Sunteți pe pagina 1din 1

APLICAREA PRINCIPIULUI EGALITĂŢII DE ŞANSE ÎN ŞCOALĂ

Tema curs - Prof. Egina Buftea-Jercan

Egalitatea de șanse reprezintă conceptul conform căruia toate ființele umane sunt libere să-și
dezvolte capacitățile personale și să aleagă fără limitări impuse de roluri stricte. Egalitatea de
șanse are la bază asigurarea participării depline a fiecărei persoane la viața economică și
socială, fără deosebire de origine etnică, sex, religie, vârsta, dizabilități etc. Școala este
leagănul copilăriei în care toate speranțele pot deveni realitate dacă cei care iau parte la
activitățile de învățare, profesori și elevi, conștientizează diversitatea și complexitatea naturii
umane și valorifica fiecare talent sau latură creativă. Egalitatea șanselor semnifică, în fapt,
oferirea de opțiunii multiple pentru capacități și aptitudini diferite, „o educație pentru toți și
pentru fiecare”, o educație deschisă pentru toate persoanele, indiferent de vârstă și condiții
socio-economice, dar și o educație pentru fiecare, în funcție de nevoile sale specifice –
evitându-se omogenizarea și încurajându-se diversitatea – care să creeze premisele egalității
șanselor de acces în viața socială.

Dar școala se confruntă în ultimul timp cu diferite probleme, printre care se numără și
școlarizarea copiilor defavorizați sau celor cu cerințe educative speciale. Luând ca exemplu
copiii cu CES, putem afirma că numărul insuficient al profesorilor de sprijin face ca
integrarea reală acestor elevi în colectivele de elevi să fie practic imposibilă. Am fost, de-a
lungul anilor, în schimburi de experiență cu școli din diferite țări. În Danemarca, de exemplu,
la fiecare 2 copii cu cerințe educative speciale, există un profesor de sprijin care participă la
fiecare oră de curs alături de acești elevi. Sunt specializați pe problemele specifice ale acestor
elevi, fiind capabili, la nevoie, să acorde primul ajutor în cazul unor crize specifice bolilor de
care suferă respectivii elevi. În Israel elevii cu CES au săli de clasă speciale, cu canapele moi,
plăcute, mese mobile și reglabile pe înălțime, scaune confortabile și pereți decorați atractiv.
Nu pot intra mai mult de cinci elevi în aceste colective și au permanent cel puțin doi profesori
pe parcursul fiecărei activități. Se alătură celorlalți elevi doar la orele de educație fizică,
desen, muzică, dar numai în prezența profesorilor lor de sprijin.

În ceea ce privește învățământul românesc, putem doar să sperăm că vom fi cândva


capabili să oferim egalitate de șanse pentru elevii cu cerințe educative speciale care, din
păcate, sunt din ce în ce mai numeroși pe măsură ce trec anii.

S-ar putea să vă placă și