Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

ARHEOLOGIE SI MEDIU IN CONTEXTUL DEZVOLTARII DURABILE


ANUL I MASTERAT

PROIECT DE CERCETARE A CASTRULUI


ROMAN DE LA TIBISCUM

COORDONATOR:
Dr. Ferencz Vasile

MASTERAND:
Beserman Cornel Claudiu

Timisoara
2020
SUMAR

1. REZUMAT NON-TEHNIC
2. LOCALIZARE SIT/ZONĂ
3. DESCRIERE SIT/ZONĂ
4. PROBLEMATICA ARHEOLOGICĂ ŞI ISTORICĂ
5. OBIECTIVE PROPUSE
6. METODOLOGIE PROPUSĂ
7. STRATEGIA PROPUSĂ PENTRU COLECTARE SI CONSERVARE A
MATERIALULUI

8. METODOLOGIE PENTRU FAZA POST-CERCETARE


9. PROBLEME LEGISLATIVE
10. DREPTURI INTELECTUALE
11. LOCALIZAREA ARHIVEI
12. PUBLICAREA ŞI DISEMINAREA RAPORTULUI
14. PERSONALUL UTILIZAT
15.PROTECŢIA MUNCII
15. PROCEDURA DE MONITORIZARE A PROIECTULUI
1. REZUMAT NON-TEHNIC

În acest proiect îmi propun să arat care sunt pașii de urmat pentru a realiza o cercetare
arheologica în Tibiscum, un oraș din Dacia Romana. Este știut faptul că, în anul III d.Hr.,
localitatea a deținut titlul de municipiu și era considerat unul dintre cele mai importante orașe din
provincial Dacia.
Trebuie să menționez faptul că aici au mai fost făcute săpături arheologice, încă de la
inceptul secolului XIX, când a fost descoperit de C.Mannert. Acest sit este unul din cele mă
intens cercetate din zonal Banatului. Cu toate acestea, doar 5% din ruinele vechii așezări au fost
descoperite.
Tibiscum se întinde pe o suprafaţă de circa 27 ha.și este compus din trei părţi principale:
1. Oraşul civil, aflat pe malul drept al Timişului;
2. Castrul roman, aflat pe partea stângă a Timişului, cu rol militar;
3. Vicusul, aflat în imediata apropiere a castrului, o aşezare specială locuită de
negustori, familii ale soldaţilor, veterani şi în general persoanele care aveau legătură cu castrul
militar.
Având toate aceste lucruri în vedere, consider că este oportuna o noua cercetare
arheologica. Ne vom concentra pe zona unde se afla castrul roman. Scopul aceste noi cercetări vă
fi de a obține noi informații relevante despre cum a fost contruit și de a “aduce” la lumina noi
descoperiri arheologice. Consider că este o mare pierdere că aceste “ comori” să stea îngropate în
pământ și să nu poate fi văzute de publicul larg.
În paralel, ne propunem și:
1. Cercetarea întregii suprafețe și a fiecărui nivel excavat, prin scanare cu detectorul
de metale;
2. Prelucrarea primară a materialului arheologic;
3. Întocmirea unei baze de date a sitului.
Având în vedere că zona cercetata este în câmpie, vom evita să facem cercetarea în lunile
ploioase. Condițiile de munca vor fi unele normale, în ceea ce privește protecția muncii.
Cercetarea se poate desfășură pe o perioada mai mare de timp, vacanta de vara și poate implica și
studenți voluntari. Situl este situat aproape de așezări umane, deci vom putea contracta forță de
munca destul de ușor.
Cercetările se vor desfășura cu acordul muzeului din Caransebeș și pe baza Autorizației
de cercetare sistematică. Din iniţiativa directorului muzeului dr. Petru Bona şi cu sprijinul
deosebit acordat de către prof. dr. Trandafir Cocârlă, primul secretar general al Judeţului Caraş –
Severin este înfiinţată Rezervaţia Arheologică de la Tibiscum, aflată în satul Jupa, unde sunt
protejate monumentele aparţinătoare municipiului roman şi castrului militar.
Echipa de cercetare vă fi formată din responsabilul științific, având calitatea de arheolog
expert, 3 arheologi specialist și 4 arheologi debutanți.
Din suprafață totala a orașului, noi vom investiga aproximativ 4.000 m². . Pentru aceasta
vom avea nevoie de 40 de muncitori , coordonați de 8 arheologi. Vom avea 8 echipe, formate din
5 muncitori și un arheolog, fiecare având o suprafață de cercetare de 500 m².
Programul de lucru vă fi de 8 ore zilnic, dar cu pauza mai mare în jurul pranzului:
• Prima sesiune de lucru vă fi intre 8.00-12.00;
• Pauză de masa și odina intre 12.00- 16.00,
• A doua sesiune de lucru vă fi intre 16.00-20.00.
În cazul în care vremea nu vă fi favorabil cercetarea vă fi oprită. Dacă vremea nu vă
permite săpături, vom analiza într-un cort amenajat special, contextele identificate și materialele
arheologice

2. LOCALIZARE SIT/ZONĂ

Situl este situat înainte de intrarea în satul Jupa, pe stânga drumului ce duce de la Lugoj
spre Caransebeș.

A: 452801.04N; 221121.17E
B: 452800.24N; 221122.11E
C: 452800.55N; 221122.51E
D: 452801.54N; 221121.72E.

Terenul pe care este amplasat obiectivul are regim de proprietate publică, fiind
administrat de Muzeul de Etnografie și a Regimentului 13 de Graniță Caransebeș și este
organizat încă din epoca comunistă sub forma unei Rezervații arheologice.

3. DESCRIERE SIT/ZONĂ

Anticul Tibiscum era asezat in depresiunea de contact dintre culoarele Timis si Bistra, la 6
km nord de orasul Caransebes (jud. Caras-Severin). In aceasta campie inalta, brazdata de cursul
raului Timis, s-a dezvoltat intreaga asezare antica. Spre nord-vest, zona era delimitata de campia
joasa a Lugojului, spre nord, de sirul de dealuri de la poalele Muntilor Poiana Rusca, spre vest,
depresiunea era inchisa de Dealurile Buziasului, continuatem la randul lor, spre vest, de Muntii
Dognecei, iar spre sud-vest se aflau bogatii Munti ai Banatului.
Factorii climatici au constituit, de asemenea, unul dintre motivele care au determinat asezarea
romanilor in aceasta zona. Temperatura medie anuala este de 8o Celsius, cu precipitatii
abundente. Caracteristicile sunt ploile de toamna si iernile blande, influentate de clima sud-
mediteraneana din partea de sud-vest a Romaniei.
Tibiscum se afla la intersectia a doua drumuri imperiale. Primul venea din sudul Dunarii, de
la Lederata-Arcidava (Varadia) - Centrum Putea (Surduc) - Bersobis-Aizis (Farliug) - Caput
Bubalii (Valea Boului), pana la castrum Tibiscum, in dreptul portii decumana; de acolo, ocolind
castrul si asezarea civila, traversa raul Timis, pentru a se uni apoi cu drumul imperial Dierna -

4
Tibiscum, care, dupa ce urma malul drept al raului Timis, se indrepta spre est, spre Portile de
Fier ale Transilvaniei, spre Sarmizegetusa. O ramnificatie a drumului imperial, urmand cursul
raului Timis, se îndrepta spre nord-est, in directia raului Mures.
Cercetările invazive întreprinse până în prezent în castrul mare au vizat surprinderea fazelor
de construcție și mai puțin identificarea planimetriei interne a castrului, Din aceste motive se
cunoaște doar o mică suprafață din planul castrului raportat la aria totală a monumentului.

4. PROBLEMATICA ARHEOLOGICĂ ŞI ISTORICĂ

Primele informații scrise apar spre sfârsitul veacului al XVII-lea, Luigi Fernando Marsigli,
ofiter italian din armata austriaca, a făcut, pe la anul 1690, o prima descriere a mai multor ruine
antice de pe teritoriul foetei provincii Dacia; intre acestea apare amintita si cunoscuta inscriptie
dedicata imparatesei Cornelia Salomina de catre ordo municipii, fiind singura mentiune
epigrafica datata a titlului de municipium pe care l-a avut orasul. Tot Marsigli descrie, pentru
prima data, ruinele antice de la Tibiscum: "pe malul de vest al raului Timis, nu departe de
confluenta raului cu Bistra. El (castrul, n.n.) este format din mai multe valuri, unul in celalalt,
insotite de santuri. Din unul din colturile fortificatiei interioare inca se poate vedea o bucata de
zid". Aceasta fortificatie a fost denumita de Marsigli "Cavaran', singura asezare rurala moderna,
la acea data, din imediata apropiere a ruinelor. Interesanta este o a doua fortificatie descrisa de
Marsigli, denumita GIPP (Gippa - Jupa), aflata in apropierea primei fortificatii, pe aceeasi parte a
raului Timis: "fortificatie vecina cu fortul precedent, plasata pe aceeasi parte a raului Timis, ale
carei urme sunt sub forma de arc si din care apa a distrus o buna parte" Ea "inchide un mic fort
care a fost construit pe malul raului".
Monumente sculpturale sau sub forma de inscriptii descoperite pe teritoriul asezarii au atras,
in cursul secolului al XIX-lea, atentia mai multor amatori de antichitati dar si a unor renumiti
cercetatori in domeniu. In repertoriul epigrafico-arheologic al lui J. F. Neigebauer (1783-1866)
apar, alaturi de alte piese provenind din Banat, si cateva inscriptii descoperite la Tibiscum. M.
Ackner si F. Muller, in cuprinsul inscriptiilor dedicate Daciei, publica o inscriptie si o diploma
militara de la Tibiscum.
Identificarea ruinelor antice păstrate in apropierea localității Jupa cu Tibiscum apartine lui C.
Mannert, la începutul secolului al XIX-lea, iar primele cercetări arheologice au fost initiate in
anul 1875, de către Ortvay Tivadar, pe malul drept al râului Timiș, surprinzând cea mai mare
parte din asezarea civila, cuprinsa in perimetrul delimitat la est de satul Iaz, la nord de satul
Ciuta, pana la raul Bistra, iar la vest de satul Jupa.
Dupa cateva decenii de la primele cercetari de teren, se initiaza la Tibiscum o serie de
sapaturi, care nu au avut un caracter stiintific, ele urmarind doar sa scoata la lumina piese
arheologice, pastrate actualmente in muzeele din Viena si Budapesta; cateva au intrat in colectia
diocezei Lugojului de unde au fost transferate in patrimoniul muzeului orasenesc.
La sfarsitul secolului XIX, Felix Milleker a vizitat ruinele de la Jupa, remarcand dispunerea
lor pe ambele maluri ale raului Timis. In stanga vaii a observat o constructie de forma

5
trapezoidala (castrul mare), iar pe malul drept au aparut ruine intre confluenta Bistrei cu Timisul
si triunghiul format de terenul dintre satele Ciuta si Iaz.
In anii 1923-1924, profesorul G. G. Mateescu de la Universitatea din Cluj a initiat primele
sapaturi sistematice de la Tibiscum. Disparitia prematura a lui G. G. Mateescu nu a permis
publicarea, decat în mica măsura, a rezultatelor cercetarilor din castrul mare, mai ales pentru
identificarea zidului de incinta a castrului, ale carui dimensiuni le apreciaza la 140 x 160 m.
In acelasi timp, intre oct. - nov. 1923, I. Boros din Lugoj va efectua o serie de cercetari
arheologice in asezarea aflata la nord-est de castru (vicus-ul militar). Un plan al constructiilor
dezvelite cu aceasta ocazie ni s-a pastrat, fara a avea alte amanunte despre materialele
arheologice. Dupa aspect, ele par a fi edificiile redescoperite de profesorul M. Moga in cursul
cercetarilor din anii 1964-1975 (edificiile de pe latura de est a vicus-ului militar).
In februarie 1926 are loc o mare inundatie provocata de raul Timis ce duce la distrugerea a
numeroase monumente si chiar edificii. Cu acest prilej s-a putut observa o pila a unui presupus
pod antic peste rau.
In anul 1964 au inceput primele sapaturi sistematice la Tibiscum, sub conducerea
profesorului M. Moga, iar din 1975 se constituie un colectiv complex de cercetatori de la
muzeele din Timisoara si Caransebes. In decursul cercetarilor efectuate de M. Moga au fost
identificate 4 niveluri de locuire in castru, au fost dezvelite portile de nord si de est ale castrului
mare, iar in asezarea civila de langa castru a fost pus in evidenta un complex de cladiri (notate de
la I la X), ramas, in cea mai mare parte, inedit. Sapaturile arheologice intreprinse de M. Moga a
reusit sa evidentieze un important centru militar al Daciei, inscriptiile tegulare demonstrand
prezenta concomitenta la Tibiscum a mai multor trupe auxiliare.
Din 1977, zona arheologica aflata pe malul stang al Timisului, cuprinzand castrul si o parte
din vicus-ul militar, a fost organizata în Rezervatia Arheologica Tibiscum. Din acest moment,
atentia a fost îndreptata spre crearea unei baze moderne de cercetare, având depozite de tranzit,
un laborator de restaurare, laborator foto, etc., care sa permită conservarea si punerea in circuitul
turismului istoric.

5. OBIECTIVE PROPUSE

Pentru ca acest proiect de cercetare sa fie unul reusit, vom avea in vedere urmatoarele obiective:
1. Prospecțiuni electromagnetice ;
2. Scanare cu detectorul de metale a suprafetei cercetate;
3. Fotointerpretare a imaginilor fotografice aeriene și satelitare
4. Asigură conservarea-restaurarea și depozitarea pieselor arheologice descoperite și
conservarea primară a monumentelor dezvelite;
5. Analiza cercetarii arheologice;
6. Formularea unor concluzii;
7. Promovează situl pentru turismul științific și cultural

6
6. METODOLOGIE PROPUSĂ

Din 1977, zona arheologica aflata pe malul stâng al Timisului, cuprinzând castrul și o parte
din vicus-ul militar, a fost organizata în Rezervația Arheologica Tibiscum. Din acest moment,
atenția a fost îndreptată spre crearea unei baze moderne de cercetare, având depozite de tranzit,
un laborator de restaurare, laborator foto, care să permită conservarea și punerea în circuitul
turismului istoric.
Identificarea ruinelor antice păstrate în apropierea localității Jupa cu Tibiscum aparține lui C.
Mannert, la începutul secolului al XIX-lea. Primele cercetări arheologice au fost inițiate în anul
1875, de către Ortvay Tivadar, pe malul drept al răului Timiș, surprinzând cea mai mare parte
din așezarea civila, cuprinsa în perimetrul delimitat la est de satul Iaz, la nord de satul Ciuta,
până la răul Bistra, iar la vest de satul Jupa.
Pentru a putea să obținem o imagine de ansamblu asupra obiectivului, cu costuri cât mai
reduse, ne propunem să cercetăm suprafeței castrului prin intermediul a 8 unități de cercetare sub
forma secțiunilor, cu dimensiunile de 50X2 m. În total ne propunem să investigăm o suprafață de
4.000 m2.
Având în vedere că vorbim de o zona de câmpie, vom desfășură cercetarea pe parcursul unei
singure luni calendaristice, luna August.
În cazul apariţiei unor structuri construite cu ziduri de piatră, cărămidă sau alte materiale
durabile, vă fi înştiinţată Direcţia Judeţeană Pentru Cultură Culte şi Patrimoniu Cultural
Naţional- Caransebeș, pentru adoptarea măsurilor menite să le protejeze.
Datele vor fi înregistrate în scris, grafic și fotografic. Aceste înregistrări vor consta în desene,
planuri, fotografii și jurnale de săpătură conform Standardelor și procedurilor în arheologie.
Săpătura se vă realiza atât cu mijloace manual, cât și cu utilaje mecanice.
Evidenţa primară a materialului ceramic fragmentar se vă efectua pe bază de bilet depus în
funcţie de unităţile primare de depozitare (pungi de plastic), dublat în cotorul registrului de
evidenţă a materialelor de şantier.
Evidenţa obiectelor din metal, os, sticlă, precum şi a obiectelor cu caracter deosebit,
confecţionate din ceramică, se vă face separat, pe baza aceleiaşi metodologii (bilete duble). Este
posibil că datorită cantității reduse a obiectelor care vor fi descoperite, toate artefactele să fie
inclusă în categoria ,,pieselor speciale”.
Pentru realizarea lucrărilor sunt necesare următoarele materiale:
 800 m sfoară groasă, pentru marcat
 7 raşchete (unelte de grădină)
 24 mistrii (truela)
 24 făraşe metalice
 36 găleţi metalice
 18 măturici
 24 perii
 12 pensule

7
 6 gheme de sfoară pentru legat
 150 de pungi din plastic, cu dimensiunile de 30x 40-50 cm
 350 pungi cu fermoar de diferite dimensiuni
 160 m folie cu lăţimea de 4 m
 Saci rafie 30 buc
 Saci plastic 30 buc
 Un caiet pentru jurnalul de săpătură şi un altul care va cuprinde şi evidenţa
primară a materialelor arheologice descoperite
 100 ţăruşi din lemn
 310 marcatori de grădină
 Un stick
 4 rolă bandă adezivă transparentă
 foarfecă
 Un capsator mediu
 12 foarfeci pentru rădăcini
 mine pentru creion mecanic, negru, HB, cu dimensiunea de 0,5 mm
 1000 de coli de hârtie, format A4, 80g/mp
 placă pentru desen mărimea A3

7. STRATEGIA PROPUSĂ PENTRU COLECTARE SI CONSERVARE A


MATERIALULUI

În condiţiile descoperirii unor materiale de interes arheologic trebuie urmărite două


aspecte:
conservarea primară, respectiv pe sit şi conservarea din laboratoarele specializate.
Conservarea primară intră în sarcina membrilor colectivului de cercetare şi presupune
prelevarea corespunzătoare a materialului în funcţie de tip, în recipiente adecvate şi etichetate. Se
va asigura transportul materialului până în depozitul instituţiei muzeale, care le va păstra.
De aici, materialul va fi preluat de specialiştii laboratoarelor de conservare şi restaurare,
care le vor supune unor procese fizico-chimice, conform normelor de conservare şi restaurare.
Toate aceste operaţiuni se vor desfăşura numai după ce va fi înştiinţată Direcţia pentru
Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Judeţean Caraș-Severin.

8. METODOLOGIE PENTRU FAZA POST-CERCETARE

Materialul arheologic colectat dintr-un sit după încheierea unui șantier arheologic se
studiază în amănunt pentru a obține un maxim de date.
Inventarierea se va realiza conform normelor emise de către Ministerul Finanţelor
Publice şi a Ministerului Culturii şi Cultelor, în registre special concepute în acest scop care vor

8
cuprinde: numărul curent al piesei, număr de inventar, denumirea obiectului, locul de păstrare,
data inventarierii şi alte date specifice (condiţiile descoperirii, locul de provenienţă). Va fi
realizată şi evidenţa informatizată a materialelor arheologice, conform programului DOCPAT.
După inventariere, piesele vor fi păstate într-un depozit cu mediu adecvat, în recipiente
etichetate.
Post săpătură se va realiza, în termen cât mai scurt, documentaţia specifică (se vor
prelucra informaţiile obţinute în timpul cercetării pe teren: fotografii, alte înregistrări digitale,
planuri, jurnale de săpătură etc). Informaţiile prelucrate vor constitui arhiva (scrisă şi digitală) a
sitului.

9. PROBLEME LEGISLATIVE

Având în vedere zona în care se cunosc numeroase descoperiri arheologice, investigația


sistematică are ca obiectiv cercetarea patrimoniului arheologic, al unor monumente sau părţi de
monumente şi a informaţiei istorice aferente acesteia, aşa cum este prevăzut în Legea 182/2001,
art.1, pct. 2 şi art 3, pct. 1a şi pct. 1b, cu completările ulterioare, precum şi a monumentelor aşa
cum sunt definite prin Legea 422/2001, art.1, pct. 2 şi Legea 462/2003, art. 6, cu completările
ulterioare.
Pentru realizarea lucrărilor arheologice se va ţine cont de OMCC 392/2004 şi 2518/2007.

10. DREPTURI INTELECTUALE

Drepturile intelectuale asupra proiectului şi a asupra rezultatelor acestuia aparţin în


exclusivitate instituţiilor partenere, semnatare a protocolului de colaborare şi arheologilor
participanţi la proiectul de cercetare.

11. LOCALIZAREA ARHIVEI

Arhiva rezultată în urma evaluării ştiinţifice a proiectului (sub formă scrisă şi digitală) va
fi păstrată în cadrul Universității de Vest din Timișoara, în calitate de instituție organizatoare.
Fiecare dintre instituţiile partenere vor primi spre păstrare câte o copie a acestor documente.
Fiecare membru al colectivului de cercetare va deține câte o copie a documentației.
Datele cuprinse în cadrul acesteia fac obiectul dreptului de autor, motiv pentru ele sunt
accesibile membrilor colectivului de cercetare. Alte persoane pot avea acces la datele înregistrate
în cadrul arhivei, însă nu le vor putea face publice verbal sau în scris, şi nu le vor putea
reproduce în întregime sau parţial, decât cu acordul scris al membrilor colectivului de cercetare.

12. PUBLICAREA ŞI DISEMINAREA RAPORTULUI

9
Descoperirile vor face obiectul publicării, sub formă de rapoarte anuale de cercetare
în ,,Revista Tibiscum”, publicaţie cu largă circulaţie, editată de Muzeul din Caransebes, prin
intermediul căreia se vor face cunoscute descoperirile. Autorii se angajează să redacteze şi să
publice pe larg rezultatele cercetărilor în reviste de specialitate şi printr-un studiu monografic, pe
măsura prelucrării științifice a materialelor arheologice descoperite şi a înregistrărilor grafice,
fotografice etc.

13.CALENDARUL PROIECTULUI

Pentru îndeplinirea obiectivelor asumate, ne propunem să desfăşurăm, cercetările pe


percursul unei singure campanii, precedate de cercetare noninvazivă:

 Amplasarea și cercetarea secțiunilor S1, S2 … S8;


 Ceretări în teren;
 Prelucrarea primară a materialului arheologic ;
 Intocmirea bazei de date a sitului;

Cercetarea noninvazivă: va fi aplicată metoda magnetometrică și cercetarea cu ajutorul


detectorului de metale, 5 zile în teren și 7 zile în birou.

14. PERSONALUL UTILIZAT

Personalul utilizat în cadrul proiectului va fi unul specializat: opt arheologi înscriși în


Registrul Arheologilor din România, din cadrul Muzeului din Caransebes și a Universității de
Vest. Colaborarea dintre cele două instituții se va face pe bază de protocol de colaborare încheiat
în scris.
Dintre aceștia cel puțin unul va fi un arheolog expert iar ca membrii în colectivul de
cercetare vor fi cel puțin: trei arheologi specialisti și patru arheologi debutanți, care vor fi
prezenți pe teren pe toată perioada desfășurării cercetărilor.
Săpătura manuală va fi realizată cu personal necalificat, compus din studenți și voluntari.

14. PROTECŢIA ȘI SIGURANȚA MUNCII

Este obligatorie efectuarea instructajului general de protecţie a muncii la începerea


lucrului, pentru întreg personalul care participă la lucrări, deoarece îşi schimbă locul în care se
desfășoară munca, în conformitate cu art. 20 din legea 319/2006. Acesta se va desfăşra pe
parcursul a 8 ore lucrătoare conform Normelor metodologice de aplicare a legii 319/2006, art. 87
(2). Pentru instructajul general se vor prelucrate normele cuprinse în normele interne ale MCDR,
I.P. 01/2007. Instructajul general va fi efectuat de către lucrătorul desemnat din cadrul Muzeului
Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

10
Instructajul la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă
(responsabilul științific) pentru toţi muncitorii de pe şantier. Va cuprinde măsurile de protecţie a
muncii care trebuiesc respectate pe parcursul desfăşurării activităţii, luându-se în considerare
condiţiile specifice ale locului de muncă, pe toată durata desfăşurării activităţii, şi vor fi instruiţi
în conformitate cu normele din IP 02/2007şi a H.G. nr 300/2006.
Lucrătorii sunt obligaţi să poarte echipament individual de protecţie, adecvat, conform
Normativului - cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie, emis prin
Ordinul 225/95 al Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale.
Este obligatorie efectuarea instructajului de protecţia muncii şi utilizarea echipamentului
de protecţie, datorită gradului ridicat de periculozitate a muncii (pericol de prăbuşire a malurilor
la adâncimi mari, lovire accidentală cu uneltele, etc.).

15. PROCEDURA DE MONITORIZARE A PROIECTULUI

Lucrările pentru cercetarea arheologică vor trebui să fie monitorizate de către inspectorii
angajaţi de muzeul Caransebes, atestaţi de ministerul Culturii şi Cultelor conform prevederilor în
vigoare.
Condiţiile de monitorizare vor fi stabilite la începutul lucrărilor, contractual, de comun
acord între părţile contractante. Monitorizarea trebuie agreată de toate părţile şi modalităţile
concrete de lucru vor fi stabilite în scris, de comun acord.
Redactarea şi pregătirea pentru publicare a Raportului de săpătură arheologică sistematică
intră în responsabilitatea arheologilor participanţi la desfăşurarea proiectului.
O copie a raportului, pe suport de hârtie, va fi va fi trimisă muzeului Caransebes, iar o
alta, se va păstra în Arhiva sitului.

Bibliografie

 Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994.


 Doina Benea, Castrul roman de la Tibiscum, Ed. ArtPress, Timișoara, 2018.
 Adrian Cîntar, Topografia anticului Tibiscum, Ed. Jatepress, Szeged, 2013.
 Dorel Micle, https://tibiscum.uvt.ro
 Timoc, Călin, Un document inedit referitor la cercetările arheologice de la Tibiscum-Jupa
din perioada interbelică, în “Patrimonium Banaticum” I, Timişoara 2002.
 Timoc, Călin, Despre activitatea arheologică de la Tibiscum (Jupa) a părintelui Ioan
Boroş, în “Societatea şi civilizaţie în Banatul istoric”, Timişoara 2003.
 Izvoare privind istoria României II; Revista Pontica 8 – Andrei Aricescu – Drumul
militar de la Noviodunum la Callatis în lumina itinerariilor antice.

11
ILUSTRAȚII

Pl. I. Amplasarea echipelor de cercetare pe suprafața castrului roman

12
Pl. II. Planul localitatii Jupa cu pozitionarea castrului, vicus-ului si orasului antic
Tibiscum

13