Ion

BARBU
JOC SECUND
 TABEL CRONOLOGIC

1895 19 martie Se na=te la C`mpulung Dan Barbilian (numele identit[\ii

civile), cunoscut ]n cultura, =tiin\a =i literatura rom`n[ sub numele
de Ion Barbu. Tat[l s[u, Constantin Barbilian, este magistrat de
carier[. Mama, Smaranda, pe numele de familie +oiculescu, este fiic[
de procuror.
1902 La v`rsta de 7 ani ]ncepe =coala primar[ ]n satul de ba=tin[, pe care
o continu[ apoi la D[miene=ti (Roman) =i o termin[ la St`lpeni
(Muscel).
1906 Intr[ la liceu ]n Pite=ti. Ultimele trei clase ale cursului inferior le face
]n C`mpulungul Muscelului. Trecerea dintr-o =coal[ ]n alta se
datore=te, dup[ cum va m[rturisi mai t`rziu autorul, faptului deloc
]nt`mpl[tor, cauzat de „soarta de judec[tor nomad, f[r[ cuscriri
ilustre“ a tat[lui.
1910 Ion Barbu urmeaz[ cursul superior al liceului la Bucure=ti. Acici va
sta ]n gazd[, adus fiind dup[ orice vacan\[ de la Giurgiu de c[tre
taic[-s[u, care ]ntre timp ajunge s[ de\in[ func\ia de prim-pre=edinte
la tribunal. }n clasele a V-a =i a VI-a ]l afl[m la liceul „Laz[r“, iar ]n
urm[toarele clase (a VII-a =i a VIII-a) la „Mihai Viteazul“. De remarcat
c[ dac[ ]n cursul inferior elevul „f[cuse fa\[ onorabil la toate
materiile“, vorba lui Dinu Pillat, „acum ]ncepe s[ se destind[ din
plin“. R[m`ne bun numai la matematic[, demonstr`nd „cu pre-
cocitate aptitudini rare“. Ion Banciu, profesorul s[u de matematici,
a fost omul care a =tiut s[-l ]n\eleag[ =i s[-l ]ndrume la timp. Despre
acest noroc ]n via\[ Ion Barbu nu va uita fire=te s[-=i m[rturiseasc[
recuno=tin\a. El va face-o cu prilejul mor\ii profesorului drag. Iat[ =i
precizarea barbian[ ]n acest sens: „A fost maistrul, omul care m-a
format, de la care am ]nv[\at esen\ialul. Ceilal\i profesori de ma-
tematice, inclusiv cei de la Universitate, nu m-au ]nv[\at, m-au
informat. Banciu ]ns[ mi-a trecut sim\ul lui de rigoare, mi-a s[dit
afectul matematic, emo\ia ]n fa\a unei teoreme =i patima cercet[rii,
f[r[ de care nu po\i fi matematician“.

4
1912 Particip[ la un concurs al Gazetei matematice, reu=ind s[ devin[
primul pe \ar[. }n acest an, ]n timpul vacan\ei de var[, ]l cunoa=te la
Giurgiu pe Tudor Vianu, de care ]l va lega o prietenie pe via\[.
1913 Din acest an pornesc, ]ncep exerci\iile literare ale lui Ion Barbu. Aflat
]n gazd[ la Bucure=ti ]mpreun[ cu prietenul s[u Simion Bayer, acesta
de pe urm[ la „flac[ra versurilor“. Mai concret, primii s[i pa=i pe
f[ga=ul c[ut[rilor poetice dateaz[ din clasa a opta. Autorul va
m[rturisi franc dup[ cum =tim =i memorabil faptul ca atare: „Am
]nceput s[ scriu ]n vederea unui singur cititor — are s[ relateze mai
t`rziu unui anchetator literar — Tudor Vianu, ]ns[ un Tudor Vianu
adolescent =i mai aparent genial, elev ]n clasa a =aptea liceal[ =i t`n[r
maestru. Ne vedeam pe atunci destul de des; urm[ream exerci\iile lui
literare cu un ameste de admira\ie =i de=art[ invidie. El compunea =i
traducea. Am c[utat s[-l imit. Am ]nceput cu un foarte ambi\ios
model, cu Le mort joyeux din Les fleurs du mal. Versul baudelairian
m-a demontat; m-am ]mbarcat ]n acela=i timp pentru o carier[ literar]
de cincisprezece ani“.
1914 Sus\ine examenele de bacalaureat ]n fa\a unei comisii de examinare,
cae ]l are pre=edinte pe profesorul G. |i\eica. }n toamna aceluia=i an
urmeaz[ ca student cursurile sec\iei de matematici de la Facultatea
de =tiin\e din Bucure=ti.
1916 }=i ]ntrerupe studiile din cauza izbucnirii r[zbouilui. Pleac[ din
Moldova ]mpreun[ cu sema=ii s[i. Intr[ la =coala de geniu, dup[ care
]=i face stagiul de plutonier la un regiment de pontonieri cantonat pe
Prut.
1918 C[tre sf`r=itul verii este desconcentrat. Se ]ntoarce la Bucure=ti. Voca\ia
literar[ ]ncepe s[ domine ]n via\a studentului ]n matematici.
18 septembrie Alexandru Macedonski ]i public[ prima poeziei, Fiin\a,
]n revista Literatorul.
1919 Condus de sentimentul puternic al scrisului, ]=i adun[ toate versurile
scrise p`n[ atunci =i merge la E. Lovinescu, recomand`ndu-se sub
numele „Popescu“. Criticul, „c`=tigat de la prima lectur[“, vorba lui
Dinu Pillat, ]l prezint[ c[lduros ]n paginile revistei Sbur[torul, din 8

5
 decembrie. articolul poart[ titlul un poet nou. Dar Barbilian ]=i
deschide cariera literar[ — anun\at[ de revista lui E. Lovinescu —
sub pseudonimul Ion Barbu.
1921 }n prim[vara acestui an ]=i ia licen\a ]n matematici.
}n urma unei recomand[ri a profesorului G. |i\eica, este trimis ]n
Germania. Ob\ine o burs[ ]n vederea preg[tirii tezei de doctorat ]n
or[=elul universitar Goeltingen. Aici se va afla sub ]ndrumarea
profesorului german Landau. Dar peste dou[ luni de zile se pomene=te
cu bursa suspendat[ de c[tre minister. T[ria de caracter, respon-
sabilitatea personal[ ]l fac s[ nu se ]ntoarc[ ]ns[ ]n zar[ izbutind s[-=i
continue activitatea =tiin\ific[, de cercet[tor, de doctorand, miz`nd
doar pe subsidiile primite de acas[. Vorba aceluia=i Dinu Pillat: „Poetul
]=i are justific[rile sale pentru ceea ce urmeaz[ s[ se ]nt`mple cu el ]n
Germania“. Faptul este mai mult dec`t elocvent. S[-l ascult[m pe
autor =i s[-l credem pe cuv`nt: „F[r[ nici o obliga\ie fa\[ de cei ce m[
trimiseser[ acolo, impermeabil la teoria numerelor a=a cum o concepea
Landau (o ]ntrecere de formule de evaluare asimtotic[), ]n fa\a unui
David Hilbert ]n plin sc[p[tat, m[ las cu totul ]n voia demoniei literare,
c[l[torind prin frumoasa Niedesrachsenland, dar mai ales, asimil`nd
misterioasa atmosfer[, saturat[ de medita\iile lui Gauss =i Reimann,
a acelui or[=el pentru totdeauna matematic, ]n care filia\ia cuget[rii
nu are nevoie de o vehiculare tangibil[, ci se transfer[ imaterial“.
Mai t`rziu, Ion Barbu, privind lucrurile ]n oglinda lor retrospectiv[
se va judeca sever, „din punctul de vedere al matematicianului tr[dat“:
„Am gre=it desigur fa\[ de legea mea intern[. Adev[ratu-mi rost era
cercetarea exact[. Credeam ]ns[ pe atunci ]n Poesie =i aduceam ]n
ad`ncirea ei o veracitate cartezian[ =i o ardoare de navigator“.
Tot ]n acest an Ion Barbu debuteaz[ editorial ]n volum. }n \ar[ i se
public[ ]ntr-o plachet[ poemul Dup[ melci. Evenimentul se ]nt`mpl[
tocmai de Cr[ciun.
1923 Destinul face ca s[ cunoasc[ la Tübingen, ]n casa unei prietene, pe
Gerda Hossenfelder, fiica unui medic de vaz[ din Cotbuz, care ]n acea
vreme era student[ la chimie, anul ]nt`i, ]n Berlin.
1924 Revine ]n \ar[ din Goettingen, ]ns[ f[r[ a-=i lua doctoratul pentru
care de fapt =i plecase ]n Germania.

6
1925 14 iunie Ion Barbu se c[s[tore=te cu nem\oaica Gerda Hossenfelder
la Giurgiu, care vine aici dup[ el la chemarea lui.
Activeaz[ ca profesor suplinitor de matematic[ la liceul din Giurgiu,
c`=tig`ndu-=i astfel existen\a.
1926 I se ofer[ un post de asistent la catedra de geometrie analitic[ a
profesorului G. |i\eica, la Facultatea de =tiin\e din capital[.
1927 }n toamn[ se stabile=te la Bucure=ti, unde sf`r=e=te totodat[ prin a
suplini ore de matematic[, mai ]nt`i la liceul „Spiru Haret“ =i ceva
mai t`rziu la „Cantemir“.
1 noiembrie Public[ ]n Ideea european[ Poetica domnului Argezi
— una dintre cele mai semnificative diatrive referitoare la punctul
s[u de vedere privind poezia: „Aceasta, ca =i altele, sunt rezultatul
„radicalismului estetic, la care ajunge cu op\iunea pentru un lirism
purificat printr-o spiritualizare absolut[, str[in deopotriv[ de orice
elemente confesive, anecdotice =i discursive“ care ]l face s[ reac\ioneze
cu o mare violen\[ critic[ ]n plan teoretic“ evident „fa\[ de tot ce i se
pare c[ vine ]n epoc[ s[ contrazic[ ]ntr-un fel sau altul conceptul s[u
ultim de poezie“ (Dinu Pillat).
1929 }=i ia doctoratul ]n matematici. Teza privind Reprezentarea canonic[
a adun[rii func\iilor ipereliptice ]l pune ]n r`ndul savan\ilor din
lumea =tiin\elor exacte.
Mul\umit cu postul de asistent la facultate, Ion Barbu renun\[ de aci
]nainte la orele de la liceu.
1930 Autorul ]=i editeaz[ volumul de versuri intitulat Joc secund, volum
care ]i va aduce gloria poetic[. Cartea este comentat[ pe larg =i
considerat[ un adev[rat eveniment literar. Printre cei care se pronun\[
pe marginea ei sunt Al. A. Philippide, +erban Cioculescu, Al. Rosetti,
Perpessicius, G. C[linescu, Pompiliu Constantinescu.
1932 Devine conferen\iar la catedra de matematici elementare =i geometrie
descriptiv[, ]n urma unui concurs, pe baz[ de lucr[ri.
Cu ]ncetul iese de sub tutela profesorului G. |i\eica, c[p[t`nd „o
con=tiin\[ mai clar[ a limitelor proprii“. El ]=i datoreaz[ „reg[sirea“
de sine, dup[ propria afirma\ie, gra\ie „cufund[rii ]n opera lui Gauss,

7
 Reimann =i Klein“, ca =i unui „contact mai str`ns cu lumea mate-
matic[ german[“.
1934 Particip[ la un congres interna\ional de matematic[ la Praga. Aici se
]mprietene=te cu Wilhem Blaschke, iar mai apoi la altul la Pyrmont
]n Germania.
1935 Vede lumina tiparului micromonogafia lui Tudor Vianu: Ion Barbu.
1936 Matematicianul Ion Barbu este invitat pentru a \ine o serie de prelegeri
la universit[\ile germane din Hamburg =i Goettingen. Particip[ la
un congres interna\ional de matematic[ la Oslo.
1938 Vestitul om de =tiin\[ rom`n \ine prelegeri la universit[\ile din
Münster-Westtalia =i Viena. Ia parte la un congres interna\ional de
matematic[ la Baden-Baden. Cu aceast[ ocazie, se deplaseaz[ =i ]n
alte centre urmabe germane, viziteaz[ Olanda.
1942 Ion Barbu este numit profesor la catedra de algebr[ de la facultate,
„urm`nd s[ nu se mai ocupe cu prec[dere, ca p`n[ atunci, de
fundarea axiomatic[ sau grupal-teoretic[ a geometriei, ci s[ se dedice
]n exclusivitate problemelor de algebr[, pentru ca abia ]n ultimii anii
de via\[, din 1958 ]ncolo, s[ se re]ntoarc[ la geometrie =i s[ studieze
spa\iile, care sf`r=esc prin a ajunge s[ fie desemnate ]n matematicile
contemporane ca „spa\ii barbilian“ (Dinu Pillat).
1956 Revista Via\a rom`neasc[ public[ ultima poezie a lui Ion Barbu:
B[lcescu tr[ind.
1961 11 august }n urma unei suferin\e fizice grele cauzat[ de cancer la
ficat, Ion Barbu, savantul =i poetul, se stinge la spitlaul „Vasile Poiat[“
din Bucure=ti.
1995 Centenarul Ion Barbu.
1997 Editura Litera din Chi=in[u public[ un volum selectiv de versuri =i
proz[ de Ion Barbu Joc secund ]n colec\ia „Biblioteca =colarului“.