Ordonanța președențială

Studentă: Chiriac Bianca-Alina

An: III

Grupa: 8

Specializarea: Asistență Socială

Noțiunea de “ordonanță președințială”.

Noțiunea de „ordonanță președințială” are mai multe înțelesuri:

 În primul rând, noțiunea se referă la procedura în sine, respectiv ansamblul de norme
ce trebuie respectate în vederea soluționării unei cauze urgente.
 În al doilea rând, prin ordonanță președințială se înțelege și actul procedural,
adică înscrisul care o constată, prin care instanța soluționează cererea introdusă de
partea interesată.
 În ultimul rând, noțiunea de ordonanță președințială este folosită și pentru a
desemna actul de învestire a instanței în acele cazuri în care reclamantul invocă o
intervenție urgentă a justiției.
Ordonanța președințială este reglementată la art. 997-1002 din Codul de procedură
civilă, coroborat cu art. 148-151, art. 192 si art. 194-195 și poate fi definită ca fiind o procedură
specială, în temeiul căreia instanța de judecată, la cererea părții interesate, poate lua
măsuri vremelnice în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi
prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara,
precum și pentru înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul vreunei executări.

Când poate fi folosită procedura ordonanței președințiale?

Această procedură specială are rol preventiv și urmărește evitarea pierderii unui drept care s-ar
păgubi prin întârziere, de a preveni o daună iminentă ce nu s-ar putea repara și de a înlătura
eventualele piedici ivite în cursul executării silite.

În practică, procedura ordonanței președințiale este folosită de cele mai multe ori în materia
raporturilor de vecinătate și de proprietate, în materia raporturilor de familie, în materia
raporturilor locative, precum și în materia executării silite. De exemplu, în timpul procesului de
divorț, se poate stabili pe calea ordonanței președințiale cui vor fi încredințați copiii minori, la
care dintre părinți vor locui sau cum se vor împărți celelalte atribuții între părinți, până la
soluționarea procesului în fond. În momentul în care hotărârea asupra fondului rămâne definitivă
și irevocabilă hotărârea dată în procedura ordonanței președințiale își încetează efectele.
Practic, această procedură simplifică foarte mult rezolvarea unei situații urgente în cadrul unui
proces civil, reducând atât durata procesului, cât și taxele pe care acesta le-ar presupune.

Un exemplu foarte interesant este când te judeci cu administratorul firmei tale: să zicem că
acesta și-a depășit atribuțiile mandatului însărcinat și încheie acte în dauna societății. Până te
judeci pe fondul cauzei, ca să obții despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, este indicat să îi
suspenzi temporar probleme.

Care sunt condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale?

Există două tipuri de condiții de admisibilitate în ceea ce privește ordonanța președințială:

condiții generale și condiții speciale.
Condițiile generale de admisibilitate ale ordonanței președințiale se referă la:
 Capacitatea de exercițiu, care presupune posibilitatea unei persoane de a valorifica
drepturile pe care le are, în cadrul unui proces, atât personal, cât și prin reprezentant.
Capacitatea deplină de exercițiu se dobândește la vârsta de 18 ani. Minorii care nu au
împlinit vârsta de 14 ani și cei puși sub interdicție nu au capacitate de exercițiu.
Minorii între 14 si 18 ani au capacitate de exercițiu restrânsă. Persoanele lipsite de
capacitate de exercițiu și cele cu capacitate de exercițiu restrânsă nu pot sta în judecată
și nu-și pot apăra drepturile decât dacă sunt reprezentate sau asistate.
 Calitatea procesuală, care presupune aptitudinea părților de a sta în judecată în
calitate de reclamant sau pârât.
 Aparența dreptului este stabilită de instanță, pe baza probelor administrate în cadrul
unui proces având ca obiect o ordonanță președințială. Practic, instanța trebuie să se
limiteze la a analiza dacă în favoarea părții care a introdus cererea există aparența de
dreptate, fără a se pronunța cu privire la fondul cauzei.
 Justificarea unui interes legitim, care trebuie să stea la baza oricărei acțiuni
procesuale și trebuie să existe pe tot parcursul procesului. Reclamantul unei cereri de
ordonanță președințială trebuie să justifice un interes care trebuie să fie legitim, licit,
născut, actual și personal.
Condițiile speciale de admisibilitate ale ordonanței președințiale sunt următoarele:
 Urgența măsurii solicitate care va fi apreciată de instanță în raport cu situația
existentă în momentul judecării cererii de ordonanță președințială și trebuie să se
mențină pe tot parcursul acestei proceduri.
 Nesoluționarea (neprejudecarea) fondului cauzei care presupune că măsura luată
prin ordonanța președințială să nu analizeze fondul dreptului, ci judecătorul doar să
verifice de partea cui este aparența dreptului.
 Vremelnicia măsurii, care presupune că prin intermediul ordonanței președințiale nu
se pot lua măsuri definitive care să rezolve fondul cauzei, ci numai măsuri temporare,
provizorii, limitate în timp. Partea nemulțumită de măsura luată prin ordonanță are
posibilitatea de a se adresa instanței, pe calea dreptului comun. Cu toate acestea, e
posibil ca măsurile luate prin ordonanța președințială să rămână definitive și
irevocabile, dacă părțile nu mai urmează calea dreptului comun.
Care sunt caracterele ordonanței președințiale?
Caracterele ordonanței președințiale sunt: caracterul executoriu și autoritatea de lucru
judecat.
Caracterul executoriu decurge din natura măsurii luate pe calea ordonanței președințiale, fiind
vorba despre o măsură urgentă, menită să preîntâmpine o pagubă iminentă. Acesta presupune că
ordonanțele președințiale sunt executorii prin ele însele, putând fi executate înaintea definitivării
lor și fără a fi învestite cu formulă executorie. Practic, dacă ai obținut o măsură pe calea
ordonanței președințiale, prin care să preîntâmpini o pagubă iminentă, nu va trebui să mai faci
nimic pentru ca aceasta să devină executorie. Pur și simplu măsura va trebui să fie pusă în
executare cât mai repede posibil. Singura excepție de la această regulă o constituie art. 1000 alin.
2 din Codul de procedură civilă, conform căruia instanța de apel poate suspenda executarea
ordonanței președințiale până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei
cuantum se va stabili de către aceasta. Aceleași dispoziții se aplică și în cazul recursului.
De exemplu, dacă pe rolul instanței de fond se află procesul de divorț dintre tine și soț/soție, iar
tu vrei ca instanța să stabilească mai repede unde va fi locuința copiilor tăi minori, până la
soluționarea procesului de divorț, acest lucru se poate întâmpla pe calea ordonanței președințiale.
Odată ce ai obținut o hotărâre de ordonanță președințială definitivă prin care locuința copiilor tăi
minori este stabilită în favoarea ta, această măsură poate fi executată de îndată. Cu toate acestea,
dacă hotărârea din fond cuprinde aceleași măsuri dispuse pe calea ordonanței președințiale, dar
soțul/soția ta introduce o cerere de apel, măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale,
respectiv stabilirea locuinței copiilor minori în favoarea ta, va putea fi suspendată până la
soluționarea apelului. Asta înseamnă că abia după ce se va judeca apelul și va exista o hotărâre
definitivă se va putea pune în executare măsura dispusă de instanță.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, aceasta presupune că o hotărâre judecătorească
nu poate fi contrazisă ulterior, printr-o altă hotărâre ce tranșează pe fond aceeași cauză cu același
obiect și între aceleași părți. În ceea ce privește ordonanța președințială, aceasta are autoritate de
lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială ulterioară, doar în situația în care nu
s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.
Ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului dreptului, având în
vedere caracterul temporar al acesteia, cu excepția situației în care există o înțelegere între părți,
în sensul de a se discuta însuși fondul dreptului, caz în care ordonanța președințială va produce
aceleași consecințe pe care le produc hotărârile judecătorești propriu-zise. Să luam exemplul de
mai sus: dacă ai obținut o hotărâre pe calea ordonanței președințiale cu privire la locuința
copiilor tăi minori, soțului/soției, în cazul în care va introduce o nouă cerere de ordonanță
președințială având același obiect, respectiv stabilirea locuinței copiilor minori, i se va putea
opune autoritatea de lucru judecat a ordonanței președințiale prin care instanța a stabilit anterior
la care dintre părinți va fi locuința acestora, în cazul în care nu s-au modificat împrejurările de
fapt, adică dacă nu cumva între timp s-a soluționat procesul în fond.

Care este instanța competentă să judece ordonanța președințială?

Cererea privind ordonanța președințială se introduce la instanța competentă să judece în primă
instanță fondul cauzei. Dacă este declanșat un proces privind fondul dreptului, instanța învestită
cu soluționarea acestuia este de asemenea competentă să soluționeze și cererea de ordonanță
președințială. Daca, însă, litigiul privind fondul dreptului se află în calea de atac a apelului,
cererea de ordonanță se va introduce tot la prima instanță. De exemplu, dacă X dorește să
introducă o cerere privind ordonanța președințială pentru ca instanța să se pronunțe cu privire la
locuința copiilor săi minori până la soluționarea în fond a procesului de divorț, și copiii minori ai
acestuia au domiciliul în Constanța, atunci cererea trebuie depusă la Judecătoria Constanța,
conform art. 114 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Aici regăsești și un model de cerere de ordonanță președințială.
Judecarea cererii se face de către un singur judecător, de regulă, cu citarea părților, însă legea
permite ca aceasta să se facă și fără citarea lor (citarea este procedura prin care părților din
proces li se pune în vedere termenul la care sunt chemate în fața instanței pentru soluționarea
litigiului dintre acestea, precum și pentru a-și putea formula apărările cu privire la obiectul
respectivului litigiu). Judecata se face de urgență și cu precădere, din acest motiv nefiind permise
nici probele a căror administrare necesită un timp îndelungat. Întâmpinarea nu este obligatorie,
fiind o procedură specială, care se judecă de urgență. Pronunțarea asupra cauzei se poate amâna
cu cel mult 24 de ore, iar redactarea motivării ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la
pronunțare.
Avantajul acestei proceduri este, așa cum ziceam, că este o procedură urgentă, care se judecă cu
precădere și întâietate față de alte proceduri.