Circumstanțialul de loc 

este partea de propoziție care arată situarea și orientarea spațială.

● Răspunde la întrebările: unde?, de unde?, până unde?, pe unde?, încotro?, dincotro? etc.

● Se subordonează:
1) unui verb Am ajuns la Roma
2) unei locuțiuni verbale  Și-a luat tălpășița de aici.
3) unei interjecții predicative Poftim înăuntru!
4) unui adjectiv (Cățelul era curat pe picioare.)
● Se exprimă prin:
1. substantiv (Urcați pe scara din stânga.; Deasupra orașului s-au adunat nori.; Nu stă locului.); 
2. adverb
3. locuțiune adverbială (A plecat departe.; Spune-mi până unde să merg.; Umblă de colo până
colo.); pronume (Se îndreaptă spre tine.; În jurul lor s-a creat busculadă.);
4. adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ (Ploaia s-a abătut asupra mea.), 
5. numeral cu valoare pronominală (N-am găsit citatul în prima lucrare, l-am găsit în a doua.); 
6. forme verbale nepersonale de supin (Nu venise încă de la pescuit.).

Circumstanțiala de loc constituie, în frază, o realizare propozițională a circumstanțialului de loc.

Răspunde la întrebările: unde?, de unde?, până unde?, pe unde?, încotro?, dincotro? etc.
Regentul unei propoziții subordonate circumstanțiale de loc poate fi:
1. un verb sau o locuțiune verbală: Du-te1/ încotro vezi cu ochii.2/; A luat-o la fugă1/ spre cine îl
aștepta.2/;
2. un adjectiv: Rămăsese așezată1/ unde o pusesem.2/;
3. un adverb sau o locuțiune adverbială: A plecat acolo1/ unde și-a dorit.2/; De jur împrejur,1/
oriîncotro se uita,2/ vedea numai ruine.1/
4. o interjecție predicativă: Hai cu noi1/ până unde este intersecția.2/
Elementele de relație prin care poate fi introdusă propoziția circumstanțială de loc sunt:
1. adverbe relative (unde, încotro, dincotro): Am mers1/până unde mi-ai spus.2/
2. adverbe cu rol conector-(adverbe nehotărâte) (oriunde, orișiunde, oriîncotro,
oridincotro): Furtuna a distrus totul /pe orișiunde  a trecut. /
1 2

3. pronume relative însoțite de prepoziții (către cine, către ce, spre cine, spre ce, la cine, la ce, în
ce etc.): M-am ascuns1/ sub ce  am găsit.2/
4. adjective pronominale relative: Mă voi angaja1/la ce companie mă cheamă.2/
5. pronume nehotărâte însoțite de prepoziții (către oricine, în orice, sub orice etc.):
Se duce1/spre oricine îl ascultă.2/
6. adjective pronominale nehotărâte: Am găsit aceeași informație1/ în oricare lucrare am căutat.2/

Circumstanțialul de timp este partea de propoziție care arată timpul sau frecvența desfășurării unei
acțiuni.
● Răspunde la întrebările: când?, de când?, până când?.
● Se subordonează
1. unui verb Am plecat către ziuă.
2. unei locuțiuni verbale (E a băgat de seamă în timpul examenului.),
3. unei interjecții predicative (Hai acum!)
4. unui adjectiv (Înfrânți ieri, victorioși astăzi!).
● Se exprimă prin:
1. substantiv (La bătrânețe a devenit retras.; Ne-am lămurit pe parcursul discuției.), 
2. adjectiv (Îl știu de mic.), 
3. adverb - De alaltăieri îl caut.
4. locuțiune adverbială A venit pe nepusă masă.; 
5. pronume ( A ajuns la gară după tine.; În urma lor au mai sosit și alții.),
6. adjectiv pronominal posesiv (Am ajuns înaintea voastră la școală.),
7. numeral cu valoare pronominală (Va lua cuvântul după doi mai mari.),
8. forme verbale nepersonale - de supin - Părul se coafează după spălat
- infinitiv - Până a veni tu, am făcut ordine
- gerunziu  Ascultându-te, mi-am amintit ceva.
 Circumstanțiala de timp constituie, în frază, o realizare propozițională a circumstanțialului de timp.
Răspunde la întrebările: când?, de când?, până când?.
Regentul unei propoziții subordonate circumstanțiale de timp poate fi:
1. un verb sau o locuțiune verbală: Am așteptat1/ până când s-a făcut ora 14.2/; A luat-o la fugă1/
imediat ce a văzut câinele.2/;
2. un adjectiv: Ajunsă1/ când se terminase spectacolul,2/ a rămas dezamăgită.1/;
3. un adverb: A plecat atunci1/ când i s-a părut potrivit.2/
4. o interjecție predicativă: Hai cu noi1/după ce termini de scris.2/
Elementele de relație prin care poate fi introdusă propoziția circumstanțială de timp sunt:
1. adverbul relativ când, singur sau însoțit de prepoziții: M-a surprins tonul lui1/ când  mi-a
vorbit.2/
2. conjuncții subordonatoare (până; cum cu sens temporal):
Am citit1/ până am obosit.2/  Cum a auzit de testare,1/a plecat.2/
3. locuțiuni conjuncționale (până ce, până să, după care, după ce, îndată ce, imediat ce, odată ce,
în timp ce, în vreme ce, cât timp, câtă vreme, ori de câte ori): Vine la noi1/ ori de câte ori poate.2/
4. pronume relative și pronume nehotărâte însoțite de prepoziții: Am ajuns1/înaintea cui
 am dorit.2/ Am sosit1/ înaintea oricui participase la cros.2/
1. adjective pronominale relative Te-a așteptat1/până la ce oră ai spus.2/
2. adjective pronominale nehotărâte: Stau cu tine1/ până la oricare oră dorești.2/

Propozițiilor circumstanțiale de timp le corespund, în regentă, adverbe corelative  (atunci, de atunci,

până atunci, abia, și, imediat, îndată etc.). Rolul acestora este de a marca suplimentar relația dintre cele două
propoziții, clarificând felul propoziției subordonate.
Circumstanțiala de timp poate sta după sau înaintea propoziției de care depinde sau poate fi intercalată în
regentă, în acest ultim caz fiind izolată prin virgulă dacă este plasată înaintea predicatului.
După regentă, această subordonată nu se desparte prin virgulă, cu excepția situației când în regentă
există un alt circumstanțial corelativ. Propoziția circumstanțială de timp se desparte de regentă prin virgulă,
indiferent de poziția ei, dacă în regentă se află un adverb corelativ sau o locuțiune adverbială corelativă.

Circumstanțialul de mod este partea de propoziție care indică modul în care se desfășoară o acțiune sau
se manifestă o însușire.
● Răspunde la întrebările: cum?, în ce fel?, în ce mod?.
● Se subordonează
1. unui verb A acționat bine
2. locuțiuni verbale (. Și-a dat seama brusc de greșeală.)
3. unei interjecții predicative (Hai repede!),
4. unui adjectiv (A oferit un răspuns bine argumentat.)
5. unui adverb (Ei s-au purtat corect în general.).
● Se exprimă prin:
1. substantiv (A scris tema cu atenție.; Muncește precum un robot.), 
2. pronume (Ea gândește ca tine.), 
3. numeral cu valoare pronominală (Dansează precum cei doi de la televizor.)
4. adverb A citit repede revistele
5. locuțiune adverbială (.; Timpul trece pe nesimțite.; Spune-i cum ai rezolvat exercițiul.)
6. forme verbale nepersonale de infinitiv și gerunziu (A vorbit fără a se
gândi.; Venea alergând.),
7. interjecție onomatopeică (Pisica merge pâș-pâș.).

Circumstanțiala de mod constituie, în frază, o realizare propozițională a circumstanțialului de mod.

Răspunde la întrebările: cum?, în ce fel?, în ce mod?.
Regentul unei propoziții subordonate circumstanțiale de timp poate fi:

1. un verb sau o locuțiune verbală: Se poartă1/ cum a fost învățat.2/; A pus la cale un plan1/după
cum l-a dus capul.2/;
2. un adjectiv: Bogat1/ cum era,2/ putea visa la o călătorie în spațiu.1/;
3. un adverb: Pășește ușor,1/ de parcă n-ar atinge pământul.2/ Greu1/cum am venit azi2/ n-am venit
niciodată.1/
Elementele de relație prin care poate fi introdusă propoziția circumstanțială de mod sunt:

1. adverbul relativ cum: A scris1/cum a știut.2/

2. conjuncția subordonatoare precum: Se comportă1/precum a văzut la alții.2/
3. locuțiuni conjuncționale (fără să, fără ca … să, după cum, ca și cum, ca și când, de parcă): Ați
plecat1/fără ca el să știe.2/ Îmi vorbește1/ca și cum am fi prieteni.2/

Propozițiilor circumstanțiale de mod le corespund, în regentă, adverbe corelative (așa, astfel,

întocmai etc.).
Circumstanțiala de mod poate sta după sau înaintea propoziției regente sau poate fi intercalată în
regentă, în acest ultim caz fiind izolată prin virgule.
Plasată după regentă, circumstanțiala de mod nu se separă, de obicei, prin virgulă. Înaintea regentei se
desparte, de regulă, prin virgulă, dar se poate renunța la virgulă dacă circumstanțiala este considerată absolut
necesară înțelesului.
În prezența corelativelor, circumstanțiala de mod se desparte, de obicei, prin virgulă de propoziția
regentă, mai ales dacă este antepusă regentei

Circumstanțialul de cauză este partea de propoziție care exprimă cauza sau motivul realizării unei
acțiuni sau al prezenței unei însușiri. Acțiunea, starea sau însușirea indicate de circumstanțialul de cauză
sunt obligatoriu anterioare celor exprimate de termenul regent.
● Răspunde la întrebările: din ce cauză?, din ce pricină?, din ce motiv?.
● Se subordonează unui verb, unei locuțiuni verbale (Am înghețat de frig. A băgat de seamă din
întâmplare.) sau unui adjectiv (Era roșu de furie.).
● Se exprimă prin:
1. substantiv (Întârziase din cauza ceții.), adjectiv (A plâns de bucuroasă.)
2. pronume (Să nu fii supărat pentru mine.),
3.numeral cu valoare pronominală (Pentru cei doi te-a pedepsit.),
4adverb de mod (De repede ce vorbea, nu-l înțelegeam.),
5 locuțiune adverbială (Plouă și de aceea mi-e frig.),
6 forme verbale nepersonale de gerunziu și infinitiv (Lăudându-l prea mult, a devenit
îngâmfat.; Pentru a nu-și fi făcut datoria, a fost sancționat.)

Substantivele din cauza și din pricina trebuie folosite în enunțuri care exprimă un efect nefavorabil,

neavând același sens cu prepoziția datorită, care exprimă un efect pozitiv.

Propozițiilor circumstanțiale de cauză le corespund, în regentă, adverbe și locuțiuni adverbiale

corelative (de aceea, de asta, de aia, pentru aceea, atunci, apoi  etc.).
Propozițiile circumstanțiale de cauză pot sta înainte sau după propoziția regentă, în afară de cele
introduse prin conjuncția cum, care sunt întotdeauna antepuse regentei și de cele introduse prin
conjuncțiile că  și căci, care sunt întotdeauna postpuse regentei.
De obicei, propoziția circumstanțială de cauză se desparte prin virgulă de propoziția regentă. Nu se
desparte prin virgulă dacă pentru vorbitor legătura dintre cauză și efect este foarte importantă și dacă
subordonata exprimă singura cauză a acțiunii din regentă.
 Circumstanțialul de scop este partea de propoziție care arată scopul desfășurării unei acțiuni sau al
prezenței unei însușiri.

● Răspunde la întrebările: cu ce scop?, în ce scop?.

● Se subordonează
1. unui verb sau unei locuțiuni verbale (Am adunat fonduri pentru ajutorarea copiilor
nevoiași. El a ținut minte exercițiul, spre a-l rezolva mai târziu.),
2. unei interjecții predicative (Hai la plimbare!)
3. unui adjectiv (Era mereu atentă pentru a înțelege lecția.).
● Se exprimă prin:
1. substantiv (Mergem la cumpărături. Învăț cu scopul de a ști.; Ne-am documentat bine în
vederea discuției.),
2. pronume (Testul e greu și în vederea lui m-am pregătit.),
3. numeral cu valoare pronominală (Am trei examene și pentru cele trei am studiat
bibliografia.),
4. locuțiune adverbială (De aceea te-a vizitat, pentru a-ți face o bucurie.),
5. forme verbale nepersonale de infinitiv, supin și gerunziu (Spre a se convinge, a venit
el însuși.; Ogorul a fost pregătit pentru semănat.; Umbla prin oraș cerșind.).

Propozițiilor circumstanțiale de scop le corespund, în regentă, adverbe și locuțiuni adverbiale

corelative (de aceea, de asta, de aia, pentru aceea, anume, înadins, într-adins, intenționat). Propozițiile
circumstanțiale de scop apar după propoziția regentă când sunt introduse prin conjuncțiile să, de  și ca…
să  (disociat). Dacă sunt introduse prin ca să  (nedisociat) și pentru ca … să, pot sta și înaintea propoziției
regente.
Circumstanțialele introduse prin de  și să  nu se despart prin virgulă de regentă. Se desparte întotdeauna
prin virgulă, indiferent de poziție, circumstanțiala de scop care are un corelativ în regentă.
Așezată înaintea regentei, propoziția circumstanțială de scop se desparte, de obicei, prin virgulă. După
regentă, circumstanțiala de scop se poate separa sau nu prin virgulă, în funcție de legătura mai puternică sau
mai slabă pe care vorbitorul o stabilește între circumstanțială și regent.