devineincapabilă de a o mai
primi.osubstanţă care,aidomasufletului, este viaţa în virtutea propriei salenaturi,nu opoate
pierde.Prin urmare,sufletul esteosubstanţă spirituală şi vie, careestenemuritoare prin însăşi faptul
că estesuflet.
În virtuteafaptului că estecreată,omulnu este perfect. El poate realiza desăvîrşirea_cu
ajutorul harului divin,în baza voinţei libere pecareoare. Harulnu distruge voinţa,ci oîntăreş-
te.Capacitatea dea primi harulse numeştelibertate,iar adevărata libertateconstă în slujirea lui
Hristos.
Perfecţiunea morală constă în a-Liubi peDumnezeu,în a ne îndrepta voinţaspre
Dumnezeu şi în asupunetoate celelalte puteri alesufletului(simţurile)în armoniecu această
tendinţă.Răulesteîndepărtareade la voia divină.
Ceeste răul? Este răul moralceva pozitiv? În primulrând, răul moral nu poate fi ceva
pozitivîn sensulcă afostcreat de Dumnezeu,căcicauza răului moralnu este Creatorul,ci voinţa
creată.Cauza lucrurilorbune estebunătatea divină,pecândcauza răului este voinţa creată cese
îndepărtează de Binele celnestrămutat şideaceea,răuleste îndepărtarea voinţei create de Binele
nestrămutatşi nemărginit. Totuşi,răulnu este oentitate desinestătătoare,o realitatepozitivă;căci
dacăarfi fost realitate pozitivă,arfi trebuitsă-l atribuim Creatorului,cu excepţiacazului în
careatribuim creaturii puterea unei creaţii pozitive din nimic.
Răuleste„ceeacese îndepărtează de esenţăși tindesprenefiinţă... eltindesă facă ceea
ceexistă, să nu maiexiste”. Totodată,Fer.Augustin considera_răulşi ca o lipsă a unei ordini
drepte,adecvate cuvoinţacreată.Prin această formularea noţiunii de rău,Fer. Augustin loveșteîn
manihei,careconsiderau răulcaentitate reală, desinestătătoare.
Împotrivarăuluise ridică cele patru virtuţicardinale,caafirmare aunei ordini drepteşi
perfecteşi anume:prudenţa,tăria, cumpătareași dreptatea.Elesuntexpresii particulareale legii
veşnice,adică,aleacelei legi ce guvernează întreagaconduită a vieţii morale.Păcatulesteoîncălcare

70
a legii divine ceizvorăşte din revoltatrupului, împotrivasufletului.Deaiciizvorăsccon-
cupiscenţașiignoranţa. În loc de a controla trupul,sufletuleste stapânitdetrup.
La nivel social, toţi oamenii, creştinişinecreştini, trăiesc în cetăţi temporare, fiind uniţi de
interese comune, necesare vieţii depepământ.
Toateacestecetăţi temporare depe pămînt se unescîntr-osingură cetate
pămîntească,acăreiistorie începecu primelezileale omenirii.Totalitatea creştinilororganizaţi în
Biserică,acărei scopestedea-i aducesprefericirea veşnică,formează cetatea cereascăsau cetatea lui
Dumnezeu.
Locuitoriiacestei cetăţisîntcreştinii careau trăit pepământ în diferite locuri,dar nu vorfi
uniţi în dragostea lorcomună faţă deBinelesuprem.De laînceput aceste cetăţi au coexistat.Creşti-
nii au folositbunurile pămînteşti,fără a le transforma în obiecte aledragostei lor.Și vortrăi totuşi în
sânulcetăţilor temporare pînă lasfârşitul lumii,cândcele doua cetăţi vor fi separate la
ziuajudecăţii.Ridicarea treptată a cetăţiicereşti, reprezintăscopulultim pentru care Dumnezeu
acreat lumea.
Istoria lumii este manifestarea temporară atainei ce reprezintă îndurarea divină permanent
lucrătoare în scopul restabilirii creaţieidezorientată de păcat. Predestinarea celoraleşispre feri-
cireesteexpresiasupremă a acestei îndurări divine.Aceastăînvăţătură aFer. Augustin,darşi modulîn
careexpune problema harului, vorsta la baza mişcărilor protestante din Apus.
Opera Fer.Augustin rămâne un punct de hotar în istoria gîndiriicreştine.Deșiinfluenţat de
Platon,prin Plotin,FericitulAugustin concepeostructură filosofică care nu poatefi redusă la un
platonismsimplu sau laneoplatonismşi formează temelia unuisistem de gândire creştin ce
vainfluenţa,prin originalitateşicutezanţă,desfăşurareastructurilor filosoficeşi teologicecreştineale
Evului Mediu.
b.DionisieAreopagitul- îndeobşte,DionisieAreopagitulsau Pseudo-Areopagitul, este
consideratcă arfifostun scriitor misticsiriac din sec.al V-lea.Despre viaţasanu secunoscamănunte.
Scrieri:Ierarhia cerească,Îerarhiascolastică, Despre Numeledivine şi Teologia mistică.
Dionisiescrieaceste lucrări avîndîn vedereformularea"teologiei"sale,iar prin
teologieelconcepea„ştiinţa metodică despre Dumnezeu”Elese împartîn trei părţi,fiecare din
părţicorespunzând celortrei aspecteale Triadei divine (termenulesteîntrebuinţatdeoarececombină
noţiunea depluralcu cea desingular).Aceste părţi sunt numite
deel:teologiasimbolică,teologiacatafaticăşi teologia mistică.

71
 Teologia catafatică este ştiinţa despre Dumnezeu ca „proodos” sau cauză eficientă a
formelor. Senumeşte așa, deoarece formele suntatribuitelui Dumnezeu.
Teologiasimbolică esteştiinţa despre Dumnezeu ca„epistrofe”sau cauză finală, la care se
ajunge prin simboluri sensibileşi inteligibile.
Teologia mistică este ştiinţa despre Dumnezeu ca„mone”, adică Dumnezeu inaccesibil în
mod permanent şi nestrămutat intelectului șisimţurilor.
Gnoseologia areopagitică este extrem de cuprinzătoare, căci ea înglobează în procesul de
cunoaştere elementedin cele mai variate. Scopuleiesteacela de a daacces la cunoaşterealui
Dumnezeu.
Dumnezeu nu poate fi cunoscut în Sine Însuşi. Întrucât nu-L putem cunoaşte direct, nu
putem nici să-L numim, pentru a-L numi pe Dumnezeu în mod corect trebuie sa parcurgem o
întreită operaţiune.
În primulrândsă afirmăm despre Dumnezeu că Elesteceeace SfîntaScriptură nedescoperă
căeste:Unul,Domn,Puternic,Drept, Bun,etc.Această primă etapă face uz dedatulrevelatşieste folo-
sită în specialde credincioşişi deteologi. În terminologiaareopagitică,acest proces
decunoaştereestecunoscutsub denumirea de teologiaafirmativăsau catafatică.
În aldoilea rând,seştiecă acesteatribute nu pot fi datelui Dumnezeu în acelaşi mod în care
ele sunt folosite în cazul făpturilor create, de aici decurge necesitatea de a nega că Dumnezeu
este vreuna din aceste numiri însensul în care noi, potrivit cunoaşterii noastre, i le atribuim. Daca
„Unu” înseamnă unitatea care aparţinefiinţelor create, atunci Dumnezeu nu este Unu. În realitate,
noi nu posedăm noţiuni precise care să descrie „unitatea”, „puterea”, „bunătatea” etc, a lui
Dumnezeu. Această abordare negativă a problemei atributelor divine este numită teologia
negativă sau apofatică.
În al treilea rând, teologiilecatafaticăşi apofatică sunt reconciliate într-o sinteză, numită
de Dionisie „teologia superlativă”. Ea constă din afirmarea că lui Dumnezeu i se cuvin toate nu-
mirile sau atributele, însă la modul superlativ şi care depăşeşteraţiunea umană. Astfel, Dumnezeu
este : Supra-Fiinţă, Supra-Bunătate, Supra-Viaţă, etc.
În tratatul său despre teologia mistică, Dionisie ajunge la concluzia că actul de cunoaştere
al lui Dumnezeu depăşeşte orice negaţieşi orice afirmaţie. Totceea ce afirmăm despre Dumnezeu
nu se poate ridica la înălţimea Sa. Faptul căEl nu este lumina, nu înseamnă ca El este întuneric;
că nu este Adevăr, nu înseamnă că este eroare; sau mai precis, deoarece Dumnezeu este cauza

72
inaccesibilă a tuturor lucrurilor, El transcende atât ceea ce poate fi afirmat cât şi ceea ce poate fi
negat despre El, în baza cunoaşterii pe care o avem despre efectele lucrării Sale.
Cea mai potrivită numire dată lui Dumnezeu este „Binele”; căci de Dumnezeu ne putem
apropia prin făpturile Sale, pe care le-a creat în calitate de Bine suprem. După cum soarele, fără
a raţiona sau voi, ci doar în virtutea propriei sale existenţe, dă naştere tuturor acelor fiinţe a căror
existenţă se bazează pe energia sa, tot aşaşi Binele divin, căruia soarele îi este doar o palidă
asemănare, inundă făpturile care, după ce primesc viaţa de la El, se străduiesc să se reîntoarcă la
El.
Privită în ansamblulumea lui Dionisie este o mişcare a Binelui; de la Bine spre Bine.
Această mişcare este numită de Dionisie „iluminare”. În sânul ei există anumite trepte sau grade,
în funcţie de apropierea sau depărtarea de Dumnezeu. Această gradaţie este considerată ca o
ierarhie fiinţială. A face parte din această „ierarhie” înseamnă a te afla pe scara universală a
fiinţelorși în virtutea acestei poziţiisă exersezi oanumită funcţie. Naturafiecărei fi-
inţeestedefinitădegradul de depărtare deDumnezeu;inteligenţelepure_suntcele
maiapropiate,pecând materia estecea mai îndepărtată. În plus,fiecareins din aceastăierarhie
universalăprimeşte iluminarea divinăîn virtuteacăreiai seacordăstatutulpecareîl are.Pentrua-
şijustificași menţine aceststatuteltrebuiesă transmită celordin rangulsau treaptainferioară această
iluminare.
Iluminareanu esteun darsimplu,cieste darul de lumină care reprezintăînsăşifiinţa.Căci tot
ceea ceexistă,de la făptura neînsufleţităși pînă la om,tot ceeace merită numirea de„fiinţă” este un
moment definit în efuziuneailuminativă a Binelui.Deaceea, ceeacenumim creaţieesteînsăşi
descoperirea lui Dumnezeu prin lucrareaSa;actconsiderat de Dionisie ca„teofanie”. Lumea,ca
teofanie,ne dă posibilitatea să cunoaştem câteceva despre Dumnezeu,prin urmare,întrucât fiecare
fiinţă estebună într-o măsură dată,cauzaei trebuiesă fie Binele;însă Dumnezeu nu poatefi bun
înacelaşi modca făpturileşi,în consecinţă,trebuiesă negăm că Dumnezeu estebun.Pe dealtă
parte,raţiunea pentru care Dumnezeu nu estebun, nu se datorează faptului că Elestesub-bunătate,
cică odepăşeşte.Negaţia trebuiesă devină oafirmaţie;Dumnezeunu estebun,cisupra-bun.
Un modasemănător de gândireseaplicăşi în cazulaltoratribute;frumuseţea,viaţa,etc.
Dacă în relaţiecu creaţia Sa,Dumnezeu este„supra-bun”,în ceea cepriveşte pe Dumnezeu
în Sine,numelecel mai potriviteste „Fiinţa”.Dumnezeu este„Celceeste”şi în virtuteaacesteistări,

73
Elestecauza oricărei fiinţe.Făpturile participă la Dumnezeu învirtuteafiinţialităţii lor. Toate
celelalteatribute decurg din această primă participare.
În ansamblulei, gîndireaareopagitică prezintă şinoţiunimai obscure.Trecându-lecu
vederea,putemafirmacă ea areprezentatscheletulpecarea fostconstruită gândireacreştină de-a
lungulveacurilor.
c. Maxim de Chrysopolis (c.580-c.662)cunoscut mai ales sub denumireade Maxim
Mărturisitorul,s-a născut la Constantinopolîntr-ofamiliecreştină.Ocupă diferite funcţii la curtea
împăratului Heraclie.Părăseşteviaţa politicăși secălugăreşte la mânăstirea Chrysopolis(Scufcari).
Moareîn exil la 13august662.
Gîndirea filosofică a lui Maxim Mărturisitorulporneşte de laanaliza operelorareopagitice
de carese deosebeşteînsă în diferiteprivinţe.
Dumnezeu nu esteFiinţa;Eleste dincolodefiinţăși entitate.Cu altecuvinte, Dumnezeu este
Monadă,însă nu aceea unitate numerică ce dă naștere la numere prin adunare,ciizvorul din care
izvorăşte multiplicitatea, fără aschimba ceva în simplitatea ei absolută. În măsura în care dă
naşteremultiplicităţii,Monada iniţiazămişcarea.Divinitatea devine cognoscibilă în virtutea a-
cestei mişcări.
Prima mişcarea Monadei dănagtere Diadei prin generarea Cuvântului,careeste
manifestarea ei totală.Apoi Monadatrece prin Triadă prin purcederea Duhului Sfânt.Prima
mişcarese_opreșteaici, deoarece ea s-a manifestat în toată plinătateaei.
Urmează oadoua mișcare,prin care Dumnezeuse manifestăîn afara prin fiinţele care nu
sunt Dumnezeu.Cuvântul,cunoaşterea perfectă a Monadei,conţine în sine din
veşnicie,fiecareentitate (ousia),a tot ceeaceexistă sau vaexista.Fiecare din viitoarele
fiinţeestecunoscută,voită,hotarâtă din veşniciepentru aveni laviaţă latimpulcuvenit,căci
Dumnezeu nu hotărăşteindividual şi defiecare datăcând ofiinţă vine la viaţă.Totuleste din veş-
niciecuprinsîn nemărginita pre-cunoaşterea voinţeiși puterii divine,ca obiect alpre-cunoașterii lui
Dumnezeu,acestecunoştinţese numesc„idei”.Fiecareideeeste oexpresie limitatăşi parțială a
perfecţiunii lui Dumnezeu,darnu numaiexpresieci și manifestare.
Veşnica manifestarea lui Dumnezeu prin producerea de fiinţe după tiparul Triadelorse
numeştecreaţie. Prin efuziunea Bunătăţii pure, Triada divină iradiază din Sineexpresii carese
numesc făpturi. Totalitatea făpturilor formează oierarhie în carefiecare făptură are un locdefinit
potrivit gradului de perfecţiune.

74
 Există în cadrulacestei ierarhii făpturi care,prin proprie voinţă,pot facesă creascăsau să
descrească asemănarea lorcu Dumnezeu. Printreaceste fiinţe este omul.
Omuleste făcut din trup,careeste material,divizibilşi muritorși din suflet,care
esteimaterial,indivizibilși nemuritor. Atâttrupulcâtşisufletulsuntconceputesimultan.
Laînceput omulafost creat la graniţa dintrespiritele pure şitrupurile pure,scopul lui fiind
de aservi cao legătură între Dumnezeuşi lume,căci prin trupelera în legăturacu multiplicitatea
materiei și cu Dunnezeu prin intelectulsău.Funcţiasa a fost deaduce multiplicitatea în
unitateacunoaşteriisaleintelectuale șiastfelsă oreunească cu Dumnezeu.
În realitate,omulfacecontrariul. Întorcându-se de la Dumnezeu, elîmpuţineazăcunoaşterea
lui Dumnezeu și oînlocuieşteprin cunoaşterea lucrurilor. Îndepărtându-se de Dumnezeu,elera
pepunctul deadeveni ne-fiinţă.Pentru a-lsalva de lapieire,Cuvîntulseîntrupeazăşirestabileşte
natura umană în_unitatea persoanei lui Hristos,prin unirea divinului cu umanul.Această
unirereprezintă mîntuirea omului.Scopulfinalalvieții noastreeste dea nealăturanestrămutat lui
Dumnezeu.
Câtpriveşteintelectul,ase mișca înseamnă acunoaşte. MişcareaspreDumnezeu înseamnă
strădania dea ne ridicaspreEl prin cunoaştere.Dumnezeu esteînsă Bineleşi nu putem
cunoaştebinele fără a-Liubi.Cunoscând pe Dumnezeu,omulîncepea-Liubi. Intru-cât
obiectuliubirii este în afara omului,eltrece în acest proces printr-ostareextatică,depăşind
limitelesale,elseadînceşte din ceîn ce mai mult în obiectuliubirii,pînă ce va fi îmbrăţişat de
toatepărţile.În această îmbrăţişarea lui Dumnezeu,omulesteaidomafieruluilichefiat defoc,sau
aidomaaeruluiiluminat de prezenţa luminii.Aceastaestestarea extatică în care omuleste pe punctul
dea deveni asemănarealui Dumnezeu în momentul în carenu omul,ci Hristostrăieşteîn el.
În mişcareasaspre Dumnezeu prin cunoaştereşi dragoste,omul sereîntoarce la
propriasaidee din Dumnezeu. Chiar dacăelse îndepărtează de Dumnezeu,ideeasa rămâne
permanent în El. Fiecare omeste opartedin Dumnezeu (moiratheou),în măsura încare,prin
ideeasa,esenţasa este veşnic pre-existentă în Dumnezeu.Extaza este ostrădaniespre viaţa ce vasă
vie atunci când îndumnezeirea (theosis)universului va avea loc prin reîntoarcerea tuturor lu-
crurilor laideile,esenţele,naturileşi cauzele lorveşnice de careau fostseparate. Maxim prevede un
timp,când universulva fi redus laDumnezeu,prin reîntoarcerea omului la Principiulsău. Căci
omulestecentrul creaţiei,iar reîntoarcerea sa va fio reîntoarcerea întregii lumi.Acest lucru vaavea
loctreptat.La început vadispare deosebirea dintresexe,apoi pământul locuit va fi metamorfozat

75
prin unirea cu paradisul pământesc. Pămîntulvafi aidomacerului,căci oamenii vor deveni
îngeri;în celedin urmă, se vaînlătura deosebirea dintre fiinţeleinteligibile(spirituale)
sicelesensibile(corporale). Căci dacă au fost primeleîn ordinea apariţiei,vorfi ultimele carese vor
reîntoarce lastarea deidee, în sensulcă ele nu vor rămâne veşnicîntr-ostaredeseparare.Apoi, toate
lucrurile vorfi reunite cuideilesauesenţele lor veşnice. Atunci Dumnezeu va fi „Totulîn
toate”,pentru veşnicie.
Gîndirea lui Maxim Mărturisitorul reprezintă punctulculminant alstrădaniei dea expuneîn
termeni teologico-filosofici învăţătura șipracticavieţiicreştine.Ea îmbină nuanţele metafizicecu
trăirea,în carese împletescarmoniostoatestrădaniilederealizare a perfecţiunii universaleîn
corelaţie directăcu Hristos,prin Hristos şi în Hristos.

CURENTE ÎN FILOSOFIA CONTEMPORANĂ

Începând mai ales cu secolul al XIX-lea,scena filosofică se diversifică într-
oseriedecurenteindependente,custructuri logice şi obiectivediferite.Din mulţimea acestora
reţinem doarcâteva.Unele,pentru impactul pecare l-au avutasupra gîndiriiteologiceşi filosofice
creştine, și altele pentru faptulcăreprezintă contextulfilosoficalexperienţeiimediatea filosofiei
noastre creştine.În primul caz este vorba deexistenţialism,deanaliza lingvistică și
pragmatism,iarîn aldoileacaz,de marxism sau mai precis,de materialismul dialectic.
1.Existenţialismul. Existenţialismulesteodenumire dată unui numărdefilosofii diferite,în
generalcunoscuteca"filosofii ale vieţii",eleîncercândsă dea răspunsuri laîntrebările pe
careoamenii le ridică referitor laexistenţa umană.Cafilosofie, existenţialismulse opune filosofiei
raţionale,deşi consideră că filosofia areun rolpozitiv dejucat în istoria gândirii umane,
spredeosebire de mişcărileanalitice moderne,la care vom face referireși careîi minimalizează
rolul. În"familia" gânditorilorexistenţialişti au fost inclusenumede marerăsunet,ca de
exemplu:Kierkegaard,Jaspers, Heidegger, Gabriel Marcel, Sartre, Abbagnano, Merleau-
Ponty,Berdiaev,Camus,deşi dintreaceștiasingurulcareseintituleazăexistenţialistesteSartre. Gabriel
Marcel, cares-a resemnat în a fi consideratexistenţialist, a respins cudesăvârşire oastfel de
catalogarea gândiriisale.
Existenţialismulîncearcă să determinevaloarea-cunoaşterii nu atâtîn funcţie de adevăr,cât
mai alesca valoarecuprinsă în datele pure alecunoștiinţei,atunci cândaceasta nu esteafectată de
emoţii,de acte votivesau de prejudecăţisociale. Atâtizvorulcît§i

76
elementelecunoagteriisîntsenzaţiile,aga cum eleexistă în conştiinţa noastră. Intre lumeaexternă§i
cea lăuntrica nu există nici odeosebiri,întrucît nu există nici un fenomen naturalccaresă nu-poată
fi examinat din punct devedere psihologic. Totul îşi are existenţa în stările minţii.
Totodată,existenţialismul mai pare a fi oreacţieîmpotriva "lucrului în sine",propus de
Kantşi împotriva metafizicismului hegelian,a cărui eroare decurge dintr-o reprezentare
fundamentală neadecvatăîn sânul psihologiei.Deaceea,filosofia existenţialistă estenon-metafizică
şi cvasi-ipotetică și pretindea da osimplă descriere arealităţilorpsihologiceexistente.Prin urmare,
"existenţa"nu esteidentică cu corelativulei metafizic,"esenţa". Conştiinţaesteinfluenţată
desistemulnervos,denutriţieși mediu;acesteaexplică experienţele noastre. Termenii filosofici,
cumsunt:fiinţa,egal,similar,perceput,reprezentat,nu au nici ovaloare logică sau
veridică,eisînt"caractere"biologice.Deosebirea dintre fizic şi psihic este neavenită.În aceasta
atitudine constă însă şislăbiciunea existenţialismului, sau mai precis,în imposibilitatea de
ancorare metafizică în real.Cu toateacestea, existenţialismulse va răspândi cu repeziciuneatâtîn
Europa,cât și în America.
SorenAsbyeKierkeaard- Structura fundamentală aconceptelor filosofiei existenţialiste
afostconturată de remarcabilul filosof şi teolog danezSoren Kierkegaard. Kierkegaards-a născut
la Copenhaga în 1813.Studiază la Universitatea din Copenhagacuintenţia dea deveni pastor
luteran.În urma unei experienţepersonalepe carea avut-oîn jurulanului 1835,experienţă denumită
deel "marelecutremur"renunţă atât lapreoţiecâtși lacăsătorieși sededică scrisului.Publică oserie de
cărţi,care poartă amprentaunei minţi strălucitoare,darşi a unuisufletneliniştitși torturat de
problemeesenţiale contradictorii,atacând ortodoxia filosofică,adică hegelianismulşi adoptând
oatitudinecinică faţă de lumeşifaţă decomportamentuluman.Moare în 1855 la Copenhaga.
Din lucrările sale amintim: Fragmente filosofice; Frică și Cutremurare; Conceptul de
teamă; Puritatea inimii este de a voi doar un lucru;Lucrarea dragostei;Discursuri creştine, etc.
Problema fundamentală care 1-apreocupat pe Kierkegaardse leagă în
specialdesensulexistenţei umane."Careeste scopul vieţii umane?""Careeste ţintaevenimentelor
din viaţa omului?"suntîntrebările la care Kierkegaarda încercatsă dea un răspuns. În
lucrărilesale,elsestrăduieştesă prezinteviaţa omuluica fiind neliniştităşi absurdă,zbuciumată și
fără sens,pentru ca apoisă dezvolteoargumentarefilosoficăatemeliei vieţii umane, accentul
gîndiriisale vacădea în specialasupra vieţiiindividului şi aceasta mai ales
împotriva_luiHegel,care,după părerea sa,încearcă osuprimare aacestuia.

77
 Ridiculizândtotodată argumenteleabstracteale metafizicii speculative,elafirmă că
realitatea hegeliană nu arenici o legătură cu realitateaexistenţei umane.Și pentru a ilustraacest lu-
cruelspunecă hegelianismulesteidenticca valoarecu ohartă mică a Europei pecareDanemarca nu
este mai mare decât opată minusculă,harta decareun călătorsefoloseşte pentru a vizita
Danemarca.
Totca "atitudinecritică faţă de Hegelși dealtfel,ca ovariaţiunepeaceeaşi
temă,Kierkegaardafirmă că,acestaîitransforma peoameniîn păgâni,într-orasă deanimale dotatecu
raţiune.Căci în lumeaanimală"individul"esteîntotdeauna mai puţin important decâtrasa.Însă
caracteristica rasei umaneconsta în faptulcă, întrucâtindividulafostcreat după chipul lui
Dumnezeu,individulestemai presus decât rasa.
Pentru aseferi de un individualism absolut, Kierkegaardadoptaoatitudinescepticăfaţă
decunoaşterea obiectivă,pecareoconsidera posibilă doarîn virtutea"absurdităţii"credinţei.
Tema"credinţei pure"casoluţie a problemelor omului odezvoltă în lucrarea sa"Teamăşi
Cutremurare",în careface referire lajertfirea lui Isaac
decătreAvraam,tatălsău.Cavalerulcredinţeiesteacela carecredeși acţionează"în
virtuteaabsurdului."
Testarea credinţeiseface în faţa unorevidenţecovîrşitoare contrare,în faţa uneiiraţiona-
lităţicomplete.Jertfirealui Isaac eraofapta brutalăși fărăsens,potrivit normelor umane.Singura
sajustificare constă în faptulcă are un actalcredinţei.Există deci un"risc"alcredinţei,iarsoluţia în
acestcazeste hotărâreadeacrede,deaaveacredinţăși aceasta chiaratunci când nu suntem singuri
dacă în ceea ce priveşte obiectulcredinţei noastre hotărârea esteadecvată sau nu.
Kierkegaardîși fundamentează credinţasa peactulîntrupăriilui lisus Hristos,care primeşte
valoarenumai dacă credem că NoulTestamentesteorevelarea voii lui Dumnezeu.Chiar dacă
implicăocontradicţiefaptulcă Dumnezeu ar avea oistorie, Kierkegaardrăspunde,făcânduz
decuvintele lui Tertulian"cred fiindcă esteabsurd."
Interpretarea pe care Kierkegaard o dă creştinismuluiesteînsăcu totulneadecvată,căci
actulîntrupării,care pentru elnu estesingurca obiectalcunoaşterii,rămâneși maiincomplet fără actul
morţiişi mai ales alînvierii din morţi prin cares-asăvârşit mântuirea.În plus,Sfînta Scriptură
cheamă oamenii la credinţă nu pentru că,aceastaasteabsurdă,ci pentru că existăsuficiente mo-
tivepentruanedărui penoi înşinelui Hristosşiatrai în Hristos. Iartrăireaîn Hristos esteposibilă
maiales carezultatal învierii Sale.

78
 Avîndîn vedereiraţionalismulsoluţiei oferite deel,Kierkegaardnu pretindecă poateînvăţa
adevărul.Oamenii îl potdescoperi doarprin credinţaoarbă.Fiecareinssă-şi descopere propria sa
soluţie.Adevărulexistă doar în siguranţa personală,subiectivă acredinciosului.
Abordând oastfeldefilosofie, Kierkegaardajunge,poate fărăsă fi
dorit,strămoşulexistenţialismului ateu,carepreferă cunoaştereasubiectivăacondiţieiumane,faţă
decunoaşterea obiectivă a lui Dumnezeu.
Existenţialismulcontemporan reprezintă în mare ogeneralizare și lărgireatemelor
kierkegaardiene, la careseîncearcă răspunsuri diferite.Jean-
PaulSartre,promotorulexistenţialismului ateist, pornind de la mesajul lui Nietzschecă"Dumnezeu
este mort",respingesoluţiacredinţei dată de Kierkegaard pentru rezolvareacondiţiei noastre.
Trăim"prinşi în capcana existenţei"într-o lumecomplet fărăsens.Principiile pecare
lefolosim laorânduireaşiînţelegerea evenimentelorumanenu au nici un temei. Nu putem însă
evita problematica"existenţei"şi datoria dea-i da un răspuns.Tot ceea ceputem spune călumeaîn
careneaflăm este arbitrară.Atunci cândnevom daseamadene-inteligibilitatea lumii,de neputinţa
noastră deascăpade lume,de nevoia de a avea un oarecare principiu al ordinei,sau
alinteligibilităţii,atuncisuntem gatasă primim mesajulexistenţialist. Mai întîi trebuiesă fim
covârșiţi de "greaţadeexistenţă",de faptulcă tiparulexistenţei noastreeste arbitrarşi că oricarealt
tipar de viaţă ar aveaaceleaşiconsecinţe.
În acestmomentsuntem confruntaţi cu libertateanoastră înspăimântătoare,recunoscând că
suntem complet liberi să ne alegem concepţia noastră deviaţăşi despre lume. Cu toateacestea,nu
vom găsi, în căutarea noastră nici un îndrumar,nu putem evita oalegere și nu vom
puteascăpaconsecinţele alegerii noastre- ale hotărârilor noastrefundamentale.
Dacă ne gîndim lacontextulîn careextenţialismulcontemporan s-aconturat,adică,într-o
lumezbuciumată de dictatura şi crimele naziste,neexplicăm de ce gînditoriiexistenţialiştiau
considerat ca lipsitedevaloareși sens propriile lor valori.Lumeaîn care eiau trăit părea a numai
fisusceptibilă uneiexaminări raţionale. În această"disperare"constă însă și
neputinţaşislăbiciuneaesenţială aexistenţialismului,căci ne-fiind în staresă depăşească mo-
mentuldecriză,a dat loc unei crizeşi mai puternice,în care dezorientareaşi lipsa deechilibru duc
fără îndoială, laconsecinţe fatale,așacumsepoateobservaîn lumeaapuseanăcontemporană.

79
 2. Pragmatismul- Pragmatismuleste o mişcare filosoficăapărută în
Americacătresfârșitulsecolului al XIX-lea,ca oreacţie împotrivafilosofieitradiţionalepredată în
colegiileamericane și atradiţiei metafizice ruptă de realitate,ceînflorea în Europa.
Termenul"pragmatism" derivă din limba greacă:pragma- ceea
ceestefăcut,fapte,afacere,întreprindere,secţiune.Pragmatiştiisusţineau că metoda şi teoria lorar
puteafi de outilitate extraordinară pentru rezolvareaatât a problemelorintelectuale, câtşi
lapromovarea progresului uman.De aceea,termenul"pragmatism" vafi asociatcu aserţiuni
caacestea:"Adevărulesteceeace poatefi în practică";"Credinţa neajută defaptsăcreem
faptele";"Adevărulconstă în ceea ceeste util"etc.
Catermen tehnic,filosofic,pragmatismula fost formulat de Charles SandersPeirce (1859-
1914). Peircea încercatsă formuleze sensulşisemnificaţia unei concepţii,avândîn
vedereconsecinţele practiceale acesteia.Acest fapt ne duce laconcluziacă_singura
testareaadevărului constă în consecinţelesalepractice. Prin urmare,adevăruleste relativ.Aplicată în
cazulreligiei,această teoriesusţinecă oreligiesau un aspectalacesteia nu trebuieevaluată pentru
valoareaeiintrinsecă,ci mai ales pentru efectele ei moraleși psihologice.
Caşcoală filosofică,pragmatismul se va dezvolta în două direcţii:1) Prima
direcţie,reprezentată de William James(1842-1910), primeşteocoloratură filosofică-
religioasă.Pentru James,pragmatismuleste,înainte detoate,ometodă de rezolvare și deevaluare a
problemelorintelectuale,darşi o teorie desprefelurile decunoașterepecaresuntem capabili de a le
obţine.
Înainte de a determina adevărul sau neadevărul unei aserţiuni filosofice, trebuie să
determinăm "valoarea ei funcţională" (cash-value).Dacă oaserţiunefilosofică nu are nici
ovaloarefuncţională,atunci neestecompletindiferentdacă este adevărată, sau nu. Noi gândim
numai pentru anerezolva problemelecu caresuntenconfruntaţi,de aceea
teoriilenoastresuntinstrumente decarefacem uzpentru rezolvarea
problemelorridicatedeexperienţelenoastre. Câtpriveşteadevărul,aceasta nu este oproprietate fixă a
uneiidei,proprietate pecarenoi încercăm să odescoperim,caceeacese întâmplă cu
oidee.Deaceeaadevărulnu esteceva staticși neschimbător,cicevacecreşteși sedezvoltă progresivîn
funcţie deexperienţanoastră.
În religie,William James vaîncercasăexaminezevaloareafuncţională (cash-
value)acredinţei religioase.Deceacceptă, oamenii anumitecredinţereligioaseși resping alteleși

80
cerolauacestea în viaţa lor,sunt premizele de lacare porneşteanalizasareligioasă.În
lucrareasa„Voinţa dea crede”,James,propuneteoria voluntarismului,voindsă spună prin
aceastacă,în anumitecondiţii,adevărulpoatefi descoperit, numai printr-un actal voinţei,
înviațăsuntemconfruntaţi cu situaţiiîn care neesteextrem de dificilsă luăm o hotărâre pornind de
la o motivaţiestrictintelectualășiaceastadeoareceargumenteleintelectualeproşi contra sunt
laparitate.Chiar dacă refuzăm să luăm ohotărâreşi acest lucrueste defapt o
hotărâre.Deaceea,trebuiesă alegem,să luăm oatitudine,cu oricare risc.
Oa doua tendinţă în pragmatismestereprezentată deJohn Dewey (1859-1952),cunoscută
sub denumirea deinstrumentalism,John Deweyafost unul dintrecei maiinfluenţi filosofi americani
din secolulnostru.Ela dezvoltat oteorie a cunoaşterii bazată pe rolulbiologicşi psihological
procesului decunoaştere în problemele umaneşi a încercatsă întrebuinţeze această teorieca
îndrumar în direcţionareaaplicăriiactivităţilorumaneintelectuale în problemelesociale
contemporane.După el,experienţa noastră esteinteracţiunea dintreorganismulbiologicşi
mediu.Experienţa nu este un obiectcunoscut,ci oacţiuneefectuată. În cursulactivităţiisale,
organismulumanesteconfruntatcu situaţii în carenu mai poate acţiona.Aici apare gîndirea
cainstrumentcu ajutorulcăruia, omul poateieşi din astfeldesituaţii. Gîndirea nu se rezumă doar la
rezolvareauneisinguresituaţii dificile,ci,pornind de laaceasta, concepeipotezeși principii de
ghidarepentru acţiuni viitoare. Meritulacestoracţiuni intelectualeconstă în valoarea lorfuncţio-
nală,practică. Gândirea,în special gândireaştiinţifică areun rolinstrumentalîn rezolvarea de
problemecu care suntem confruntaţi.
Fără îndoială,există în pragmatism şi elemente de reţinut, căci pragmatiștii au
dreptateatunci când neatragatenţiaasupra faptuluică nu putem înţelege un concept fără aluaîn
considerare consecinţeleși relaţiilesalecu alteconcepte.Nu estesuficient să notămsensul unui
cuvânt dintr-un dicţionar,ci să studiemşi modulfolosiriisale în contexte date.
Dealtfel,eliminâd acest lucru,pragmatiştii au anticipat filosofiile lingvistice din
secolulnostru.
Deşipragmatismulaavut o mare audienţă în America,datorită spirituluipractic
dominant,totuşi,uniifilosofiau pussemne deîntrebarecu privire la validitatea teoriilorsale.Ei au
atacat principiulde bază pragmatist referitor lacunoaştereaadevăratăşi s-au întrebatdacă noi
putem evaluaideile numai în prisma funcţionalităţii lor.Să luăm caexemplu,cazul unei
persoanecaresusţine că, pentru ascăpa dintr-o dificultate financiară trebuie săjefuiască

81
obancă.Laprima vederesoluţia este fără îndoială"bună" șinu neputem îndoi de faptulcă
oastfeldesoluţiear rezolva problemele financiareale unorindivizi.Pentru asoluţiona această
dificultate,pragmatiştiisusţin că nu trebuiesă avem în vedere scopulimediat,ci un scop mai
îndelungat.Darșiîn acestcaz s-a dovedit că de multe ori oideecareera considerată validă laun
anume moment,a devenit nevalidă în alte cazuri și circumstanţe. Cu altecuvinte,pragmatismulnu
poate prezenta principii generale valabile,deoarece acestea seschimbă în funcţie denoi elemente
care determină funcţionalitatea lor.A evalua principiile morale doarîn perspectivaimediată a
funcţionalităţii lor,așacumsugerează pragmatiştii,înseamnă a pierde din vederecriteriilede bază
alemoralităţii.
3.Pozitivismul logicșianaliza filosoficăsau filosofia limbajului. ,
În prima parte a secolului al XX-leaau luat naştere oserie decurentefilosofice,ca reacţie
împotriva mişcării metafiziceîn filosofie,dintre care reţinem pozitivismul logicsauatomismul
logicşianaliza filosoficăsau filosofia limbajului.Acestecurentesefundamentează în evaluările lor
nu atât pe logica clasică a lui Aristotel,carese bazează peîmpărţireaîn clase, ci pe logica
matematică formulată de Bertrand Russelși Alfred NorthWhitehead,cunoscută ca fiind o logică a
propoziţiilor.
Pozitivismul logiceste un curent filosoficiniţiat de un grup de gânditori de la Viena,în
celde-aldoilea deceniu alsecolului_al XX-lea,grup care va fi cunoscutsub denumirea de"Cercul
vienez".Din acest"cerc"au făcut parte:MoritzSchlick, Hans Hahn, Rudolf Carnap,Ludwig
Wittgenstein și alţii.
În gândirea lorei pornescde la premisa că filosofia nu este oteorie,ci
oactivitate.Astfel,eisusţin că filosofia nu concepe propoziţiicaresunt adevăratesau false,ci pursi
simplu clarifică sensulaserţiunilorfilosofice,arătându-lepeunelea fiştiinţifice,
pealtelematematiceşi pealtele fărăsens.Oriceaserţiunesemnificativă estefieoaserţiune de logică
formală,fie oaserţiune aştiinţei. Toatecelelalte aserţiuni nu au nici un sens şi chiar dacă au un
sens oarecare,acestaesteconsiderat poetic,emotiv,motivational sau descriptiv,darîn nici un caznu
este noetic.
Celcare vacontura şi popularizaaceasta nouă tendinţă în
filosofieesteA.J.Ayer,culucrareasa„Limbaj,adevărşi logică”(Language,Truthand Logic).Ayers-a
familiarizatcu pozitivismul logic în perioadastudiilor post-universitare de la Viena,Meritulsău
constă atâtîn clasificarea,conturarea,dar mai ales în temperarea acestei noi mişcări filosofice.

82
 Armaprincipală a pozitiviştilor logici esteprincipiul verificării,pecareîlfolosescpentru a
distinge aserţiunile autentice decelefalse.Scopulprincipalallimbajului „estede a faceaserţiuni
despre lumeși deacomunicaexperienţe”.În strădania lorde aabordaîn
modştiinţificcunoaşterea,pozitiviştii logici cred că au descoperitîn principiulverificării un
veritabilinstrument de discernerea aserţiunilor adevărate de cele false. Problema constă în a
descopericum poatefi verificată oaserţiune dată,căci sensul,semnificaţiași natura uneiaserţiuni
constă în metoda de verificaresau în neputinţa dea overifica.Astfel,oaserţiuneeste genuinăși
semnificativă,dacă poatefi verificată într-o manierăcomparabilăcu modulîn
careexperienţeleştiinţificesunt testate prin experimentulpublic.
Criteriulpozitivist logicalsensului și semnificaţiei vafi aspru criticat,întrucât duce
laconcluzii arbitrare și stranii.Însuși Ayerîşi va temperaimpulsurilesale, modificându-și interpre-
tărileşi metodele de aplicare,considerând că"un anumeabuzs-a săvârșit" în sânul
mişcăriisale,întrucât nu este suficientă fi înlăturareametafizicii din gândire,dupăcum nu
estesuficientsă se considereprincipiile moraledoarca"sensuriemotive."
Strâns legată de pozitivismul logiceste oaltă mișcarea analizei lingvisticesau a filosofiei
lingvistice.Promotorii acesteiasuntLudwig Wittgenstein,caredealtfelarestrânseafinităţi
cu"Cerculvienez"și Gilbert Ryle.
Wittgenstein își va dacurândseama că esteinutilsăcaute un limbajperfectcaresă
oglindească înmodautenticrealitatea. Deaceea,elvasusţinecă modalitatea
declarificareaproblemelor filosoficenu constă în traducerea lorîntr-un limbajformal,ci în
descoperireafolosiriiconcreteatermenilorcheiecareconstituie vorbireafilosofică.În acest scop,else
vastrăduisî catalogheze trăsăturilerealeale vorbirii detoatezilele,printr-ometodă denumită
acum"metodajocurilor lingvistice".Ela arătatîn detaliu modalitatea defolosirea limbajului
obişnuitșicum prin extensiunisubtilealeaceluiași limbajse poate ajunge ladificultăţi filosofice.Prin
urmare,în locsă încercesă descoperesensul unoranumetermeni prin analiza folosită de Rusellși
ceilalţipozitivişti,elconsideră că funcţiafilosofuluieste deadeterminași
aratăsemnificaţiaacestortermeni,pornindde la folosirealorîn vorbire.Lui Wittgenstein
iseatribuievestitasentinţă a filosofilor lingvişti contemporani"Nu căutasemnificaţia,ci caută
întrebuinţarea."
Metodafilosofieianaliticea lui Wittgenstein vafi preluată de Gilbert Ryleîn lucrareasa"The
Concept of Mind".Rylearată că mulţi oameni obişnuiţiși filosofi posedăconcepţii despre natura

83
minţii,concepţii cecuprind oserie de dificultăţişi care nu pot fisusţinute.Acest lucru se datorează
înţelegerii greșitea logicii unortermeniîntrebuinţaţi în descrierea fenomenelorintelec-
tuale,cumsunt:cunoaştere,credinţă,deducţie,etc.considerate caacţiuniale"spiritului"caentitate
tainică prezentă în trup. Or,spuneel,acestea sunt"dispoziţii"ale minţii,după cum so-
lubilitateazahărului este o dispoziţie.Aspunecă un om"cunoaşte" ceva,înseamnăcăîn
anumitecondiţiielpoateconcepe ceva;după cum şi zahărulîși arată solubilitatea în
apă.Deaceea,cunoaşterea nu este lucrareatainică a unui"spirit",ci doar odispoziţiefuncţională.
Efectul gîndirii lui Wittgenstein şiRylea fostîntrucâtva pozitiv.Spredeosebire de unii
pozitivişti,caresusţineau că funcţiafilosofieiestede a descoperisensulşisemnificaţia unor
probleme,filosofii analitici credcă filosofiaangajează anumite, probleme,în sensulcă activitatea ei
ne dă oimagine despre lume. Aceastăimagineestecunoaștereapecare oavem despre folosirea
unorconcepteîn viața de toatezilele.Este necesarsă avem însă în vederecă generalizarea
metodelorfolositede aceştiași arezultatelor loreste periculoasă și dificilă în multeprivinţe.
4.Marxismulși materialismuldialectic
Karl Marx s-anăscut la Trier,în 1818,într-ofamiliedeevrei încreștinaţi.Estetrimissă
studieze dreptul la Bonn șiapoi la Berlin,undese licenţiază în istorieşi filosofie.Aprofundează fi-
lsofia luiJena,primindşi doctoratulîn filosofie."Datorită concepţiilorsaleradicale nu ise va
permitesăîmbrăţişezecariera academică.Sededicăscrisului și editează revista Rheinische Zeitung,
revistă suprimatăși ea,pentru idei radicale.
După 1843 pleacă în Franţasă studiezesocialismul.Aicise împrieteneşte cu Engels.
Participă apoi la revoluţiile franceză şi germană din 1848 şi ca urmare,reacţiunea îlexilează din
Germania.Sestabileşteîn Angliaîn 1849,unde va rămânepână lasfârşitulvieţiisale (1883).
În Angliareânoeşte prieteniacu Engels,careîi va deveni colaborator,darși de mare ajutor
economicpentru familiasa destul denumeroasă.Împreună cu Engels a
redactat"Manifestulcomunist" (1847).Tot Engels vafi celcare vacompleta,postum,opera debazăa
lui Marx: „ Das Kapital”,în careelanalizează capitalismul.
Din gîndirea filosofică a lui Marx,reţinem treielementedeosebite.În primulrând,
metafizicasa denumită dialectică,moştenită de la Hegel,în care încearcă să dovedească
căevenimenteleeconomice,socialeși politice trebuieînţeleseîn termenii unor legi
generalealeistoriei.În aldoilea rând,esteteoriasaeconomică,în

84
careapărăsocialismulîmpotrivacapitalismului,iar în altreilea rând,este vorba de eticasa,în
caresusţine valorile umaneopuse valorilor pretins existente în bunurile materiale.
În metafizică, Marx susţinecă Hegela descoperit o legeistorică
generală,denumită"dialectica",însă,adaugăel,modalitatea de punereîn practică a acestei legi
decătre Hegela fost metafizică, mai degrabă decâtştiinţifică.Acceptând deci existenţa dialecticii,
Marx aîncercat prezentareaei în termeni materialişti,explicând procesulistoricca un proces
economic,pecareîlaplică luptei declasă.Deaici deosebirea dintreelși Hegel.Pecând Hegelîncercasă
expliceistoria ca o luptă întrenaţiuni,Marx oprezintă cape o luptă dintreclase.La bazaprocesului
dialectical luptei declasă stă tiparul hegelian altezei,antitezeișisintezei,iar puterea motriceaacestui
proces dialecticestedefapt relaţia omului cu materia,în contextulcăreia modalitatea de
producţiejoacă rolulcelmaiimportant.În acestfel,materialismul lui Marx devineîn practică
economie.Filosofia,religia,artași politica oricărei epoci din istoria omului sunt,după părerea lui
Marx,un rezultatal mijloacelor de producţie.
Câtprivevşte religia, Marx susţineca eaeste"făcută deom" șireprezintă"conştiinţa
desineaomuluiatâttimp câtacesta nu și-agăsit otemeliestabilă în univers.""Abolireareligiei
necesită ocăutare după fericirea reală a omului."
Golul lăsat dereligie trebuieumplut de materialism,însă nu deun materialism oarecare,ci
de unuldinamic,pecare elîlmodelează,așacum amarătat,pebazadialecticii hegeliene.
Doctrina materialismului dialecticva fi dezvoltată de Engels și Lenin,deșielementelede
bazăse găsesc la Marx.Realitateanu estestatică.Ea urmează cursul unui progresascendent,deşi
acesta nu seefectuează întotdeauna fără dificultăţi. În"Capitalul"său Marxafirmă că în
economiasocietăţii,caşi în ştiinţele naturale, găsimconfirmarea unei legi descoperitede Hegelîn
„Logica”sa,că laun anume moment,ceea ceau fostpurși simplu schimbări cantitativedevin
calitative. În acelaşicontext,Marx discută momentul în care posesorul unei mici proprietăţi
devinecapitalist.Șiîşi ilustrează cazulfolosindexemple din chimie.Exemplul,clasiccomunistal
modului în caresocietatease dezvoltă prinsalturidramatice,estetransformareaapeiîn gheaţă
laanumitetemperaturi,aceastaestejustificareaştiinţifică aevoluţieisocietăţii de lacapitalism
lasocialism și de lasocialism lacomunism.În fiecare caz, schimbareaesteefectul luptei
declasă,așacum seafirmă în "Manifestulcomunist"„istoria oricărei societăţi de până acum es-
teistoria luptelor declasă”. Pasulimediat necesarangajează abolirea oricăror
proprietăţiagrare,centralizareacreditelor,a mijloacelor_decomunicare,aindustriei,aagriculturii și

85
aînvăţământului.Acesta estescopulpentru_care„Manifestul”cheamă proletarii din toată lumeasă
se unească. În general,desluşim în filosofia marxistănuanţe optimiste, nuanţecare,după părerea
lui Bertrand Russell,suntjustificate înspecialdefilosofia teistă.
Bineînţeles,sfera gândirii filosoficecontemporanenu se rezumă doar lacurentele
menţionate maisus. Întâlnim pe lângă acesteaîncercări de reînviereale unorcurente
filosoficeclasice,cu adaptări noi,cum arfi:neo-tomismul(Jaques Maritain,Etienne
Gilsonșialţii);neo-hegelianismul(F.H.Bradley,J.Royce,J.Hyppolite,etc);neo-kantianismul(Cohen,
Rickertșialţii)șialtetendinţenoi:structuralismul(Wilhelm Dilthey,EduardSpranger);
fenomenologia(Edmund Husserl).
Toateacestecurenterelevă în special diversitatea posibilităţilor deabordareafilosofiei,fără a
fi exhaustive în ele însele.
Gândirea filosofică românească.
Deşi, îndeobşte, începuturile gândirii filosofice propriu-zise în România se leagă
deactivitatea şi scrierile lui Dimitrie Cantemir, în realitate preocupări teologico-filosofice au
existatîncă în Biserica stră-română, cu precădere în Dacia Pontică, unde întîlnim o serie de
Părinţi aiBisericii, cum au fost Dionisie Exiguul, Sf. Niceta de Remesiana, Ioan Maxenţiu, care,
înscrierile lor, au preluat și adâncit gândirea şi argumentele filosofice şi teologice ale
PărinţilorBisericii din primele veacuri creştine, cu precădere ale Părinţilorcapadocieni, dar
șialescriitorilor alexandrini.
Nuanţeleteologico-filosofice ale gînditorilor patristici vor fi păstrate în toate textele care
au circulat pe teritoriul ţării noastre, în latină şi greacă, până la impunerea scrisului în limba
română. În plus, aceleaşi preocupări teologico-filosofice seîntâlnesc în primele texte redactate în
limba română, dintre care la un loc de frunte stau învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său
Teodosie", datând din secolul al XVI-lea.
Prezentând o sinteză între determinism şi libertate, între realitatea sensibilă şi realitatea
ideală în sens creştin, Neagoe Basarab, denumit datorită acestei scrieri "Marc Aureliu al Tării
Româneşti, principe, artist şi filosof", atrage atenţia fiului său Teodosie, viitor domn al ţării, că
totul pe această lume, chiar domnia, stă în puterea lui Dumnezeu, dar că este în puterea omului să
dobândească cele cereşti, după modul în care se comportă faţăde cele pământeşti, ce i-au fost
date aici. Datoria omului este de a se conduce în viaţa pământească după spiritul cel bun sau
după poruncile lui Dumnezeu, fără a se lăsa pradă ispitelor rele. La îndatoririle creştine, Neagoe

86
Basarab adaugă, de altfel, o poruncă firească poporului român în general, iubirea de patrie. Este
mai bună moartea, decât ne-cinstirea ţării. Apărarea ei este o datorie sfântă; iar în lupta pentru
apărarea ei, Dumnezeu este părtaş.
Această nuanţă umană, naţionalăşi profund creştină, se va face simţită în scrierile multor
gînditorişi filosofi din ţara noastră de mai tîrziuşipînă în zilele noastre.
DIMITRIE CANTEMIR
Punctul de început al gândirii filosofice româneşti se leagă de numele lui Dimitrie
Cantemir. S-a născut în anul 1673, în familia domnitorului moldovean Constantin Cantemir. În
1688 este trimis ostatec la Constantinopol, unde va rămâne până în 1691. În această perioadă
studiază la Academia greacă din Constantinopol. Revine în ţară unde, după moartea neaşteptată a
tatălui său (1693) se urcă pe tronul Moldovei. Pierde tronul, după care revine la Constantinopol,
unde se stabileşte, construindu-şi un palat. Acum se dedică cu precădere studiilor şiînvaţă un
mare număr de limbi străine. Se spune că a ajuns să stăpânească 12 limbi.
In 1710 este numit din nou Domn al Moldovei. Pierde din nou tronul şi este silit să se
refugieze în Rusia, unde va muri în 1723.
Datorită erudiţiei sale va fi ales membru al Academiei din Berlin.
Cea dintâi lucrare a sa este intitulată : „Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea
sau .judecata sufletului cu trupul”, cu subtitlul Întâi izvodit şi de isnoavă din Vechiul şi Noul
Testament în slava şifolosinţa moldovenescului neam, apărută la Iaşi în 1698. Această lucrare
este în esenţă untratat de morală, în care sunt expuse precepte de morală creştină îmbinate cu
elemente stoice. Desluşim în rândurile ei o grijă specială pentru îndrumarea neamului nostru, pe
care îl îndeamnă să-şi facă un nume bun, iar ideile bune să le transforme în fapte bune.
Într-un alt tratat scris în latină : „Sacro-sanctaescientiaeindepingibile imago”, tradusă în
limba română sub titlul „Metafizică”, Cantemir, sub influenţa lui Van Helmont arată relativitatea
cunoaşterii umane şi necesitatea descoperirii divine. Expune apoi concepţia sa despre lume,
rezolvând şi explicând o serie de probleme cosmologice, din punct de vedere teologic.
În cartea a 4-a, combate teoria aristotelică despre timp, după care timpul ar fi măsura
mişcării. Dacă timpul ar fi măsura mişcării, atunci el ar fi posterior acesteia, ceea ce este absurd
"pentru că mişcarea se face în timp, iar nu timpul în mişcare". „Timpul precedemişcarea, spune
Cantemir, precum părintele precede fiul, găina pe ou şi lucrul măsurabil pe măsură”. Mişcarea

87
are loc în timp şi nu invers. Timp şimişcaresînt lucruri diferite, căci "nici timpul nu poate
naştemişcare, nici mişcarea timp."
Timpul, pentru Cantemir, este o splendoare străfulgerătoare a eternităţii. Timpul trebuie
să fie călăuza creaturii către Supra-itelectualul, Unicul etern şi indefinit Dumnezeu.
Pe lângă preocupările sale metafizice, Cantemir a arătat interes şifaţă de logică, el fiind
primul român care a redactat un manual de logică, sub tillul :
„Compediolumuniversaelogicesinstitutiones”, publicat în limba română în 1883,de către
Academia Română. În acest tratat, el încearcă o reconciliere între raţionamentşiintuiţia
intelectuală, susţinând ideea că omul trebuie să se slujească, pe lângă experienţă, de raţiune, în
dobîndireacunoaşterii, iar, în ultimă analiză, să subordoneze totul
cunoasteriiiluminativeşicredinţei.
În ansamblul ei, gândirea filosofică a lui Cantemir poartăamprenta misticii creştine
ortodoxe, nuanţându-se împotriva scolaticii apusene. Totodată, ea este"ocreaţie foarte firească a
sufletului românesc religios şi mistic în structura sa intimă, care nu-şi poate spune, nici rezolva,
problemele existenţei, decât aşa cum pretinde firea sa, adică în mod religios şi mistic. De aceea,
filosofia sa este în adevăratulsens al cuvântului românească".
Perioada care a urmat în istoria gândirii filosoficedin România,se caracterizează printr-o
strădanieintensă de afirmare a spiritului românesc, care se concentrează asupra promovării
scrisului în limba română, mai ales prin traducerea de texte religioase şi filosofice din alte
limbi,în special din greacă şi latină.
Secolul al XlX-lea ni se dezvăluie ca un secol de maturitate filosofică. Unul dintre marii
exponenţi ai gîndirii filosofice româneşti din acest secol fiind Vasile Conta.
VASILE CONTA s-a născut în 1845, ca fiu al unui preot ortodox din judeţulNeamţ.
După terminarea studiilor secundare la Iaşi, a celor universitare la Bruxelles, unde se
specializează îndrept şicomerţ, se reîntoarce în ţară. Aici este numit profesor de drept la
Facultatea de drept din Iaşi. Este membru al Societăţii„Junimea”. Cea mai mare parte a timpului
său o dedică filosofiei, publicând un număr impresionant de lucrări în limbile română şi franceză.
Moare prematur în 1882, fără a izbuti să termine lucrarea „Bazele metafizicii”. Dintre lucrările
publicate de Conta reţinem : Teoria fatalismului, Teoria ondulațiunii universale, Originea
speciilor, Încercări de metafizică etc.

88
 Contribuţiaesenţială a lui Vasile Conta este în domeniul epistemologiei și al metafizicii,
domenii în care este influenţat de empirismul englez şi de pozitivismul francez. La baza
cunoaşterii stă perceperea senzorială, care ne pune în directă legătură cu obiectul cunoaşterii.
Perceperea senzorială nu ne dă însă datul ultim al cunoaşterii, căci datele senzoriale sunt
prelucrate de creier. De dezvoltarea creierului depinde şi gradul de inteligenţăşi nu de organele
senzoriale, care au mai mult sau mai puţin o funcţieinstrumentativă. Datele transmise creierului
sunt trecute prin diferite etape de evaluare în vederea conturării cunoaşterii reale. Și în procesul
de abstractizare, experienţa joacă un rol important. Ideile abstracte reprezintă trăsături singulare
sau grupuri de trăsături care se conturează relativ la obiectul cunoaşterii, după ce acesta este
cunoscut senzorial.
Cunoaşterea depinde fundamental de creier, căci experienţaşi dezvoltarea fiziologică a
creierului determină conceperea de idei şi procesul de clarificare al acestora. „Cu cât creierul se
dezvoltă şi cu cât cercetările ştiinţifice, instrucţiuneaşi prin urmare experienţacreşte, cu atât noi
concepem idei mai clare şi care, în totul sau în parte, nu mai seamănă cu ele înşile, astfel cum
erau concepute mai înainte. Astfel, ideile de suflet, de viață, de animal etc, sunt înţelese într-un
mod deosebit de către aceea persoană, după cum ea se găseşte în copilărie, în vârsta matură,
înainte sau după studierea ştiinţelor”. Datorită experienţeişi structurii creierului ideile iau naştere,
se dezvoltă şi se clarifică neâncetatşi astfel cunoştinţele noastre se îmbogăţesc ne-contenit.
Adept al evoluţionismului, Conta va dezvolta şi în metafizică o teorie evoluţionist-
materialistă, deşi materialismul său este mai nuanţat, întrucât el încearcă o armonizare a
evoluţionismului, materialismului şi a pozitivismului apusean. Filosofia sa oscilează de la
acceptarea lui Dumnezeu „din prudenţă”, la pozitivismul lui Auguste Comte, cu nuanţele sale ne-
religioase.
C. Radulescu-Motru
Un alt filosof român, care păstrează aceeaşi perspectivă europeană în gândirea sa ca și
Vasile Conta, a fost C. Rădulescu-Motru. S-a născut în 1868 la Butoieşti, în judeţulMehedinţi.
După terminarea dreptului şi a filosofiei la Bucureşti, studiază în Franţaşi în Germania. În
Germania îşidesăvîrşeştecunoştinţele filosofice, sub îndrumarea lui Wundt.
Reântors în ţară, ocupă mai multe posturi,pentru ca, în cele din urmă, să fie numit
profesor de filosofie la Universitatea din Bucureşti.

89
 Din lucrările sale reţinem : Puterea sufletească; Elemente de metafizică, Personalismul
energetic.
În gîndirea sa filosofică, C. Rădulescu-Motru preia coordonatele majore ale lui Titu
Maiorescu, care dorea să pună cultura românească pe structuri ştiinţificeşi filosofice, aidoma
culturii apusene. De aceea, el va duce o intensă activitate în acest sens, înfiinţând o serie de
reviste de studii filosofice şi punând totodată bazele "Societăţii Române de Filosofie".
Cunoscător al filosofieiapusene, el nu se lasă tributar acesteia, ci concepe, încă din
primele sale scrieri, o perspectivă filosofică proprie, pe care o va denumi personalism energetic.
Preluând postulatul teologic al creării omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, el
consideră că personalitatea umană este rezultatul necesar al evoluţieirealităţii energetice.
Scopulevoluţiei cosmice este formarea şidesăvârşireapersonalităţii umane. Personalitatea umană
este "o realitate din marea realitate a universului; o energie, care îşi formează structura sa proprie
în co-relaţiile în care se află cu restul formelor de energie a universului".
Un factor de seamă în conturarea personalităţii umane este munca înţeleasă "nu ca muncă
economică producătoare, așa cum suntem deprinşi astăzi să găsim la personalitatea profesională;
munca de la originea personalităţii este activitatea instrumentală în genere, deosebită de joc şi de
instinctul animal". Această muncă este un proces legat de conştiinţă, de conştiinţa de sine. Perso-
nalitatea umană nu trebuie confundată cu eul; eaeste o realitate bio-psiho-socială, pe când eul
este numai psihic. Personalitatea poate fi fluctuantă în funcţie de diverşi factori; eul, însă, este
unic, el constituind pentru personalitate baza, începutul şidirecţia structurii sale. "Eul este cel
care cheamă la viată personalitatea. Dar personalitatea este o structură sufletească prinsă de
rădăcini adânci. Ea nu se produce decât acolo unde, între pământ şi om, s-a înfăptuit o legătură
strânsă: pământul impunând munca, iar omul, venind înaintea muncii cu aptitudini. Din rânduiala
statornică a aptitudinilor iese personalitatea". De aceea, susţine C.Rădulescu-Motru,
personalitatea nu este decât statornicirea unor atitudini izvorâte dinnatură şi destinate să continue
activitatea energetică a naturii. Cu alte cuvinte, personalitatea este o energie ce izvorăşte, fără
nici un mister, din ordinea energiilor psiho-fizice, cu care omul vine pe lume. Determinismul
personalist este valabil mai mult în cazul "personalităţii" popoarelor, pe când în ceea ce priveşte
personalitatea individuală, este nevoie de o mare sforţare spre realizareaacesteia.
Punctul culminant al personalismului energetic îl reprezintă conceptul de vocaţie, care
primeşte la el sensuri metafizice.Vocaţia este elementul ce se înlănţuieşte natural cu munca şi cu

90
activitatea socială, iar sensul metafizic al vocaţiei se conturează ca o legătură între pământ
şiexistenţa individuală: "Este cu vocaţie acela care corespunde pământului pe care trăieşte".
Omul de vocaţie nu este egoist, căci un astfel de om "îşigăseşte în muncă întregirea sa
ideală", munca fiind pentru el "o prelungire", "o umanizare intrată adânc în natură". În contrast,
profesionistul consideră munca ca pe o obligaţie neplăcută, impusă, activitatea acestuia având
scopuri egoiste.
Dacă munca profesională este hotărâtă de împrejurările în care trăieşte individul, vocaţia
este hotărâtă de cursul istoric al poporului întreg. De aceea, vocaţia apare şi ca o realizare a ceea
ce poporul are în el potenţialși este mai precis o manifestare a energiei poporului întreg. Astfel,
vocaţia este "o canalizare a energiei poporului şi prin canalizare, ea este în acelaşi timp o
valorificare", o valorificare a potenţialului existent în popor ca dat.
Marin Stefănescu, istoric al filosofiei româneşti, ne atrage atenţia că în esenţă, filosofia
lui C. Rădulescu-Motru este o armonizare a credinţei poporului român cu filosofia ştiinţifică a
vremii, credinţă în care destinul şi libertatea sunt coordonate majore. Destinul şi libertatea se
împlinesc prin persoana umană, prin muncă, prin vocaţie în slujirea idealului poporului.
Ion Petrovici
Ion Petrovici s-a născut la Tecuci, în 1882. Studiază filosofia în cadrul Universităţii din
Bucureşti, fiind primul doctor în filosofie de la noi din ţară. Îşi continuă studiile post-universi-
tare în Germania. Reântors în ţară, îmbrăţişează cariera academică activând în cadrul
Universităţii din Iaşi, în calitate de conferenţiarşi apoi de profesor universitar.
Din lucrările sale filosofice, amintim : Cercetări filosofice; Teoria noţiunilor; Introducere
în metafizică; Evocări de mari filosofi; Ideea de Dumnezeu în faţaraţiunii; Viaţaşi opera lui Kant;
Din cronica filosofiei româneşti etc. A contribuit cu o mulţime de articole la reviste din ţarăşi de
peste hotare.
Într-o perioadă în care se căutau mai multe argumente împotrivă mai mult decât în
favoarea metafizicii, I. Petrovici încearcă să argumenteze necesitatea şi dreptul ei la viaţă, care
izvorăşte "din nevoia de nestins a spiritului de a dezlega misterele adânci ale existenţei, de a
sesiza principiile prime ale lumii şi de a cunoaşte elementele constituente ale cosmosului". La
baza tendinţei metafizice se află, după părerea sa, două izvoare : unul teoretic şi altul practic.
Izvorul teoretic constă în tinderea permanentă a omului spre realizarea unei vederi de ansamblu
asupramultiplicităţii infinite şi aparent incoerente a fenomenelor, adică, unitatea lor ontologică,

91
ordinea lor desăvârşită. Izvorul practic sprijină această aspiraţie spre unitate şi ordine şi aceasta
pentru că "omul îşi dă în mod natural seama ,că toată conduita se poate schimba, după cum
universul este în sine bun sau rău, după cum are sau nu un scop, după cum este un mecanism orb,
sau are în sine un Stăpân cîrmuitor". Faptul, că în conduita sa, omul depinde de natura şi
valoarea lumii înconjurătoare, îl determină pe fiecare să speculeze asupra rostului acestei lumi.
Cu alte cuvinte, să aibă o metafizică. Aceste tendinţe sunt atât de necesare omului îcât ele vor
dispare numai "odată cu dispariţia sufletului omenesc însuşi". Ele sunt "năzuinţi permanente şi
eterne şi singurele în stare să dea sufletului o semnificaţie spirituală".
La obiecţia ridicată de unii gânditori anti-metafizicieni că, întrucât cunoaşterea noastră
este relativă, iar metafizica are ca obiect cunoaşterea absolutului şi deci între acestea ar exista o
incompatibilitate, Petrovici răspunde:"Există o profundă ne-exactitate să se conceapă existenţa
cu lumea fenomenelor relative de o parte şi cu absolutul de altă parte. Aşa ca să se creadă că
cineva s-ar putea ocupa perfect de relativ, neglijând cu totul realitatea absolută, după cum cineva
poate să lucreze într-un lan de grâu, fără să treacă alături într-o dumbravă, rămânând pe linia de
demarcaţie, unde se sfârşeşte una şi începe cealaltă. Dar nu în modul acesta ca două ţinuturi
învecinate trebuie conceput raportul dintre relativ şi absolut, ci cu totul altfel.
Absolutul este implicat în relativ. Ei se găsesc pretutindeni împreună.
Bazându-se pe aceeaşi premisă, Petrovici poate afirma că ştiinţaşi metafizica au de fapt
un domeniu comun şi că aceste discipline "făuresc" icoane despre aceeaşi sau aleleaşirealităţi",
numai că ştiinţa le "făureşte mult mai relativ şi mai puţin absolut", iar metafizica le alcătuieşte
"avînd un maxim absolut şi un minim relativ". Deosebirea constă deci în "părere" şi nu de
"domeniu", sau mai precis "de grad" şi nu de "natură".
Multiplicitatea sistemelor filosofice nu este o infirmare a posibilităţilor noetice ale
acestora şi aceasta pentru că ele " "nu se combat", cât mai ales se "completează".
Relaţia dintre metafizică şi religie o vede mult mai intim, căci "religia este practica
metafizicii". Ba mai mult, religia prezintă anumite avantaje în plus, în sensul că, dacă metafizica
face afirmaţii "problematice" religia face afirmaţii "categorice". Apoi, religia prezintă "o clădire
gata, isprăvită", pe când metafizica "este în permanentă construcţie". Totodată, religia reprezintă
"o tradiţie a unui popor şi nicăieri ca în umbra bisericilor şi lespedea mănăstirilor nu simţi
legătura cu strămoşii, acea tainică unire cu ceea ce a fost".

92
 În problema divină, şi mai ales pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu, Petrovici este
de părere că argumentul cosmologic nu şi-a pierdut valabilitatea, doar că el trebuie modificat în
parte, pentru a i se spori eficacitatea. Existenţa lui Dumnezeu mai poate fi dovedită, spune el, şi
prin evaluarea aspectului ierarhic al naturii. Omul este punctul culminant al existenţei graduale
din natură. Spiritul său nu se opreşte în evaluările sale la experienţa dată, imediată, ci postulează,
ca punct suprem, ideea unei existenţe perfecte. La această idee nu se ajunge printr-un
procesabstract și dialectic, ci ca o sesizare "a unui elan interior cene traversează, venind de sub
noi şi tinzând să treacădincolo denoi". Existenţa perfectă este identificată cu Dumnezeu.
Dumnezeu nu este o fiinţă perfectibilă, ci "o perfecţiune realizată dintru început şi pentru
totdeauna" şi aceasta pentrucă ea implică "o co-eternitate cu lanţul infinit al fenomenelor". Privit
în această lumină, Dumnezeu este "suportul permanent al lumii, fără el acesta s-ar prăbuşi".
În relaţie cu Dumnezeu, lumea este perfectibilă şi nu perfectă, căci dacă ar fi fost
perfectă, atunci ar fi dispărut Dumnezeu. Făptura creată rămâne o colaboratoare alui Dumnezeu.
În această "colaborare" a creaturii cu Creatorul, omul are un rol important de a lucra neobosit,
după puterile sale limitate, pentru aducerea treptată, deși niciodată desăvârşită a lui Dumnezeu pe
pămînt. Adevărata conlucrare dintre Dumnezeu şi om poate avea loc doar pe temeliile
învăţăturiicreştine, cunoscând că adevărata descoperire autentică a lui Dumnezeu cel adevărat s-a
săvîrşit în creştinism.
Gîndirea filosofică a lui Ion Petrovici este, fără îndoială, dominată de raţionalism, însă un
raţionalism conturat cu nuanțe spiritualeşi idealiste.
Lucian Blaga
S-a născut în 1895, în Lancrăm, judeţul Alba. Studiază la Braşovşi apoi la Viena, unde îşi
ia doctoratul în filosofie în 1920, ca lucrarea „KulturundErkenntniss”. Timp de patruzeci de ani,
Blaga a fost una din cele mai originale prezenţe în gândirea filosofică şi literară din ţara noastră.
Paralel, îndeplineştefuncţiişi însărcinări oficiale în diplomaţie, deşiatracţia sa a rămas munca
academică. În 1937 este ales membru al Academiei Române. Rămâne ministru plenipotenţial la
Lisabona timp de un an. Revine în ţară, unde este numit profesor universitar de filosofia culturii
la Universitatea din Cluj (1938-1948), profesor la Institutul de istorie şi filosofie al Academiei-
Cluj (1949-1951). Până la sfîrşitulvieţii sale (6 mai 1961) va lucra în cadrul filialei Academiei
Cluj, în colectivul de istorie literară.
Opera filosofică a lui Lucian Blaga se concentrează cu precădere în următoarele lucrări:

93
 I. - Trilogia cunoaşterii: Eonul dogmatic, Bucureşti, 1931;Cunoaşterea luciferică,
Sibiu, 1933; Cenzura transcendentă, Bucureşti, 1934;
II. - Trilogia culturii : Orizont şi stil, Bucureşti, 1936;Spaţiul mioritic, Bucureşti,
1936; Geneza metaforei şi Sensul culturii, Bucureşti, 1937;
III. - Cosmogonia : Diferenţialele divine, Bucureşti,1940;
IV. - Filosofia religiei; Religie şispirit, Sibiu, 1942.
La baza epistemologiei lui Blaga, se află premisa fundamentală a gândirii religioase şi
anume: formula dogmatică. Această formulă cuprinde, după părerea sa, nu numai un sens
metafizic, ci, mai precis, o metodologie. De aceea, este necesar ca dogma să fie analizată"în
structura ei pur intelectuală",arătându-secă "dogmaticulareo noimă și în afară
deconsideraţiuniteologice"şi că "dogmeii se poate lua substratul teologic,adică huma cerească e
revelaţiei,fărăca prin aceasta dogmacatip de gândiresă rămână cu rădăcinileîn vânt".
Analizând dogma Sfintei Treimi,Blaga aratăcă prin dogmă seajungelao cunoaştere
antinomică,în sensulcă logicultrebuiedepăşit,iar antinomia presupusă ca soluţionată împotriva
posibilităţilor noastre deînţelegere.În acest procedeu,Blaga vedeo transfigurare,adică antinomii
care- deşiimplică pentru noi ceva antilogic- se aşază prin termenii lor constitutiviîntr-un mediu
desoluţii postulate,irealizabile pentru minteaomenească cu inerentelesale funcţii logice.În
luminaacelui mediu postulat antinomiacuprinsă în dogmă seschimbă luândînfăţişare"dedincolo
carene face să atribuim un înţeles,deşiînţelesul nescapă în întregime.Dogmele sunt
antinomiitransfiguratede misterul pe care eleîl exprimă. În formularea unei dogmeconcură două
procedee alstabilirii unei antinomii şi al transfigurării antinomiei,ambeleîntregindu-se reciproc ca
părţi complementarealeunui întreg. Transfigurareaimplicită sau explicită cuprinsă în formula
dogmatică,deşi nu este o soluţie,poate fi luată ca"o soluţiepostulată".
În structura ei,dogma nu este anti-logică,ci maidegrabă meta-logică.Logic,ea este fără
sens,este"un zero",dacă nu ar îndeplini un anume rol."O antinomie(transfigurată sau nu),deşi din
punct de vedere logic reprezintă un zero,un nimic,poatesă joaceuneori în cadrul operaţiilor
intelectuluişi un alt rol decât rolulunui nimic.O antinomiepoatesă reprezinteechivalentul unui
mister",Acest lucru,spune Blaga,a fostînţeles de filosofia patristică şi trebuie ridicat la conştiinţa
filosofică atimpului nostru.
Dogma nu trebuie confundată cu paradoxul metafizic, căci, dacă acesta poate fi realizat în
concret, paradoxul dogmatic rămâne astfel şi pe plan logic şi pe plan concret. Soluţionarea sa

94
este posibilă doar într-o sferă contrară logicii şi aceasta datorită transfigurării. "Dialectica e în
raport pozitiv, univalent, cu concretul. Dogma nu face apel la categorial, deoarece utilizează
concepte intelectuale. Dogma nu face apel la logică, deoarece se află dincolo de ea, deformând
raporturile logice pe care le implică conceptele utilizate de ea. Soluţiaparadoxiei dogmatice,
neatinsă de minteaomenească,e postulată în transcendent.Dogma e meta-logică, intra-categorială
şi în raport bivalent cu concretul". De aceea, pentru Blaga, dogma rămâne expresia unui ultim-
sens inaccesibil".
Totodată, Blaga arată că dogmaticul"ca tip de formulare cu desăvârşit încercuit în sine"
este folosit şi în ştiinţă, în matematică, de exemplu şi de aceea, acest procedeu "poate fi din
nouaşezat în procesul dinamic şi creator al gîndirii".
Cunoaşterea filosofică şicunoaşterea dogmatică decurg dinmodurile de comportare ale
intelectului : cel logic şi meta-logic.Acestea au la baza lor două stări : enstatică şi extatică,
Câttimp, afirmă Blaga, intelectul se aşează în cadrul funcţiilor logice sau normale, e „enstatic”.
Din moment ce intelectul pentru a formula ceva cu ajutorul conceptelor ce-i stau la dispoziţie
trebuie să evadeze din sine, să se aşeze cu hotărăre în afară de sine, în nepotrivire ireconciliabilă
cu funcţiile sale logice, el devine „extatic”. Atunci el produce dogma. Însă intelectul este "forţat"
din afară să iasădin sine, fie de autoritatea unui cuvânt revelat, fie de experienţă. În aceasta Blaga
descoperă o nouă deosebire întrecunoaşterea filosofică şicunoaşterea dogmatică, căci gândirea
filosofică nu e în nevoie de un impuls din afară pentru a stabiliantinomii şi a le sintetiza, pe când
în gândirea dogmatică intelectul e silit din afară la saltul în antinomie şi odată saltul săvâşit,
intelectul rămâne în noua poziţie, care echivalează cu acceptarea unei antinomii transfigurată
apoi în expresia definitivă aunui mister. Intelectul se decidepentru „extază”, după ce a epuizat
toate metodele „enstatice”. De aceea „extaza” implică epuizarea„enstazei”.
Aceste formulări şi elucidări privind metoda dogmatică de gândire ne ajută la o înţelegere
mai clară a patrimoniului dogmatic creştin, a căror dimensiuni metodologice par, pentru ne-
iniţiaţi, iraţionaleşi deci fără nici o valoare.
Contribuţia filosofică a lui Blaga nu se rezumă doar la clarificarea problematicii
"dogmei", ci se extinde mult mai profund în sfera epistemologiei, expusă în lucrările sale :
„Cunoaşterea luciferic㔺i„Cenzura transcendentă”.
Pentru specificul filosofiei româneşti, lucrările sale : „Orizont şi stil”.„Spaţiul mioritic”;
„Geneza metaforei”şi sensul culturii rămân puncte de hotar, căci în ele şi mai ales în „Spaţiul

95
mioritic”, Blaga scoate în relief caracteristicile spiritului românesc. Aceste trăsături specifice ale
spiritului românesc sunt jalonate de Blaga astfel : Orizontul spaţial mioritic şi orizontul de
avansare legănată în timp; sentimentul destinului, trăit tot ca o unduire, ca o alternanţă de
suişurişicoborâşuri; preferinţa arătată categoriilor "organicului" şitendinţa de transfigurare
sofianică a realităţii; năzuinţa formativă spre forme stihiale; dragostea de pitoresc, pentru
nuanţăşidiscreţie". Toate acestea, conturează un patrimoniu stilistic, o vie matcă stilistică, un
apriorism al spontaneităţiiromâneşti, dovedindu-se astfel că românul posedă un înalt potenţial
cultural.
Cât priveşte filosofia religiei, Blaga este de părere că religia este destinată să ocupe un
loc central în cultură, putând să capteze celelalte manifestări ale vieţii spirituale, căci, pentru el
„religia circumscrie capacitatea de auto-totalizare sau auto-depăşire a fiinţei umane în corelaţie
ideală cu toată existența, dar mai ales în corelaţie intimă cu ultimele elemente sau coordonate ale
misterului existenţial în genere, pe care omul şi le revelează sau le socoteşte revelate”. El
îmbrăţişeazătotuşi o atitudine relativistă faţă de religie şi aceasta deoarece adevărul absolut,spune
el, nu se află în nici o religie, pentru că o revelaţie divină este cu neputinţă din cauza categoriilor
stilistice.
Blaga simplifică prea mult această problemă a revelaţiei divine atunci când o reduce la o
simplă problemă stilistică. Adevărul rămâne adevăr în pofida dificultăţilor de exprimare a
acestuia.

După anul 1948, adică după separarea Bisericii de Stat, filosofia românească îmbrăţişează
în ansamblul ei tendinţematerialis dialectice. In cadrul Bisericii Ortodoxe Române, filosofia a
rama ca preocupare permanentă, atât în cadrul Seminariilor teologice, cîtşi la Institutele
Teologice de grad universitar, cu adaptării' necesare izvorâte din nevoile imediate ale Bisericii.
Astfel, în cadrul Seminariilor Teologice s-a păstrat disciplina de Filosofie creştinăşi
Pedagogie, în contextul căreia filosofia a fost predată mai ales în perspectiva istorică. In cadrul
Institutelor Teologice, filosofia a fost înglobată în catedr de Teologia fundamentală, ca
instrument ajutător pentru înţelegereagîndiriicreştine în general şi a gîndirii ortodoxe în specia
Probleme de filosofie au fost abordate şi în cadrul cursurilor de Teologie dogmatică.
Astfel, prof. Nicolae Chiţescu a dezvoltat problema creaţie cu specială privire asupra
neantului. Prof. Dumitru Stăniloae, prin traducerile sale filosofice, Dogmatica sa publicată în trei

96
volume şi prin Teologia morală, voi.III, preia gîndireaşifilos< fia patristică, adaptînd-o la.noile
nevoi şi la condiţiile actual ale Bisericii Ortodoxe Române. In procesul noetic, Prof. Dumitru )
Stăniloae accentuiază asupra cunoaşterii dogmatice şi în special '■ asupra cunoaşteriiiluminative,
a cunoaşterii mistice ca stare ne etică supremă. Prof. Isidor Todoran a dezvoltat, ca teză de docte
rat, problema argumentului cosmologic, iar mai tîrziu s-a angajai în dezbaterile privind teoria
valorilor.
In cadrul Teologiei fundamentale, Prof. Petru Rezuşşi regretatul prof. Corneliu Sîrbu au
expus într-o evaluarea critici mai ales acele sisteme filosofice care stau la baza unor curente mai
vechi şi mai noi din gîndirea teologică .apuseană. Ei au anali zat impactul gîndirii filosofice
asupra gîndiriicreştine în gene ral, formulînd, totodată, în mod critic, o atitudine teologică or -
todoxăşiscoţînd în evidenţă nu numai părţile negative, dar şi valoarea unui astfel de impact. Prof.
Corneliu Sîrbu a redactat totodată un interesant dicţionar filosofic, rămas încă în manuscris şi
foarte necesar pentru fiecare student teolog.
Cel care s-a ocupat cu precădere de filosofia creştină a fost regretatul Prof. Nicolae Balca,
deţinător al catedrei de Omiletică, Catehetică şi Pedagogie creştină de la Institutul Teologic
universitar din Bucureşti. Sfera preocupărilor sale acoperă evaluări ale kantianismului
şiexistenţialismului. Cea mai de sea mă lucrare a sa rămîne însă Istoria Filosofiei, din care a
apărut deja primul volum :"Istoria filosofiei antice", Editura Institutului Biblic şi de Misiune
Ortodoxă, Bucureşti, 1982.
Din iniţiativa fericitului întru pomenire Patriarh Iustin şi sub directa îndrumare
şibinecuvîntarea a Prea Fericitului Patriarh TEOCTIST /are loc o masivă transpunere în limba
română a gîndirii teologice şi filosofice a Sfinţilor Parin Această muncă uriaşă este menită să
întregească fondul spiritual, teologic şi filosofic al Bisericii Ortodoxe Române.

97