Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Daca logopedia ca profesie a aparut in Europa intre 1898 (Danemarca) si 1996 (Grecia),
reglementarile legislative au aparut intre 1963-2001.Ele recunosteau independenta si autonomia
profesiei in viata sociala si economica in egala masura partener si asociat.
Reglementarile au fost si sunt emise in unele tari de forul legislativ, in altele de cel executiv.
Aceasta diferenta de tinp intre aparitia practicii logopedice si reglementarea profesiei se explica
prin: dezvoltarea stiintei logopediei, ca o consecinta a dezvoltarii stiintelor interdisciplinare la care
este conectata; si anomaliei ca definirea acesteia, precum si a filosofiei privind aplicarea sa – a fost
facuta de cei din afara domeniului, si nu de putine ori de factori administrativi.
Expresie a caracterului istoric - legislatia ataseaza terapia logopedica actului medical, in mod direct
sau complementar, in 16 din cele 27 de state afiliate la CPLOL; in opt tari este asigurata de
domeniul educational, iar in trei tari de institutiile de cercetare si dezvoltare.
Indiferent insa de locul formarii initiale, programele si cerintele pregatirii logopedului sunt in esenta
compatibile.
In tari precum Danemarca, Irlanda, Norvegia, Polonia, Portugalia si Grecia - reglementarile sunt
facute de guvern, de ministere sau de agentii ale acestora. In asemenea situatii (si nu numai)
asociatiile profesionale ale logopezilor si sindicatele lor au un rol activ in deciziile privind modul de
reglementare a acestei profesii, pentru ca indiferent de sistemul concret legislativ, profesia este
recunoascuta ca autonoma si independenta.
In toate celelalte tari din Europa reglementarile sunt facute de parlament/institutia decizionala
suprema. Ele au exprimat istoria si specificul fiecarei natiuni/comunitati in continutul, forma si aria
de normative elaborate. Si, evident, un factor important in aceasta istoricitate si
particularizare este specificul limbii vorbite.
Era de asteptat ca, la un moment dat, sa apara demersul integrarii la nivelul practicii, nu numai al
teoriei – la nivelul competentelor, dar si al reglementarilor legislative. Este un fenomen natural al
cunoasterii umane, etapa prin care a trecut orice stiinta consacrata si aplicata.
In fiecare an, activitatea acestei organizatii s-a concentrat spre unificarea limbajului de specialitate,
in diagnoza si simptomatologie, in terminologie si clasificari, etc dar si spre cercetarea noilor
provocari din domeniul stiintei – cat si spre armonizarea si omogenizarea standardelor profesionale
si institutionale.
In mai 2006, Adunarea Generala a CPLOL a adoptat in unanimitate declaratia prin care „sustine
stabilirea unei platforme comune pentru profesia de orthophonist/speech and language
therapy/logoped” (pentru a pune in practica directiva 2005/36/EF). Conexiunea cu Uniunea
Europeana este evidenta – si principiul liberei circulatii a fortei de munca a inceput sa se aplice si
aici – ceea ce obliga statele in care se afla organizatiile de logopezi sa modifice legislatia din
domeniu astfel incat orice logoped sa poata profesa in orice tara din UE, cu respectarea unor reguli
specifice limbii tarii primitoare.
O buna aplicare a directivei a impus crearea comisiei de recunoastere a diplomelor care atesta
competentele profesionale, diplome care trebuie sa reflecte standarde ocupationale convertibile,
compatibile si echivalente. Si normele legislative din domeniul practicii logopedice fac obiectul
adaptarilor in conformitate cu aceste noi cerinte: programe universitare compatibile, formare
profesionala compatibila, proceduri si tehnici de lucru de acelasi nivel, conditii de acces in
formarea profesionala cat mai apropiate ca cerinte, conditii de evolutie profesionala egale,
criterii si standarde ocupationale comparabile, etc. toate acestea fac obiectul reglemntarilor
juridice. Astfel incat – un logoped din orice tara UE sa poata lucra in orice tara UE. Autodidactii si
impostorii nu au nici o sansa.
Cursul evenimentelor este graitor: in Franta au cerut intr-un singur an (2006) 365 specialisti drept
de libera practica in logopedie; au primit 363. Si in celelalte state – chiar daca nu in aceeasi masura
– este la fel.
Romania nu face parte din CPLOL. Nici Ungaria. Sunt singurele state din UE care nu au aderat la
aceasta comunitate profesionala.
Dar cauzele sunt diferite: in Ungaria exista o practica a asistentei educationale de 180 de ani,
inclusiv cu functii logopedice, cu cercetare de inalt nivel si o asistenta logopedica de un logoped la
300 de copii. Logopedul este format in invatamantul superior dedicat acestei profesii. Ca structura
si dezvoltare, Ungaria poate fi un model pentru cei din Europa, care mai au mult timp sa ajunga la
un sistem educational atat de performant.
Romania se afla la polul opus. Ca urmare a faptului ca nu avem invatamant superior dedicat acestei
profesii, profesia este marginalizata si subordonata altor profesii. Nu are tinuta stiintifica, nu are
autonomie, nu are independenta, nu are cercetare, nu este cunoscuta, nu este respectata – ba chiar au
fost voci care au cerut sa fie scoasa din COR inca din 2005 si a si lipsit sase luni din noul COR,
intrat in vigoare la 01.01. 2012.
Practicienii sunt formati in centre universitare diferite cu formule neunitare in numele autonomiei
universitare. Masteratele se ocupa in general de limbaj si comunicare, programele nu sunt
compatibile cu cele europene. Nu se fac specializari pe tipurile grave de logopatii.
Dar cea mai mare absenta este a practicii. In UE, aproape in toate statele orele de teorie si cele de
practica tind sa fie egale ca pondere.
Care este raportul intre teorie si practica in tara noastra? De ce nu este reglementata profesia
noastra? De ce terapeutul din logopedie nu este autonom si independent fata de alte profesii?
Acesti trei termeni acopera acelasi concept in toate tarile, cu mici diferente in fiecare tara reflectate
in domeniile de competenta sau practica profesionala.
Terapeutii - logopezi din Europa pot practica in diferite sectoare, in functie de anumite conditii
socio - economice in propria lor tara:
- in sectorul sanatatii, în special in spitale, centre terapeutice si de reabilitare,centre medicale
speciale;
- in institutiile de invatamant;
- centre speciale pentru copii cu dizabilitati (surzi si deficienti de auz, persoane cu dizabilitati
motorii, nevazatori si cu dizabilitati de invatare;
- unitati de psihiatrie pentru copii;
- case de copii.
Practica privata are loc de asemeni in sectorul educatiei, in unitati speciale, in domeniul prevenirii
(servicii speciale de prevenire si de screening pentru probleme sociale si de sanatate) si in zona de
combatere a analfabetismului.
Spania
In Spania logopedia este disciplina care trateaza problemele, disfunctiile si intarzierile care se
intalnesc in campul vorbirii, limbajului, limbii, vocii si comunicarii. Pentru ele se lucreaza
incepand cu campul cognitiv, fizic si fiziologic. Se studiaza in diferite universitati dupa luarea
licentei. In Spania este cunoscuta ca “logopedia”.
-Logopezii lucreaza cu persoane de orice varsta, orice probleme ar avea aceste persoane; probleme
functionale, organice sau de adaptare. Logopedia se practica pe paliere vaste: cabinete private,
spitale, grupuri de investigare lingvistica, centre speciale medicale, centre educative.
-In scoli se intalnesc specialisti in audiologie si limbaj. Profesionisti care doar se confunda cu
logopezii. Ei lucreaza asemanator cu logopezii. Logopezii si specialistii in audiologie si limbaj
colaboreaza in multe cazuri, in special in acele cazuri in care rezultatele scolare sunt mici. In
prezent in Spania, diplomele in logopedie nu sunt folositoare in colegiile publice, in ciuda faptului
ca aici e cea mai mare nevoie de logopezi.
Universitatea din Valencia are un astfel de master, de doi ani (patru semestre) si obiectivul acestui
master de Logopedie este de a forma baza teoretica si practica a fostului student de psihologie,
necesara pentru a da solutii diferitelor probleme relationate cu vocea, vorbirea si limbajul (atat oral
cat si scris).
Pentru a urma acest master sunt necesare cunostinte din diverse domenii, cum ar fii: biologie,
medicina, psihologie, lingvistica, pedagogie etc. Masterul se incadreaza in “Stiintele Sanatatii”,
facultatea de Psihologie, si are 240 de credite.
Franta
- Cuvantul “ortofonie” s-a nascut in Franța in anul 1828, autorul fiind, doctorul Marc Colombat de
la Institul Ortofonic din Paris, al cărui scop era recuperarea tulburărilor de vorbire și in special a
bâlbâielii.
- Primele prerogative in domeniul ortofoniei au fost emise in anul 1955, ca urmare a ințitiativelor
doamnei Suzanne Borel-Maisonny.
Profesia de logoped a obținut statul legal prin lege la data de 10 iulie 1964 si este certificată la nivel
național printr-o diploma denumită : Certificat de Capacité d’Orthophonie (C.C.O.).
Ortofonistul tratează toate tulburarile de limbaj, începand cu acei copii care prezinta probleme în
planul dezvoltării limbajului si pâna la vârstinicii care au tulburari de comunicare.
- Acesta intervine în cazul copiilor care prezinta dificultăți în insușirea scris – cititului, în cazul
copiilor sau adulților ce prezintă tulburări de pronunție sau de articulație, bâlbâilă, tulburari de
voce sau in cazul celor care prezintă tulburări de limbaj ca urmare a unui accident sau a unei
intervenții chirurgicale cerebrale.
- În acest context logopedia privește toate funcțiile legate de ințelegerea, realizarea şi expresia
limbajului oral și scris, precum și toate celelalte forme de comunicare nonverbala
- În acest scop, logopedul alege tehnicile care par a fi cele mai adecvate pentru patologia şi
individualitatea pacientului.
Ortofonistul face parte din personalul medical și își asuma responsabilitatea pentru prevenirea,
evaluarea, tratarea şi studiul știintific al handicapului, tulburărilor de comunicare și al tulburărilor
asociate
- Având în vedere domeniul de aplicare al logopediei, care necesită cunoştinţe extinse în diverse
discipline, formarea logopezilor este realizată in facultațile de medicină si pot profesa în cabinete
individuale, în spitale sau în cadrul instituțiilor specializate.
- Această lucrare de cercetare poate fi individuală sau colectivă. În cazul în care lucrarea este
rezultatul unei contribuţii colective, prezentarea ar trebui să permită evaluarea contribuţiilor
individuale a fiecarui participant.
Marea Britanie
În Marea Britanie logopedia poartă denumirea de ”speech and language therapy” și se ocupa de
gestionarea tulburărilor de vorbire, limbaj, comunicare şi deglutiție la copiii şi adulţi.
Logopezii (SLTs) sunt aliați ai profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Aceştia lucrează îndeaproape
cu părinţii, supraveghetorii şi alţi profesionişti, cum ar fi profesori, asistente medicale, medici si
terapeuți ocupaționali.
Logopezii din Marea Britanie pot sa-și exercite profesia în cadrul centrelor comunitare de sănătate,
în spitale, în şcolile de masă, în centre de copii, centre de zi, la domiciliul clienților, in sălile de
judecată, in închisori, independent / in practica privată.
Terapeuții pot lucra atât cu sugari, copii cât şi adulţi care au niveluri diferite de probleme de vorbire
si comunicare. Ei lucrează, de asemenea, cu oameni care au dificultăţi de deglutiție.
Acestia pot, de asemenea, colabora cu profesioniştii din domeniul educaţiei şi serviciilor sociale.
Danemarca
Terapia limbajului a fost recunoscuta ca profesie de mai mult de o sute de ani. Primul "Centru de
Terapie a comunicarii , a fost înfiinţată în 1898, ca o instituţie publică, finanţată de stat.
În Danemarca terapia limbajului este considerată o profesie pedagogica, mai degrabă decât una
medicala deşi acesta din urmă este opinia generala în Europa , logopedia daneza , este în totalitate
in conformitate cu profilul profesional al CPLOL, spunând că ,comunicarea si terapia limbajului
este responsabilitatea profesionala pentru prevenirea, evaluarea, tratamentul şi studiul ştiinţific al
comunicării umane si tulburari conexe.
Germania
legate de comunicare:
- Voce, tulburări de voce şi terapia vocii
- Vorbire, tulburări de vorbire
- Limba, comunicare,tulburări de limbaj şi terapie
- Înghiţire, dificultăţi de înghiţire şi terapia înghiţirii
Formarea initiala :
- Este reglementata de lege si de regulamentele din invatamant.Facultatea dureaza 3 ani si se
studiaza:
- Logopedie
- Phoniatrie
- Anatomie şi fiziologie
- Fonetica / lingvistica
- Formarea vocii
- Formarea comunicarii
- Anatomia urechi, nasului şi gâtului
- Pediatrie si Neurologie pediatrica
- Psihiatrie a Copilului si Adolescentului
- Neurologie şi Psihiatrie
- Ortodontie, Orală şi Chirurgie maxilo-faciala
- Patologie
- Aphasiologie
- Audiologie
- Acustica
- Psihologie şi psihologie clinică
- Sociologie
- Educaţie şi Psihopedagogie Specială
- Juridică profesională, civică
Tot mai multi logopezi lucreaza in domenii privind stimularea vorbirii, nu numai cu pacientul –
specializandu-se in instruirea parintilor si educatorilor pentru preventie. De asemenea in profilaxia
vocii, pentru persoane care lucreaza in domeniul comunicarii (ex. massmedia, interpretare vocala,
profesorat).
3.Toti practicienii apartin Asociatiei Germane de Logopedie (dbl), singura de acest tip in Germania.
7.Asociatia Germana de Logopedie a initiat examinarea calitativa a acestor institutii. Cele care au
participat cu succes la examinare au primit sigla "dbl-de calitate".
8.Din vara 2009, conform cadrului legislativ al landurilor federale, s-au infiintat primele scoli de
logopedie in cadrul institutiilor de invatamant superior (Hochschule).
Aspecte importante sunt: exprimarea diferentiata orala si scrisa, nu se accepta greseli de vorbire si
exprimare, sunt necesare o voce buna, auz bun, muzicalitate, empatie, atentie ridicata, capacitatea
de munca in echipa, interes pentru medicina, psihologie si pedagogie.
Practica in Logopedie se face sub indrumarea unui supervisor – pentru stabilirea diagnosticului,
elaborarea planului de terapie, aplicarea terapiei,
consultatii si indrumari, probarea terapiei.
16. De la aparitia Legii Logopedului in mai 1980, aceasta a suportat permanent modificari,
urmarind cresterea nivelului de pregatire a logopedului pentru o mai buna satisfacere a intereselor
pacientilor si apartinatorilor lor.
Cea mai importanta modificare este trecerea de la formarea logopedului in invatamantul tehnic
postliceal in cel universitar.
Ultima modificare, din 06.12.2011 se refera la recunoasterea dreptului de practica logopedica a
logopezilor din afara Germaniei, cu indeplinirea criteriilor proprii limbii germane.
Asistent social,
Florenta Meltzer,
Munchen, Germania