Sunteți pe pagina 1din 12

REGLEMENTAREA LEGISLATIVA A

PROFESIEI DE LOGOPED IN EUROPA

Daca logopedia ca profesie a aparut in Europa intre 1898 (Danemarca) si 1996 (Grecia),
reglementarile legislative au aparut intre 1963-2001.Ele recunosteau independenta si autonomia
profesiei in viata sociala si economica in egala masura partener si asociat.
Reglementarile au fost si sunt emise in unele tari de forul legislativ, in altele de cel executiv.
Aceasta diferenta de tinp intre aparitia practicii logopedice si reglementarea profesiei se explica
prin: dezvoltarea stiintei logopediei, ca o consecinta a dezvoltarii stiintelor interdisciplinare la care
este conectata; si anomaliei ca definirea acesteia, precum si a filosofiei privind aplicarea sa – a fost
facuta de cei din afara domeniului, si nu de putine ori de factori administrativi.
Expresie a caracterului istoric - legislatia ataseaza terapia logopedica actului medical, in mod direct
sau complementar, in 16 din cele 27 de state afiliate la CPLOL; in opt tari este asigurata de
domeniul educational, iar in trei tari de institutiile de cercetare si dezvoltare.
Indiferent insa de locul formarii initiale, programele si cerintele pregatirii logopedului sunt in esenta
compatibile.

In tari precum Danemarca, Irlanda, Norvegia, Polonia, Portugalia si Grecia - reglementarile sunt
facute de guvern, de ministere sau de agentii ale acestora. In asemenea situatii (si nu numai)
asociatiile profesionale ale logopezilor si sindicatele lor au un rol activ in deciziile privind modul de
reglementare a acestei profesii, pentru ca indiferent de sistemul concret legislativ, profesia este
recunoascuta ca autonoma si independenta.

In toate celelalte tari din Europa reglementarile sunt facute de parlament/institutia decizionala
suprema. Ele au exprimat istoria si specificul fiecarei natiuni/comunitati in continutul, forma si aria
de normative elaborate. Si, evident, un factor important in aceasta istoricitate si
particularizare este specificul limbii vorbite.

Particularitatile lingvistice si culturale dau o nota specifica logopatiilor/terapiei logopedic din


fiecare comunitate- si este firesc sa fie asa (cum ne dovedeste fenomenul „disfaziei de dezvoltare”).
Aceasta evolutie particulara a practicii logopedice nu face insa incompatibila practica logopedica
intre specialisti din diferite tari, deoarece domeniul logopediei este determinat fenomenologic si nu
etnologic. El se refera la orice individ al speciei umane, indiferent de cultura al carui membru este.

Era de asteptat ca, la un moment dat, sa apara demersul integrarii la nivelul practicii, nu numai al
teoriei – la nivelul competentelor, dar si al reglementarilor legislative. Este un fenomen natural al
cunoasterii umane, etapa prin care a trecut orice stiinta consacrata si aplicata.

Primele forme de coagulare au fost de asociatiile profesionale si sindicale la nivelul tarilor. In 6


martie 1988, europenii au raspuns provocarii organizatiilor franceze de a se organiza. Daca prima
reuniune a adus organizatii de specialisti din noua state europene, astazi sunt din 27 de tari membre
in aceasta comunitate profesionala.

In fiecare an, activitatea acestei organizatii s-a concentrat spre unificarea limbajului de specialitate,
in diagnoza si simptomatologie, in terminologie si clasificari, etc dar si spre cercetarea noilor
provocari din domeniul stiintei – cat si spre armonizarea si omogenizarea standardelor profesionale
si institutionale.

In mai 2006, Adunarea Generala a CPLOL a adoptat in unanimitate declaratia prin care „sustine
stabilirea unei platforme comune pentru profesia de orthophonist/speech and language
therapy/logoped” (pentru a pune in practica directiva 2005/36/EF). Conexiunea cu Uniunea
Europeana este evidenta – si principiul liberei circulatii a fortei de munca a inceput sa se aplice si
aici – ceea ce obliga statele in care se afla organizatiile de logopezi sa modifice legislatia din
domeniu astfel incat orice logoped sa poata profesa in orice tara din UE, cu respectarea unor reguli
specifice limbii tarii primitoare.

O buna aplicare a directivei a impus crearea comisiei de recunoastere a diplomelor care atesta
competentele profesionale, diplome care trebuie sa reflecte standarde ocupationale convertibile,
compatibile si echivalente. Si normele legislative din domeniul practicii logopedice fac obiectul
adaptarilor in conformitate cu aceste noi cerinte: programe universitare compatibile, formare
profesionala compatibila, proceduri si tehnici de lucru de acelasi nivel, conditii de acces in
formarea profesionala cat mai apropiate ca cerinte, conditii de evolutie profesionala egale,
criterii si standarde ocupationale comparabile, etc. toate acestea fac obiectul reglemntarilor
juridice. Astfel incat – un logoped din orice tara UE sa poata lucra in orice tara UE. Autodidactii si
impostorii nu au nici o sansa.

Sunt urmarite cu mare atentie si reglementate:


 standardele de pregatire teoretica si practica a viitorului logoped
 specializarile din cariera logopedului
 aria de interventie a logopedului
 cum evolueaza fenomenologia logopatiilor
 locul unde poate si are dreptul sa practice logopedul
 modul cum se plateste terapia logopedica
 cati logopezi sunt necesari la numarul de locuitori
 cine atesta/recunoaste practicianul in logopedie
 raspunderea logopedului
 recunoasterea diplomelor

Cursul evenimentelor este graitor: in Franta au cerut intr-un singur an (2006) 365 specialisti drept
de libera practica in logopedie; au primit 363. Si in celelalte state – chiar daca nu in aceeasi masura
– este la fel.

Romania nu face parte din CPLOL. Nici Ungaria. Sunt singurele state din UE care nu au aderat la
aceasta comunitate profesionala.

Dar cauzele sunt diferite: in Ungaria exista o practica a asistentei educationale de 180 de ani,
inclusiv cu functii logopedice, cu cercetare de inalt nivel si o asistenta logopedica de un logoped la
300 de copii. Logopedul este format in invatamantul superior dedicat acestei profesii. Ca structura
si dezvoltare, Ungaria poate fi un model pentru cei din Europa, care mai au mult timp sa ajunga la
un sistem educational atat de performant.

Romania se afla la polul opus. Ca urmare a faptului ca nu avem invatamant superior dedicat acestei
profesii, profesia este marginalizata si subordonata altor profesii. Nu are tinuta stiintifica, nu are
autonomie, nu are independenta, nu are cercetare, nu este cunoscuta, nu este respectata – ba chiar au
fost voci care au cerut sa fie scoasa din COR inca din 2005 si a si lipsit sase luni din noul COR,
intrat in vigoare la 01.01. 2012.

Practicienii sunt formati in centre universitare diferite cu formule neunitare in numele autonomiei
universitare. Masteratele se ocupa in general de limbaj si comunicare, programele nu sunt
compatibile cu cele europene. Nu se fac specializari pe tipurile grave de logopatii.
Dar cea mai mare absenta este a practicii. In UE, aproape in toate statele orele de teorie si cele de
practica tind sa fie egale ca pondere.

Care este raportul intre teorie si practica in tara noastra? De ce nu este reglementata profesia
noastra? De ce terapeutul din logopedie nu este autonom si independent fata de alte profesii?

Logoped, Ene Cornelia


In lume, dar si in Europa, exista puternice organizatii profesionale ale logopezilor. In Europa,
organizatia poarta denumirea de CPLOL.
Tarile membre si denumirea profesiei de logoped in CPLOL:

Austria - diplomierter/e, logopade/in


Belgia - logoped/logopedist
Bulgaria - logoped/logopedist
Cipru - logopathologon/logotherapeuton
Danemarca - talepaedagog/logopaed/audiologopaed
Elvetia - logopedist/diplomierter/e logoppade/in
Estonia - logopeed
Finlanda - puheterapeutti/talterapeut
Franta - orthophoniste
Germania - logopade/in
Grecia - logopedikos/logopathologos/logotherapeftis
Italia - logopedista
Irlanda - speech and language therapist
Letonia - skolotais logopeds and audiologopeds
Lituania - logopedica
Luxemburg - orthophoniste
Malta - speech-language pathologist/speech therapist
Norvegia - logoped
Tarile de Jos - logopedist
Polonia - logoped
Portugalia - terapeuta da fala
Republica Ceha - logoped
Regatul Unit al Marii Britanii - speech and language therapist
Slovacia - logoped
Slovenia - profesor defektolog za osebe z motnjami sluha ingovora
Spania - logopeda
Suedia - logoped

In Europa, dupa cum se constata, logopedul este denumitastfel:


 ortofonist
 logoped
 terpeut al limbajului.

Acesti trei termeni acopera acelasi concept in toate tarile, cu mici diferente in fiecare tara reflectate
in domeniile de competenta sau practica profesionala.

Terapeutii - logopezi din Europa pot practica in diferite sectoare, in functie de anumite conditii
socio - economice in propria lor tara:
- in sectorul sanatatii, în special in spitale, centre terapeutice si de reabilitare,centre medicale
speciale;
- in institutiile de invatamant;
- centre speciale pentru copii cu dizabilitati (surzi si deficienti de auz, persoane cu dizabilitati
motorii, nevazatori si cu dizabilitati de invatare;
- unitati de psihiatrie pentru copii;
- case de copii.
Practica privata are loc de asemeni in sectorul educatiei, in unitati speciale, in domeniul prevenirii
(servicii speciale de prevenire si de screening pentru probleme sociale si de sanatate) si in zona de
combatere a analfabetismului.

- Logopedia este recunoscuta ca stiinta, recunoscuta ca profesie si practica liberala, reglementata la


nivel universitar si juridic, terapeutii-logopezi fiind organizati in asociatii profesionale, atat pe plan
european, cat si international.

-Procesul acesta continua si pe plan mondial, deoarece se cristalizeaza in puternice organizatii


continentale (Europa, America de Nord, America de Sud, Africa de Sud-Est, Australia, Japonia),
dar si la nivel planetar – Asociatia Internationala a Logopezilor si Foniatrilor.

Spania

In Spania logopedia este disciplina care trateaza problemele, disfunctiile si intarzierile care se
intalnesc in campul vorbirii, limbajului, limbii, vocii si comunicarii. Pentru ele se lucreaza
incepand cu campul cognitiv, fizic si fiziologic. Se studiaza in diferite universitati dupa luarea
licentei. In Spania este cunoscuta ca “logopedia”.
-Logopezii lucreaza cu persoane de orice varsta, orice probleme ar avea aceste persoane; probleme
functionale, organice sau de adaptare. Logopedia se practica pe paliere vaste: cabinete private,
spitale, grupuri de investigare lingvistica, centre speciale medicale, centre educative.
-In scoli se intalnesc specialisti in audiologie si limbaj. Profesionisti care doar se confunda cu
logopezii. Ei lucreaza asemanator cu logopezii. Logopezii si specialistii in audiologie si limbaj
colaboreaza in multe cazuri, in special in acele cazuri in care rezultatele scolare sunt mici. In
prezent in Spania, diplomele in logopedie nu sunt folositoare in colegiile publice, in ciuda faptului
ca aici e cea mai mare nevoie de logopezi.

Universitatea din Valencia are un astfel de master, de doi ani (patru semestre) si obiectivul acestui
master de Logopedie este de a forma baza teoretica si practica a fostului student de psihologie,
necesara pentru a da solutii diferitelor probleme relationate cu vocea, vorbirea si limbajul (atat oral
cat si scris).

Pentru a urma acest master sunt necesare cunostinte din diverse domenii, cum ar fii: biologie,
medicina, psihologie, lingvistica, pedagogie etc. Masterul se incadreaza in “Stiintele Sanatatii”,
facultatea de Psihologie, si are 240 de credite.

Planul de studii inseamna:

- Materii baza de formare – 60 de credite;


- Materii obligatorii – 120 de credite;
- Materii optionale – 30 de credite;
- Practici externe obligatorii – 24 de credite;
- Munca la sfarsit absolvire – 6 credite.

Franta

Durata de pregătire se întinde pe patru ani universitari.


Acestea includ în special 1835 de ore de instruire teoretică şi 1.200 de ore de pregătire practică în
diferite instituţii: grădiniţă , spitale sau cabinete private.
- În Franța logopedia poarta numele de ortofonie iar logopezi sunt ortofoniști.

- Cuvantul “ortofonie” s-a nascut in Franța in anul 1828, autorul fiind, doctorul Marc Colombat de
la Institul Ortofonic din Paris, al cărui scop era recuperarea tulburărilor de vorbire și in special a
bâlbâielii.

- Primele prerogative in domeniul ortofoniei au fost emise in anul 1955, ca urmare a ințitiativelor
doamnei Suzanne Borel-Maisonny.

Profesia de logoped a obținut statul legal prin lege la data de 10 iulie 1964 si este certificată la nivel
național printr-o diploma denumită : Certificat de Capacité d’Orthophonie (C.C.O.).

- Prevenirea tulburărilor de limbaj, depistarea, evaluarea, reeducarea, reprezintă practica de zi cu zi


a 19.000 de ortofoniști care exercită aceasta profesie în Franța.

- Ortofonistul realizeaza un bilanț în cadrul căruia analizează capacitațile si cunostințele, evaluează


tulburările și sugerează daca este necesar, și alte tipuri de examinari.

Acest bilanț poate fi de doua tipuri:


- Bilanț ortofonic cu reeducare dacă este necesara
- Bilanț de investigare

Ortofonistul tratează toate tulburarile de limbaj, începand cu acei copii care prezinta probleme în
planul dezvoltării limbajului si pâna la vârstinicii care au tulburari de comunicare.

- Acesta intervine în cazul copiilor care prezinta dificultăți în insușirea scris – cititului, în cazul
copiilor sau adulților ce prezintă tulburări de pronunție sau de articulație, bâlbâilă, tulburari de
voce sau in cazul celor care prezintă tulburări de limbaj ca urmare a unui accident sau a unei
intervenții chirurgicale cerebrale.

- În acest context logopedia privește toate funcțiile legate de ințelegerea, realizarea şi expresia
limbajului oral și scris, precum și toate celelalte forme de comunicare nonverbala

- În acest scop, logopedul alege tehnicile care par a fi cele mai adecvate pentru patologia şi
individualitatea pacientului.

Plecând de la teste specifice şi de observație clinică, terapeutul efectuează, un diagnostic logopedic,


o evaluare a tuturor funcţiilor şi a tuturor aspectelor legate de modificări şi abilităţile de
comunicare ale pacientului la toate vârstele, ţinând seama de nevoile şi caracteristicile sale psiho-
sociale, culturale şi economice.

Ortofonistul face parte din personalul medical și își asuma responsabilitatea pentru prevenirea,
evaluarea, tratarea şi studiul știintific al handicapului, tulburărilor de comunicare și al tulburărilor
asociate

- Având în vedere domeniul de aplicare al logopediei, care necesită cunoştinţe extinse în diverse
discipline, formarea logopezilor este realizată in facultațile de medicină si pot profesa în cabinete
individuale, în spitale sau în cadrul instituțiilor specializate.

Cincisprezece centre de formare gazduiesc în prezent studenţii în logopedie. În toate centrele de


formare, formarea logopezilor se realizează pe parcursul a patru ani universitari.
Ordinul Ministerului Educației din 25 aprilie reglementează modalitatea de absolvire a acest cursuri
pregatitoare introducand un articol în care se menționeaza faptul că în cursul ultimului an de studiu,
studenții trebuie să realizeze o lucrare de cercetare sub indrumarea unui profesor coordonator sau a
supraveghetorului de stagiu practic.

- Această lucrare de cercetare poate fi individuală sau colectivă. În cazul în care lucrarea este
rezultatul unei contribuţii colective, prezentarea ar trebui să permită evaluarea contribuţiilor
individuale a fiecarui participant.

Marea Britanie

În Marea Britanie logopedia poartă denumirea de ”speech and language therapy” și se ocupa de
gestionarea tulburărilor de vorbire, limbaj, comunicare şi deglutiție la copiii şi adulţi.

Logopezii (SLTs) sunt aliați ai profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Aceştia lucrează îndeaproape
cu părinţii, supraveghetorii şi alţi profesionişti, cum ar fi profesori, asistente medicale, medici si
terapeuți ocupaționali.

Există în jurul valorii de 13000 logopezi (SLTs) practicieni în Marea Britanie.

Logopezii din Marea Britanie pot sa-și exercite profesia în cadrul centrelor comunitare de sănătate,
în spitale, în şcolile de masă, în centre de copii, centre de zi, la domiciliul clienților, in sălile de
judecată, in închisori, independent / in practica privată.

Aria de desfașurare a activitații logopedice cuprinde:


- terapia bebelușilor cu dificultăţi de deglutiție,
- terapia copiilor cu tulburari moderate sau severe de învațare, cei cu întîrziere in achiziția
limbajului, a celor cu dificultăți specifice in producerea sunetelor, a celor cu deficiențe de auz, cu
palatoschizis, cu bâlbâială, cu autism / dificultăţi de interacţiune socială, dislexie, mutismul electiv,
tulburări de voce
- terapia adulţilor cu tulburari de comunicare sau de deglutiție ca urmare a unor leziuni neurologice
sau boli degenerative ale creierului (accident vascular cerebral, boala Parkinson, demența), tumorii
la nivelul aparatului fono-articulator, tulburari de voce, probleme de sănătate mintală, handicap
fizic, bâlbâială, deficiente de auz.

Terapeuții pot lucra atât cu sugari, copii cât şi adulţi care au niveluri diferite de probleme de vorbire
si comunicare. Ei lucrează, de asemenea, cu oameni care au dificultăţi de deglutiție.

Terapeutii evalueaza nevoile clienților "inainte de a dezvolta programele individuale de terapie,


pentru a permite fiecărui client să evolueze cât mai mult posibil. Terapia îi implica de multe ori și pe
cei cu care clientul are o relaţie strânsă, de exemplu familie, îngrijitori sau profesori. De obicei
logopezii, sunt parte a unei echipe multidisciplinare, alături de profesioniştii din domeniul sănătăţii,
cum ar fi medici, asistente medicale, psihologi, fizioterapeuţi şi ergoterapeuţi.

Acestia pot, de asemenea, colabora cu profesioniştii din domeniul educaţiei şi serviciilor sociale.

Competențele acestora de obicei implica:


• identificarea gradului de dezvoltare a limbajului si comunicarii / tulburări;
• evaluarea şi tratarea dificultăţilor de deglutiție şi de comunicare care decurg dintr-o varietate de
cauze, de exemplu, probleme congenitale (cum ar fi palatoschizisul) sau dobandite - tulburări după
un accident vascular cerebral;
• elaborarea, implementarea şi revizuirea programelor relevante de tratament;
• consilierea îngrijitorilor privind punerea în aplicare a programelor de tratament
• evaluarea mediilor de comunicare;
• monitorizarea şi evaluarea progreselor clienților;
• lucrul cu clienții pe o bază unu-la-unu, şi în grupuri, in scopul terapiei;
• gestionarea volumului de lucru, ţinând seama de cazurile prioritare, liste de aşteptare, de
succesele rezultate;
• colaborarea cu alte persoane pentru a îmbunătăţi eficienţa furnizării de servicii.
• sprijinirea / supravegherea logopezilor recent calificați
• stabilirea obiectivelor organizaționale si personale;
• planificarea şi furnizarea de sesiuni de training;
• contribuie la punerea în aplicare şi evaluarea proiectelor şi a evoluţiilor;
• întreprinderea de audit clinic prin compilarea datelor statistice, financiare şi de altă natură, la
furnizarea serviciilor;
• participă la proiecte de cercetare.

Danemarca

Terapia limbajului a fost recunoscuta ca profesie de mai mult de o sute de ani. Primul "Centru de
Terapie a comunicarii , a fost înfiinţată în 1898, ca o instituţie publică, finanţată de stat.

În Danemarca terapia limbajului este considerată o profesie pedagogica, mai degrabă decât una
medicala deşi acesta din urmă este opinia generala în Europa , logopedia daneza , este în totalitate
in conformitate cu profilul profesional al CPLOL, spunând că ,comunicarea si terapia limbajului
este responsabilitatea profesionala pentru prevenirea, evaluarea, tratamentul şi studiul ştiinţific al
comunicării umane si tulburari conexe.

Profesia de logoped este parte a educatiei speciale.

Germania

legate de comunicare:
- Voce, tulburări de voce şi terapia vocii
- Vorbire, tulburări de vorbire
- Limba, comunicare,tulburări de limbaj şi terapie
- Înghiţire, dificultăţi de înghiţire şi terapia înghiţirii
Formarea initiala :
- Este reglementata de lege si de regulamentele din invatamant.Facultatea dureaza 3 ani si se
studiaza:
- Logopedie
- Phoniatrie
- Anatomie şi fiziologie
- Fonetica / lingvistica
- Formarea vocii
- Formarea comunicarii
- Anatomia urechi, nasului şi gâtului
- Pediatrie si Neurologie pediatrica
- Psihiatrie a Copilului si Adolescentului
- Neurologie şi Psihiatrie
- Ortodontie, Orală şi Chirurgie maxilo-faciala
- Patologie
- Aphasiologie
- Audiologie
- Acustica
- Psihologie şi psihologie clinică
- Sociologie
- Educaţie şi Psihopedagogie Specială
- Juridică profesională, civică

PROF.LOGOPED VALERIA BALABAN


MASTERAND SOARE LAURA
MASTERAND NIȚU VIORELA
LEGEA PRIVIND MESERIA DE LOGOPED (in Germania)
07.05.1980

1. Care sunt atributiile logopedului?


Meseria de logoped apartine celor tamaduitoare, curabile (Heilberuf), fara a fi insa una medicala.
Atributiile constau in stabilirea diagnosticului logopedic, terapia in cazurile deficientelor de voce,
vorbire, limbaj si comunicare, urmarindu-se preventia, reeducarea, compensarea celui afectat – dar
si sfatuirea corespunzatoare a pacientilor si apartinatorilor lor.

Tot mai multi logopezi lucreaza in domenii privind stimularea vorbirii, nu numai cu pacientul –
specializandu-se in instruirea parintilor si educatorilor pentru preventie. De asemenea in profilaxia
vocii, pentru persoane care lucreaza in domeniul comunicarii (ex. massmedia, interpretare vocala,
profesorat).

2. Cati logopezi exista in Germania?


Sunt cuprinsi in momentul de fata 10 000 de logopezi formati si in formare, absolventi angajati si
persoane care practica pe cont propriu. 90% din logopezi sunt femei.

3.Toti practicienii apartin Asociatiei Germane de Logopedie (dbl), singura de acest tip in Germania.

4. Exista un necesar de logopezi?


Necesarul de logopezi in Germania este in momentul de fata acoperit. In unele regiuni exista chiar
un surplus al persoanelor specializate in acest domeniu.

5. Cum este organizat studiul Logopediei?


Studiul Logopediei este reglementat de Legea logopediei pusa in aplicare de la 01.10.1980,
modificata la 25.09.2009. In aceasta lege se specifica atat organizarea studiului cat si a examenului
de absolvire si specializarile ulterioare.

6. Unde se poate invata meseria de logoped?


Potrivit Legii logopediei din 1980, meseria de logoped putea fi invatata in scoli profesionale
(Fachschule). In prezent exista in Germania peste 70 astfel de scoli, de stat si private – dar numarul
lor incepe sa scada din 2009, cand Legea logopedului a fost modificata.

O lista a lor se gaseste sub link-ul


www.arbeitsamt.de. Aici se pot obtine informatii importante privind fiecare scoala in parte.

7.Asociatia Germana de Logopedie a initiat examinarea calitativa a acestor institutii. Cele care au
participat cu succes la examinare au primit sigla "dbl-de calitate".

Asociatia se preocupa si de perfectionarea la zi a practicienilor, avand atributii legale.

8.Din vara 2009, conform cadrului legislativ al landurilor federale, s-au infiintat primele scoli de
logopedie in cadrul institutiilor de invatamant superior (Hochschule).

9. Care sunt criteriile de inscriere intr-o astfel de institutie?


Absolvirea Scolii reale sau corespondetul ei, sau o pregatire profesionala compatibila de cel putin
doi ani. Avand insa in vedere pretentiile teoretice ridicate din timpul studiului, sunt preferati
absolventii de bacalaureat.
Candidatii sunt examinati special, personal si medical, pentru a se verifica capacitatea lor de a face
fata acestei meserii terapeutice atat de complexe.

Aspecte importante sunt: exprimarea diferentiata orala si scrisa, nu se accepta greseli de vorbire si
exprimare, sunt necesare o voce buna, auz bun, muzicalitate, empatie, atentie ridicata, capacitatea
de munca in echipa, interes pentru medicina, psihologie si pedagogie.

10. Ce rol joaca practica (externa, in alte institutii)?


Practica este necesara aprofundarii cunostintelor teoretice dobandite, dar si pentru dobandirea
experientei in consultatia logopedica, stabilirea diagnosticului si a planului de terapie.

Practica externa este o completare si nu o inlocuire a studiului teoretic.

11. Cat costa si cine suporta cheltuielile de scolarizare?


In institutiile private se platesc atat cursurile, cat si examenele. Sumele sunt intre 500-1000
euro/luna, dar pot fi si mai ridicate. In institutiile de stat, scolarizarea este gratuita.

12. Care este durata studiului?


Studiul dureaza 3 ani. Este vorba de un studiu la zi, cuprinzand cel putin 1740 de ore teoretice si
2100 practice.

13. Ce cuprinde studiul Logopediei?


Teorie in domeniul medicinii si patologiei vorbirii: anatomie, fiziologie, patologie, logopedie,
foniatrie, audiologie inclusiv acustica aparatelor auditive, ORL, afasilogie, pediatrie, neuropediatrie,
neurologie, psihiatrie, psihiatrie pentru copii si adolescenti, terapia maxilarului.

Teorie in domeniul social si al vorbitului: psihologie, psihologie clinica, pedagogie, pedagogie


speciala, sociologie, lingvistica, fonetica, drept profesional.

14.Pratica viitorului logoped se face in logopedie, foniatrie si alte domenii inrudite.

Practica in Logopedie se face sub indrumarea unui supervisor – pentru stabilirea diagnosticului,
elaborarea planului de terapie, aplicarea terapiei,
consultatii si indrumari, probarea terapiei.

De asemeni este importanta practica interdisciplinara:audiologie, psihologie, tehnici personale


dobandite.

Se urmareste de asemeni cu multa atentie educatia ritmic-muzicala, formarea vocii, educatia


vorbirii.

15. Logopezii lucreaza atat in sistemul public cat si in cel privat.

16. De la aparitia Legii Logopedului in mai 1980, aceasta a suportat permanent modificari,
urmarind cresterea nivelului de pregatire a logopedului pentru o mai buna satisfacere a intereselor
pacientilor si apartinatorilor lor.

Cea mai importanta modificare este trecerea de la formarea logopedului in invatamantul tehnic
postliceal in cel universitar.
Ultima modificare, din 06.12.2011 se refera la recunoasterea dreptului de practica logopedica a
logopezilor din afara Germaniei, cu indeplinirea criteriilor proprii limbii germane.
Asistent social,
Florenta Meltzer,

Munchen, Germania