De Ce Trebuie Condamnat Comunismul

DE CE TREBUIE CONDAMNAT
COMUNISMUL
ANUARUL INSTITUTULUI DE INVESTIGARE A CRIMELOR

COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA
Volumul I, 2006
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România
Preºedinte: Marius Oprea
Director General: Stejãrel Olaru
www.crimelecomunismului.ro
www.polirom.ro
© 2006 by Editura POLIROM
Editura POLIROM
Iaºi, B-dul Carol I, nr. 4, P.O. BOX 266, 700506
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu, nr. 6, et. 7, ap. 33; O.P. 37, P.O. BOX 1-728,
030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României:
INSTITUTUL DE INVESTIGARE A CRIMELOR COMUNISMULUI ÎN

ROMÂNIA (Bucureºti)
De ce trebuie condamnat comunismul / Institutul de Investigare a
Comunismului în România Iaºi: Polirom, 2006
ISSN 1842-5771
Printed in ROMANIA
ANUARUL
INSTITUTULUI DE INVESTIGARE A CRIMELOR
COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA
COMITETUL IICCR
Marius Oprea (Preºedinte), Stejãrel Olaru (Director General),
Lucia Hossu-Longin (Secretar General)
CONSILIUL DIRECTOR
Petre Bãcanu, Elvira Ruxandra Simona ªtefana Bianu, Doina Cornea,
Dennis Deletant, Constantin Ticu-Dumitrescu, Radu Filipescu, Radu
Ioanid, Gabriel Liiceanu, Marius Oprea, Cristian Pârvulescu,
Andrei Pleºu
COLEGIUL EDITORIAL
Marius Oprea, Cosmin Budeancã, Sorin Cucerai,
Andrei Muraru, Raluca Grosescu
TEHNOREDACTARE
Cristina Bordaº
Adresa: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România,

str. Matei Voievod, nr. 18, sector 2, Bucureºti, 021445
Telefon: 021.252.75.56; 021.252.75.57
e.mail: offce@iiccr.ro
www.crimelecomunismului.ro
SUMAR
Marius Oprea, Argument ...................................................................................................... 7
Stejãrel Olaru, Despre Institutul de Investigare a Crimelor
Comunismului în România .................................................................................................... 9
IN MEMORIAM
In memoriam Ioan Gavrilã Ogoranu .................................................................................. 15
Clara Mareº, In memoriam Virgil Ierunca .......................................................................... 19
DECONSTRUCÞIA SISTEMULUI REPRESIV COMUNIST

Larisa Muºat, Terorismul de Stat în România comunistã ................................................... 25
Cristina Roman, Bazele legislative ale represiunii comuniste în România ........................ 65
Marius Oprea, O privire în interiorul aparatului de securitate ......................................... 83
Raluca Grosescu, Fizionomia Nomenclaturii ................................................................... 109
Andrei Muraru, Secþia de Cadre ca instrument de verificare
ºi control în interiorul Partidului Comunist ...................................................................... 141
DIMENSIUNI ALE INFERNULUI TOTALITAR

Marius Stan, Despre tragedia impunerii omului nou.
Fenomenul Piteºti............................................................................................................. 165
Dumitru Lãcãtuºu, Vasile Ciolpan: Profilul unui torþionar .............................................. 185
Clara Mareº, Represiunea Securitãþii împotriva scriitorilor
în anii 1986 1988 .......................................................................................................... 201
Lucia Hossu Longin, Drama bisericii Greco-Catolice:
O eternitate de teroare ...................................................................................................... 215
COMUNIªTI ÎN POSTCOMUNISM
Raluca Grosescu, Conversia elitelor comuniste din România
în perioada de tranziþie: 1989-2000 ................................................................................. 229
Mihai Burcea, Mihai Bumbeº, Lustrabilii ........................................................................ 255
ÎN SPRIJINUL VICTIMELOR COMUNISMULUI

În sprijinul victimelor comunismului: Scrisori cãtre IICCR ............................................ 299
Marius OPREA
Preºedinte al IICCR
Argument
Suferinþa nu se poate cuantifica pentru ea nu existã unitate de mãsurã, ci doar urme:

în suflete, pe trupuri ºi în morminte.
Nu existã îndoialã, pentru majoritatea românilor, cã regimul comunist a provocat
suferinþã. Un semn al ei (cãci aceasta rãmîne dealtfel imposibil de reconsituit în
întregime ºi uneori greu de imaginat) este ceea ce se vede pe coperta cãrþii de faþã.
Undeva, între pãdurile de la sud-est de Braºov, spre poalele munþilor Ciucaº, se aflã
instituþionalizaþi copii autiºti. În primii ani de dupã 1989, cîþiva profesori cu suflet,
care lucrau la ºcoala ajutãtoare de aici, într-o primã încercare curajoasã de a-i
scoate din izolarea în care îi aruncase pînã nu demult regimul comunist (cãci, în
genere, societatea socialistã multilateral dezvoltatã milita ºi acþiona împotriva rebu-
turilor chiar ºi atunci cînd era vorba de oameni, toþi cei cu dizabilitãþi cronice fiind
ascunºi de ochii lumii), au organizat o expoziþie stranie. Am vãzut atunci picturi ºi
statuete, toate de o forþã rar întîlnitã, ale acestor copii ai unui Dumnezeu mai mic.
Printre ele, cea care vã priveºte din aceastã carte. Am ales-o sã ilustreze toate
volumele seriei De ce trebuie condamnat comunismul aºa cum este intitulat anuarul
Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, în amintirea tuturor
destinelor irosite din voia unui regim în care dispreþul faþã de om, abuzul ºi crima au
fost liberul arbitru. Mica statuetã de lut e o întrebare mutã, cu gãvanele goale ale
suferinþei îndreptate dinspre trecut spre noi, spre tine, cititorule, ºi deopotrivã spre
cerul acestei lumi.
Încercãm din tot sufletul ºi cu toate puterile noastre sã dãm, de acum încolo,
rãspunsuri acestei întrebãri.
Stejãrel OLARU
Director General al IICCR
Despre Institutul de Investigare a Crimelor

Comunismului în România
Dacã nu acceptãm aceste investigaþii asupra crimelor

ºi asupra celor care au suferit ºi cum au suferit
pentru adevãr ºi pentru dreptate, suntem
sau vom deveni o naþiune în prãbuºire
(Doina Cornea)
Cum ar fi arãtat astãzi scena politicã din România dacã înfiinþarea Consiliului pentru
Studierea Arhivelor Securitãþii (CNSAS) ar fi avut loc în anul 1990, nu în 1999, cum
s-a întâmplat? Credeþi cã cei mai mulþi dintre cei care au ocupat fotoliile parlamentare
sau ministeriale în toþi aceºti ani ar mai fi avut parte de o astfel de demnitate dacã,
imediat dupã cãderea regimului comunist, în România exista o lege a lustraþiei?
Întrebãri retorice, care se repetã constant în dezbaterile publice referitoare la tranziþia
de la comunism la democraþie. De fiecare datã, rãspunsul este acelaºi: astfel de mãsuri
punitive, în acelaºi timp reparatorii, nu au fost luate pentru cã a lipsit voinþa politicã.
Instituþiile ºi legislaþia pe care le aminteam au fost create doar parþial ºi destul de
târziu, astfel încât efectul lor sã fie minim. Cu excepþia cuplului Ceauºescu ºi a câtorva
membri de partid apropiaþi lui, nimeni altcineva nu trebuia sã plãteascã.
Aºadar, cu toate eforturile depuse de societatea civilã, care au mers de la demonstra-
þiile de stradã de la începutul anului 1990 pânã la dezbaterile uºor livreºti din anii ce
au urmat, scena politicã s-a opus permanent lustraþiei. Tot politicienii au modificat
pânã la schilodire legea CNSAS-ului, astfel încât arhiva Securitãþii sã nu poatã fi
studiatã în întregime, iar ofiþerii de securitate sã fie protejaþi, ºi au þinut ascunsã arhiva
regimului comunist de ochii cercetãtorilor.
Într-un context politic ce s-a schimbat începând cu anul 2005, printr-o Hotãrâre de
Guvern, s-a înfiinþat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România
(IICCR). Având loc la 16 ani de la evenimentele din decembrie 1989, s-ar putea spune
cã evenimentul s-a petrecut destul de târziu, dar nu prea târziu. Într-un fel, înfiinþarea
IICCR a constituit bulgãrele de zãpadã care, prin rostogolire, a dus dezbaterea mai
departe. Legea CNSAS s-a modificat ºi completat, ceea ce a dus la transferul întregii
10 STEJÃREL OLARU
arhive a Securitãþii cãtre aceastã instituþie. Mai mult, în prezent, legea suferã o nouã
modificare: renunþarea la sintagma de poliþie politicã ºi posibilitatea CNSAS-ului
de a publica numele ofiþerilor de securitate. S-a finalizat un proiect de lege referitor la
accesul liber al cercetãtorilor în arhiva regimului comunist, renunþându-se la orice
restricþie. Profitând de acelaºi context, s-a înfiinþat ºi Comisia prezidenþialã pentru
analiza dictaturii comuniste din România. La toate acestea au participat, într-un fel sau
altul, membrii Consiliului IICCR sau cei ai Comitetului director, constatându-se cã,
din acest moment, vina stagnãrii procesului nu mai poate fi pusã pe lipsa de voinþã
politicã, ci doar pe încrâncenarea câtorva persoane care încã mai cred în ocultarea
trecutului recent al României.
Aºadar, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, autoritate
guvernamentalã, are obligaþia, alãturi de alte instituþii ale statului, sã aducã la luminã
crimele ºi abuzurile comunismului. Este vorba despre un institut specializat în adunarea
dovezilor care sã probeze natura criminalã a regimului comunist, sub toate aspectele
sale. În plus, elaborarea unor programe educaþionale, având ca tematicã prezentarea
totalitarismului comunist, era absolut necesarã, iar IICCR ºi-a propus sã se implice în
acest proces. De altfel, misiunea Institutului este precizatã foarte clar în Hotãrârea de
Guvern privind înfiinþarea sa: investigarea ºtiinþificã ºi identificarea crimelor, abu-
zurilor ºi încãlcãrilor drepturilor omului pe întreaga duratã a regimului comunist în
România, precum ºi sesizarea organelor în drept în acele cazuri în care sunt depistate
situaþii de încãlcare a legii.
Pentru a-ºi îndeplini misiunea, Institutul a încheiat un protocol cu Administraþia
Naþionalã a Penitenciarelor (ANP) în baza cãruia cercetãtorii au acces în arhiva
sistemului penitenciar. În curs de redactare este un protocol cu Asociaþia Foºtilor
Deþinuþi Politici din România, urmãrindu-se arhivarea mãrturiilor victimelor sistemului
concentraþionar comunist ºi elaborarea unor studii ºi volume de istorie oralã.
Prima acþiune pe teren iniþiatã de IICCR a fost efectuarea unui sondaj arheologic,
în perioada 19-21 iulie 2006, în Sighetu-Marmaþiei, în locul cunoscut sub denumirea
de Cimitirul sãracilor. ªantierul arheologic a fost deschis în parteneriat cu Fundaþia
Academia Civicã Memorialul Victimelor Comunismului ºi al Rezistenþei. Scopul a
fost acela de a analiza ºi verifica, cu ajutorul instrumentelor ºi metodelor specifice
arheologiei, dacã în acel cimitir de la marginea Sighetului se gãsesc îngropate rã-
mãºiþele pãmânteºti ale unor foºti deþinuþi politici, în special oameni politici din
perioada interbelicã, încarceraþi ºi apoi decedaþi în penitenciarul de la Sighet. Astfel,
Institutul a deschis o nouã direcþie de cercetare arheologia contemporanã, aplicatã
pentru prima datã în România postdecembristã la nivel instituþional. Acþiunile de acest
fel urmãresc sã producã dovezi materiale, care sã probeze regimul concentraþionar
criminal din România comunistã, ca ºi condiþiile de exterminare fizicã a celor închiºi
pe criterii politice, etnice ºi religioase. La sãpãturi au participat, pe lângã experþi ºi
membrii ai conducerii Institutului ºi ai Memorialului, o serie de specialiºti de la
Parchetul Militar Cluj. În anul urmãtor, investigaþiile de acest tip vor fi continuate.
Rezultatele descoperirilor vor fi sintetizate în urmãtorul raport al IICCR sau vor
constitui un volum distinct, în mãsura în care cercetãrile de la faþa locului vor impune
acest lucru.
DESPRE INSTITUTUL DE INVESTIGARE A CRIMELOR COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA 11
În a doua jumãtate a anului 2006, au fost iniþiate trei mari proiecte cu termen de
finalizare 2007. Astfel, Comitetul Director al IICCR a validat iniþierea a trei volume
importante care vor trata, sub diferite aspecte, sistemul concentraþionar al României
comuniste. Istoricul sistemului penitenciar din România îºi propune sã prezinte toate
unitãþile penitenciar din timpul regimului comunist. Pe baza documentelor de arhivã,
dar ºi graþie literaturii de specialitate, memorialisticii vaste ºi mãrturiilor orale,
Institutul va întocmi primul istoric de acest fel. Unitãþile sistemului penitenciar vor fi
descrise în ordine alfabeticã, iar consistenþa materialului variazã în funcþie de impor-
tanþa închisorii ºi de informaþiile obþinute. Un alt instrument de lucru, Dicþionarul
comandanþilor de penitenciare, îºi propune sã sintetizeze informaþiile existente în
dosarele de cadre ale conducãtorilor închisorilor din România comunistã. Studiul,
bazat pe un volum uriaº de informaþie, va aduce la luminã biografiile celor mai temuþi
comandanþi ºi va încerca construirea unui profil al acestor torþionari. Un protocol
încheiat cu Asociaþia Foºtilor Deþinuþi Politici din România va sta la baza unui alt
volum, care se va fi publicat în anul 2007. Interviurile cu foºti deþinuþi politici din
timpul regimului comunist vor aduce la luminã cele mai crunte zile din viaþa deþinuþilor,
cele mai negre amintiri din închisoare. Ziua de detenþie care nu se uitã este un volum
de mãrturii care va aminti de chinurile ºi torturile îndurate de deþinuþii politici din
timpul regimului comunist.
Lucia Hossu Longin, Secretarul General al IICCR, a decis sã editeze celebrul serial
de televiziune care, din 1991, a arãtat lumii întregi ororile ºi abuzurile regimului
comunist. Memorialul durerii O istorie care nu se învaþã la ºcoalã va deveni
disponibil, în scurt timp, atât în format electronic, pe DVD, cât ºi într-o serie de
volume. Cele 120 de episoade ale memorialului, apreciate în þarã ºi în strãinãtate,
trateazã momente importante ale spaþiului concentraþionar românesc, cuprinzând inter-
viuri celebre ºi imagini de arhivã.
Pe lângã proiectele comune ale Institutului, experþii Direcþiei Generale Investigaþii
deruleazã propriile proiecte, continuãri ale unor preocupãri mai vechi sau rezultate ale
unor cercetãri preliminare în arhive. Astfel, cei mai mulþi dintre aceºtia continuã
investigaþiile pe fondurile Arhivelor Naþionale Istorice Centrale ºi în Direcþiile
Judeþene ale Arhivelor Naþionale, pe diferite teme: Secþia de cadre a CC al PMR/
P.C.R. , nomenclatura CC al PMR/P.C.R. , procesele spectacol în timpul regimului
Dej, justiþia de tranziþie în România postcomunistã, represiunea împotriva scriitorilor,
întreprinderea de comerþ exterior Dunãrea, educaþia comunistã ºi formarea Omului
Nou, munca forþatã (MapN, DGSM, ªantierele Tineretului) în România comunistã sau
deciziile Biroului Politic. Aceste proiecte individuale vor fi concretizate, în cursul
anului 2007, în volume distincte sau în cadrul rapoartelor IICCR.
Unul dintre cele mai importante proiecte ale Institutului de Investigare a Crimelor
Comunismului în România este transformarea fostei închisori Jilava (Fortul 13) în
Muzeul Memorial Jilava, muzeu al victimelor ºi represiunii comuniste în România.
Parteneri în acest proiect îndrãzneþ sunt Asociaþia Foºtilor Deþinuþi Politici din
România, Fundaþia Culturalã Memoria, Fundaþia Academia Civicã ºi Grupul Pentru
Dialog Social. Iniþiatorii acestui proiect, semnatari ai unui protocol la sfârºitul lunii
octombrie, aºteaptã doar ca deþinãtorul de drept al clãdirii Ministerul Justiþiei sã
12 STEJÃREL OLARU
dea în administrarea Institutului imobilul. Muzeul va fi renovat, dotat ºi amenajat dupã

ultimele standarde în materie de arhitecturã interioarã/exterioarã ºi design muzeal din
fondurile Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România. Noul
edificiu de la marginea Capitalei va aduna date, mãrturii, documente, obiecte, înre-
gistrãri audio/video ºi fotografii privind represiunea comunistã în România. De ase-
menea, instituþiile ºi organizaþiile partenere vor depune toate eforturile pentru a
organiza dezbateri ºi acþiuni media pentru popularizarea Muzeului ºi creºterea gradului
de interes al publicului privind represiunea comunistã în România.
Anul 2006 a fost pentru IICCR unul plin de neprevãzut. Dincolo de problemele
instituþionale cu care ne-am confruntat, de la primirea bugetului dupã patru luni de la
înfiinþare, la renovarea sediului ºi dificultãþile de ordin logistic (angajãrile s-au fãcut,
din diferite motive, abia în mai 2006), experþii Institutului au avut de înfruntat ºi
ostilitatea unora dintre structurile deþinãtoare de arhive. Cu toate acestea, IICCR a
reuºit sã demareze o serie de proiecte care, sperãm, vor avea un impact important în
istoriografia româneascã.
IN MEMORIAM
In memoriam Ion Gavrilã Ogoranu
Se spune adesea cã în România nu a existat disidenþã anticomunistã. Cel puþin, nu de

talia disidenþelor cehoslovace, ungare sau poloneze. Odatã asumatã aceastã sentinþã,
categoria istoriei particulare a lui Oswald Spengler devine axiomaticã. Se fac cate-
gorii abstracte, se introduc diferenþe specifice. Dar aceasta este o tendinþã anti-raþio-
nalistã care eludeazã legile obiectivitãþii. Ion Gavrilã Ogoranu trebuie sã fie doar o
paradigmã asumatã a principiului universal reacþie-contrareacþie. De fapt, pe linia de
tensiune dintre adevãrul obiectiv ºi cel construit pe criterii ideologice se aflã ºi
biografia celui care, în vârstã de 83 de ani, avea sã ne pãrãseascã pe data de 1 mai
2006. Ogoranu sfideazã etichetele care ni se impun aprioric.
Ion Gavrilã Ogoranu, principial ºi altruist, a îndrãznit sã-ºi dedice existenþa unei
singure cauze: lupta armatã, înverºunatã, inconºtientã pentru mulþi, împotriva crimi-
nalului regim comunist. ªef al partizanilor din Munþii Fãgãraº, a fost condamnat la
moarte, în contumacie, în 1951, de Tribunalul Militar din oraºul Stalin (Braºov) ºi
apoi, printr-o aberaþie metafizicã a sistemului judiciar comunist, la 15 ani de muncã
silnicã, în 1959. Singur, cu propriile-i mori don quijote-ºti, Ion Gavrilã a reuºit sã se
ascundã de Securitate pânã în anul 1976, rezistând inclusiv trãdãrii care a dus la
executarea camarazilor sãi în 1957. Capturat de organele de Securitate în urma unei
trãdãri, a fost anchetat ºase luni, fiind eliberat la intervenþia preºedintelui american
Richard Nixon ºi beneficiind ºi de prescrierea faptelor sale.
Dupã 1989, Ion Gavrilã s-a dedicat datoriei de a mãrturisi despre rãul comunist.
Din povestea vieþii sale, Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, dorim sã reproducem
aici un pasaj despre oamenii care l-au ajutat sã supravieþuiascã în anii de clandes-
tinitate.
Ion Gavrilã Ogoranu

Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc
Oamenii de la capãtul grajdului
Nu vreau sã închei aceste episoade de viaþã liberã fãrã sã scriu câteva vorbe
despre oamenii în mijlocul cãrora am trãit vreme de 11 ani, despre aceºti fraþi ai mei
16 IN MEMORIAM IOAN GAVRILÃ OGORANU
ºi ai dumneavoastrã, pe care i-am privit cu înþelegere, alteori cu mânie, cu dragoste

uneori, dar niciodatã cu indiferenþã. Pentru cã, ori ne va place, ori nu, cu voia sau
fãrã voia cuiva, ei vor avea cuvântul în viitorul acestei þãri. E vorba de muncitorii
I.A.S.-urilor, proletarii agricoli. Am trãit în mijlocul lor ºi în bunã parte ca ei. În
localitãþile unde se aflau ei, e numãrul cel mai mare de copii. Ei vor moºteni þara, care
va fi aºa cum sunt ei.
Cine sunt aceºtia? Oameni cu copii mulþi, fugiþi de foame din satele lor, sau
dimpotrivã, oameni fãrã familie, bãrbaþi fugiþi sã nu plãteascã pensie alimentarã,
femei cu copii fãrã tatã, foºti puºcãriaºi, ºi, cu siguranþã, viitori puºcãriaºi, oameni
fãrã cãpãtâi, fete ºi femei dornice de aventuri, vicioºi ce-ºi îneacã viaþa în alcool ºi
tutun, analfabeþi ºi sãraci cu duhul, sau alþii cu prea multã carte (de ex, un fost
profesor ºi un fost procuror), nechibzuiþi ce beau într-o searã ce câºtigã într-o lunã,
negândiþi la ziua de mâine, ce nu au ºi nu vor avea casã sau altã avere decât ce au pe
ei, oameni fãrã rãdãcini, gata sã plece oriunde, hoþi pãrându-le rãu nu de ce au furat,
ci de ce au lãsat, locuind la capãtul grajdului I.A.S.-ului sau C.A.P.-ului sau în blocuri
aduse repede la nivelul grajdurilor, plini de pãduchi ºi de alte podoabe, trãind într-o
lume aparte, priviþi de locuitorii satelor ºi oraºelor ca o paria, cu care nu au de-a
face decât cumpãrându-le pe nimic produsele furate, certându-se veºnic între ei,
bãtându-se, înºelându-se. Cu biserica ºi cu preotul nu au de-a face decât la botez ºi
când mor. Sunt de toate neamurile: români, saºi, þigani, maghiari ºi foarte mulþi fãrã
nici o naþionalitate; din toate colþurile þãrii ºi veniþi pe lume în condiþii cu totul
întâmplãtoare.
ªi uneori sunt în stare de un neaºteptat spirit de solidaritate ºi de milã creºtinã. Mi-
aduc aminte de un caz. Era ziua de Crãciun. Ningea cu ger ºi în faþa biroului unde
eram ofiþer de serviciu, ca în fiecare an de Crãciun, femeile mulgãtoare au adus o
tânãrã cu un copil de mânã, amândoi numai în ciorapi, cu faþa plinã de vânãtãi ºi cu
hainele spintecate. Erau de prin Moldova. O adusese unul sã trãiascã cu ea, dar
mama acestuia o aruncase în starea în care se gãsea, luându-i ºi hainele pe care le
avea. Femeile îmi cereau sã o angajez ºi sã-i dau o camerã în care sã locuiascã, în
blocul I.A.S. I-am dat, promiþându-i cã, dupã ce voi termina cu lucrul, mã voi ocupa
sã se instaleze în camerã. Seara, când m-am dus la bloc, femeia era aranjatã în
locuinþã, focul ardea cu lemne furate de la I.A.S., pe sobã fierbea lapte, tot de la
fermã, pe pat copilul dormea acoperit cu fel de fel de zdrenþe cãpãtate în dar. ªi grija
pentru ea au avut-o în continuare pânã în primãvarã, când femeia a plecat cu unul în
lume.
ªi totuºi, în mocirla asta, m-a impresionat dorinþa de puritate a unora dintre ei.
Un tractorist a gãsit un balot de lânã toarsã pe ºosea ºi a umblat zile pânã l-a gãsit
pe pãgubaº. Un mulgãtor a gãsit la cârciumã o poºetã cu mai mulþi bani decât câºtiga
el într-un an ºi i-a dat-o pãgubaºei fãrã sã vrea sã primeascã altceva decât plata unei
sticle de bere. O tânãrã nevastã în timp ce pãzea vacile, citea poezii de Ana Blandiana.
În ramã, acasã, îngãlbenitã, la loc de cinste, se afla o diplomã ce dovedea cã a fost
elevã premiantã. Orfanã, se mãritase ºi ea cu cine a luat-o. Avea cinci copii ºi muncea
zi de zi la vaci ºi era bãtutã tot zi de zi de un bãrbat ce bea tot ce câºtiga ºi el ºi ea.
IN MEMORIAM IOAN GAVRILÃ OGORANU 17
O fetiþã din zecile de copii din bloc s-a întors acasã la sfârºitul anului ºcolar cu
coroniþa de flori pe cap ca premiantã. Dar au nãvãlit copiii din ºatrã, i-au smuls-o ºi
i-au risipit florile, aruncându-le în noroi. O fatã din vecini, ce crescuse sub privirile
mele, terminase ºcoala generalã, se cãsãtorea ºi m-a invitat la nuntã. Cu pãrere de
rãu, nu puteam merge din pricina unei înmormântãri. A trimis-o pe mama ei ºi m-a
chemat. Se îmbrãcase mireasã ºi þinuse neapãrat s-o vãd în aceastã ipostazã. M-au
impresionat vorbele ei:
- Sunt mireasã adevãratã, nene Gavrilã! ªi la suflet ºi la trup.
-I-am urat mult noroc, dar m-am întors tare necãjit, ºtiind sigur cã acela cu care
se cãsãtorea, aºa cum îl vedeam, o va alunga cu un copil în braþe, lucru ce s-a
întâmplat chiar mai repede decât am cobit eu. Peste doi ani, mai mergând o datã în
Miercurea, am reîntâlnit-o pe fosta mireasã, îmbrãcatã ºi vopsitã þipãtor, la braþ cu o
veche meserie, cãreia lumea îi zicea sida, în drum spre parcare, la turci. ªi nu s-a
ruºinat cu nimic întâlnindu-mi privirea. Totul i se pãrea foarte firesc. E atât de greu sã
se evadeze din acest infern moral ce se gãseºte aproape în toate capetele de sat din
þara noastrã.
În mijlocul lor am trãit 11 ani, cãci aici mi s-a dat o locuinþã ºi un rost. Îi întâlneam
zi de zi, ceas de ceas, îi împrumutam, îi ajutam pe copiii care-mi inundau curtea, îi
certam, îi împãcam. Am încercat sã-i conving sã-ºi cultive grãdina din faþa casei cu
legume, dându-le ºi seminþe ºi rãsaduri ºi exemplu, dar n-am prea reuºit.
Cred cã þineau la mine. Îmi povesteau necazurile lor, îmi cereau ajutorul, mã
chemau când se îmbolnãvea vreun copil ºi nu se fereau de mine când mai piºcau câte
ceva de la fermã. De câteva ori m-au ºi furat ºi m-a înduioºat indignarea cu care au
primit evenimentul:
- Cum, sã fure tocmai de la dumneavoastrã? Nu erau destui de la care sã fure?
Când erau cãutaþi de miliþie, îmi bãteau noaptea în geam rugîndu-mã sã le împrumut
bani sã-ºi cumpere bilet de tren ca sã fugã în alt capãt de þarã:
- Te prind ºi acolo ãºtia!
- Pânã sã mã prindã trec vreo câteva luni bune ºi pânã atunci dã Ceauºescu un
decret de graþiere ºi am scãpat.
Ce s-ar întâmpla cu aceºti oameni dacã se vor desfiinþa I.A.S.-urile? Pentru cã
aceºtia niciodatã nu vor deveni þãrani. Scoºi în lume fãrã un loc de muncã, ar fi un
pericol pentru þarã. ªi nu sunt puþini! E vorba de sute de mii de oameni. ªi e vorba de
mulþi, foarte mulþi copii. ªi aceºti copii vor fi viitorul României, cu voia sau fãrã voia
cuiva. Cãci cei 100 de proletari de la capãtul grajdului au mai mulþi copii decât
câteva mii de locuitori din sat. ªi peste 10-20 de ani, aceºtia vor fi România.
În lumea aºa-zis liberã a post-comunismului, Ion Gavrilã Ogoranu a fost încã ºi mai
umilit. Legile în vigoare statueazã o sumã de 50 RON pe lunã, drept la pensie, pentru
fiecare an de detenþie acumulat în perioada comunistã. Comparaþia cu pensiile foºtilor
securiºti nici mãcar nu trebuie fãcutã. Umilinþa este profundã. Pe data de 6 martie
2006, soþia domnului Ogoranu Ana a înaintat uneia dintre miile de Comisii
postdecembriste o cerere prin care sã se recunoascã soþului sãu calitatea de luptãtor în
18 IN MEMORIAM IOAN GAVRILÃ OGORANU
rezistenþa anticomunistã. Comisia îndrituitã a respins cererea doamnei Ogoranu. Într-

un gest de fineþe interioarã ininteligibilã pentru mulþi, soþia a refuzat sã facã recurs.
Însã adevãrata aberaþie a democraþiei de tip shadow este aceea cã Ion Gavrilã
Ogoranu s-a înãlþat la empireu în calitate de infractor. În momentul de faþã, toþi foºtii
deþinuþi politici trec la cele veºnice cu cazier, încondeiaþi ca infractori în hârþogãriile
mizere ale unei legislaþii aberante. Existã prin urmare o nevoie acutã pentru o lege care
sã condamne comunismul ca sistem totalitar terorist, ºi, pe cale de consecinþã, o lege
care sã decreteze drept legitimã orice împotrivire la comunism. Astfel, domnul
Ogoranu ºi ceilalþi, ar fi absolviþi, fie ºi post-mortem, pentru exuberanþa cu care au
detestat inepþia sistemicã a comunismului. Cum poate fi crimã, pentru o societate
normalã, împotrivirea la crimã? Ceva trebuie schimbat cu siguranþã...
Un gest de maximã decenþã ar fi sã-i gravãm drept epitaf lui Ion Gavrilã Ogoranu
chiar propriile-i cuvinte: Cartea vieþii mele n-am scris-o eu, ci alþii. Eu am fãcut doar
câteva completãri. Pentru memoria unora ca Ogoranu ºi pentru rescrierea justã a
istoriei, Iminenþa înseamnã condamnarea de jure a comunismului. Nici mãcar brazii
nu se-ndoiesc de acest lucru...
Octombrie 2006
Clara MAREª
In memoriam Virgil Ierunca
Am citit cã domnul Ierunca a dorit ca la înmormântarea sa sã nu fie rostit nici un

cuvânt, oricare ar fi fost el ºi din partea oricui ar fi venit. Însã nu avem dreptul sã tãcem
ºi dupã funeralii. Mãcar din acest moment, fiecare dintre noi trebuie sã înþeleagã
natura angajamentului acestui intelectual în numele unei cauze juste, angajament pe
care ºi l-a asumat fãrã rezerve ºi fãrã regrete. Acest om, de la peste 2000 de km
distanþã, a vorbit, aproape 40 de ani, în numele românilor ºi pentru aceºtia atunci când
un regim opresiv îi aresta ºi punea în laþuri sau îi obliga la tãcere. Vorbele sale, muzica
cu care îºi ilustra cronicile erau tot atâtea momente de libertate pe care le dãruia
ascultãtorilor sãi de de departe.
Virgil Ierunca a devenit, din vocaþie sau din necesitate, avocatul celor mai nobile
cauze, fie cã s-au numit libertatea de expresie sau prezentarea integritãþii cãrþilor
ciuntite de cenzura comunistã. Virgil Ierunca îºi folosea verbul nu doar pentru recu-
perãri de texte sau de oameni din ghearele Securitãþii române, ci ºi pentru evidenþierea
ºi argumentarea compromisurile ºi a trãdãrile celor care trebuiau sã fie modele de
rezistenþã ºi sursã de speranþã pentru semenii lor, intelectualii. Virgil Ierunca credea cu
toatã tãria cã aceºtia aveau obligaþia sã se implice în treburile cetãþii, sã iasã în arena
publicã ºi sã protesteze la fiecare abuz, chiar cu preþul eºecului. Reuºita sau eºecul nu
erau scopul, însã onoarea verticalitãþii unor acþiuni de protest ar fi spãlat ruºinea
tãcerii, cu câteva excepþii, care doar confirmã aceastã teorie.
Virgil Ierunca s-a nãscut la 16 august 1920, în Lãdeºti, Vâlcea, fiind unicul fiu al
unui þãran înstãrit, ºi a decedat la 28 septembrie 2006 la Paris. Într-o enciclopedie am
gãsit urmãtoarea caracterizare: a fost critic literar, publicist ºi poet român. Însã,
cunoscându-i opera, aceastã frazã nu poate cuprinde multitudinea preocupãrilor ºi
direcþiilor în care personalitatea lui Virgil Ierunca s-a risipit de bunã voie ºi spre
folosul culturii române.
A debutat în ziaristicã, în 1939, la ziarul Timpul, unul dintre cele mai importante
cotidiane bucureºtene din acea vreme. Între 1940 ºi 1944 colaboreazã la principalele
reviste literare ºi la sãptãmânalul Vremea, cu o rubricã intitulatã Caiete franceze, în
care îi prezintã pe scriitorii francezi din rezistenþa împotriva ocupaþiei naziste.
20 CLARA MAREª
Unul dintre paradoxurile vieþii lui Virgil Ierunca a fost acela de a nu se afla
niciodatã, spiritual ºi fizic, în acelaºi loc. Student fiind, citea ºi scria doar despre viaþa
culturalã francezã, deºi trãia în România, iar dupã ce a plecat în exil, nu a pãrãsit nici
o clipã România.
În 1942, propria sa revistã literarã, Albatros, este suprimatã de cenzura antonescianã
pentru tendinþele ei democratice, iar revista Agora, fondatã, dupã al doilea rãzboi
mondial, împreunã cu Ion Caraion, este suprimatã imediat dupã primul numãr de
cenzura comunistã, din cauza unui articol al lui Titus ªtefãnescu-Priboi intitulat
Echinox, în care dãdea ca exemple de platitudine a gândirii scrierile lui Stalin.
Virgil Ierunca pãrãseºte þara în decembrie 1946, primind o bursã din partea guver-
nului francez, bursã care purta, în mod semnificativ, numele cunoscutului scriitor
anticomunist Arthur Koestler.
Din 1951 ºi pânã în 1974 a fost redactor al emisiunilor în limba românã ale
Radiodifuziunii franceze, lucrând în acelaºi timp la Centre national de la recherche
scientifique (CNRS), la secþia de filosofie ºi esteticã. De asemenea, în aceeaºi
perioadã, mai colaboreazã la douã emisiuni culturale ale postului de radio Europa
Liberã: Actualitatea Culturalã Româneascã ºi Povestea vorbei (Pagini uitate,
pagini cenzurate, pagini exilate).
În denunþarea dictaturii comuniste din România, Ierunca ia parte activã ca secretar
de redacþie al ziarului Uniunea Românã, editat la Paris de generalul Nicolae Rãdescu,
la care colaboreazã ºi Grigore Gafencu. Scrie numeroase articole în publicaþiile
româneºti din exil, în special în revista România, organul Comitetului Naþional Român
de la Washington, editat de Constantin Viºoianu.
Dupã stabilirea în Franþa, Virgil Ierunca nu a abandonat nici un moment cauza
româneascã, aceasta aflându-se permanent în preocupãrile sale. Considera cã e de
datoria lui ca limba românã sã fie scrisã ºi altfel decât de lemn, textele româneºti sã fie
tipãrite ºi altfel decât conform normelor cenzurii comuniste. Acesta este motivul pentru
care a redactat, în exil, o serie de reviste literare, ca Luceafãrul (1948-1949), al cãrei
director a fost Mircea Eliade, Caiete de dor (1951-1957), Fiinþã româneascã (1963-
1968), Ethos (care apare din anul 1973), multe dintre ele finanþate din banii sãi.
Gabriel Liiceanu scria cã Virgil Ierunca avea vehemenþa unei cauze înalte ºi cã
a pus la punct o tehnicã de a trage în þeapã, în cuvinte, pe cei care prostituau
cuvintele. (...) nu conta cine sau de ce distorsiona cuvintele, important era sã existe
cineva care sã le poatã rãzbuna. Rolul acesta de rãzbunãtor al cuvintelor suferinde ºi
l-a asumat Ierunca.(...). Rubrica sa intitulatã Antologia ruºinii prezentã în mai
multe publicaþii ale exilului, era aºteptatã cu sufletul la gurã de lumea literarã de la
Bucureºti, pentru cã se impusese ca o instanþã inflexibilã care judeca scriitorii români
compromiºi prin colaborarea cu regimul comunist.
În exil, a publicat mai multe lucrãri în limba românã din aceeaºi convingere fermã
cã aceasta nu mai era la ea acasã în România ºi cã cineva are obligaþia moralã sã o
apere, sã o perpetueze. În 1964 a scris Româneºte o confesiune a unui intelectual care
a trãit în exil tragedia comunismului înscãunat în România de Armata Roºie aºa cum
mãrturiseºte însuºi autorul în prefaþa la ediþia publicatã în 1990 la Bucureºti. În 1981
publicã volumul Piteºti care denunþã experienþa comunistã a terorii, folositã ca
IN MEMORIAM VIRGIL IERUNCA 21
instrument de distrugere psihicã a românilor încarceraþi. Aceastã din urmã lucrare a

fãcut o adevãratã carierã în strãinãtate reuºind sã punã în luminã natura profundã a
regimului comunist.
Din momentul acceptãrii colaborãrii la Europa liberã, Virgil Ierunca a devenit
apãrãtorul insistent a tot ceea ce era românesc, al limbii române mutilate în România,
al paginilor cenzurate, al oamenilor umiliþi ºi închiºi. Dintr-un studiou de radio pari-
zian, a încercat permanent sã ajungã la români, vorbindu-le despre adevãratele valori,
condamnând compromisul ºi oferindu-le modele dintre cei din jurul lor. Cum pentru
intelectualii români era greu sã se priveascã în oglinda pe care Virgil Ierunca le-o arãta
în mod necruþãtor, aceºtia comentau cã e uºor sã þii predici de la 2000 de km distanþã,
când Securitatea nu-þi poate bãtea la uºã oricând. Însã timpul a demonstrat cã teoria
aceasta nu e valabilã, faptele au demonstrat cã ºi acolo putea ajunge Securitatea.
Ofiþerul Bistran a fost trimis cu ordin precis sã-l asasineze pe Virgil Ierunca, iar crima
nu a fost împiedicatã decât de, presupunem noi, sila securistului (care a preferat sã se
predea statului francez decât sã-ºi îndeplineascã misiunea) faþã de un regim tot mai
aberant. Ironia face ca unul dintre ofiþerii care au anchetat-o pe doamna Bãlãcioiu-
Lovinescu sã se numeascã tot Bistran, Monica Lovinescu întrebându-se, într-unul
dintre volumele sale, dacã nu era unul ºi acelaºi sau dacã nu existã niºte dinastii de
securiºti la fel cum existã dinastii monarhice.
În ceea ce o priveºte pe Monica Lovinescu, Ceauºescu însuºi a ordonat anihilarea
ei, aceasta fiind bãtutã în mod bestial, în propria curte, de cãtre doi indivizi. Urmarea
acestor acþiuni de intimidare a fost cã cei doi soþi s-au încãpãþânat sã continue ceea ce
fãceau, cu atât mai mult cu cât aveau ºi confirmarea cã fac bine ceea ce fac, de vreme
ce instituþiile statului comunist se simþeau ameninþate de activitatea lor.
Foarte puþin s-a vorbit despre preþul pe care aceºti doi oameni l-au plãtit pentru
îndelungata lor activitate anticomunistã. Monica Lovinescu ºi-a pierdut mama în
închisoare, ucisã în urma refuzului de a-i cere fiicei sale colaborarea cu regimul
comunist, iar Virgil Ierunca ºi-a vãzut ambii pãrinþii o singurã datã între 1946 ºi 1989,
neputând lua parte la înmormântarea tatãlui sãu. Se pot oare cântãri cumva asemenea
sacrificii?! Existã undeva un cântar pentru asemenea dureri?!
De asemenea, prea puþin au vorbit ei înºiºi ºi apoi cei din jurul lor despre marile
dezamãgiri pe care le-au suferit de-a lungul timpului. Dintr-o discreþie exemplarã,
Virgil Ierunca explica de ce jurnalul sãu Trecut-au anii... se referã doar la anii 50 ºi
puþin din 1960. Recitind caietele, m-a dezamãgit încrederea acordatã unor prieteni
care aveau sã-mi înºele aºteptãrile, mãrturisea într-un interviu. Pot sã-i gonesc din
jurnalele trecutului? Le-aº desfigura. Dar sã-i menþin aºa în laudã, frumos, bine ºi
adevãr, pot? De negândit. Singurul rãspuns pe mãsura gustului de cenuºã este tãcerea..
(...) Douã-trei dezamãgiri de mare tensiune m-au lãsat amar ºi gânditor asupra
capacitãþii mele de a-mi alege semenii, scrie în prefaþa aceluiaºi volum. Nici o
menþiune nominalã, nici o punere la zid, doar tãcere. Aceastã manierã de reacþie este
doar un exemplu prin care Virgil Ierunca ne sugereazã calea de urmat. Nu trebuie sã ne
accentuãm duºmãniile, dezamãgirile personale în public, acestea se trãiesc în parti-
cular, se depãºesc ºi se trec sub tãcere. În mai multe rânduri Virgil Ierunca a subliniat
22 CLARA MAREª
cã el ºi-a iertat duºmanii ºi le-a iertat greºelile, însã nu poate extinde acest gen de
comportament ºi asupra abuzurilor împotriva semenilor lui.
În ceea ce priveºte crimele comunismului nu avem cum ierta, spunea Virgil Ierunca,
pentru cã nimeni nu ºi-a cerut iertare, nimeni nu ºi-a asumat vreo vinã. Deci, în
concluzie logicã, statul român democratic continuã sã fie pãrtaº la acþiunile infrac-
þionale ale fostului regim. Dar oare mai era nevoie de alte argumente în favoarea
necesitãþii unui proces al comunismului?!
În urma tenacitãþii ºi dãruirii Monicãi Lovinescu ºi a lui Virgil Ierunca pentru
apãrarea a tot ceea ce era românesc, generaþii întregi de români ºi-au format ºi întãrit
scara de valori doar ascultându-le vocile. Adesea chiar cu preþul de a fi anchetaþi sau
închiºi pentru cã audiau posturi de radio subversive, dupã cum le numea Securitatea.
Am descoperit, în dosarele Securitãþii, febrilitatea cu care poliþia politicã încerca sã
identifice sursele informaþiilor celor doi redactori, de unde ºtiau ei, la Paris, atât de
repede, ce se petrecea la Bucureºti. Însã direcþiile pe care informaþiile ajungeau la cei
doi erau atât de variate, încât Securitatea nu a putut descoperi decât parþial anumite
canale. Era greu de imaginat cantitatea impresionantã de ºtiri pe care cei doi o primeau
din România. Soþii Ierunca ajunseserã sã dezvolte un serviciu personal de mesagerie,
sã-ºi stabileascã persoane de încredere ºi coduri doar pentru a înºela vigilenþa unui
regim opresiv. Exemplul acþiunilor lor nu face decât sã demonstreze cã inteligenþa ºi
tenacitatea sunt arme mult mai periculoase ºi eficiente în mâinile cui ºtie sã le folo-
seascã.
Horia-Roman Patapievici scria cã Virgil Ierunca a construit, prin întreaga sa acti-
vitate, o instituþie invizibilã pentru cã nu are ziduri, legislaþie, dar care þine societatea
laolaltã, instituþia moralitãþii publice. Uciderea spiritului moral a fost una dintre
marile crime ale regimului comunist împotriva întregului popor român, însã de departe,
de la mii de km distanþã, cineva vorbea în numele nostru, ºi vorbea cu atât mai
vehement, cu cât tãcerea în România era mai accentuatã.
Eu nu am crescut ascultând vocea Monicãi Lovinescu sau pe cea a lui Virgil
Ierunca, dar m-am format, ca om ºi cercetãtor, citindu-le cãrþile. Pentru mine, Virgil
Ierunca constituie unul dintre acele puþine modele de care am avut nevoie pentru a mã
orienta în lumea din jurul meu, pentru a realiza care sunt adevãratele valori, principiile
morale ºi etice pe care le asimilam instinctiv ca fiind cele juste. De la Virgil Ierunca ºi
din lecturile pe care le-am avut sub îndrumarea lui, am învãþat cã atingerea unui scop,
oricât ar fi el de nobil, nu mai e demnã ºi este întinatã dacã se face prin trãdãri ºi
abdicãri de la principii, cã nu trebuie sã renunþ sã realizez ceea ce cred cã e bine ºi sã
fac toate eforturile pentru a îndeplini cât mai bine ceea ce mi-am propus.
Din acest moment cred cã este rândul nostru, al celor care ne-am format ascultându-i
vocea, citindu-i cãrþile ºi articolele, sã promovãm acest model de intelectual, enci-
clopedist, modest, vertical ºi altruist, care a clãdit doar prin puterea cuvintelor ºi a
propriului exemplu.
Octombrie 2006
DECONSTRUCÞIA SISTEMULUI
REPRESIV COMUNIST
Elena-Larisa MUªAT
Terorismul de stat în România comunistã
A te menþine la putere într-un sistem totalitar cere

calitãþi care ucid orice tendinþe
ºi capacitãþi de a schimba situaþia.1"
Prin studiul de faþã ne propunem sã abordãm aplicarea conceptului terorismului de

stat pe cazul particular al regimului comunist românesc din perioada anilor 1945-
1965, perioadã care, din punctul de vedere al sistemului politic, coincide cu guvernarea
Gheorghiu Dej ºi cu iniþierea primelor mãsuri pentru crearea unui climat socio-politic,
economic ºi cultural favorabil consolidãrii regimului comunist. Partidul Comunist
alege ºi utilizeazã teroarea ca instrument al puterii politice pentru instaurarea, con-
solidarea ºi prezervarea acestui regim. Gândite ºi puse la punct de cãtre sovietici,
mecanismele terorii româneºti au fost aplicate cu deosebitã atenþie ºi perseverenþã,
ºi la un nivel atât de înalt din punct de vedere al cruzimii ºi bestialitãþii, încât pentru
cei ce nu au avut parte de experienþa acelor ani sunt de neconceput.
În evoluþia sistemului comunist românesc pot fi identificate douã mari perioade în
care teroarea poliþieneascã s-a aplicat corespunzãtor necesitãþilor momentului:
A) 1945-1965 o fazã în care teroarea ºi represiunea generalizatã cuprind în mod
brutal societatea româneascã, scopul primordial fiind lichidarea oponenþilor pentru
consolidarea noii puteri. România este practic transformatã într-un lagãr de exter-
minare, de muncã forþatã ºi de alienare. Teroarea ºi represiunea generalizatã au urmãrit
stârpirea oricãrei rezistenþe a românilor. Despre aceºti ani vorbesc dupã 1989 mar-
torii care s-au încãpãþânat sã supravieþuiascã, iar resuscitarea foºtilor deþinuþi
politici este miracolul care a fãcut posibil un numãr mare de cercetãri pe aceastã
perioadã. Ei sunt singurele victime care au reuºit sã se organizeze într-o miºcare de
rememorare, acuzare ºi revendicare, în ciuda împotrivirii cãlãilor ºi a indiferenþei unei
populaþii alienate2.
1. Liviu Cangeopol, Dan Petrescu, Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-o þarã ocupatã, Editura
Nemira, Bucureºti, 2000, p. 28.
2. A se vedea colecþia de documente, articole ºi mãrturii pe http://www.procesulcomunismului.com/#i2
26 LARISA MUªAT
B) A doua perioadã începe în 1964 cu amnistia deþinuþilor politici ºi dureazã pânã

în 1989; acest interval este dominat de un sentiment de teamã generalizatã, regimul
fiind stabilizat ºi urmãrind mai ales luarea mãsurilor de supunere a populaþiei. Exploa-
tarea lagãrului deja constituit s-a fãcut sub controlul Securitãþii ºi al Partidului ºi în
absenþa oricãrui orizont de eliberare. Ea a produs spolierea, umilirea ºi degradarea
continuã a prizonierilor care, cu puþine excepþii, nu au mai reuºit sã supravieþuiascã
decât supunându-se, compromiþându-se, colaborând mai mult sau mai puþin înjo-
sitor. Puþini au putut rezista în aceastã perioadã (dar sã nu uitãm Valea Jiului, Braºovul
ºi alte scãpãrãri de demnitate reprimate nemilos). Ruºinea violaþilor, jena colabo-
raþioniºtilor, inerþia compromiºilor, ambiguitatea amoralilor întârzie mãrturiile ºi in-
ventarul pagubelor, îngreunând aceastã ramurã esenþialã a procesului. Despre efectele
vieþii în lagãr vor putea vorbi doar cei ce vor avea puterea sã-ºi asume public postura
de victime ale unui proces de compromitere în lanþ.
Ca atare, pânã în ultimul an al erei Dej, teroarea cuprinsese toate compartimentele
ºi segmentele societãþii romaneºti, în timp ce dupã 1964 comportamentul persoanelor
era mai curând marcat de teama inoculatã de Securitate decât de teroarea propriu-zisã.
Analiza va urmãri, pornind de la definiþia datã terorismului de stat de politologul
argentinian Ernesto Garzon Valdes, modul în care trãsãturile acestuia la nivel insti-
tuþional se pot aplica pe regimul de ocupaþie sovieticã în primele douã decade (1945-
1965); mai mult decât identificarea acelor caracteristici similare prin prisma existenþei
regimului românesc, dar de inspiraþie sovieticã, vom avea în vedere cãutarea ºi eviden-
þierea, la nivel practic, a modului în care a funcþionat ºi a acþionat Securitatea, ca organ
represiv, special însãrcinat cu punerea în practicã a deciziilor Partidului, începând cu
înfiinþarea sa prin Decretul 221/30august 1948.
Deºi din punct de vedere semantic termenul Securitate indicã o stare de acalmie,
de siguranþã, pentru majoritatea românilor care au trãit în perioada comunistã ea
reprezenta, în primul rând, exercitarea unei terori poliþieneºti, o trãsãturã de altfel
caracteristicã tuturor regimurilor totalitare, ºi instrumentul nemijlocit de aplicare a
represiunii de cãtre Partidul Comunist care, pentru a-si stabiliza puterea, a transformat
crima de masã într-un veritabil sistem de guvernare. Aºadar, departe de a fi doar un
Serviciu Secret, a cãrui sarcinã prioritarã ar fi trebuit sa fie apãrarea societãþii împotriva
diferitelor forme de agresiune internã sau externã, sau un organ care sã se ocupe de
informaþii ºi contrainformaþii, Securitatea a reprezentat instrumentul înarmat al
Partidului Comunist, poliþia politicã aservitã regimului, folositã pentru a efectua
supravegherea generalã a populaþiei, cu scopul de a lichida opoziþia politicã ºi pe
oponenþii personali ai dictatorului. Securitatea, în esenþa ei ºi în totalitate, a fost o
poliþie politicã. Pentru cã, aºa cum este definitã în Decretul nr. 221 din 30 august 1948,
prin care a luat fiinþã, este o instituþie menitã sã apere regimul de democraþie popularã
împotriva acþiunilor duºmanilor dinãuntru ºi din afara României. Ea apãra regimul, ºi
nu þara! Prin însãºi definiþia ei, Securitatea a fost o poliþie politicã3".
3. Marius Oprea în interviul acordat cotidianului Ziarul Clujeanul, ºi apãrut în numerele din 8 ºi 9
septembrie: http://www.clujeanul.ro/general/afisare_articol.php?id_obiect=148&cat=50.
TERORISMUL DE STAT ÎN ROMÂNIA 27
Cercetarea se va opri la momentul 1965, când moartea lui Dej va determina intrarea
regimului într-un nou stadiu odatã cu preluarea puterii de cãtre Nicolae Ceauºescu.
Actul de poliþie politicã realizat de Securitate

ºi terorismul de stat sud-american
Analizând modelul dictaturilor sud-americane, politologul Garzon Valdes identificã

terorismul de stat, existent în cadrul unui sistem politic prin faptul cã permite ºi/sau
impune o aplicare nelegitimã, imprevizibilã ºi difuzã, chiar ºi în ceea ce priveºte
oameni total nevinovaþi, a unor mijloace coercitive interzise de ordinea legalã
proclamatã ºi care obstrucþioneazã sau anuleazã activitatea juridicã ºi transformã
guvernul într-un agent activ în lupta pentru putere prin intermediul unei instituþii
specifice4.
La nivel practic, vom urmãri modul în care instrumentul represiv al regimului,
având atribuþii ce þin de terorism, acþioneazã ºi abuzeazã de acestea pentru a impune
ºi a apãra linia trasatã de Partidul-Stat. Revendicatã de la tezele marxist-leniniste,
direcþia sub care a evoluat Securitatea s-a bazat în primul rând pe acþiunea violentã.
Astfel, teroarea ºi forma ei mai evoluatã, represiunea, ca funcþii ale puterii politice, se
regãsesc inevitabil, în proporþii de un grad diferit, uneori chiar inconstant, în toate
etapele comunismului românesc, dar rãmânând definitorii pentru epoca Dej.
În aceste condiþii, vom porni în demersul nostru bazându-ne pe urmãtoarele
argumente ipotetice: Pronunþata similitudine între, pe de parte, trãsãturile definitorii
pentru terorismul de stat practicat în regimurile autoritarist militare sud-americane, iar
pe de altã parte trãsãturile totalitarismului comunist românesc în perioada 1945-1965,
care indicã faptul cã prin (1) utilizarea unor mijloace brutale ºi violente, (2) prin
monopolul ºi controlul de cãtre instituþiile statului asupra informaþiilor publice ºi (3)
prin manipularea ºi aducerea populaþiei în stare de obedienþã, datoratã reþelelor de
informatori, serviciul secret de informaþii al Partidului Comunist, Direcþia Generalã
a Securitãþii Poporului (Securitatea, pe scurt) a exercitat în perioada 1945-1965 o
veritabilã activitate de poliþie politicã, violenþa, brutalitatea, teroarea, represiunea
devenind o politicã de stat..
Terorismul de stat în viziunea sud-americanã
Terorismul de stat, privit din perspectiva unui regim de teroare, ca o subdiviziune

a terorismului intern, se gãseºte în strânsã legãturã cu exercitarea puterii ºi mai ales cu
mijloacele extreme la care au recurs unele regimuri politice pentru a obþine obedienþa
4. Ernesto Garzon Valdes, El terrorismo de Estado, în Revista de Estudios Politcos, nr 65, iulie-
septembrie, Madrid, 1989, p. 35-55.
28 LARISA MUªAT
populaþiei în vederea neutralizãrii oricãrei posibile tentative de împotrivire la deciziile

puterii. Miguel Bonasso îl considerã întotdeauna neruºinat 5, prins în aceeaºi
contradicþie, ºi anume între încercarea de a-ºi rãspândi practica cea mai crudã ºi
aberantã pentru a generaliza teroarea care sã-i asigure dominaþia ºi, pe de altã parte,
negarea propriei autoritãþi pentru a nu contrazice normele juridice interne ºi interna-
þionale, al cãror apãrãtor se proclamã.
Tot referitor la cazul Americii Latine, terorismul de stat constituie aspectul cel mai
cunoscut al ideologiei Doctrinei Securitãþii Naþionale, tradusã printr-o totalã ignoranþã
faþã de dreptul la viaþã ºi libertatea persoanelor, prin torturi ºi dispariþii justificate prin
lupta împotriva acþiunilor subversive. Caracterizat de ipocrizie ºi secretomanie,
terorismul de stat este cu atât mai execrabil decât cel internaþional, cu cât se foloseºte
de aparatul statal pentru a încãlca legea, pentru a se ascunde, pentru a se proteja ori
pentru a deveni impasibil de pedeapsã. La rigoare, caracteristicile ideologice ale
terorismului de stat se reduc la secretomanie, ilegalitate ºi impunitate6.
Analizând din punctul de vedere al legitimitãþii factuale ºi al ilegitimitãþii etice
conceptul de terorism de stat, Garzon Valdes îl defineºte ca fiind exerciþiul puterii
statale, caracterizat prin: (1) afirmarea existenþei unui rãzboi vertical cu un inamic
infiltrat la toate nivelurile statului, comportându-se de regulã ca un agent într-o
conspiraþie internaþionalã, al cãrui scop este eliminarea valorilor acceptate ca absolute
de cei ce deþin puterea, (2) o delimitare vagã, imprecisã a acþiunilor pedepsibile ºi
eliminarea procedurilor juridice în determinarea ºi definirea unui act criminal, (3)
impunerea clandestinã a mãsurilor sancþiunilor statale interzise chiar de ordinea legalã
proclamatã (torturi, crime), (4) difuza aplicare a mijloacelor violente de privare de
libertate, proprietate sau viaþã, conducând în multe cazuri la pierderea identitãþii, a
adreselor sau a actelor, (5) aplicarea violenþei victimelor nevinovate, care a contribuit
în mod absolut la eficientizarea terorii7. Cumularea tuturor acestor caracteristici îi
permite lui Garzon sã defineascã terorismul de stat ca fiind acel sistem politic a
cãrui regulã de recunoaºtere permite ºi/sau impune aplicarea ilegitimã, imprevizibilã
ºi difuzã, manifestatã chiar ºi asupra persoanelor inocente a unor mijloace coercitive
prohibite chiar de ordinea legala proclamatã, care obstrucþioneazã sau anuleazã acti-
vitatea juridicã ºi transformã guvernul într-un agent activ în lupta pentru câºtigarea
puterii8".
Conform acestuia, definiþia terorismului de stat poate fi completatã recurgându-se
la analiza celor mai importante elemente funcþionale ale sale din punct de vedere
instituþional. Astfel, terorismul de stat presupune o anumitã organizare ideologicã
5. N. Chomsky, W. Schulz, M. Bonasso, Terrorismo de Estado, ediciones Txalaparta, Navarra, España,

1990. apud Terrorismo de estado vezi http://www.derechos.org/nizkor/chile/libros/memoria/
cap4.html
6. De analiza terorismului de stat, în cazul sud-american, se ocupã ºi Jose Leon Kings în Terrorismo
de estado, vezi http://www.derechos.org/nizkor/chile/libros/memoria/cap4.html
7. Ernesto Garzon Valdes, art cit., p. 35-55.
8. Ibidem.
bazatã pe o dogmã, o idee asumatã ca fiind absolutã, un ghid de netãgãduit care este
utilizatã ca scuzã sau justificare pentru distrugerea a tot ceea ce este împotriva ei. 9
În al doilea rând, presupune un aparat eficient de propagandã, care justificã ºi
argumenteazã aplicarea mijloacelor ºi contraatacã ºi stigmatizeazã poziþiile contrare10.
O a treia caracteristicã a acestui sistem politic este puternica disciplinã internã a
organizaþiilor ideologice: eliminarea capacitãþii autocritice a membrilor organizaþiei
pentru o optimã aplicare a mijloacelor coercitive prin mecanismul disciplinei interne11.
O a doua perspectivã teoreticã, de care ne vom folosi pe parcursul cercetãrii, se
revendicã de la viziunea europeanã în analiza fenomenului de terorism, aparþinându-
i lui Jean Servier. Conform acestuia, trebuie sã distingem diferitele forme de violenþã,
în diferite planuri în care acestea se exercitã, întrucât a teroriza nu se reduce doar la
acþiunea de a îngrozi, de a lovi cu teroare, ci de a stabili domnia terorii: terorismul nu
reprezintã o acþiune scurtã, limitatã în timp, ci o strategie asiguratã de o anumitã
continuitate, implicând astfel folosirea sistematicã a terorii12".
Suntem astfel îndreptãþiþi sã vorbim despre terorism de stat, când violenþele comise
de unul sau mai mulþi indivizi împotriva unor victime arbitrar alese, exclusiv pentru a
obþine o putere, o voinþã de dominaþie, prin fricã, teroare, devin contagioase pentru
întreaga populaþie. Terorist, în acest sens, poate fi considerat atât un criminal izolat,
cât ºi o naþiune sau un regim care se pretind a fi justiþiarul suprem sau deþinãtor al unei
justiþii absolute, în numele unor principii pe care adesea le cunoaºte sau admite doar
el. Astfel pot fi integrate în aceste caracteristici þãrile vinovate cã în ele se petrec
crime la adresa umanitãþii, incitare sau complicitate la crimã, violenþã, sau regimuri
care-ºi condamnã opozanþii politici, tratându-i ca pe niºte criminali de drept comun
pentru simple delicte de opinie, în dispreþul oricãrei libertãþi de gândire13".
O altã trãsãturã definitorie terorismului este misticitatea. Dorind sã creeze o nouã
situaþie, terorismul revendicã întotdeauna un ideal, un scop de atins. Printre elementele
care ne permit considerarea unui regim politic ca exercitând terorismul de stat, în
viziunea lui Servier, mai menþionãm: justificarea sa prin recurgerea la un alt model, de
obicei din trecut, declaraþii puternic demagogice în sensul de dreptate socialã,
calificarea oricãrei opoziþii drept trãdare, complicitate cu duºmanul, preluarea con-
trolului ºi manipularea populaþiei prin organisme, instituþii de supraveghere, iden-
tificarea unui duºman al poporului sau demascarea conspiratorilor prin apelul la
justiþia popularã, care permite asasinarea unei pãrþi din ce în ce mai însemnatã a
populaþiei.14 De asemenea, prin controlul mijloacelor de comunicare în masã, ºi uti-
lizarea lor pentru a transmite anumite idei, avem o altã formã a celui mai diabolic
terorism ºi a celui mai eficace: terorismul intelectual, caracterizat de afirmarea,
9. Ibidem.
10. Ibidem.
11. Ibidem.
12. Jean Servier, Terorismul, Institutul European, Bucureºti, 2002, p. 29.
13. Ibidem, p. 31.
14. Ibidem, p. 41.
30 LARISA MUªAT
impunerea unei filosofii de stat, sau în lipsa ei a punctului de vedere al unei

intelighenþii, care se afirmã drept singura luminatã într-o societate sortitã tenebrelor, ºi
care serveºte la crearea unei noi filosofii a lumii ºi a vieþii pentru marea masã 15".
Este adevãrat cã istoria regimurilor ºi a partidelor comuniste, a relaþiilor lor cu
societãþile ºi comunitatea internaþionalã nu se reduc doar la dimensiunea criminalã,
nici chiar la una de teroare sau de represiune, dar cu toate acestea arhivele ºi mãrturiile
dovedesc cã teroarea a fost încã de la început una dintre dimensiunile fundamentale
ale comunismului modern16. Reprezentând metoda esenþialã de guvernare a unui regim
ºubred, o expresie a dominaþiei unei minoritãþi din punct de vedere politic, teroarea
revoluþionarã justificatã iniþial ca raþiune de stat este practicatã din necesitatea conso-
lidãrii unui nou regim instaurat ºi explicitatã ca o exercitare a voinþei populare a
maselor largi. În cazul românesc, Securitatea a reprezentat instrumentul înarmat al
Partidului, poliþia politicã aservitã regimului, folositã pentru supravegherea generalã a
populaþiei ºi a pentru a lichida opoziþia politicã ºi pe oponenþii personali ai dictatorului.
Esenþa fenomenului terorii o constituie crimele împotriva oamenilor, care rãspund
unei ideologii comune: executarea prin diverse mijloace (împuºcare, spânzurare,
înecare, bãtaie ºi, în anumite împrejurãri, gazele de luptã, otravã sau accidente de
maºinã), distrugerea prin înfometare, foametea provocata ºi/ sau neasistatã, deportarea
etc., memoria terorii, continuând astfel sã asigure credibilitatea, ºi deci, eficacitatea
ameninþãrii represive.17 Teroarea ºi forma ei evoluatã, represiunea, au fost aºadar
preluate fãrã nici un fel de prejudecatã, ca metode ale ascensiunii spre putere; numai
conjuncturile au obligat partidul sã dea prioritate unor forme pur politice, altminteri
împletirea dintre terorism ºi politicã ajunsese la un moment dat sã se confunde 18.
Caracterizarea comunismului românesc în epoca Dej.
Pentru o mai bunã înþelegere a primelor decenii de dupã preluarea puterii de cãtre
regimul comunist ºi pentru a oferi o analizã veridicã asupra modului în care Securitatea,
ca instrument al acestuia, a acþionat prin toate mijloacele ce i-au fost puse la dispoziþie,
se impune în primul rând, o analizã succintã a contextului extern ºi intern al României
în perioada 1944-1965.
Dacã în 1939 doar U.R.S.S.-ul ºi protectoratul sãu, Mongolia, se revendicau de la
ideologia marxistã, în 1949 comunismul îºi impusese dominaþia asupra a opt noi state
din Europa: Albania, Germania de Est, Bulgaria, Ungaria, Polonia, România,
Cehoslovacia, Iugoslavia, ºi douã din Asia: Republica Popularã Democratã Coreeanã
ºi China Popularã, iar numãrul populaþiei stãpânite a ajuns de la 170 milioane în 1939
15. Ibidem.
16. Stephane Courtois (coordonator), Cartea Neagrã a Comunismului, Editura Humanitas, Bucureºti,
1998, p. 10.
17. Ibidem.
18. Victor Frunzã, Istoria Stalinismului în România, Editura Humanitas, Bucureºti, 1990, p. 383.
la aproximativ 845 milioane în 194919. Potrivit lui Soulet, în contextul infernal al
celui de-al doilea rãzboi mondial, copleºitor prin urã, nedreptate, discriminare, egoism
înverºunat, corupþie ºi teroare, ideea comunistã strãlucea din ce în ce mai puternic, ca
o stea în întuneric.20 Într-adevãr, sfârºitul rãzboiului a creat pentru ideologia comu-
nistã (marxist-leninistã) ºansa dobândirii credibilitãþii ºi legitimitãþii necesare pentru
atragerea de noi adepþi, dar ºi avântul pentru instaurarea noii ordini ºi/sau crearea
omului nou. Stalin înþelegea sã profite de statutul de putere învingãtoare a U.R.S.S.-
ului ºi îºi urmeazã convingerea potrivit cãreia dominaþia politicã se construieºte mai
ales pe succesul militar: Acela care ocupã acum un teritoriu îºi impune acolo propriul
sistem social. Oricine îºi impune propriul sãu sistem atâta timp cât propria armatã
poate sã o facã.21
În plan intern, la 23 august 1944 Regele Mihai a înlãturat dictatura mareºalului
Antonescu, alegând ca România sã treacã de partea sovieticilor, împotriva Germaniei.
S-a creat astfel ocazia aducerii în prim planul evenimentelor politice româneºti a unor
oameni pregãtiþi de sovietici pentru preluarea conducerii. Aflatã acum, teoretic, în
poziþia unui stat independent, în urma invadãrii Bucureºtiului de cãtre Armata Roºie,
România se vedea nevoitã sã stabilizeze relaþiile cu U.R.S.S.22. În acest sens, ambele
state agreeazã încheierea unui armistiþiu oficial, al cãrui proiect este întocmit ºi
comunicat guvernelor american ºi britanic, de cãtre sovietici, poziþie evidentã pentru
modul în care România era tratatã ca o þarã cuceritã ºi aflatã sub ocupaþie. De altfel,
comuniºtii manifestã un comportament totalitar, utilizând tactici abuzive ºi violente
pentru îndepãrtarea liderilor politici ºi pentru preluarea controlului în toate sectoarele-
cheie (armatã, justiþie ºi interne)23, urmãrind în paralel obþinerea sprijinului maselor,
care sã le ofere o legitimitate teoreticã.
Importanþa guvernului Rãdescu în viaþa politicã internã este destul de redusã,
întrucât deciziile majore se luau la Moscova, mai ales dupã vizita lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej ºi a Anei Pauker, care au fost asiguraþi de tot sprijinul sovietic în
ofensiva de preluare a puterii24. La 27 februarie, însuºi adjunctul ministrului de externe
sovietic Molotov, Andrei Vâºinski, este trimis de la Moscova pentru a cere regelui
înlocuirea guvernului Rãdescu cu un altul condus de Petru Groza25.
19. Jean-Francois Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste din 1945 pânã în zilele noastre,
Editura Polirom, Iaºi, 1998, p. 11.
20. Ibidem, p. 12.
21. Stalin cãtre Djilas -iunie 1945- M Djilas Conversations with Stalin (Harmondsworth, 1969) p. 90,
apud Philip Longworth, Crearea Europei de Est de la preistorie la post comunism, Editura Curtea
Veche, Bucureºti, 2002, p. 70.
22. Mihai Bãrbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, ªerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria
României, Editura Corint, Bucureºti, 2002, p. 377.
23. Dennis Deletant, Teroarea comunistã în România; Gheorgiu-Dej ºi statul poliþienesc 1948-1965,
Editura Polirom, Iasi, 2001, p. 54.
24. Mihai Bãrbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, ªerban Papacostea, Pompiliu Teodor, op. cit.,
p. 380.
25. R. J. Crampton, Europa Rãsãriteanã în secolul al XX-lea...ºi dupã, Editura Curtea Veche, Bucureºti,
2002, p. 258.
32 LARISA MUªAT
Din 6 martie 1945, pe plan intern este instituit un puternic proces de sovietizare,
eforturile concentrându-se asupra preluãrii puterii de cãtre Partidul Comunist 26, în
acest sens urmãrindu-se crearea unui cadru juridic constituþional adecvat, confiscarea
ºi planificarea economiei, permanenta coroborare ºi perfecþionare a instituþiilor re-
presive, regimul muncii, monopolul statului asupra mass-media ºi ideologizarea
populaþiei fiind tot atâtea etape în calea ascensiunii noului regim. În completarea
acestei situaþii, la 16 octombrie este convocatã prima conferinþã naþionalã a Partidului
care alege un comitet central ºi un birou politic ai cãrei membri vor conduce pânã în
1952: Gheorghiu-Dej, secretar general, Ana Pauker ºi Teoharie Georgescu, ca
secretari.27
Recunoaºterea guvernului Groza la 4 februarie 1946 de cãtre S.U.A. ºi Marea
Britanie a reprezentat o grea loviturã pentru partidelor istorice româneºti ºi a dat mânã
liberã comuniºtilor în organizarea alegerilor pentru 19 noiembrie. Falsificarea gro-
solanã a acestora dã câºtig de cauzã comuniºtilor28, în ciuda dezaprobãrii S.U.A. ºi
Marii Britanie. În scurt timp, pentru a-ºi spori popularitatea, sunt luate mãsuri ca
judecarea ºi execuþia mareºalului Antonescu, adoptarea reformei agrare29, adoptarea
unei legi privind epurarea aparatului de stat, crearea lagãrului de deþinuþi politici de la
Caracal, unde iniþial au fost trimiºi legionarii, iar ulterior oponenþi din toate categoriile.
Dominaþia sovieticã asupra României prindea tot mai mult contur, ultima provocare
fiind înlãturarea Regelui Mihai. Ameninþat cu declanºarea unui rãzboi civil, ºi în
condiþiile în care toate ministerele cheie erau la comuniºti30 la 30 decembrie 1947
Regele a fost silit sã abdice; abolirea monarhiei ºi proclamarea Republicii Populare
România a reprezentat instaurarea unei dictaturi fãrã precedent în istoria noastrã, pe
bazele unui stat totalitar31.
26. Vlad Georgescu, Istoria Românilor de la origini pânã în zilele noastre, Editura Humanitas,
Bucureºti, 1995, p. 252
p. 382.
28. Ibidem, p. 384; Desfãºurate înt-o atmosferã de maximã tensiune, alegerile sunt câºtigate de
comuniºti, cifrele indicând o victorie copleºitoare a Blocului, cu 70% din voturi ºi 348 de locuri în
noua Adunare, faþã de 32 de locuri ale naþional-þãrãniºtilor ºi 33 ale altor partide ce nu fãceau parte
din Bloc.
29. Printr-o lege din martie 1945, au fost confiscate toate terenurile aflate în proprietatea germanilor,
a colaboraþioniºtilor, criminalilor de rãzboi ºi deþinãtorilor de pãmânt absenþi, o datã cu moºiile
mai mari de cinzeci de hectare; proprietãþile bisericii ºi ale mânãstirilor, ale coroanei ºi ale instituþiilor
caritabile urmau sa rãmânã întregi, dar sã se transforme in ferme de stat. apud R. J. Crampton, op.
cit., p. 259
30. La insistenþele premierului Groza, în 1947 regele îi acceptase deja pe Ana Pauker la Ministerul de
Externe, Vasile Luca - Ministerul de Finanþe, Emil Bodnãraº Ministerul de Rãzboi, iar Dej în
calitatea de prim-sectretar al Partidului Comunist; vezi ºi Dennis Deletant, Teroarea..., p. 72.
31. Ghiþã Ionescu, Communism in Romania,1944-1962, RIIA/Oxford University Press, Londra, 1995,
p. 13-56, apud Dennis Deletant, Teroarea..., p. 75.
31. Ghiþã Ionescu, Communism in Romania,1944-1962, RIIA/Oxford University Press, Londra, 1995,
pp. 13-56, apud Dennis Deletant, Teroarea..., p. 75.
Cât priveºte situaþia internaþionalã, nu vom face referiri detaliate la principalele

momente, ci doar vom menþiona respingerea Planului Marshall ºi constituirea
Kominformului32, semnarea tratatului bilateral de prietenie colaborare ºi ajutor reciproc
cu U.R.S.S. la 4 februarie 194833, formarea Consiliul de Ajutor Economic Reciproc
(CAER34), cu scopul realizãrii unui sistem economic autonom, independent de restul
circuitului comercial mondial35, înfiinþarea în 1955 a Organizaþiei Tratatului de la
Varºovia36, alianþã militarã bazatã pe afinitãþi ideologice, toate având un rol important
în consolidarea controlului sovietic asupra României.
Pe plan intern, este urmãritã transformarea economiei româneºti în concordanþã cu
modelul sovietic, ºi totodatã integrarea ei in blocul sovietic. Se înfiinþeazã în 1945
primele întreprinderi mixte cu capital româno-sovietic, Sovromurile37, o formã mas-
catã de jefuire a resurselor economice româneºti de cãtre sovietici 38, ajungându-se în
1948 la controlul sovietic deplin asupra industriei româneºti. În plus, semnarea
tratatului comercial la Moscova în 1947 echivaleazã cu izolarea ºi ruperea relaþiilor
tradiþionale ale României cu Occidentul 39. Este promovatã rapid industria grea ºi
colectivizarea agriculturii, prin intermediul unor serii de planuri economice elaborate
ºi administrate de la centru40. Se trece la naþionalizarea acceleratã a întreprinderilor
industriale ºi miniere, a bãncilor ºi societãþilor de asigurare, instituþiilor de sãnãtate,
caselor de film, cinematografelor, în 1949 urmeazã farmaciile, laboratoarele, între-
prinderile chimice, iar în 1950 o parte din fondul de locuinþe 41. Colectivizarea
p. 392.
33. Ibidem, p. 293.
34. Membrii fondatori ai C.A.E.R. au fost: Bulgaria, Cehoslovacia, România, Polonia, Ungaria ºi
U.R.S.S. Ulterior au aderat Albania (1949), R. D. Germanã (1950), R. P. Mongolã (1962), Republica
Cuba (1972) ºi R. S. Vietnam (1976).
35. Prin C.A.E.R., Uniunea Sovieticã ºi-a putut pune în aplicare o parte din strategia de a izola ºi a
face dependente noile republici populare din Estul si Centrul Europei, sistemul de dependenþã
economicã asigurând falimentarea economiei unei þãri care ar fi pãrãsit acest sistem de colaborare.
Astfel, C.A.E.R. a avut mai mult un rol politic, considerentele pe care a fost fondat fiind mai mult
ideologice decât economice. Vezi ºi R.J. Crampton, op. cit., p. 269.
36. Alianþa militarã a fost creatã ca o contrapondere la politica occidentalã de reînarmare a Germaniei
de Vest (RFG) si de admitere a acesteia in NATO. Tratatul a fost semnat la Varºovia pe 14 mai
1955 de Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germanã, Ungaria, Polonia, România ºi Uniunea
Sovieticã. Alianþa a fost dominatã de cãtre U.R.S.S, care a menþinut un control strict asupra celorlalte
þãri semnatare ale tratatului.
37. Cu scopul de a monopoliza producþia româneascã ºi comerþul exterior, la 8 mai 1945 este încheiat
la Moscova tratatul ce stipula înfiinþarea acestor companii mixte sovieto-române, care teoretic
susþineau relaþiile economice reciproc avantajoase, dar practic deveneau instrumentele prin care
sovieticii puteau exploata resursele economice ale României.
38. Vlad Georgescu, op. cit. p 253.
p. 386.
40. R. J. Crampton, op. cit., p. 269.
41. De asemenea asistãm acum ºi la introducerea primului plan anual 1948, 1950- al doilea, urmate
apoi de primul plan cincinal 1951-1955 apud Vlad Georgescu, op. cit. p. 260.
34 LARISA MUªAT
agriculturii este un alt punct important pe agenda comunistã; demaratã în 1949, ºi

utilizând fie represiunea directã (arestarea a 80.000 de þãrani opozanþi), fie alte
mijloace de presiune (cotele fixe obligatorii), colectivizarea s-a desfãºurat, totuºi, intr-
un ritm lent, cel puþin pânã în 1951, iar teama izbucnirii unor revolte ca în Polonia ºi
Ungaria duce la diminuarea pretenþiilor economice ºi desfiinþarea cotelor obligatorii
la anumite produse.
Cu ocazia Plenarei din noiembrie 1958 se revine la aplicarea în forþã a sistemului
economic stalinist, atât în industrie cât ºi în agriculturã, iar industria constructoare de
maºini ºi siderurgia sunt þintele predilecte ale dezvoltãrii42. Se înregistreazã progrese
în economie, cel puþin la nivel statistic: România fiind la majoritatea indicatorilor
mai aproape de stadiul de þarã dezvoltatã în 1965 decât fusese în 1938 43, deºi preþul
ºi suferinþele nu se contabilizaserã.
În centrul sistemului politic din Europa Rãsãriteanã, rolul decizional revenea
partidelor comuniste, mai degrabã aparate destinate sã conducã ºi sã tinã sub control
societatea, decât partide în sensul clasic al cuvântului 44. În aceastã situaþie ele aveau
nevoie de instrumente specifice prin care sã-si exercite ºi sã-ºi menþinã rolul
conducãtor, iar aparatul poliþienesc avea rolul de a proteja monopolul partidului ºi
trebuia sa preîntâmpine formarea opoziþiei, fiind în fapt miezul sistemului 45.
În acest sens urma lichidarea definitivã a principalelor partide istorice (P.N.Þ. ºi
P.N.L.), mãsurã luatã încã din vara lui 1947, urmatã de fuziunea Partidului Comunist
cu Partidul Social Democrat la 12 noiembrie 194746. În plus, în urma rezoluþiei P.M.R.
din noiembrie 1948 s-a declanºat o campanie de verificãri ºi epurãri efectuate de aºa
numitul Aktiv fãrã de partid, în fapt securiºti, ofiþeri din armatã ºi cadrele de
conducere din Ministerul de Justiþie. Verificãrile ºi represiunea au loc în mai multe
valuri ºi au drept scop recrutãri de membri pentru partid. În primul val sunt urmãriþi
muncitorii fãrã apartenenþã politicã ºi tinerii din Garda de Fier, cãrora în 1945 li se
promiseserã funcþii de conducere, ca o consecinþã la aderarea la comunism. Între
1946-1947 este vizat personalul armatei, în special divizia Tudor Vladimirescu,
alcãtuitã din foºti prizonieri din U.R.S.S. ºi din membri ai personalului administrativ
român aflaþi pe statele de platã ale Armatei Roºii; al treilea val are loc în 1947, prin
fuziunea PSD cu Partidul Comunist, iar al patrulea i-a vizat pe cei care s-au alãturat
noilor structuri menite sã punã în aplicare revoluþia comunistã. Urmarea procesului de
epurare a fost eliminarea a 192.000 de elemente exploatatoare ºi duºmãnoase, iar
42. Construirea combinatului siderurgic de la Galaþi devine simbolul revenirii la politica de

industrializare masivã prevãzutã de plenarã; conform prevederilor planului de ºase ani, 1961-
1965, 78% din investiþii urmau a se realiza în industria energeticã, metalurgicã ºi chimicã, vezi
Vlad Georgescu, op. cit., p. 261.
43. Ibidem, p. 262.
44. R. J. Crampton, op. cit, p. 275.
45. Ibidem.
p. 393.
rezultatul concret inocularea sentimentului de teroare în întregul societãþii

româneºti47.
A treia mãsurã în instaurarea dictaturii a fost instituirea unui sistem judiciar dupã
model sovietic iniþiat de adoptarea în aprilie 1948 a Constituþiei R.P.R., inspiratã dupã
modelul celei sovietice din 1936.48
Pe plan extern, moartea lui Stalin în 1953 genereazã transformãri majore în toate
þãrile satelit ale Moscovei. Epuizarea societãþilor vis-à-vis de rigiditatea þi nedreptatea
sistemului stalinist þi eþecurile politicii acestuia conduc la o generalizare a
nemulþumirilor ce izbucnesc brusc.49
Prezentarea la 24 februarie 1956 în cadrul celui de-al XX-lea Congres al PCUS, a
raportului Hruºciov, prin care se denunþau erorile ºi crimele pãrintelui Stalin,
provoacã un ºoc puternic atât în cadrul aparatului de conducere, cât ºi în rândul
militanþilor de bazã, atât în U.R.S.S., cât ºi în þãrile frãþeºti.50 Dezicându-se de Stalin
ºi susþinând o politicã de coexistenþã paºnicã, Hruºciov dizolvã în 1956 ºi
Kominformul, ca o condiþie propusã de Tito pentru normalizarea relaþiilor51, acesta
urmând a fi înlocuit de acorduri bilaterale între U.R.S.S. ºi fiecare stat în parte. În timp
ce Hruºciov urmãreºte înlocuirea vechilor staliniºti est-europeni, cu toleraþii sãi 52, pe
plan intern esenþialã pentru Dej devine supravieþuirea politicã; printr-un simulacru de
dezgheþ la plenara C.C. al P.R.M. din august 1953, cu ipocrizia ºi fãþãrnicia specifice
comuniºtilor sunt condamnate practicile de exaltare a conducãtorilor în timpul vieþii,
iar în practicã, pentru eliminarea oricãrei alternative la conducere, se decide lichidarea
lui Lucreþiu Pãtrãºcanu.53
În iulie 1958, cu toatã lipsa evidentã de simpatie dintre Dej ºi Hruºciov, sunt retrase
trupele sovietice de pe teritoriul României. La plecarea ruºilor, Dej a rostit unul
dintre cele mai linguºitoare ºi servile discursuri rostite vreodatã, parcã pentru a-i face
pe sovietici ºi mai încrezãtori în fidelitatea sa. 54 Din acest an, conflictul româno-
sovietic se accentueazã, iar în 1960, cu ocazia Congresului al III-lea al P.M.R.,
principiile comunismului românesc se contureazã ºi mai evident, Dej dezaprobând
viziunea sovieticã de transformare a CAER într-un organism economic supranaþional
pe principiul diviziunii între nordul industrial ºi sudul agricol. Respingerea Planului
Valev55 în numele interesului naþional dovedeºte dorinþa de diferenþiere ºi independenþã
47. Dennis Deletant, Ceauºescu ºi Securitatea. Constrângere ºi disidenþã în România anilor 1965-
1989, Editura Humanitas, Bucureºti, 1998, pp. 30-37.
48. Idem, Teroarea comunistã..., p. 75.
49. Jean-Francois Soulet, op. cit., p. 87.
50. Ibidem, p. 104.
51. Martin McCauley, Rusia, America ºi Rãzboiul Rece, 1949-1991, Editura Polirom, Iaºi, 1999, p. 61.
52. Vlad Georgescu, op cit., p. 270.
53. Vladimir Tismãneanu, Fantoma lui Gheorghiu Dej, Editura Univers, Bucureºti, 1995, p. 118.
54. Vlad Georgescu, op cit., p. 272.
55. Planul Valev susþinea alcãtuirea unui complex economic interstatal în zona Dunãrii de Jos, care
ar fi înglobat pãrþile de sud ale Uniunii Sovietice, de sud-est ale României, de nord ale Bulgariei.
Respingerea acestui plan de cãtre Dej era argumentatã de faptul ca acesta ar fi însemnat o încercare
de dezmembrare a economiilor naþionale ºi a teritoriului naþional. Vezi ºi Vlad Georgescu, op cit.,
p. 273.
36 LARISA MUªAT
a politicii externe ºi interne faþã de calea pe care mergeau celelalte state est-europene.
Pentru Dej, modelul sovietic ºi U.R.S.S., reprezentau douã noþiuni diferite, astfel cã
optând pentru primul alege o direcþie nouã, de autonomie faþã de stãpânul sovietic, în
care se înscrie ºi Declaraþia din aprilie 56 din 1964, care ridicã la rangul de politicã de
partid independenþa ºi suveranitatea naþionalã.
Moartea lui Dej în martie 1965 lasã încã loc interpretãrilor privind evoluþia politicii
interne a partidului, aºteptându-se ca destalinizarea externã sã fie urmatã, logic, de una
pe plan intern.
Totalitarism, teroare, torturã Terorism de stat
Analiza conceptului de totalitarism ºi comparaþia între diferitele tipuri de regimuri

politice (fascism, nazism, comunism) apãrute ºi dezvoltate în secolul XX sunt
complexe ºi au dat naºtere unor lungi dezbateri ºi interpretãri variate. Vom face în cele
ce urmeazã o scurtã prezentare a conceptului de totalitarism ºi definiþiile acestuia,
concentrându-ne cu precãdere asupra modelului totalitar sovietic, a influenþei sale
directe, precum ºi preluarea intenþionatã ºi reproducerea lui, într-un mod cât mai fidel
cu putinþã de artizanii români ai comunismului. Considerãm necesare aceste precizãri
pentru o bunã încadrare a analizei de faþã în ceea poate fi consideratã originea
regimului politic românesc, dar ºi pentru o înþelegere ulterioarã a modului de acþiune,
a tehnicilor folosite ºi a efectelor rezultate din acþiunile Securitãþii, care a acþionat ca
instrument represiv al Partidului Comunist Român, impus ºi susþinut prin intermediul
modelului totalitar sovietic, în care statul, abordând stindardul igienei sociale,
înþelege sã vindece societatea, sã cureþe ºi sã reeduce57".
Utilizat pentru prima datã, ca ºi termen, de Mussolini într-un articol despre fascism,
în care preciza cã nu existã nimic mai uman sau mai spiritual, cu atât mai puþin sã aibã
ºi valoare, decât statul, în dezbaterea academicã asupra fenomenului totalitar se
impun cu precãdere douã opere: Originile totalitarismului, aparþinând Hannei Arendt
ºi Totalitarian Dictatorship and Autocracy de Friedrich ºi Brezinski. 58 Nu vom insista
asupra multitplelor definiþii ºi elemente ce caracterizeazã totalitarismul, ci ne vom
opri la caracteristicile acestuia din perspectiva lui Friedrich, care identificã: (1) o
ideologie totalitarã obligatorie, (2) un partid monolitic supus ideologiei sale ºi, de
regulã condus de o singurã persoanã, dictatorul, (3) o poliþie secretã teroristã complet
dezvoltatã, precum ºi trei moduri de monopol sau control monopolist, în mod special
asupra comunicaþiei de masã, armelor operaþionale ºi asupra organizaþiilor, inclusiv
56. Statuând dreptul inalienabil al fiecãrui partid de a-ºi elabora singur, fãrã amestec din afarã, linia
politicã, declaraþia reafirma ºi principiile dintre statele socialiste, cu un accent deosebit pus pe
independenþa ºi suveranitatea naþionalã, pe neamestecul în treburile interne ºi pe integritatea
teritorialã. Vezi ºi Victor Frunzã, op. cit., pp. 445-447.
57. Andre Glucksmann, Bucãtãreasa ºi mâncãtorul de oameni: eseu despre raporturile dintre stat,
marxism ºi lagãrele de concentrare, Editura Humanitas, Bucureºti, 1991, p. 97.
58. Lavinia Stan, The American Debate over the Essence of Totalitarianism, în Arhivele totalitarismului,
Anul II, nr. 4/1994, I.N.S.T., Bucureºti, 1994, p. 42.
cele economice, care implicã o planificare centralã.59" Caracterizate de un control

strict asupra tuturor aspectelor vieþii politice, economice, sociale ºi culturale, ca ºi prin
controlul asupra distribuirii informaþiei, eliminarea diferenþelor dintre stat ºi societate,
absenþa constrângerilor asupra celor care guverneazã, insistenþa pe adevãrurile
proclamate de regim, dorinþa de a crea un nou sistem politic ºi social, un partid unic,
cu aderenþi fideli ºi disciplinaþi ºi o puternicã poliþie secretã, diferenþa majorã adusã de
regimurile totalitare faþã de cele autoritare este societatea puternic industrializatã, care
permite creºterea controlului asupra cetãþenilor, ºi apelul conducãtorilor la mase pentru
suport; în timp ce, pentru Arendt, esenþa totalitarismului o constituie teroarea, care
conduce la distrugerea spaþiului dintre indivizi. Eliminarea tuturor structurilor
pluraliste preexistente (politice, economice ºi sociale), unificarea, articularea acestora
într-o ideologie utopicã ºi intensificarea, extinderea mobilizãrii, alãturi de existenþa
unui conducãtor care face regulile, adesea carismatic, cu limite nedefinite ºi o mare
impredictibilitate ºi vulnerabilitate pentru elite cât ºi pentru non-elite, sunt de
asemenea trãsãturile care pot caracteriza un regim ca având tendinþe totalitare.60
Într-un astfel de sistem politic, în care se urmãreºte transformarea ºi controlul a tot
ceea ce este real sau potenþial semnificant politic în societate, promovarea unei
concepþii totale despre lume ºi un stat, o societate organic coezive, ºi care aspirã la
controlul asupra lucrurilor ºi indivizilor, teroarea a fost folositã pentru a obþine
obedienþa societãþii faþã de conducãtori. Puterea obþinutã pe baza unei construcþii
ilegitime a realitãþii, pe ideologie, se poate menþine doar prin teroare. În regimurile
totalitare, teroarea ºi intimidarea sunt capabile sã subjuge o întreagã populaþie, inclusiv
elementele care în alte condiþii ar fi rezistat ideologiei61.
Pentru a exemplifica vom face referire la ce s-a întâmplat în Uniunea Sovieticã.
Doar hotãrârea de a folosi puterea într-un mod constant ºi fãrã milã pentru eliminarea
tuturor obstacolelor le putea garanta bolºevicilor succesul final. Regimul instaurat de
Lenin, în Rusia dupã 1917, era un sistem de putere dualã: o dictaturã extrem de
autoritarã exercitatã de un organism privat, Partidul, care controla din umbrã sovietele,
reprezentante ale autoguvernãrii populare.62 Teroarea care fãcea parte integrantã din
procedeele ºi obiectivele bolºevice, a însoþit regimul comunist pe întreaga perioadã a
existenþei sale, ºi nu a însemnat doar execuþii sumare, ci o atmosferã de ilegalitate
atotstãpânitoare, în care minoritatea conducãtoare avea toate drepturile, iar majoritatea
condusã nici unul, ceea ce dãdea cetãþeanului de rând sentimentul unei totale neputinþe.
Lenin a ales teroarea pentru a-ºi mãri ºansele de izbândã. De altfel, el deosebea trei
feluri de teroare: actele de teroare necontrolate, individuale, practicate de socialiºtii
59. vezi Friedrich, The evolving Theory and Practice of Totalitarian Regimes, în Totalitarianism in
Perpectice, p. 126, apud Lavinia STAN, art. cit., p. 43.
60. Juan J. Linz, Alfred Stepan, Problems of Democratic Transition and Consolidation. Southern
Europe, South America and Post-Communist Europe, The Johns Hopkins University Press,
Baltimore and London, 1996, p. 40.
61. Lavinia Stan, The American Debate over Totalitarianism: Terror, în Arhivele totalitarismului,
Anul III, nr.1/1995, Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureºti, 1995, p. 58.
62. Richard Pipes, Scurtã istorie a revoluþiei Ruse, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995, p. 144.
38 LARISA MUªAT
revoluþionari, pe care le criticase încã din 1901, pentru cã nu erau integrate într-o
strategie militarã de ansamblu, ci, din contrã, constituiau o dispersare inutilã de eforturi
care puteau fi uneori chiar dãunãtoare; folosirea sistematicã a terorismului ca parte a
unei campanii pentru atingerea unui scop: Noi nu am respins niciodatã teroarea ca
principiu, ºi nici nu vom putea vreodatã, pentru cã este una dintre acele acþiuni militare
care pot fi de mare folos, daca nu indispensabile, în anumite momente ale istoriei.63
Iar al treilea tip era teroarea în masã, arma aleasã de Lenin pentru a pune puterea în
mâna proletariatului în procesul de consolidare a revoluþiei. Teoria acestui tip de
teroare era de sorginte populistã64.
Conceptul marxist de dictaturã a proletariatului, potrivit cãruia partidul con-
ducãtor trebuia sã deþinã controlul exclusiv asupra societãþii ºi a resurselor þãrii, se
integra perfect tradiþiilor ruse; dacã marxismul are sens, atunci el se poate exprima
prin douã teze: pe mãsurã ce societatea capitalistã evolueazã, contradicþiile ei interne
o împing spre prãbuºire; aceastã prãbuºire (revoluþia) este rezultatul acþiunii munci-
torimii industriale (proletariatul); orice regim care pretinde cã are la bazã doctrina
marxistã aderã cel puþin la aceste douã principii 65.
Statele comuniste care au luat fiinþã dupã al doilea rãzboi mondial au fost controlate
de partide comuniste formate dupã modelul sovietic stalinist. În toate s-au instaurat
sisteme politice monopartite, cu structuri puternic centralizate ale autoritãþii, cu un
adevãr cultural ºi intelectual promulgat oficial ºi determinat de autoritatea politicã, cu
economii de stat planificate centralizat, ºi cu cea mai vizibilã relicvã a moºtenirii
staliniste, lideri supremi extrem de autoritari. În plus, în þãrile ocupate de Armata
Roºie, guvernele locale au fost obligate sã urmeze exemplul sovietic, organizând
procese-spectacol ºi epurãri ale comuniºtilor locali dupã modelul de la rãsãrit 66.
Sub controlul trupelor ruse, instituþiile ºi structurile de putere ale statului român au
fost supuse unui proces de transformare ºi restructurare care sã permitã trecerea la un
sistem similar celui din Uniunea Sovieticã ºi, evident, în totalitate aservit Kremlinului.
Ca ºi celelalte partide comuniste, P.C.R, continuu obsedat de teama pierderii puterii
absolute ºi vãzând în fiecare persoanã un potenþial adversar ce trebuia depistat la timp
ºi eliminat ca duºman al poporului, creeazã ceea ce va denumi cu atâta ostentaþie
sabia ascuþitã a partidului, braþul înarmat sau suprastructura de observare globalã
ºi reprimare a societãþii, instituþia cãrei îi revenea rolul de apãrare a cuceririlor
democratice, instrumentul prin care va aplica mecanismul terorii 67, Securitatea.
63. Lenin (3), Vol. IV, pp. 108-109, apud George Leggett, CEKA: poliþia secretã a lui Lenin. Comisia
Extraordinarã Panrusã pentru Combaterea Contrarevoluþiei ºi Sabotajului, Editura Humanitas,
Bucureºti, 2000, p. 34.
64. Ibidem, p. 35.
65. Richard Pipes, op. cit p. 356.
66. Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucureºti, 1994, pp. 454-457.
67. Virgiliu Toma, Sentinþe politice-nule ºi neavenite, în Romulus Rusan (Editor), Analele Sighet 7,
Anii 1949-1953, Mecanismele terorii, Comunicãri prezentate la al VII-lea Simpozion al
Memorialului de la Sighetu Marmaþiei (2-4 iulie 1999), Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã,
1999, p. 179
În calitatea sa de instanþã specialã, pe lângã represiune ºi asigurarea stabilitãþii

comunitãþii, atribuþii pe care le îndeplinea mai mult prost decât bine ironie a
dialecticii sau viclenie a istoriei , aparatul secret stabilizeazã ºi în acelaºi timp
dezintegreazã.68"
În cele ce urmeazã ne vom ocupa de sintagma de terorism de stat, inevitabil
legatã de un regim totalitar, precum ºi de torturã, prin care cel mai adesea se
manifestã, încercând sã stabilim apoi aplicabilitatea conceptului pe cazul românesc ºi
circumscrierea modului de acþiune al Securitãþii, ca principal instrument represiv
utilizat de regim. Vãzut drept cel mai nociv efect al Puterii, terorismul legitimeazã
forþa cea mai brutalã ºi folosirea ei lipsitã de orice scrupul, în condiþiile în care singura
regulã este cea dictatã de terorist, fie el un individ, un grup sau un stat69". (Avem în
vedere ºi definiþia DEX-ului datã terorismului ca totalitatea actelor de violenþã comise
de un grup sau un regim reacþionar70).
Dacã pe parcursul secolului XX fenomenul terorismului capãtã o amploare cres-
cândã, violenþa politicã fiind utilizatã la o scarã mai largã în scopul inducerii senti-
mentului de teamã, care atrage supunerea, indisolubil legatã de acest fenomen este ºi
tortura. Deºi nici tortura (cum de altfel nici terorismul) nu reprezenta o inovaþie a
secolului XX, fiind utilizatã din perioada societãþilor arhaice, ea este reluatã masiv de
cãtre sistemele politice totalitare ale secolului XX, dar într-o formã sistematicã, o
torturã susþinutã de orice fel de Putere ºi conceputã ca un sistem de dominaþie71. În
acest context, tortura atinge în secolul XX dimensiunile unei veritabile instituþii;
reprezentând violenþa autorizatã, chiar dacã nu neapãrat legalizatã, tortura devine
oglinda deformantã a societãþii noastre, în care se amestecã violenþa, sadismul,
mizeria, brutalitatea, dorinþa de putere 72, degenerând într-o adevãratã epidemie al
cãrui scop nu mai este de a obþine informaþii de la victimã, cât mai ales de a o înfrânge
pe aceasta, de a o aduce la neputinþã, distrugându-i respectul de sine, ruºinând-o ºi o
culpabilizând-o, deºi ea este inocentã73".
În numele dictaturii proletariatului...
Formulatã iniþial de cãtre Marx, sintagma dictatura proletariatului reprezenta

mai degrabã revoluþia concretã a unui proletariat înarmat, care-ºi foloseºte forþa
68. Ipotezã formulatã de Klaus-Dietmar Henke, privind gradul de întindere al Securitãþii germane,
Henke, Zur Nutzung und Auswertung der unterlagen des Staatssicherheitsdienstens (Despre
folosirea ºi valorificarea dosarelor Securitãþii Statului), p. 585 apud Jens Gieseke, Concernul
Mielke Istoria Stasi1945-1990, Editura Ziua, Bucureºti, 2002, p. 129.
69. Virgil Mãgureanu, Putere ºi terorism, în Sociologie Româneascã, Vol I, nr 1-2/2003, http://
www.sociologieromaneasca.ro/2003/articole/sr2003.1-2.a03.pdf
70. Dicþionarul explicativ al limbii române, ediþia 1998, p. 951
71. Ruxandra Cesereanu, Panopticum: Tortura Politicã în secolul XX: studiu de mentalitate, Institutul
European, Iaºi, 2001, p. 14.
72. Ibidem, p. 21-25.
73. Ibidem, p. 30.
40 LARISA MUªAT
pentru dizolvarea statului ºi pentru înfrângerea duºmanilor sãi, ºi nu pentru refacerea

altui stat, a unui alt instrument de oprimare, cãruia sã i se supunã din nou74". Sintagma
a fost preluatã de Lenin, care, reintrepretând ideile lui Marx despre democraþie, stat ºi
dictatura proletariatului, oferã justificarea ideologicã a acþiunilor represive împotriva
duºmanilor comunismului: Caracteristica necesarã, condiþia sine qua non a dictaturii
proletariatului o constituie reprimarea prin violenþã a exploatatorilor ca clasã ºi, în
consecinþã, violarea democraþiei pure, adicã a egalitãþii ºi a libertãþii faþã de aceastã
clasã75. În esenþa ei, dictatura proletariatului presupunea o luptã crâncenã,
sângeroasã ºi nesângeroasã, violentã ºi paºnicã, militarã ºi economicã, pedagogicã
ºi administrativã, împotriva forþelor ºi tradiþiilor vechii societãþi76". În schimb, la
nivelul ideologic de justificare, dictatura proletariatului era una implicit democraticã:
o dictaturã este a proletariatului, numai ºi numai dacã ea NU este o dictaturã a statului77,
condiþia care aduce democraþia în prim plan, conform argumentaþiei lui Lenin, fiind
aceea cã o democraþie orientatã spre exterior care utilizeazã violenþa împotriva
minoritãþii foºtilor opresori, este o democraþie internã pentru majoritate, pentru
proletariatul însuºi78.
Eticheta de democraþie popularã este impusã de sovietici þãrilor ocupate, în
condiþiile specifice sfârºitului rãzboiului, când dictatura, indiferent de
calificativele ce i se puteau atribui, nu reprezenta un termen atât de potrivit pentru
a fi popularizat79. Pentru þãrile comuniste, dictatura proletariatului devine un nume de
cod pentru teroarea poliþieneascã. Ea acoperã crima în masã, tortura ºi ameninþarea cu
violenþa fizicã; la care se adaugã instituþiile specifice deosebit de lesnicioase, lagãrele
de concentrare: ele existã în toate þãrile totalitare. Viaþa în lagãre este simultan privare
de libertate ºi torturã, pentru ca ele sunt de fapt colonii penitenciare; deþinuþii nu sunt
niciodatã siguri cã vor scãpa de acolo. În restul þãrii domnesc alte forme de teroare:
datoritã unei supravegheri constante ºi omniprezente, orice act de nesupunere sau
chiar de simplã nesocotire a normelor în vigoare poate fi denunþat, iar cel implicat -
74. Giovanni Sartori, Teoria democraþiei reinterpretatã, Editura Polirom, Iaºi, 1999, p. 401; în Critica
Programului de la Gotha, (1875) Marx afirmã: Între societatea capitalistã ºi cea comunistã existã
o perioadã de transformãri revoluþionare, de la una la cealaltã. Aceasta corespunde unei perioade
de transformãri politice, în care statul nu poate fi altceva decât o dictaturã revoluþionarã a
proletariatului. Dictatura proletariatului nu presupunea, dupã Marx, întemeierea unei dictaturi a
statului, nu o vedea ca o formã statalã, ci urmãrea distrugerea statului prin intermediul proletariatului-
dictator. Utilizând expresia în mod literal, Marx nu susþinea ideea unei dictaturi în favoarea
proletariatului, ci exercitarea directã a forþei de cãtre proletariatul însuºi. Proletariatul era subiectul.
75. V.I. Lenin, Stângismul, boala copilãriei comunismului, Editura P.C.R. , 1948, p. 31, apud Marius
Oprea, Banalitatea rãului. O istorie a Securitãþii în documente (1949-1989), Editura Polirom,
Iaºi, 2002, p. 9.
76. Marius Oprea, Banalitatea... , p. 10.
77. Pe baza criteriilor lui Marx ºi Lenin, realitatea stãrii de fapt din þãrile comuniste nu avea nimic de-
a face cu dictatura democraticã, dezvoltarea statului, ca entitate politicã, determinând de fapt o
dictaturã a statului, sau o dictaturã pur ºi simplu. Vezi Giovanni Sartori, op. cit., p. 408.
78. Ibidem, p. 409.
79. Ibidem,p. 406.
condamnat, fie la deportare fie la pierderea slujbei, a locuinþei sau a dreptului, pentru
el ºi pentru copiii sãi, de a urma cursurile învãþãmântului superior sau de a cãlãtori în
strãinãtate; pedepsele pot fi prelungite la infinit80".
În fond, neaducând nimic original nici în ideologie, nici în practicã, comuniºtii au
preluat absolut totul din gândirea civilizaþiei occidentale, ºi pervertindu-i valorile în
mod abuziv ºi barbar, le-au adaptat la lumea lor, dând iluzia formãrii unui nou univers;
au interpretat eronat diverse concepþii tradiþionale, sau pur ºi simplu le-au inversat
semnificaþia. Începând cu teoriile proprietãþii private ºi colective ºi ajungând la
multpreþuitele lor simboluri, n-au fãcut decât sã cârpeascã din hidoase mistificãri o
monumentalã aberaþie istoricã81".
Supunerea faþã de aceastã aberaþie istoricã i-a fost destinatã ºi României. Dacã
momentul constituirii instituþiilor de bazã ºi aplicarea mecanismelor unei democraþii-
populare, urmând evident modelul de bazã, de inspiraþie sovieticã, este datat în
perioada anilor 1948-195082. Însã terorismul de stat, ca ºi fenomen din prisma
regimului de teroare exercitat, se manifestã ºi este practicat încã de la pãtrunderea
Armatei Roºii eliberatoare pe teritoriul României, în primãvara anului 1944.
Documentele ºi mãrturiile în acest sens, mai ales rapoartele despre abuzuri ale
trupelor sovietice83 ºi despre numeroasele incidente provocate de unele elemente ale
Armatei Roºii84, vin în completarea tragicului tablou al ocupaþiei sovietice;
fãrãdelegile, tâlhãriile, spargerile de case, magazine, depozite etc, jafurile ºi
80. Tzvetan Todorov, op. cit., p. 37.

81. Liviu Cangeopol, Dan Petrescu, op. cit., p. 33.
82. Este de reþinut cã, marcând o rupturã netã faþã de evoluþia societãþii româneºti în epoca modernã ºi
contemporanã de pânã în 1944, prin voinþa factorului politic este impusã de sus o nouã construcþie
de stat determinatã de modelul sovietic, care plaseazã România într-un model social, economic ºi
politic opus tradiþiilor europene ºi etichetat democraþie popularã a se vedea Nicoleta Ionescu-
Gurã, Marea Adunare - Prima legislaturã 1948-1952 în Romulus Rusan (Editor), Analele Sighet
6, Anul 1948 - Instituþionalizarea comunismului, Comunicãri prezentate la Simpozionul Sighetul
Marmaþiei, Fundaþia Academia Civicã, 1998, p. 53.
83. Exemplificãm printr-un Raport al Statului Major al Armatei I cãtre marele Stat Major privind
abuzurile sãvârºite de trupele sovietice în regiunea Timiºoara, 6 octombrie1944: Garnizoana
Timiºoara raporteazã (): trupele sovietice nu respectã ordinele cu privire la aprovizionare ()
trupele sovietice ridicã de pe teritoriu din depozitele instituþiilor de stat ºi particulare alimente,
vite etc. fãrã nici o autorizaþie ºi înlãturând prin ameninþare serviciul de pazã. ªi, deºi s-au dat
asigurãri cã s-au dispus mãsuri, totuºi sistemul continuã. Arhiva Ministerului Apãrãrii Naþionale,
fondul microfilme, rola P II 2 257, cadrul 964. Documentul publicat ºi în Revista de Istorie Militarã,
nr. 5/1994, în Armata Roºie în România Documente (I), Bucureºti, 1995, pp. 67-68.
84. În Sinteza Inspectoratului General al Jandarmeriei privind incidente provocate de unele elemente
ale Armatei Roºii, din 5 octombrie 1944, se precizeazã: un grup de 12 ostaºi sovietici au maltratat
fãrã nici un motiv pe Jand. Plutonier; un grup de ostaºi sovietici au ridicat cu forþa de la
proprietarul, mai mulþi ostaºi ruºi au jefuit casa preotului () iar dupã sãvârºirea faptului au
aruncat o grenadã în interiorul locuinþei, ostaºii ruºi au tras peste 30 de focuri de armã,
Comandamentul Rus din Mehadia Severin a arestat pe numitul Schweinert Iosif, german de originã,
din Mehadia, pe care învinuindu-l de spionaj în favoarea Germaniei lau împuºcat, aruncându-l
apoi în hotarul comunei Lãpuºnicel, document din Arhiva Serviciului Român de Informaþii, fondul
D, dosar 10.953/1994, filele 201-203, în Armata Roºie în România..., pp. 66-67.
42 LARISA MUªAT
confiscãrile de averi, violuri, rãpiri, arestãri, detenþiile ºi crimele85, sunt acþiuni care
prevestesc democraþia popularã ce va fi instituþionalizatã ulterior, ºi despre care
Gheorghiu-Dej avea sã afirme cu entuziasm: Regimul de democraþie popularã repre-
zintã una din formele organizãrii de stat a puterii populare, una din formele dictaturii
proletariatului (...), iar naºterea democraþiei populare este legatã indisolubil de
existenþa Uniunii Sovietice, de mãreþele ei victorii (...)86".
Manifestând un comportament totalitar, prin presiuni, abuzuri ºi violenþe asupra
populaþiei civile, dar ºi pentru îndepãrtarea liderilor politici, un obstacol în instaurarea
comuniºtilor la putere, prezenþa Armatei Roºii reprezintã prima piesã importantã din
scenariul lui Stalin de preluare a controlului asupra României, pentru ca în etapele
urmãtoare, urmând principiul scopul este dominaþia, mijloacele sunt adaptate circum-
stanþelor87", sã fie preluat controlul în sectoarele cheie, ºi folosindu-se argumentul
epurãrii antifasciste, armata, justiþia ºi internele sã fie supuse unor procese de epurare,
reorganizare ºi infiltrare cu elemente fidele cauzei comuniste88.
În tendinþa permanentã de reorganizare ºi aducere sub control la nivel instituþional
conform intereselor sovietice, aparatul poliþienesc ocupã un rol privilegiat89, ºi este
esenþialã ºi necesarã pentru aplicarea mecanismelor ce se subscriu viziunii leniniste,
conform cãreia politica nu este decât o continuare a rãzboiului prin alte mijloace 90.
Echivalenþa politicii cu rãzboiul, implicit cu violenþa ºi ca atare cu teroarea ºi repre-
siunea, este consecvent aplicatã ºi în cazul românesc. Legislaþia cu vãdit caracter
represiv, adoptatã între 1944-194791, vizeazã în principal adversarii politici dar nu sunt
omiºi nici reprezentanþii altor categorii socio-profesionale. De asemenea, în acest
context sunt de menþionat mãsurile luate împotriva cetãþenilor germani ºi maghiari.
Acþionând sub legalitatea prevederilor Convenþiei de Armistiþiu, Comisia Aliatã de
85. Graficul incidentelor ºi neregulilor fãptuite de militarii sovietici pe teritoriul României de la data
de 1 septembrie 1944 pânã la data de 1 februarie 1945, întocmit dupã datele semnalate Comisiei
Române pentru Aplicarea Armistiþiului (delegaþia militarã) de cãtre marele Stat Major, din Arhivele
Ministerului Apãrãrii Naþionale, fondul 1367, dosarul 199, fila 516 în Armata Roºie în România...,
p. 207; numai între septembrie 1944 - februarie 1945 se constatã 1457 de asemenea incidente,
soldate cu 195 decese (omoruri, omoruri cu jaf, siluiri cu omor) atestate prin documente.
86. Gheoghiu-Dej, Întãrirea continuã a regimului democrat-popular în Republica Popularã Românã,
în Scânteia, nr. 2564, din 23 ian 1953 apud Gheorghe Gheoghiu-Dej, Articole ºi cuvântãri, ediþia
a IV-a Editura de Stat pentru Literaturã Politicã, Bucureºti, 1956, pp. 552-553.
88. Încã de la al doilea guvern Sãnãtescu (noiembrie 1944) portofoliul justiþiei îi revine lui L. Pãtrãºcanu,
transporturile lui Gheorghiu-Dej iar sub-secretar de stat în Ministerul de Interne este T. Georgescu.
A se vedea ºi Jean-Francois Soulet, op. cit., p. 24.
89. Din cei 6.300 de angajaþi ai Ministerului de Interne existenþi la 6 martie 1945, 2.851 de persoane
au fost trecuþi în rezervã ºi 195 demiºi ºi înlocuiþi cu elemente cinstite, democratice ºi capabile;
a se vedea Cartea albã a Securitãþii, vol I, SRI, Bucureºti, 1995, p. 92 apud Dennis Deletant,
Teroarea comunistã..., p. 61; Corpul Detectivilor, viitorul nucleu al Securitãþii, pus sub conducerea
lui Alexandru Nicolski, agent NKVD, avea sarcina de a-i identifica ºi aresta pe membrii Gãrzii de
Fier.
91. Ion Bãlan, Regimul concentraþionar din România (1945-1965), Bucureºti, Fundaþia Academia
Civicã, 2000, p. 31.
Control din România vizeazã întemniþarea în lagãre de concentrare92 de cãtre organele

de ordine publicã, potrivit stipulaþiilor stabilite de art. 2 din Convenþia de Armistiþiu a
tuturor cetãþenilor germani ºi maghiari93, sau domiciliul obligatoriu pentru persoanele
de naþionalitate cehã, polonã ºi slovacã. În termenii aceleiaºi Convenþii de Armistiþiu
se prevede la art. 15 obligaþia guvernului român de a dizolva imediat organizaþiile
prohitleriste de tip fascist94; declanºatã la 12 octombrie 1944, campania de arestare ºi
de internãri în lagãre a legionarilor continuã, se accentueazã în anul 1945 ºi este
completatã de campania de urmãrire ºi sancþionare a celor vinovaþi de dezastrul þãrii,
de crime de rãzboi, legalizatã prin decretul lege din 24 aprilie 1945 95. Dupã alegerile
din 1946, mãsuri dure sunt luate în vederea eliminãrii adversarilor din P.N.Þ. ºi P.N.L.,
ºi au loc arestãri masive, de cele mai multe ori nejustificate96.
Pentru a fi în total acord cu ideologia marxist-leninistã, ºi pentru a avea o acoperire
legalã pentru noul stat, ºi pentru acþiunile ce vor urma, la 13 aprilie 1948 este adoptatã
Noua Constituþie, care a deschis calea totalitarismului politic ºi a centralismului
economic ºi administrativ, fiind, totodatã preambulul marilor abuzuri ºi nedreptãþi
comise de regimul comunist în perioada obsedantului deceniu dintre 1950-1960. 97"
Cuprinzând principiile de dezvoltare ale democraþiei populare, având rolul de a asigura
trecerea la socialism, Constituþia marcheazã ºi schimbarea formei de guvernare,
România devenind Republicã Popularã, denumire justificatã de Gheoghiu-Dej: Noi îi
zicem republicã popularã pentru cã nu are nimic în comun cu republicile capitaliste
(...) este o nouã formã de stat (...) prin care noi mergem spre realizarea mãreþului þel:
desfiinþarea exploatãrii ºi a claselor exploatatoare ºi instaurarea orînduirii socialiste în
þara noastrã.98"
92. Regulamentul privind înfiinþarea ºi funcþionarea centrelor de internare, publicat la 6 nov. 1944,
este cel dintâi act public de dupã 23 august 1944 prin care guvernul oficializa lagãrele din România;
a se vedea Ion Bãlan, op. cit., pp. 52-54.
93. În urma solicitãrii locþiitorului Comisiei de Control din România, generalul-locotent Vinogradov,
de internare în lagãre a germanilor ºi maghiarilor, sunt arestaþi 1.233 de persoane, iar guvernul
român aprobã funcþionarea lagãrelor din Târgu-Jiu, Slobozia Veche, Ciurel, Timiºul de Sus, Timiºul
de Jos destinate germanilor; a se vedea Ion Bãlan, op. cit., pp. 33, 36
94. Ibidem, p. 44
95. Ibidem, p. 50. Dacã la art. 1 erau stabilite douã învinuiri pentru cei acuzaþi de dezastrul þãrii (cei
care au militat pentru hitlerism sau fascism, dar cu rãspundere efectivã pentru intrarea trupelor
germane pe teritoriul þãrii, ºi cei care militaserã pentru aceleaºi acþiuni dar prin grai, prin scris sau
alte mijloace), la art. 2 se adãugau încã 15 categorii de persoane vinovate de dezastrul þãrii, astfel
încât numãrul celor care au putut evita condamnarea era foarte mic.
96. Ibidem, pp. 56-57. Arestãrile din martie, mai, iulie august ºi decembrie 1947 nu au avut suport
juridic, efectuarea lor bazându-se pe ordine cu caracter secret M.A.I, iar deþinuþii au stat în detenþie
un timp îndelungat, fãrã sã le fi fost intentate procese spre a fi condamnaþi formal de vreo instanþã.
97.Aurel Pentelescu, Caracterul Stalinist al Constituþiei din anul 1952. O abordare istoricã, în Romulus
Rusan (editor), Analele Sighet 7 Anii 1949-1953 Mecanismele terorii, Fundaþia Academia Civicã,
1999, p. 147.
98. Gheoghiu-Dej, Raportul Politic al Comitetului Central la congresul Partidului Muncitoresc
Român, 21 februarie 1948, în Scînteia, nr. 1.053, din 23 feb 1948. în Gheorghe Gheoghiu-Dej,
Articole ºi cuvântãri, ediþia a IV-a, Editura de Stat pentru Literaturã Politicã, Bucureºti 1956, p.
138-139.
44 LARISA MUªAT
Deºi ideea de popor îºi pierduse conþinutul real, devenind un fals concept utilizat
de putere împotriva poporului, structura puterii este enunþatã astfel la art.3: În
Republica Popularã Românã întreaga putere de stat emanã de la popor ºi aparþine
poporului, iar acesta îºi exercitã puterea prin organe reprezentative99, acestea fiind
Marea Adunare Naþionalã ºi organele locale ale puterii de stat, dominate ºi conduse de
activiºti de partid, care la rândul lor se supuneau organului central, Comitetul Central
al P.C.R. Instituirea dictaturii totalitare este evidentã ºi în Titlul II, Structura social-
economicã: În 10 articole din Titlul II era distrusã economia, desfiinþat dreptul la
proprietate, organizat ºi instituþionalizat jaful, distrusã proprietatea þãrãneascã ºi, odatã
cu ea, valorile tradiþionale româneºti100. Necesitatea unei puteri judiciare care sã
acopere abuzurile sãvârºite pânã acum ºi sã permitã în acelaºi timp comiterea altora,
implicã ºi aservirea Justiþiei, prin folosirea asesorilor populari în judecarea
proceselor, persoane cu credibilitate pentru regim ºi care ofereau garanþia controlului
asupra activitãþii judecãtorilor, în sensul dictat de putere.
Înþelegerea dimensiunii fenomenului represiv este condiþionatã de parcurgerea
sistemului legislativ, care a justificat ºi a adus legitimitatea din punct de vedere
juridic funcþionãrii acestuia. De multe ori mecanismele legislative de represiune nu a
fãcut decât sã copieze structurile din spaþiului sovietic, transplantându-l la noi, fãrã sã
se facã mãcar o analizã superficialã a realitãþilor româneºti 101. În acest sens,
republicarea în 1948 a Codului Penal, ºi modificãrile ulterioare, în funcþie de necesitãþi
ºi interesele de moment, oferea cadrul legal prin care orice opoziþie faþã de regim
devenea infracþiune, ºi orice acþiune împotriva acesteia, oricât de brutalã, putea fi
justificatã, ca fiind în scopul apãrãrii cuceririlor democratice. Astfel, pe baza
interpretãrii abuzive a art. 4 din Codul Penal, care prevedea aplicarea retroactivã a
legii doar în cazuri excepþionale de siguranþã, sunt date o serie de decrete ºi hotãrâri
prin care valurile de deportãri, înfiinþarea de colonii de muncã ºi stabilirea domiciliului
obligatoriu intrã în deplinã legalitate. În acest context este de reþinut ºi legea 16/
1949102 care sancþioneazã cu moartea trãdarea de patrie, precum ºi procurarea sau
transmiterea cãtre o putere duºmanã a statului a unor secrete de stat, fãrã a se preciza
care sunt acestea (art.1, alin.B); uneltire împotriva securitãþii interne ºi externe a
R.P.R(art.1, alin.c); actele de teroare sãvãrºite individual sau în grup, furtul de
armament sau aparaturã militarã sau darea de foc sau distrugerea în orice mod a
produselor agricole, industriale ºi a pãdurilor (art.2, lit.e). Tot cu pedeapsa capitalã se
pedepsea, din 1950, încãlcarea independenþei ºi suveranitãþii naþionale sau neglijenþele
muncitorilor care provocau catastrofe naþionale.
Delictul de uneltire împotriva ordinii sociale, introdus în Codul Penal din 1948, ºi
modificat pe parcurs, constituie un alt mijloc al regimului de a se consolida, permiþând
Miliþiei, Securitãþii ºi Procuraturii sã accentueze latura politicã a condamnãrilor ºi sã
99. Monitorul Oficial, partea I, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948, p. 3.379.
100. Georgeta Gheorghe, Despre Constituþia din 1948, în Romulus Rusan (editor), Analele Sighet
6,Anul 1948- Instituþionalizarea comunismului, Fundaþia Academia Civicã, 1998, p. 87.
101. Ion Bãlan, Gulagul Românesc în tranziþie 1948 în Romulus Rusan (editor), op. cit., p. 31.
102. Buletinul oficial, nr. 12 din 15 ianuarie1949, apud Ion Bãlan, op. cit., pp. 66-67.
trimitã în închisoare persoane considerate adversari ai regimului, cei mai mulþi

nevinovaþi103. În acest context este de remarcat cã principalele prevederi cu caracter
represiv între 1948-1964 cuprinse la Titlul I, Crime ºi delicte în contra statului din
Cartea a II-a, Crime ºi delicte în general, din Codul Penal104 sunt în mare parte
pãstrate ºi utilizate pânã în 1964, iar modificãrile aduse vizeazã, în contextul retragerii
trupelor sovietice din 1958, înãsprirea pedepselor ºi sporirea posibilitãþilor de
acuzare105.
Cu scopul de a crea un cadru de acþiune cât mai permisiv pentru creºterea eficienþei
organelor represive, au existat, pe lângã legislaþia penalã, o serie de alte mãsuri luate
de instanþele M.A.I-ului, în baza unor decrete ºi hotãrâri ale Consiliului de Miniºtri,
ilegale ºi neconstituþionale, ºi ca atare cu caracter secret106. În acest sens, marea
majoritate a actelor ºi mijloacelor represive cu caracter arbitrar, a urmãrilor ºi
arestãrilor de persoane, a deportãrilor, precum ºi a internãrii în lagãre ori fixarea
domiciliului obligatoriu nu au avut o bazã juridico-legalã, ceea ce denotã ºi confirmã
încã o datã trãsãturile terorismului de stat, privind, conform lui Garzon afirmarea
existenþei unui rãzboi vertical cu un inamic infiltrat la toate nivelurile statului,
delimitarea vagã, imprecisã a acþiunilor pedepsibile ºi eliminarea procedurilor juridice
în determinarea ºi definirea unui act criminal, impunerea clandestinã a mãsurilor
sancþiunilor statale interzise chiar de ordinea legalã proclamatã sau difuza aplicare
a mijloacelor violente de privare de libertate, proprietate sau viaþã.107
Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului
În România, aparatul de siguranþã ºi serviciile speciale nu au suferit modificãri

organizatorice spectaculoase, între 23 august 1944 ºi 30 august 1948, cu excepþia
infiltrãrii unor oameni de încredere în funcþiile de comandã, agenþi ai spionajului
sovietic sau persoane selecþionate din rândul comuniºtilor implicaþi anterior în
activitatea conspirativã. Înainte de a se face un partid ºi un stat, s-a fãcut o poliþie,
103. În varianta din 1948, uneltirea, consideratã delict, era sancþionatã cu închisoarea corecþionalã
ºi/sau amendã; Prin decretul nr. 469 din 1957, aceastã infracþiune este mult mai aspru pedepsitã.
Adãugiri privind extinderea acþiunilor sau activitãþilor ce puteau constitui subiectul acestei
legi, cu pedepse adiþionale mai dure apar si în decretele nr. 318/1958, nr. 212/1960, iar cea mai
importantã adãugire a prevederilor penale de la art. 209 este prin Decretul nr. 202/1953, când se
introduce Secþiunea I bis, care condamnã subminarea economiei naþionale ºi sabotajul
contrarevoluþionar; a se vedeaMarius Oprea, Rolul ºi evoluþia Securitãþii (1948-1964) Poliþia
politicã în sistemul de putere comunist (tezã de doctorat), Bucureºti, 2002, p. 61; Codul Penal al
R.P.R, Bucureºti, 1948, p. 67, apud Ion Bãlan, op.cit., p. 69.
104. Marius Oprea, op. cit., p. 58.
105. Decretul nr. 318 din 1958 prevede condamnarea la moarte pentru crima de trãdare de patrie,
divulgarea de secrete privind capacitatea de apãrare a þãrii, spionajul etc. apud Marius Oprea,op.
cit., pp. 58-59.
106. Ibidem, p. 65.
107. Ernesto Garzon Valdes, El terrorismo.., p. 35-55.
46 LARISA MUªAT
compusã din mai multe poliþii: Fosta Siguranþã Generalã aresta, Prefectura Poliþiei
Capitalei aresta, diversele servicii ale N.K.V.D-ului arestau, Serviciul Secret de
Informaþii aresta. Pretutindeni, organizatorii erau N.K.V.D-iºti. Activiºtii vechi ºi noi
gãseau în poliþie expresia cea mai directã a puterii prin care-ºi puteau compensa toate
complexele de inferioritate. Brutalitatea era lege ºi prea multa ºtiinþã de carte
nocivã108".
Instituþionalizarea politicã a regimului în 1948 determinã autoritãþile sovietice
împreunã cu conducãtorii comuniºti sã ia decizia de a lichida vechile organe de ordine
ºi informaþii (Siguranþa, Poliþia, Jandarmeria, Secþia a II-a de informaþii din Marele
Stat Major, Serviciul Special de Informaþii) ºi de a le înlocui cu noi organe, dupã
modelul sovietic: Securitatea, Miliþia ºi Direcþia de Informaþii Militare.109
Cu ocazia ºedinþei Secretariatului C.C. din 10 iulie 1948, se discutã reorganizarea
Direcþiei Generale a Siguranþei Statului, iar la propunerile lui Teoharie Georgescu
privind schema ºi principiile pe baza cãrora va funcþiona noua instituþie, se hotãrãºte
ca în viitor Direcþia Generalã a Siguranþei Statului sã se numeascã Direcþia Generalã
a Securitãþii Poporului, aceasta se va organiza pe baze militare, introducându-se
principiile militare ºi fãrã a se da publicitãþii schema de organizare, principiile,
bugetul ºi personalul110. Întrucât hotãrârile de mai sus trebuiau ca în timpul cel mai
scurt sã se aplice în viaþã, în 30 august 1948 prin Decretul nr. 221 al Prezidiului Marii
Adunãri Naþionale a R.P.R., a fost înfiinþatã Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului111
(D.G.S.P.), în structura Ministerului de Interne, menþinându-se în paralel, pânã în
1951, Serviciul Special de Informaþii, în subordinea Preºedinþiei Consiliului de
Miniºtri, cu sarcini de informaþii externe ºi contraspionaj. Înfiinþarea Securitãþii nu a
reprezentat o discontinuitate în activitate, fiind mai ales vorba despre reorganizarea
unei instituþii, decât de crearea uneia noi, iar decretul 221 marcheazã însumarea
hotãrârilor anterioare ale conducerii comuniste, în baza cãrora acþiunile îndreptate
împotriva opozanþilor regimului au fost în cele din urmã centralizate în sarcina acestei
noi instituþii. Ca ºi Republica Popularã România, Securitatea a fost înfiinþatã prin
decret la finalul luptei de cucerire a puterii, ca un corolar al acesteia, reprezentând
108. Comentariul lui Belu Zilber, iniþial militant comunist, apoi el însuºi victima a regimului, apud
Cristian Troncotã, Securitatea: începuturile, în Magazin Istoric, nr. 10, 1998 vezi ºi http://
www.itcnet.ro/history/archive/mi1998/current10/mi24.htm.
109. Ibidem.
110. Procesulverbal al ºedintei Secretariatului C.C. al P. M.R privind reorganizarea Direcþiei Generale
a Siguranþei Statului ºi schimbarea titulaturii în Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului, în
Arhivele Naþionale ale României, Stenogramele ºedinþelor Biroului Politic al Comitetului Central
al Partidului Muncitoresc Român, 1948, vol. I, Bucureºti, 2002, pp. 51-52.
111. Generalul-locotenent Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenco, Pantiuºa) a fost numit director al
D.G.S.P. cu rang de ministru, iar la 1 septembrie 1948 au fost numiti doi directori adjuncti, cu
rangul de secretari de stat. Aceºtia au fost: general-maior Alexandru Nicolski (Boris Grumberg),
evreu basarabean, fost spion sovietic prins de S.S.I. în primãvara anului 1941, ºi generalul-maior
Vladimir Mazuru (Mazurov), ucrainean din nordul Bucovinei (ulterior a devenit ambasador al
României în Polonia). Toti trei erau cadre sovietice ale MGB; a se vedea ºi Cristian Troncotã, art
cit., în Magazin Istoric, nr. 10, 1998.
momentul de maturizare a represiunii ca armã politicã, determinatã de succesul pe

care P.C.R l-a înregistrat în impunerea modelului comunist. Astfel, noul regim s-a
autocertificat în mod oficial drept stat poliþienesc.112"
Abilitatã sã exercite acþiunile represive ordonate de comuniºti pentru lichidarea
duºmanului de clasã în numele consolidãrii democraþiei populare, Securitatea
dispunea de toate mijloacele, implicit cele legale, sã-ºi îndeplineascã cât mai eficient
sarcina, ºi încã de la început a primit puteri nelimitate, înfiinþarea ei reprezentând
punctul final al instaurãrii dictaturii proletariatului în România, în accepþia formulatã
de Lenin - puterea bazatã pe forþa neîngrãditã de lege- statul de drept fiind înlocuit
cu o legalizare a terorii, ca politicã de stat, - în termeni clari fãrã echivoc 113.
Menþinerea ºi consolidarea regimului prin anihilarea oricãrei disidenþe sau
rezistenþe faþã de linia impusã de conducerea comunistã constituie scopurile declarate
al Securitãþii, precizate la art. 2 sub forma apãrãrii cuceririlor democratice ºi
asigurarea securitãþii Republicii Populare Române contra uneltirilor duºmanilor din
interior ºi exterior.
Articolul 3 privea organizarea, încadrarea, dotarea atribuþiilor ºi funcþionarea
tuturor serviciilor centrale sau exterioare ale D.G.S.P. Se menþiona cã aceste deciziuni
ºi instrucþiuni nu se publicã, devenind executive prin înscrierea lor într-un registru
special ºi comunicarea cãtre cei interesaþi. În ceea ce priveºte ofiþerii de Securitate, se
preciza omnipotenþa acestora, cãci, conform art. 4-6, aceºtia erau singurii competenþi
în a instrumenta infracþiunile ce primejduiesc regimul democratic ºi securitatea
poporului114 pe întreg teritoriul þãrii, în baza instrucþiunilor interne.
Securitatea, ca instituþie a Partidului, uzeazã la maxim de puterea ce i-a fost
conferitã, ºi, având ºi suportul legislativ, exercitã teroarea ca funcþie a puterii politice.
Sau, ca sã-l citãm pe Alexandru Drãghici, numit în 1952 ministru de interne:
Securitatea era ºi este un instrument al Partidului, care este obligatã sã respecte
legislaþia, dar legalitatea o întoarcem cum ne convine115. În aceeaºi direcþie,
reprimarea brutalã a oricãrei forme de împotrivire la nivelul societãþi, la care recurge
cu scopul vãdit de a inocula sentimentul de fricã, iar apoi menþinerea acesteia în stare
difuzã, fac din Securitate un evident instrument al terorismului de stat.
Deºi pânã în 1965 sunt înregistrate unele modificãri ale structurii organizatorice116,
metodele ºi practicile folosite de D.G.S.P. vor fi caracterizate în tot acest timp de
112. Dennis Deletant, România sub..., p. 74 apud Marius Oprea, Naºterea Securitãþi în Analele Sighet
6, op. cit., p. 273.
113. Dmitri Volkogonov, Lenin. O nouã biografie, Ed Orizonturi -Ed Lider, Bucureºti, f.a., pp. 269-
270, apud Marius Oprea, art. cit., în Analele Sighet 6, op. cit., p. 273.
114. ASRI, fond D, dosar 9036, f. 666, apud Marius Oprea, Rolul ºi evoluþia..., p. 46.
115. Magazin Istoric, octombrie 1998, p. 24, apud Virgiliu Toma, Sentinþe politice - nule ºi neavenite,
în Analele Sighet 7, op. cit., p. 174.
116. Conform organigramelor publicate de Dennis Deletant, Structura Organizatoricã a Serviciului
Român de Securitate este pânã in anul 1964 urmãtoarea: în 1948 D.G.S.P. era organizatã în 10
direcþii centrale: Direcþia I (informaþii interne), Direcþia a II-a (contraspionaj), Direcþia a III-a
(contrainformaþii în penitenciare), Direcþia a IV-a (contrainformaþii militare), Direcþia a V-a (cercetãri
penale), Direcþia a VI-a (protecþia ministerelor), Direcþia a VII-a (tehnica), Direcþia a VIII-a (cadre),
48 LARISA MUªAT
violenþã, teroare ºi torturã. Administrarea actului de poliþie politicã devine metoda

predilectã pentru toate direcþiile Securitãþii, aplicându-se nediferenþiat în funcþie de
vârsta sau sexul duºmanilor poporului, însã cea care dobândeºte cea mai mare
notorietate în acest sens este Direcþia a V-a Anchete penale, devenitã în 1951 Direcþia
G Anchete penale, iar dupã 1956 Direcþia VIII Anchete penale. Anchetele, care aveau
rolul de a obþine o vinovãþie prestabilitã, urmau niºte tipare fixe, pe baza terorii ºi a
torturii, reuºind pe termen scurt obþinerea de informaþii indispensabile pentru
siguranþa regimului, ori pe termen lung provocarea ºi menþinerea fricii ca instrument
de dominaþie. Conºtienþi de faptul cã teama atrage supunere, profunzimea inoculãrii ei
în rândurile populaþiei a constituit principalul motiv al succesului acestei metode.
Mãrturisirea, care trebuia obþinutã în urma proceselor, implica aproape fãrã excepþie
folosirea torturii: fizicã, psihicã sau ambele117. Printre metodele necorespunzãtoare
folosite de anchetatorii Securitãþii putem identifica patru categorii: 1. Bãtaia, sub-
alimentaþia prelungitã ºi tortura, în scopul obþinerii de declaraþii acuzatoare; 2. Presiuni
morale pentru constrângerea anchetaþilor sã declare ce li se cerea; 3. Falsificarea unor
declaraþii date de anchetaþi ºi folosirea de scrisori plastografiate pentru a obþine
recunoaºterea unor fapte; 4. Redactarea unor declaraþii ireale pe care anchetaþii erau
constrânºi sã le semneze.118"
Deciziile privind internãrile administrative în unitãþi, colonii ºi lagãre de muncã,
dislocãrile sau deportãrile de persoane, regimul penitenciar culminând cu fenomenul
de reeducare, vin în completarea tragicului tablou al realitãþilor anilor 1948-1964,
Direcþia a IX-a (Secþia politicã a P. M.R.), Direcþia a X-a (administrativã); Prin decretul nr. 50 din
martie 1951,este redenumitã Direcþia Generalã a Securitãþii Statului, noua configuraþie fiind: Direcþia
A (informaþii externe), Direcþia B (contraspionaj), Direcþia C (contrasabotaj), Direcþia E
(contraspionaj în Miliþie), Direcþia F (supraveghere-filaj), Direcþia G (cercetãri penale), Direcþia
H (contraspionaj în forþele armate), Direcþia I (protecþia conducerii P.M.R.ºi a persoanelor care se
bucurau de imunitate diplomaticã), Direcþia J (cadre ºi ºcoli), Direcþia K (administrativã), Direcþia
L ( politicã-conducerea organizaþiilor de partid). La 11 iunie 1956, prin Hotãrârea Consiliului de
Miniºtri nr. 1361, Ministerul de Interne a fost reorganizat ºi împãrþit în douã departamente:
Departamentul Securitãþii ºi DepartamentulInternelor. Cel din urmã rãspundea de Miliþie ºi închisori,
în timp ce primul a moºtenit structura D.G.S.S, cu urmãtoarele modificãri: Direcþia I (informaþii
interne), Direcþia a II-a (contraspionaj), Direcþia a III-a (Informaþii interne) Direcþia a IV-a
(contrasabotaj), Direcþia a V-a (contraspionaj în forþele armate), Direcþia a VI-a (transport), Direcþia
a VII-a (supraveghere), Direcþia a VIII-a (anchete penale). Mai existau Direcþia Cadre ºi ºcoli, ºi
Direcþia Administrativã ºi un Secretariat General. Structurile tehnice aveau urmãtoarele denumiri:
Departamentul B (contrainformaþii radio), Departamentul C (dosare arhive), Departamentul D
(transport deþinuþi), Departamentul F (interceptarea corespondenþei), Departamentul H (cifru),
Departamentul K (contraspionaj în închisori ºi miliþie), Departamentul T (tehnic). Mai existau o
ºcoala pentru pregãtirea ofiþerilor si alta pentru învãþarea limbilor strãine, plasate sub controlul
Departamentului Securitãþii, la fel ca trupele de securitate (create la 7 februarie 1949, prin Decretul
nr. 110) ºi grãnicerii.Apud Dennis Deletant, în Banalitatea..., pp. 48-53.
117. Dennis Deletant, Teroarea...p. 104.
118. Documente privind unele mãsuri necorespunzãtoare folosite în anchetarea cazului Lucreþiu
Pãtrãºcanu, în Arhivele Comitetului Executiv, nr. 264, vol XX, f. 343-363, apud Marius Oprea,
Rolul ºi evoluþia..., p. 129.
confirmând natura teroristã a acestui regim, care transformã crima de masã, pentru a-
ºi stabiliza puterea, într-un sistem de guvernare.
Peste tot bestialitatea tratamentului aplicat deþinuþilor, regimul disciplinar, de
muncã ºi cel alimentar, inumane ºi dezumanizante cu scopul reeducãrii celor ce
puneau în pericol prin faptele sau manifestãrile lor regimul, sau puteau îngreuna
constriirea socialismului, reprezintã un veritabil regim de exterminare, sugestiv justi-
ficat chiar de un director de închisoare: noi comuniºtii nu omorâm, avem metodele
noastre care te fac sã te dai singur cu capul de pereþi 119".
În complexitatea acestui regim concentraþionar, în care tortura ºi teroarea fizicã ºi
psihicã deveniserã super-puteri închinate consolidãrii regimului nostru de demo-
craþie popularã, care va constitui un instrument puternic al construirii socialismului în
patria noastrã120", cel mai reprezentativ moment pentru demonstrarea caracterului
terorismului de stat, când teroarea ajunge la paroxism, este cel al Demascãrii ºi
Reeducãrii, fenomen unic în spaþiul concentraþionar românesc ºi desfãºurat în douã
mari etape121, în fond o reeditare a terorii bolºevice de dupã revoluþia rusã, o combinaþie
de torturã, maltratare, umilire, interogatorii constante ºi inumane, la care se adãuga
îndoctrinarea politicã. Dar, în cazul românesc, în condiþiile în care unii deþinuþi erau în
acelaºi timp gardieni, torþionari ºi supraveghetori, se urmãreºte, parcã, atingerea
inumanului perfect, întrucât se viza anihilarea personalitãþii individului ºi distrugerea
spiritului122.
Piteºtiul, cel mai elocvent exemplu în susþinerea afirmaþiilor de mai sus, reprezintã
în aceeaºi mãsurã un laborator ale cãrui rezultate ºi metode trebuiau extinse în toate
închisorile, ºi apoi în întreaga þarã, dar în aceeaºi mãsurã un fenomen, întrucât a
cuprins la cele douã extremitãþi ale sale rezultatul efectului maxim la care se poate
ajunge prin exercitarea unei terori permanente ºi îndelungate, fizice ºi psihice, dupã
un minuþios ºi ºtiintific program. La un capãt s-a produs o dezumanizare totalã printr-
o degradare psihicã, moralã ºi fizicã a elementului asupra cãruia s-a acþionat, iar la
capãtul celãlalt, rezultatul torturii a fost martirajul123".
Dacã, în cadrul acestui proces, raportul dintre crimã ºi pedeapsã este rãsturnat,
întrucât cel care pedepseºte este criminalul însuºi, iar cel care suportã pedeapsa este
chiar victima124, în ceea ce priveºte responsabilitatea acestor atrocitãþi, organizatorii
sãi nu erau alþii decât aceeaºi reprezentanþi ai regimului comunist, din rândurile înaltei
119. Ion Bãlan, Regimul concentraþionar...p. 183.

120. Gheorghe Gheoghiu-Dej, Raport asupra Proiectului de Constituþie a Republicii Populare Române,
prezentat în faþa Marii Adunãri Naþionale, 23 septembrie 1952, în Scînteia, nr. 2477, din 11 octombrie
1952, în Gheorghe Gheoghiu-Dej, op. cit., p. 543.
121. Aplicat mai întâi între1949-1952 la Piteºti, Gherla, Suceava, Aiud, Ocnele-Mari ºi Canalul Dunãre
Marea Neagrã ºi apoi între 1960-1964 la Gherla ºi Aiud, a se vedea ºi Ion Bãlan, Regimul
concentraþionar... p. 214.
122. Traian Popescu, Demascare-Reeducare. Terorismul din închisorile Piteºti ºi Gherla, în Romulus
Rusan (editor), Analele Sighet 7, p. 532.
123. Ibidem, p 532-533.
124. Ion Bãlan, Regimul concentraþionar...p. 217.
50 LARISA MUªAT
conduceri de partid, prin utilizarea instrumentelor sale represive, Securitatea ºi alte

structuri din cadrul Ministerului de Interne.
Organismul de propagandã
La cele deja prezentate se adaugã un organism coerent de propagandã, care

justificã sau argumenteazã în favoarea mijloacelor aplicate ºi contraatacã ºi stig-
matizeazã poziþiile contrare, element profund vizibil în dezvoltarea aparatului de
propagandã comunist125, ce justificã orice abuz sau încãlcare a libertãþii în numele
binelui comun, idealul regimului autoproclamat apãrãtor al oamenilor muncii. Iden-
tificatã de Garzon ca o caracteristicã definitorie a terorismului de stat sud-american,
necesitatea existenþei ºi perfecþionãrii unui organism propagandistic o regãsim ºi la
regimul comunist românesc, un sistem bazat pe o ideologie unicã care nu admite
negarea sau împotrivirea, utilizând toate metodele, mijloacele ºi canalele de trans-
mitere a programului Partidului. Deþinând monopolul politico-ideologic, acesta se
foloseºte de ideologia oficialã pentru a-ºi întemeia ºi promova interesele ºi pentru
justificarea acþiunilor, în mare parte abuzuri ºi încãlcãri ale drepturilor ºi libertãþilor
umane. În aceste scopuri, toate structurile, mijloacele ºi categoriile propagandistice
sunt subordonate programului de colectivizare ideologicã, toate formele virulente ºi
continue de propagandã vizând anexarea gândirii libere sau neutre la ideologia
oficialã126" sau altfel spus modelarea minþilor pe formatul unic al gândirii comuniste.
Pe de altã parte, putem afirma cã din moment ce ideologia comunistã îºi fixeazã ca
obiectiv final al politicii partidului de guvernare abolirea oricãror diferenþe sociale
dintre indivizi ºi grupuri ºi edificarea unei societãþi fãrã clase, perfect omogenizate ºi
armonizate, iar la nivel spiritual vizeazã formarea omului de tip nou, având ca
trãsãturi definitorii o înaltã conºtiinþã socialistã ºi un ataºament necondiþionat la
ideologia ºi politica partidului comunist127, întregul efort propagandistic privind
succesele ºi meritele regimului, cenzura ºi controlul total al mijloacelor de comuni-
care sau a emigraþiei persoanelor, dezinformarea ºi delaþiunea, toate se circumscriu
unui scop mult mai pragmatic, acela de a nu dezvãlui adevãrul cu privire la crimele
sãvârºite de regim128.
125. Declanºarea revoluþiei culturale în anul 1948 determinã reformarea învãþãmântului, culturii ºi
ºtiinþei ºi transformarea acestora în tot atâtea mecanisme ale aparatului de propagandã, în fapt
instrumente de proslãvire a Uniunii Sovietice, de manipulare a mentalitãþilor ºi mai ales de justificare
a abuzurilor sãvârºite. Acest aparat era dirijat de Iosif Chiºinevschi - secretar al Comitetului Central
al P. R.M.ºi de adjunctul sãu Leonte Rãutu, secondaþi de Sorin Toma, Silviu Brucan, Ion Felea a
se vedea ºi Ioan Scurtu, Studiul Introductiv, în Arhivele Naþionale ale României, Stenogramele
ºedinþelor Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, vol I, 1948,
Bucureºti, 2002, p. IX.
126. Liviu Cangeopol, Dan Petrescu, op. cit., p. 70.
127. Mihai Golu, Dimensiunea psihologicã a totalitarismului. Cazul regimului comunist, în Arhivele
Totalitarismului, Anul IV, nr.19-20/1998, Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului,
128. Stephane Courtois, Cartea neagrã..., p. 24.
Indisolubil legatã de întreaga campanie de sovietizare, aceastã aliniere ideologicã

se subordona direct principiului eliminãrii duºmanilor de clasã pus în practicã la
început prin distrugerea structurilor tradiþionale rurale, continuat prin lichidarea
categoriilor burgheze, ºi nu în ultimul rând prin nimicirea celor care exercitau o
influenþã spiritualã sau moralã asupra societãþii, intelectualii. Totalitarismul o datã
venit la putere înlocuieºte invariabil toate talentele de primã mânã, indiferent de
simpatiile lor, cu asemenea oameni a cãror lipsã de inteligenþã ºi creativitate constituie
totdeauna cea mai bunã garanþie a loialitãþii lor129".
Înregimentarea vieþii intelectuale ºi culturale constituia, pe lângã distrugerea
societãþii civile, unul dintre obiectivele politice ale Partidului în obþinerea controlului
la toate nivelele130. Astfel cã, folosindu-se de violenþa fizicã, diversiune, corupere,
teroare ºi arestãri se încearcã distrugerea oricãrei concurenþe în spaþiul public, nece-
sitatea controlului surselor de autoritate, de comunicare în societate constituind o
motivaþie de ordin practic-politic pentru aducerea ulterioarã sub control a întregii
societãþi. Dupã distrugerea elitelor politice ºi economice, intelectualitatea era singura
zonã unde supremaþia elitei comuniste putea fi relativizatã sau contestatã. Rolurile
specifice ale intelectualitãþii, de creatoare de valori, de cunoaºtere, erau asumate în
întregime de partid ºi rezolvate teoretic de ideologia oficialã131.
Aflate într-o puternicã interdependenþã cu organizarea aparatului propagandistic,
deci subordonate procesului de formare a omului nou, educaþia, cultura, canalele de
informare în masã (îndeosebi presa scrisã) ºi cenzura (la care ne vom referi în calitatea
ei de entitate instituþionalã) sunt transformate ºi ele, evident dupã model sovietic, ºi
puse în slujba regimului.
Propaganda prin educaþie
Dupã instaurarea regimului totalitar, crearea învãþãmântului de partid se subordona

aceleiaºi dorinþe a P.C.R. de a transforma individul în promotor al liniei partidului.
Deºi, la nivel teoretic, scopul învãþãmântului de partid era de a forma cadre (activiºti
de partid) instalate dupã absolvire în funcþii cheie în structurile partidului ºi în
instituþiile de stat, iar pe de altã parte de a le perfecþiona (îndoctrina ideologic), (sau,
dupã expresia lui Gheorghiu Dej: educarea membrilor de partid în spiritul devota-
mentului fatã de internaþionalismul proletar, în spiritul devotamentului faþã de
democraþia popularã ºi socialism, în spiritul urii neîmpãcate împotriva provocatorilor
de rãzboi ºi a uneltelor lor, împotriva claselor exploatatoare, a celor care rãspândesc
zvonuri, împotriva acelora care cautã sã împiedice construirea socialismului în þara
129. Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, Bucureºti, 1994, p. 447.
130. Constantin Moraru, Cum erau trataþi intelectualii români de partidul unic, în Romulus Rusan
(editor) Analele Sighet 7, Anii 1949-1953..., p. 865.
131. Stelian Tãnase, Elite ºi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948-1965, Editura Humanitas,
52 LARISA MUªAT
noastrã132"), în practicã învãþãmântul de partid era un canal de dezinformare

demagogicã ºi pervertire moralã prin care se urmãrea condiþionarea ºi manipularea
cunoºtinþelor, drogarea metodicã a maselor, îndepãrtarea oricãrei tentaþii de analizã
intelectualã independentã.133
Organizat pe trei trepte, elementar, mijlociu ºi superior134, învãþãmântul de partid,
alãturi de Securitate, asigurã elemente terorizante, în cazul de faþã terorizante prin
monotonie ºi demagogie, care conferã continuitate ºi chiar stabilitate dictaturii
comuniste135".
La nivelul învãþãmântului superior de partid menþionãm înfiinþarea în februarie
1946 a Universitãþii de Partid ªtefan Gheorghiu, o ºcoalã superioarã de formare a
cadrelor de rãspundere pentru partid, organizaþii de masã ºi aparatul de stat, aflatã sub
controlul direct al C.C. al P.C.R. , ºi ªcoala superioarã de ºtiinþe sociale A. A.
Jdanov, care califica cadre politice pentru munca ideologicã, conducãtori ai învãþã-
mântului de partid, redactori de ziare, profesori de ºtiinþe sociale.
Secþia organelor conducãtoare de partid, sindicale ºi de UTM împreunã cu Secþia
de propagandã ºi agitaþie erau cele douã secþii din aparatul Comitetului Central al
PMR care se ocupau de controlul ºi activitatea învãþãmântului de partid, a cãrui
sarcinã era, dupã cum se preciza în cadrul Congresului PMR din 21-23 februarie 1948
ridicarea de cadre cinstite ºi verificate totodatã, solid prevãzute din punct de vedere
ideologic136.
Propagandã prin culturã
Efectele sovietizãrii se resimt din plin imediat dupã 23 august 1944 ºi afecteazã
atât sfera culturalã ºi ºtiinþificã, cât ºi felul în care este scrisã istoria, ºi nu în ultimul
132. A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar nr. 49/1950, f. 24, apud Nicoleta Ionescu-Gurã,
Reorganizarea P.M.R.-ului dupã modelul P.C.(b) al U.R.S.S. ºi crearea nomenclaturii C.C al P.R.M.
în Republica Popularã Românã (1949-1954), în Totalitarism ºi rezistenþã, teroare ºi represiune în
România comunistã, C.N.S.A.S. Bucureºti, 2001, p. 245.
133. Lavinia Ivaºcu, Învãþãmântul de partid, în Romulus Rusan (Editor), Analele Sighet 6, Anul 1948
, p. 115.
134. La nivel elementar, învãþãmântul de partid cuprindea cercurile de politicã curentã - frecventate de
membri de partid fãrã pregãtire politicã, urmãrind însuºirea liniei partidului de cãtre marea masã
a membrilor de partid, cursurile de partid serale - care funcþionau în întreprinderi ºi în instituþii,
cursurile serale de la sate destinate þãranilor ºi cursurile pentru activul de partid de la sate. Pentru
treapta mijlocie învãþãmântul de partid cuprindea: cercurile de studiere a Istoriei P. C(b) al U.R.S.S
pentru însuºirea bazelor Marxism-leninismului de cãtre activiºtii de partid, cursurile de partid
de 3 luni ºi ªcolile medii de partid, care funcþionau în principale oraºe ale tãrii, ai cãror absolvenþi
erau apoi repartizaþi în aparatul CC, organizaþiile de masã ºi aparatul de stat. Pentru o descriere
mai detaliatã a modului de organizare a învãþãmântului de partid a se vedea Nicoleta Ionescu
Gurã, art. cit. în op. cit., p. 246- 248.
135. Vladimir Tismãneanu, Arheologia terorii, Editura Eminescu, Bucureºti, 1992, p. 140, apud Lavinia
Ivaºcu, op. cit., p. 116.
136. Cuvântarea lui Gheorghiu-Dej, Congresul P.M.R. Bucureºti, 21-23 februarie 1948, Editura P.M.R.,
p. 95 apud Lavinia Ivaºcu, op. cit., p. 115
rând crearea de instituþii culturale137, iar în condiþiile în care cenzura ca organ oficial
nu mai exista138, dreptul de cenzurã a presei, a radiodifuziunii ºi poºtei îi este atribuit
Comisiei Aliate de Control a Uniunii Sovietice, evident în beneficiul Partidului
Comunist.
Constituþia din 1948 aduce ºi o nouã direcþie în evoluþia politicilor culturale,
acesteia acordându-i-se de la bun început o importanþã fundamentalã: în prima etapã
când se pune problema edificãrii bazelor noii orânduiri, revoluþia în culturã reprezintã,
alãturi de industrializare ºi de cooperativizarea agriculturii, o componentã
fundamentalã a construcþiei socialiste. Dupã cucerirea puterii politice, centrul de
greutate al luptei revoluþionare se deplaseazã în domeniul economic, organizatoric ºi
cultural-educativ139. În acest sens, toate mãsurile legislative ºi instituþionale vizeazã
monopolul ºi controlul total exercitat de cãtre instituþiile statului asupra informaþiilor
publice, aceastã permanentã tendinþã de secretizare întreþinutã ºi dezvoltatã de regimul
de teroare comunist regãsindu-se ºi în trãsãturile specifice terorismului de stat sud-
american identificate de Valdes. Astfel, la nivelul educaþiei, reforma învãþãmântului ºi
acþiunile ulterioare de combatere a analfabetismului au avut ca scop rãspândirea
conceptelor marxist-leniniste, ºi, mai mult decât atât, neîncrederea în tot ceea ce putea
însemna elite de ºcoalã veche, fie cã era vorba de intelectuali sau artiºti, ºi ca atare
respingerea ºi eliminarea acestora, conduce cãtre necesitatea educãrii unei noi
inteligenþe pe baza aºa numitei arte agitatoare, pe deplin subordonatã partidului 140.
În plan cultural, crearea unui Minister al Artelor, a unei Agenþii de presã oficialã
AGERPRES , a Direcþiei Generale a Radioficãrii ºi Radiodifuziunii sunt tot atâtea
instrumente de control sau canale de dezinformare ale regimului. Printre acestea,
înfiinþarea prin decretul 214/mai 1949 a Direcþiei Generale a Presei ºi Tipãriturilor,
subordonatã direct Consiliului de Miniºtri, marcheazã în fapt cenzura sistematicã,
instituþionalizatã, având ca embrion acea comisie specialã, subsumatã programatic
partidului unic141. La nivelul declarativ al statutului, aceasta urmãrea: formarea de
lucrãtori cu un înalt nivel politico-ideologic142", educarea partinicã a lucrãtorilor 143"
sau ridicarea nivelului cultural, scopuri pentru care lectorii vor citi cu regularitate
publicaþiile obligatorii (Scânteia, Lupta de Clasã, Comunist, Probleme ale pãcii ºi
socialismului)144. Prin atribuþiile care-i reveneau, la nivel practic ºi a modului de
aplicare a indicaþiilor Partidului, Direcþia era un veritabil organ de cenzurã a canalelor
de informare în masã, fiind responsabilã cu: autorizarea apariþiei ziarelor, afiºelor ºi
137. Anneli Ute Gabanyi, Literatura ºi politica în România dupã 1945, Fundaþia Culturalã Românã,
138. Legea nr. 462, Monitorul Oficial, nr. 218/1944, apud Anneli Ute Gabanyi, op. cit, p. 14.
139. Al. Tãnase ºi Oltea Miºcol în Revista de Filosofie nr 7/1974, apud Anneli Ute Gabanyi, op. cit, p.
25-26.
140. Anneli Ute Gabanyi, op. cit, p. 26.
141. Marian Radu Mocanu, Cenzura comunistã, Editura Albatros, Bucureºti, 2001, p. 12.
142. Arhivele Naþionale Istorice Centrale (A.N.I.C.), fond Comitetul pentru presã ºi tipãrituri, dosar
25/1957, p. 166, apud Marian Radu Mocanu, op. cit., p. 14.
143. Ibidem, p. 168, apud Marian Radu Mocanu, op. cit., p. 14.
144. Ibidem.
54 LARISA MUªAT
ale altor tipãrituri, cu difuzarea acestora ºi a filmelor, condiþiile de funcþionare a

librãriilor, anticariatelor ºi a bibliotecilor publice, la care se adaugã pe parcurs ºi
controlul asupra conþinutului politic al ziarelor, revistelor, cãrþilor, a tuturor
materialelor cu caracter de propagandã ºi agitaþie, emisiuni radio-tv, centrale de
radioficare ºi staþii de radioamplificare145.
Cu aceleaºi scop, ºi pentru îndoctrinare ideologicã marxist-leninistã, au fost create
ºi Direcþia Generalã a Editurilor, Direcþia Industriei Poligrafice, Comitetul pentru
Aºezãminte Culturale146, Direcþia Difuzãrii Cãrþii ºi Presei, subordonate Consiliului
de Miniºtri.
Conºtient de puterea culturii în educarea populaþiei, de a contribui la crearea
omului nou, sau de a întreþine o stare de psihozã proprie contrarevoluþiei147, P.C.R. ,
prin instituþiile create, manifestã un control ºi o cenzurã totalã în toate domeniile
culturale: în planul literar, transformã bibliotecile în adevãrate focare de rãspândire a
culturii socialiste la oraºe ºi sate148 ºi susþine promovarea artiºtilor neprofesioniºti.149
Pânã în anul 1960 posturile importante din viaþa culturalã ºi artisticã sunt ocupate cu
funcþionari de partid, în timp ce artiºtii erau simpli executori ai directivelor date de
partid150; în domeniul istoriografic, pseudo-academicianul Mihai Roller, format la
universitatea securisto-moscovitã (...) nu urmãrea prin aceastã anti-istorie decât sã
extirpe cu forcepsul ideologic memoria naþionalã prin contrafacerea masivã a
trecutului151. Aceastã istorie falsificatã avea rolul de a servi la instituþionalizarea
comunismului ºi la atragerea oamenilor politici în noul proces revoluþionar.
Structuratã pe un amalgam de informaþii, tendenþios interpretate în lumina preceptelor
unui materialism istoric vulgar (...) temele predilecte al noii istorii erau: lupta pentru
întãrirea vigilenþei revoluþionare, reforma agrarã, lichidarea moºierimii, izolarea ºi
zdrobirea partidelor burghezo-moºiereºti ºi a social democraþiei de dreapta.152
În mediul învãþãmântului superior, politica de cadre, excesul de ideologizare,
întreþinerea unui climat de instabilitate ºi permanentã ameninþare, campaniile ofensive
împotriva tendinþelor idealiste ºi metodelor metafizice, cosmopolitismului ºi pseudo-
ºtiinþelor, cenzura cursurilor ºi publicaþiilor, ruperea tuturor legãturilor cu lumea
culturalã ºi ºtiinþificã occidentalã153 la care se adaugã succesivele valuri de epurãri de
145. Ibidem, p. 13.

146. Decretele nr. 62 ºi 63, Buletinul Oficial, nr. 25, 17 martie 1950, apud Anneli Ute Gabanyi, op. cit,
p. 27.
147. M. Niþescu, Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995,
p. 96, apud Marian Radu Mocanu, op. cit., p. 1948. Marian Petcu, Puterea ºi cultura, Editura
Polirom, Iaºi, 1999, p. 172, apud Marian Radu Mocanu, op. cit., p. 29.
149. În acest sens este constituitã, prin decret, Uniunea Scriitorilor Români, urmaºã a Asociaþiei
Scriitorilor Români preluatã de comuniºti în 1944, structurã condusã ºi controlatã direct de Partid,
care sã încurajeze producerea unei literaturi de consum conforme din punct de vedere ideologic;
vezi ºi Anneli Ute Gabanyi, op. cit, p. 32.
150. Anneli Ute Gabanyi, op. cit, p 100.
151. Marian Radu Mocanu, op. cit., p. 38.
152. Ibidem.
153. Maria Someºan, Mircea Iosifescu, Referinþa, în Romulus Rusan (editor), Analele Sighet 7, Anii
1949-1953..., p. 859.
cadre didactice154 sau exmatriculãrile de studenþi155 sunt doar câteva dintre acþiunile
gândite de Partid ºi realizate practic prin intermediul Securitãþii, cu un dublu scop:
pe de o parte, îndoctrinarea ideologicã intensivã, menitã sã convingã156, iar pe de
altã parte întreþinerea unei stãri de permanentã ameninþare ºi teroare, destinatã sã
constrângã157".
Procesul de colectivizare
Ilustrativ pentru modul în care decizia politicã se aplicã pentru realizarea unui
regim de democraþie-popularã este procesul colectivizãrii. În fond, distrugerea
þãrãnimii, reprezentând grupul cel mai important din punct de vedere numeric, ca de
altfel ºi cel mai legat de tradiþii158, apare ca principala ºi cea mai dificilã sarcinã în
rezoluþia ªedinþei Plenare a C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949. 159 Cum nici reforma
agrarã din 1945 nu avusese scopul de a împroprietãri þãranii, ci a avut ca principal
rezultat lichidarea moºierimii ca clasã160", atitudinea faþã de þãrãnime este explicabilã
ideologic în Raportul prezentat de Dej la Plenarã astfel: ca urmare a Reformei agrare
din martie 1945, s-a lãrgit baza proprietãþii private generatoare de capitalism 161,
totodatã accentuându-se teza lui Lenin, conform cãreia mica gospodãrie individualã
naºte capitalism ºi burghezie, permanent, în fiecare zi, în fiecare ceas, spontan ºi în
proporþii de masã162. În faþa acestei situaþii, Partidul Comunist, fãcând apel la dictonul
154. Operate sub semnul îmbunãtãþirii compoziþiei social-politice, în anii 1950, 1952 ºi 1957 au loc
masive campanii de epurare a cadrelor didactice universitare, prin înlãturarea celor care ar fi putut
manifesta vreo opinie contrarã, urmãrindu-se anihilarea rezistenþei la aservirea ideologicã, iar prin
instaurarea unui climat de duplicitate, în care impostura ºi minciuna erau asumate conºtient, sunt
create condiþiile nu doar pentru promovare, ci chiar pentru conservare.
155. Mãsuri drastice sunt luate în cazul studenþilor încã din 1948, când cei care ar fi putut reprezenta
o opoziþie activã sunt arestaþi, culminând în iarna 1949/1950 cu încarcerarea a mai mult de 1000
de studenþi în închisoarea de la Piteºti ºi supuºi grotescului fenomen al reeducãrii. Numeroase
exmatriculãri se realizeazã pe baza unor criterii cum ar fi originea socialã sau trecutul politic al
pãrinþilor, deºi nu exista nici o lege în acest sens.
156. Mircea Iosifescu, Maria Someºan, Politica de cadre în învãþãmântul superior, în Romulus Rusan
(editor), Analele Sighet 7, Anii 1949-1953..., p. 854.
157. Ibidem.
158. Obiectivul Partidului nu se limita la o simplã reformã agrarã vizând luarea pãmânturilor de la
bogaþi pentru a le împãrþi celor sãraci, ci se urmãrea eliminarea þãrãnimii tradiþionale; a se vedea
Jean-Francois Soulet, op. cit., p. 41.
159. Valentin Constantinescu, Declanºarea cooperativizãrii forþate a agriculturii, în Romulus Rusan
(editor), Analele Sighet 7..., p. 606.
160. Lecþii în ajutorul celor care studiazã Istoria PMR, Editat de Institutul de Istorie a partidului de pe
lângã C.C. al P. R.M., Bucureºti, 1960, p. 519 apud Valentin Constantinescu, art. cit, p. 609.
161. Ibidem.
162. V.I. Lenin, Stângismul, boala copilãriei comunismului, Editura P. C.R., 1948, p. 10, apud Corneliu
Nicoarã, Adevãrul despre alianþa dintre clasa muncitoare ºi þãrãnimea muncitoare, în Romulus
Rusan (editor), Analele Sighet 7, p. 651.
56 LARISA MUªAT
divide et impera163", îºi justificã toate acþiunile ulterioare de luptã propriu-zisã pentru
colectivizarea forþatã a agriculturii în termenii tezelor staliniste ale luptei de clasã: Pe
mãsura înaintãrii construcþiei socialiste, lupta de clasã se va ascuþi din ce în ce mai
mult (...) introducerea consecventã a acestei politici ºi trecerea la organizarea socialistã
a agriculturii va duce la o extremã ascuþire a luptei de clasã, la þarã, iar (...) propaganda
ºi agitaþia de partid trebuie sã cultive ura de clasã împotriva elementelor capitaliste de
la þarã164".
Metodele utilizate pentru punerea în practicã a acestei politici de cãtre activiºtii de
partid, susþinuþi de Miliþie ºi Securitate, pot fi considerate reale mecanisme ale
terorismului de stat: presiunile ºi ameninþãrile, maltratãrile ºi torturile, arestãri ºi
condamnãri la închisoare, deportãri în lagãre de muncã, ºi chiar asasinate ºi ºocuri
psihologice165 au fost modalitãþile pentru transformarea socialistã a agriculturii ºi
exemple pentru folosirea terorii de cãtre Securitate.
Nu vom insista asupra complexitãþii brutalitãþilor utilizate de Miliþie ºi Securitate
pentru a-ºi atinge scopul, cu atât mai mult cu cât existã numeroase lucrãri care pe baza
documentelor de arhivã sau a mãrturiilor orale analizeazã acest fenomen complex.
Citatul de mai jos este relevant pentru tentativele de persuasiune desfãºurate în
condiþii de terorizare a þãranilor: Tov. Deneº a folosit metode duºmãnoase în viaþa
Partidului. A scos pistolul intrând într-o casã þãrãneascã în comuna Leþ... Tov Abraham,
secretarul plãºii Târgul Secuiesc, a chemat noaptea târziu cu miliþia sãracii sã-i forþeze
sã intre în gospodãrie... 166"
Nu este omisã nici exercitarea de presiuni asupra liderilor de opinie ai satelor în
speranþa cã aderarea lor îi va determina ºi pe ceilalþi sã se înscrie, sau asupra femeilor
pentru a-ºi convinge soþii sã intre în gospodãria colectivã167, alãturi de umilirea ºi
hãrþuirea celor care refuzau sã se înscrie. 168
În cifre, prin procesul de colectivizare 60% din totalul de 15 milioane de hectare
de teren agricol au fost transformate în cooperative agricole, 30% în ferme de stat, iar
9% au rãmas în proprietate privatã. Micile loturi lãsate þãranilor, conform legii din
1949, reprezentau 6% din aria colectivizatã, ajungându-se astfel la un total de 15%
pãmânt aflat în proprietate particularã, dupã 1962. Este imposibil de calculat preþul
plãtit pentru colectivizare din punctul de vedere al vieþilor omeneºti ºi al suferinþei 169".
163. În condiþiile în care þãranimea constituia 76,6% din populaþia tãrii (date din: Anuarul Statistic al
României, 1929, p. 45, apud Corneliu Nicoarã, op. cit., p. 652), era clar cã nu se puteau aresta peste
12 milioane de oameni; folosindu-se de aceastã tacticã, separã ºi stãpâneºte, Partidul catego-
riseºte þãrãnimea în sãracã, mijlocaºã ºi bogatã (chiaburii), fiecare din aceste categorii având parte
de un alt tratament: la început, partidul proclamã sprijinirea þãrãnimii sãrace ºi ducerea unei lupte
împotriva chiaburimii; vezi Dennis Deletant, Teroarea..., p. 106; Corneliu Nicoarã, op. cit., p. 652.
164. Valentin Constantinescu, op. cit., p. 610.
165. Ibidem, p. 611.
166. A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dosar 59/1950, f. 38, apud Alina Tudor, Aspecte
privind colectivizarea în judeþul Trei Scaune. Revolta þãranilor ºi cauzele ei, în Romulus Rusan
(editor), Analele Sighet 7, p. 642.
167. Ibidem fila 44.
168. Ibidem fila 75, p. 643.
169. Dennis Delatant, op. cit., p. 109.
Disciplina internã a Partidului-Stat
În ceea ce priveºte cel de-al treilea element definitoriu pentru terorismul de stat în
sistemul sud-american, riguroasa disciplinã internã a membrilor organismului insti-
tuþional, a cãrui sarcinã era aplicarea mijloacelor coercitive, acesta este transpus în
regimul comunist românesc al anilor 1945-1965, în primul rând, în disciplina internã
a Partidului-Stat, ºi în al doilea rând în cadrul instituþiilor cu rol represiv, mai exact în
cadrul aparatului militarizat al poliþiei politice comuniste170.
Marcã a totalitarismului, dupã expresia Hannei Arendt, dominaþia totalã, cea
care se strãduieºte sã organizeze infinita pluralitate ºi diferenþiere a fiinþelor omeneºti
ca ºi când întreaga umanitate ar fi un singur individ171", defineºte ºi Partidul Comunist.
Aºadar, un robot sui generis menit sã uniformizeze indivizii, sã desfiinþeze indivi-
dualitãþile172", Partidul-Stat, prezentat dupã teoriile leniniste ca un partid de avangardã,
care reuneºte în rândurile sale elita proletariatului muncitor, îºi exercitã funcþiile de
conducere la toate nivele de existenþã a statului ºi a societãþii, mascând prin propagandã
sau prin principiile ce par sã guverneze funcþionarea sa internã puternicul aspect
dictatorial.173
În situaþia în care constituirea sa nu se bazeazã pe o aderenþã de tip voluntar, ca una
dintre condiþiile esenþiale a oricãrei organizaþii partinice, ci pe constrângere, ºi, mai
mult decât atât se organizeazã ºi acþioneazã volens-nolens dupã reguli care-l trans-
cend174, iar pe de altã parte nu recunoaºte nici legitimitatea, nici dreptul la existenþã
al unui partid concurenþial175, este pusã în discuþie ºi legitimitatea însãºi a denumirii
de partid politic a acestei formaþiuni politice: Sub un regim de partid unic dictatorial,
partidul este altceva decât un partid; o castã privilegiatã, divizatã, conducãtoare; o
bandã de activiºti care dirijeazã pe oricine sã îndeplineascã planurile conducerii
superioare sau ale Conducãtorului; o echipã care emite comenzi infailibile ºi dogme;
ochi ºi urechi ale unui sistem de spionaj; un nucleu de penetrare ºi de control al tuturor
organizaþiilor, cluburilor, uniunilor cooperativelor agricole, uzinelor, organelor guver-
namentale, armatei, poliþiei; o curea de transmisie care conduce voinþa Conducãtorului
la naþiunea lipsitã de voinþã176".
Preluarea modelului sovietic, fãrã a þine cont de caracteristicile naþionale, transferã
P.C.R. -ului rolul central în pãstrarea controlului strict asupra tuturor mecanismelor,
atât la nivel politic, cât mai ales asupra întregii sfere publice din viaþa fiecãrei
persoane, lezând cât de mult se poate sfera privatã: el controleazã munca, locuinþa,
170. Marius Oprea, Banalitatea rãului..., p. 12.

171. Hannah Arendt, op. cit., p. 567.
172. Ibidem.
173. Jean- Francois Soulet, Istoria comparatã..., p. 63.
174. George Voicu, Pluripartidismul: o teorie a democraþiei, Editura All, Bucureºti, 1998, p. 66.
175. Ibidem.
176. Bertram Wolfe, Krushchev and Stalins Ghost, New York, Praeger, 1957, p. 10 apud George
Voicu, op. cit., p. 193.
58 LARISA MUªAT
proprietatea, educaþia sau distracþiile copiilor ºi chiar viaþa familialã ºi sentimentalã.

Aceasta îi permite sã obþinã supunerea tuturor cetãþenilor nemaiexistând nici un loc
în care ei ar putea sã se adãposteascã ºi sã-i scape. 177 Revendicându-se de la
ideologia marxist-leninistã, ce se pretindea exhaustivã ºi comprehensivã la nivel
doctrinar, Partidului îi revenea sarcina de a pune în practicã proiectul ideologic
stalinist, de creare a unui nou tip uman care sã se supunã necondiþionat ordinelor,
motiv pentru care înregimentarea trebuia sã fie totalã; nici un domeniu al vieþii,
oricât de privat sau de intim, nu putea sã se sustragã acestui impact178".
La nivelul organizatoric se menþine ºi se susþine puternica discrepanþã între
ideologia purã, propagandisticã ºi cea practicatã. Principiul organizatoric de bazã
este centralismul democratic. Acest principiu, de un democratism autentic, prevede
largi drepturi pentru oricare membru al partidului, indiferent de situaþia pe care o
ocupã în partid. (...) Partidul este unitatea de voinþã ºi de acþiune. De aceea datoria
sfântã a membrului de partid este sã pãstreze cu stricteþe disciplina de partid ºi sã
apere cu strãºnicie unitatea partidului împotriva celor ce ar ameninþa-o. Muncitorul
conºtient nu se teme de disciplinã179. Aparenþa înºelãtoare a caracterului democratic
din interiorul Partidului, bazatã pe discutarea unei probleme, exprimarea ºi
ascultarea diverselor pãreri, cunoaºterea opiniei majoritãþii, exprimarea ei în decizie,
aplicarea fãrã ezitare a hotãrârii 180" creeazã doar iluzia unei funcþionãri democratice.
Era de datoria membrilor individuali sã îndeplineascã ordinele venite de la vârf.
Aceastã ordine militaristã a fost numitã centralism democratic. Viaþa internã a
partidelor era ritualistã, autoritaristã la extrem ºi ierarhicã. Ele (partidele politice)
funcþionau în concordanþã cu un cult bine gândit al liderilor ºi orice formã de
disidenþã sau atitudine criticã erau cu desãvârºire interzise. În acele condiþii a înflorit
climatul de entuziasm mecanic ºi romantism apocrif. Cei care exprimaserã vreun
dubiu au fost marginalizaþi ori chiar exterminaþi 181".
Urmând pe linie de stat construcþia socialismului în U.R.S.S., iar în construcþia
de partid experienþa construcþiei P.C. (b) al U.R.S.S182., la Plenara a V-a a C.C. al
P.M.R din 23-24 ianuarie 1950 se hotãrãºte reorganizarea structurilor P.M.R, proces
177. Tzvetan Todorov, Confruntarea cu extrema. Victime ºi torþionari în secolul XX, Editura Humanitas,
Bucureºti, 1996, p. 124, apud Marius Oprea, Partidul ºi Securitatea, în Marius Oprea (coordonator)
Securiºtii Partidului.., p. 12.
178. Vladimir Tismãneanu, Reinventarea politicului..., p. 53.
179. Cuvântarea lui Gheoghiu-Dej, Raportul Politic al Comitetului Central la congresul Pardidului
Muncitorec Român, 21 februarie 1948, în Scînteia, nr. 1.053, din 23 feb 1948, în Gheorghe
Gheorghiu-Dej, op. cit., p. 159
180. Jean-Francois Soulet, op. cit., p. 65.
181. Vladimir Tismãneanu, op. cit., p. 67.
182. În cadrul ºedinþei Secretariatului C.C. din 6 decembrie 1949, Gheorghe Gheorgiu-Dej afirma:
Principiile organizatorice nu sunt niºte forme rigide. Ele trebuie neapãrat sã þinã seama de sarcinile
partidului ºi împrejurãrile concrete ºi metodele de lucru ale partidului în A.N.I.C., fond C.C. al
P.C.R. - Cancelarie, dosar nr 105/1949, f. 19 apud Nicoleta Ionescu Gurã, art. cit. în op. cit., p.
217. De fapt era vorba de copierea modelului P.C.(b) al U.R.S.S. ºi aplicarea lui pe cazul P.M.R,
motiv pentru care în vara anului 1949, un grup de tovarãºi se deplaseazã in U.R.S.S pentru a se
documenta cu în legãturã cu organizarea aparatului central al P. C.(b) al U.R.S.S.
ce are ca rezultat instituþionalizarea partidului care echivala cu constituirea unui grup

de cadre (activiºti) suficient de numeros, de profesional, de devotat ºi îndoctrinat
pentru a controla societatea ºi pentru a conduce procesul de transformare a ei conform
proiectului elitei183".
Astfel cã, folosind experienþa sovieticã în condiþiile noastre184", pe lângã
Secretariat ºi Biroul Politic, cele douã organe de conducere ale partidului, se înfiinþeazã
Biroul Organizatoric ºi un aparat al Comitetului Central format din secþii politice.
Biroul Organizatoric185 nu deþinea o putere realã, toate hotãrârile lui fiind supuse
ulterior aprobãrii Biroului Politic, rolul sãu reducându-se la un organ ajutãtor al
Secretariatului, menit sã uºureze activitatea acestuia pe linie de partid.
Dacã Biroul Politic186 îºi asumã funcþia de executiv, iniþiativele ºi hotãrârile acestuia
fiind rezultatul informaþiilor primite de la diferite departamente ale C.C. ºi coordonate
de Secretariatul General, monopolul absolut al deciziei pentru toate problemele
activitãþii de stat ºi de partid, cât ºi controlul deciziilor sale îi revenea Secretariatului
C.C.187, realul centru decizional, care organiza munca întregului C.C. ºi repartiza
problemele de rezolvat între Biroul Politic ºi Biroul Organizatoric, nefiind nici o clipã
vorba, aºa cum se preciza în propaganda oficialã, de democraþie internã în interiorul
partidului188. Descoperim, la urma urmelor, cã sub frumoasele decoruri zugrãvite de
propagandã în culorile democraþiei atât pentru Stat cât ºi pentru Partid se ascunde
în cel mai bun caz, un banal sistem oligarhic, ºi, cel mai adesea o dictaturã personalã.
În fiecare stat, de fapt secretarul general (sau preºedintele) Partidului dominã cu
autoritate toate organismele.189"
Deºi, la nivel formal, Comitetul Central reprezenta în ierarhia partidului centrul
politic, ideologic ºi organizatoric al activitãþii de partid, rolul sãu era foarte redus în
183. Stelian Tãnase, Elite..., p. 52.

184. A.N.I.C., fond C.C. al P. C.R.- Cancelarie, dosar nr 66/1949, f. 3, apud Nicoleta Ionescu Gurã,
art. cit. în op. cit., p. 218.
185. Fãceau parte din Biroul Organizatoric toþi secretarii C.C. precum ºi un numãr de tovarãºi de
rãspundere, membri ai C.C care conduceau sectoare importante ale muncii de partid (a se vedea
A.N.I.C., fond C.C. al P. C.R.- Cancelarie, dosar nr. 228/1949,f.3), în total 17 persoane: Gh.
Apostol, Petre Borilã, Avram Bunaciu, Iosif Chiºinevschi, Chivu Stoica, Miron Constantinescu,
Constanþa Crãciun, Al. Drãghici, Gh. Florescu, Gh. Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Vasile
Luca, Al Moghioroº, Ana Pauker, Dumitru Petrescu, Lotar Rãdãceanu, Leonte Rãutu; a se vedea
A.N.I.C., fond C.C. al P. C.R.- Cancelarie, dosar nr. 7/1950, vol II, f.17, apud Nicoleta Ionescu
Gurã, art. cit. în op. cit., p. 219.
186. Între 1949-1953 între atribuþiile Biroului Politic ca organ suprem al Partidului, se evidenþiazã cea
privind instrumentarea marilor procese din aceastã perioadã; a se vedea Mircea Chiriþoiu, Rolul
Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în instrumentarea proceselor politice din România anilor 1949-
1953, în Romulus Rusan (editor), Analele Sighet 7, pp. 281-292.
187. În 1948 membrii Secretariatului C.C erau: Gheorghiu-Dej (secretar general), Ana Pauker, Vasile
Luca ºi Teoharie Georgescu; la propunerea lui Gheorghiu-Dej sunt cooptaþi încã doi membri din
Biroul Politic: Alexandu Moghioroº ºi Iosif Chiºinevschi, apud Nicoleta Ionescu Gurã, art. cit. în
op. cit., p. 220
188. Ibidem.
189. Jean-Francois Soulet, op cit, p. 68
60 LARISA MUªAT
condiþiile în care hotãrârile partidului se luau de cãtre Secretariatul C.C. ºi erau

prezentate opiniei publice ca hotãrâri ale C.C-ului 190, deþinând mai mult aparenþa
decât realitatea puterii!191
Faptul cã deciziile importante se luau într-o manierã foarte centralizatã, fãrã a se
respecta regula majoritãþii, alegerea organelor de conducere ale partidului prin scrutin
secret nu era decât o iluzie, desemnarea persoanelor ºi numirea în funcþii fãcându-se
dupã criterii politice ºi de clasã, dupã devotamentul faþã de partid ºi regim 192 ºi nu în
ultimul rând conducerea colectivã, un alt principiu rãmas la stadiul declarativ 193
toate acestea creeazã faþada de democraþie interioarã, în spatele cãreia funcþionarea
Partidului este definitã de puternica disciplinã internã. Câtã vreme obiectivul a fost
cucerirea puterii politice ºi instaurarea unei dictaturi de tip sovietic, partidul comunist
a acþionat ca un corp unitar, fãrã urme de anarhie. Trãsãtura unificatoare era dogma
stalinistã, versiunea codificatã a leninismului adoptatã de armatele comuniste din
întreaga lume. Ca ºi cum stalinismul ar fi fost o revelaþie a adevãrului, era de aºteptat
ca membrii de partid sã creadã în preceptele acestuia cu o pasiune religioasã. Pentru
a fi un adevãrat comunist, un membru de partid trebuie sã-ºi reprime orice pretenþie de
libertate de gândire sau onestitate personalã în favoarea entitãþii suprapersonale numitã
partid194".
Actele de poliþie politicã determinã manipularea ºi obedienþa populaþiei
Analiza disciplinei de partid, ca trãsãturã a terorismului de stat, este completatã în

acest context prin acþiunile de poliþie politicã ale instituþiilor represive, ajustate de
regim dupã model sovietic ºi justificate ca servind aceleiaºi ideologii marxist-leniniste,
în numele luptei de clasã.
Urmând scenariul Partidul te comandã, poliþia te face sã vorbeºti. Comitetul
Central spune ce este, poliþia politicã aratã cã este. Cadrele recunosc în poliþie existenþa
puterii lor, poliþaii cinstesc partidul, esenþã a aceleiaºi puteri195, braþul înarmat al
190. Nicoleta Ionescu Gurã, art. cit. în op. cit., p. 220; mai mult decât atât, potrivit statutului Comitetul
Central trebuia sã fie ales de cãtre Congres, practic el însuºi o emanaþie a Secretariatului C.C..
191. Jean-Francois Soulet, op. cit, p. 66
192. Dupã Gheorghiu-Dej, membrii trebuiau sã fie legaþi de mase, cu autoritate în mase ºi devotaþi.
Vezi A.N.I.C., fond C.C. al P. C.R.- Cancelarie, dosar nr 16/1950, f. 9, apud Nicoleta Ionescu
Gurã, art. cit. în op. cit., p. 228
193. Conform statutului partidului, C.C trebuia sã se reuneascã în ºedinþe plenare cel puþin o datã la
trei luni, însã în perioada dintre cele doua congrese (1948- 1955) s-au þinut 18 plenare ale C.C,
ceea ce demonstreazã cã numãrul lor s-a situat sub cel stabilit ºi cã nu s-a respectat principiul
leninist al conducerii colective; de pildã 1948-3, 1949-1, 1950-4, 1951- nici una, 1952-3, 1953- 1,
1954-4, 1955-2; deºi prevãzute de statutul partidului, nici conferinþele naþionale ale partidului nu
au avut loc în perioada 1948-1965; a se vedea Gh Tuþu, Gh. Tudor, Plenarele C.C. ale P. C.R.,
1948-1977, în Revista de Istorie, nr 11/1997, pp. 2061-2064, apud Nicoleta Ionescu Gurã, art. cit.
în op. cit., p. 221.
194. Vladimir Tismãneanu, Reinventarea..., p. 43.
195. Tzvetan Todorov, op. cit., p. 167, apud Marius Oprea, Partidul ºi..., în Securiºtii partidului..., p.
12.
partidului în lupta de clasã s-a aflat într-o subordonare faþã de Partid, Securitatea fiind
principalul instrument de realizare a scopurilor Partidului. Pentru a-ºi concretiza
acþiunile prin diverse mecanisme de control social la nivelul tuturor structurilor de
decizie ºi execuþie, Securitãþii îi revine sarcina de a acoperi toate domeniile de activitate
socio-umanã prin direcþiile ºi serviciile sale operative specializate, acþiunile întreprinse
având prea puþin de a face cu un serviciu de informaþii ºi þinând mai mult de funcþiile
unei poliþii politice de represiune. Fie cã era vorba de reprimarea chiaburilor sau de
întãrirea vigilenþei revoluþionare în partid ºi în aparatul de stat, educarea poporului
muncitor în spiritul vigilenþei, luarea mãsurilor practice pentru organizarea vigilenþei
de masã196 (tradusã în termeni securistici cu extinderea controlului informativ asupra
întregii populaþii a României), dispoziþiile conducerii superioare de partid erau literã
de lege pentru fiecare securist, indiferent de grad ºi funcþie197".
Dincolo de rolul Securitãþii în mãsurile de represiune la nivelul societãþii (deportãri,
arestãri, execuþii, internãrile în lagãre), sau de implicarea în gestionarea ºi soluþionarea
conflictelor la vârful puterii, al treilea element care evidenþiazã actele de poliþie politicã
exercitatã de organul însãrcinat cu apãrarea cuceririlor democratice ale regimului îl
constituie manipularea, trecerea ºi menþinerea populaþiei într-o stare de permanentã
obedienþã faþã de regim, prin reþelele de informatori.
Reþeaua informativã reprezintã un instrument activ, utilizat de fostele organe cu
atribuþii de poliþie politicã prin care obiectivele de control deveneau operaþionale ºi
eficiente, urmãrind obþinerea monopolului asupra întregului spaþiu social. Accentul
deosebit pus pe dezvoltarea reþelei de informatori, a cãror misiune era sã furnizeze
poliþiei politice date din mediile considerate ostile regimului democrat-popular este
enunþat încã de la înfiinþarea Securitãþii, prin Decretul 221, publicat în Buletinul
Oficial din 1 septembrie 1948. Cu timpul, datele erau adunate în dosare de urmãrire
informativã, întocmite celor ce aveau apoi sa fie arestaþi ca duºmani ai poporului198".
Importanþa activitãþii informative precum ºi rolul informatorilor apar explicit
exprimate de noul director al Direcþiei Generale a Securitãþii Poporului, Gheorghe
Pintilie199: Tovarãºi, fiecare meseriaº, fiecare doctor, oricine are o unealtã, ºi se
îngrijeºte de ea. La Securitate, care este unealta noastrã? ªi noi avem unealtã. Dacã
frizerul are brici, dacã dulgherul are strung, eu spun cã unealta noastrã sunt
informatorii. Trebuie sã ºtim care sunt sarcinile noastre ºi cu cine avem de-a face. Aºa
196. Gh. Gheorghiu Dej, Întãrirea continuã a regimului democrat-popular în RPR, în Scânteia, nr.
2564/23 ianuarie 1953, în Gh. Gheorghiu Dej, Articole ºi cuvântãri, ed a IV-a, Editura de Stat
pentru Literatura Politicã, Bucureºti, 1956, p. 570, apud Marius Oprea, art. cit, în op. cit., p. 15.
197. Ibidem.
198. Marius Oprea, Mania delaþiunii Informatorii Securitãþii în Magazin Istoric, nr.10, 2001, p. 26-
29; vezi http://www.itcnet.ro/history/archive/mi2001/current10/mi26.htm
199. Pe numele adevãrat, Pantelei Bodnarenko, de origine ucrainian, el însuºi ofiþer sub acoperire al
spionajului sovietic, din membru al C.C al P. M.R. în postul de ªef al Secþiei politice ºi administrative
este numit în 1948 director al DGSP concomitent cu acordarea gradului de general-locotent; secondat
de Al Nikolski (Boris Grunberg, ofiþer NKVD din 1940), evreu basarabean ºi Vladimir Mazuru,
ucrainian din Basarabia, care au primit în acelaºi timp ºi gradul de general-maior, conducerea
DGSP era astfel încredinþatã unor agenþi ai serviciului sovietic de securitate.
62 LARISA MUªAT
cum muncitorul are grijã de uneltele lui, aºa trebuie sã avem ºi noi grijã de
informatori.200"
Reglementatã periodic printr-o serie de ordine ºi instrucþiuni 201, munca cu
agentura recrutarea, instruirea, organizarea ºi dirijarea reþelelor de informatori
constituie principalul mijloc al activitãþii Securitãþii, dupã cum reiese ºi din spusele lui
Alexandru Drãghici: Agentura constituie ochii ºi urechile noastre. Iatã de ce nu este
necesar ca aceastã agenturã sã fie numeroasã, însã neapãrat sã fie capabila de muncã,
obiectivã ºi devotatã Patriei noastre202". Între 1948-1950 numãrul informatorilor era
sub 10.000, iar în condiþiile în care baza de lucru o reprezenta racolarea surselor prin
presiune ºi ºantaj, iar astfel de mijloace îºi puneau amprenta asupra eficienþei, de
multe ori calitatea informaþiilor furnizate de aceasta reþea era îndoielnicã 203. Dupã cum
se precizeazã într-o directivã din vara anului 1948 204, agentul informator constituie
elementul de bazã al acþiunii informative. El este elementul de contact direct ºi
permanent cu obiectivele urmãrite, având misiunea de a culege informaþiile ºi a le
raporta ierarhic, în forma brutã pe care le recepþioneazã 205.
În primii ani dupã 1948, organizarea ºi coordonarea reþelei informative, ca mijloc
de culegere a informaþiilor despre duºmanii poporului, se conforma modelului KGB,
acesta fiind impus la indicaþiile consilierilor sovietici 206, deºi în practica racolãrii ºi
utilizãrii informatorilor se foloseau metodele fostei Siguranþe. În anii urmãtori se
încearcã o îmbunãtãþire calitativã a reþelei informative în Directiva despre munca cu
agentura207" din 1951, stabilindu-se cu ajutorul consilierilor sovietici cadrul în care
200. Marius Oprea, Zeii de lut ai Securitãþii române, în Dilema, vol. III, nr. 133, p. 11, apud Dennis
Deletant, Teroarea..., p. 99.
201. Printre cele mai importante astfel de reglementãri au fost: Directiva despre munca cu agentura
din 1950; Ordinul nr. 54 din 1956 privind intensificarea recrutãrilor de informatori în instituþiile
de învãþãmânt; Ordinul nr. 95 din 1957 privind creºterea numãrului de informatori în mediul rural.
Consecinþele cele mai importante le-a avut Ordinul nr. 15/1956, prin care au fost excluºi din reþea
aproape 70% dintre informatorii de atunci ai Securitãþii. Iar prin Ordinele nr. 54/1956 si nr. 95/
1957 s-au mãrit reþelele informative din toate instituþiile de învãþãmânt - pentru a þine sub control
un mediu potenþial periculos, mai ales în urma evenimentelor din Ungaria - cât ºi din mediul rural,
unde era în plinã desfãºurare procesul de colectivizare. A se vedea ºi Cristian Troncotã, Securitatea:
Începuturile, în Magazin Istoric, nr 12, 1998 vezi http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1998/
current12/mi30.htm
202. Aprecierea îi aparþinea lui Alexandru Draghici, ministrul de Interne, ºi a fost fãcutã la ºedinþa pe
minister pentru analiza muncii informativ-operative, desfãºuratã în zilele de 2 si 3 decembrie
1957, apud Cristian Troncotã, art. cit, op. cit pe http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1998/
current12/mi30.htm
203. Marius Oprea, Mania delaþiunii..., p. 28.
204. Recrutarea informatorilor ºi modul de lucru, Fragment din Organizarea, încadrarea ºi funcþionarea
Direcþiunii Generale a Siguranþei Statului ASRI, fond D, dosar 9051/I, f. 104-110, directivã din
vara anului 1948, ante 30 august, în Marius Oprea, Banalitatea rãului..., pp. 423-426.
205. Ibidem, p. 423.
206. Cristina Anisescu, Dinamicã de structurã ºi rol a reþelei informative în perioada 48-89, în
C.N.S.A.S. Arhivele Securitãþii, Editura Prohistoria, Bucureºti, 2002, p. 10
207. Este vorba de Directiva nr. 101 din 29 martie 1951 privind munca cu agentura a se vedea ASRI,
fond D, dosar 9897, f. 188-201 apud Marius Oprea, Rolul ºi evoluþia..., p. 124-125.
ofiþerii operativi trebuiau sã-ºi construiascã reþele informative ºi sã lucreze cu

informatorii, precizându-se mai clar ºi categoriile de persoane utilizate în reþeaua
informativã208, precum ºi o detaliatã procedurã de racolare a informatorilor de cãtre
ofiþerii de securitate.
Stimulatã în mod diferit, prin remunerare, pãstrare sau promovare în funcþie, ºantaj
sau presiune, delaþiunea 209 - încurajatã pe toate cãile instituþionale ºi la toate nivelele,
în cadrul partidului, al instituþiilor culturale, ba chiar al Securitãþii însãºi (prin direcþia
de contrainformaþii), în ºcoli, în penitenciare, în armatã, în bisericã etc. va cunoaºte
o dezvoltare considerabilã dupã anul 1965, când se renunþã la represiunea durã, directã
ºi se înlocuieºte cu un control strict al societãþii bazat pe aceste tehnici210.
Concluzii
Prin studiul de faþã am încercat sã analizãm regimului totalitar comunist românesc

în perioada 1945-1965 având ca punct de plecare o definiþie datã terorismului de stat
în cazul regimurilor militare sud-americane de politologul argentinian Ernesto Garzon
Valdes.
Nu ne-am propus o analizã comparatã, din punct de vedere politic, a douã sisteme
totalitare, ci pornind de la un model diferit de practica europeanã a fenomenului
totalitar, am urmãrit sã aplicãm trãsãturile acestui sistem pentru a descoperi dacã ºi în
ce mãsurã se pot emite analize comparative ulterioare. Astfel, cele trei trãsãturi funcþio-
nale definitorii la nivel instituþional sud-american îºi gãsesc, aproape pânã la confun-
dare, traducerea pe acelaºi nivel de analizã în regimul comunist dejist. Mai mult decât
atât, pe palierul instituþional al regimului, al modului ideologico-discursiv de care
acesta se serveºte pentru a-ºi justifica acþiunile, relaþionat la punerea în practicã a
dispoziþiilor sale, Securitatea este o instituþie caracteristicã a acestui sistem care
obstrucþioneazã sau anuleazã activitatea juridicã ºi transformã guvernul într-un agent
activ al luptei pentru putere211". Prin mijloacele terorismului de stat, mãsurile de poliþie
politicã ale Securitãþii conferã aparatului de represiune rolul primordial în instaurarea
regimului comunist ºi terorismul de stat dobândeºte, prin însãºi existenþa regimului ºi
a Securitãþii, posibilitatea de a intra în deplinãtatea funcþiilor sale ºi de a-ºi confirma,
pe cazul românesc, trãsãturile într-un mod incredibil.
208. Ibidem: Reþeaua de informatori, care executã munca de depistare ºi demascare a activitãþii
criminale dusã de elementele duºmãnoase, poate fi împãrþitã în trei categorii principale: 1.
Informatorii necalificaþi 2. Informatorii calificaþi (...) 3. Rezidenþii sunt colaboratorii acoperiþi.
209. Uzual cunoscutã sub denumirea de turnãtorie, delaþiunea consta în procurarea unor informaþii
obþinute de la diverºi cetãþeni, destinate organelor poliþiei secrete, poliþiei sau altor organe ale
partidului, informaþii care prin conþinutul lor vizau securitatea puterii, identificarea ei cu statul ºi
cu regimul totalitar; a se vedea Arhivele Totalitarismului, nr.2-3/1998, an IV, Institutul Naþional
Pentru studiul Totalitarismului, Bucureºti, 1998, p. 235.
210. În 1989 numãrul informatorilor înregistraþi în evidenþele Securitãþii a fost declarat ca fiind în jur
de 400.000, dintre care peste 137.000 erau activi. Informaþii fãcute publice în 1997 de cãtre oficiali
ai S.R.I. (directorul Virgil Mãgureanu ºi directorul arhivei SRI, Florin Pintilie), apud Marius
Oprea, Rolul ºi evoluþia Securitãþii.., p. 122.
211. Aceasta fiind în fond definiþia terorismului de stat, a se vedea Ernesto Garzon Valdes, op. cit.
Cristina ROMAN
Bazele legislative ale represiunii comuniste în România
I. Teroarea ca politicã de stat
Represiunea a reprezentat o trãsãturã definitorie a statelor comuniste est europene.

Teroarea era instrumentul cel mai la îndemânã utilizat de regimurile politice din aceste
þãri, în crearea unui cadru legal care sã le ofere credibilitatea de care aveau atâta
nevoie, pentru a-ºi impune dominaþia asupra populaþiei. Doar utilizarea forþei le
permitea subordonarea unor societãþi care, pânã în anii 48-50, au funcþionat
democratic.
În cãutare de legitimitate politicã, atât regimul lui Gheorghiu-Dej cât ºi cel al lui
Ceauºescu ºi-au creat propria lor legislaþie, care susþinea mãsurile represive adoptate
împotriva oricãrei forme de opoziþie.
Sistemul politic instaurat de Gheorghiu-Dej s-a caracterizat prin douã perioade,
considerate de apogeu, ale terorii comuniste din România. Prima cuprinde anii 1947-
1953 ºi coincide cu începuturile instaurãrii comunismului de tip stalinist. Cea de a
doua este reprezentatã de anii 1957-1959, fiind explicatã atât de grija ca revolta
maghiarã din 1956 sã nu producã agitaþii ºi în cadrul societãþii româneºti, cât ºi de
dorinþa lui Gheorghiu-Dej de a oferi Moscovei imaginea unui regim stãpân pe situaþie
chiar ºi dupã retragerea armatei sovietice în anul 1958. A urmat perioada de declin a
anilor 1962-1964, când se produceau mai multe valuri succesive de graþieri. Momentul
era bine ales deoarece, pe de o parte, eliberarea deþinuþilor politici venea în completarea
Declaraþiei de Independenþã a Partidului Muncitoresc Român din aprilie 1964 ºi
semnala distanþarea simbolicã a regimului de la Bucureºti de anumite practici staliniste.
Pe de altã parte cei eliberaþi în aceastã perioadã, nu mai reprezentau o ameninþare
serioasã pentru sistemul politic totalitar deja închegat.
În anii 70-80, Ceauºescu a continuat pe aceeaºi linie a acþiunilor represive
împotriva celor care aveau curajul de a se opune regimului comunist. Dar toate mãsurile
de reprimare a disidenþilor erau aplicate în condiþiile existenþei unor organe represive
bine articulate (Securitatea ºi Miliþia), care slujeau cu credinþã sistemul. Represiunea
66 CRISTINA ROMAN
ceauºistã se derula însã pe fondul unei societãþi atinse deja de apatie ºi lipsitã de forþa
de a mai protesta.
Perioada 48-49 reprezintã momentul creãrii instituþiilor de represiune. Prin
decretul nr. 221 din 30 august 1948, se înfiinþa Direcþia Generalã a Securitãþii Statului,
în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Securitatea avea sã devinã instrumentul de
bazã al terorii comuniste. Sarcina principalã era prevãzutã în articolele 2 ºi 4 din
decret: apãrarea cuceririlor democratice ºi asigurarea securitãþii R.P.R. contra unel-
tirilor duºmanului din interior ºi exterior. Ofiþerii de securitate sunt singurii competenþi
a instrumenta în infracþiunile ce primejduiesc regimul democratic ºi securitatea
poporului1. În timp, s-a creat o relaþie de dependenþã între partid ºi organul sãu
represiv, relaþie bazatã pe clientelismul politic specific tuturor regimurilor comuniste.
Metodele de torturã folosite de Securitate în timpul anchetelor au provocat moartea
unui numãr mare de opozanþi ai comunismului (intelectuali, lideri ai partidelor istorice,
foºti demnitari, þãrani).
Prin decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949, se înfiinþa Miliþia, o altã instituþie de bazã
a terorii comuniste. Potrivit, articolelor, 2 ºi 4, unele dintre atribuþiile sale erau:
menþinerea ordinii publice pe teritoriul R.P.R., apãrarea proprietãþii socialiste prin
asigurarea pazei la toate instituþiile de stat, þinerea evidenþei persoanelor strãine care
intrau în þarã2. Atribuþiile Miliþiei nu o implicau încã în anchete. Dar ea avea rolul de
a controla modul de viaþã al populaþiei. Deplasãrile dintr-un oraº în altul erau raportate
la Miliþie, închirierea unei camere din propria casã trebuia declaratã la Miliþie, la fel se
întâmpla ºi cu eventuala deþinere a unei maºini de scris. Sarcina de a emite permise de
ºedere în oraºe, permitea Miliþiei sã monitorizeze pe presupuºii suspecþi ºi sã
pregãteascã viitoarea campanie de deportãri. Numãrul persoanelor deportate în lagãre
de muncã era la începutul anilor 50 de aproximativ 80.000, dintre care 40.000 la
Canal.
Astfel, la începutul anului 1949 cadrul instituþional al represiunii era creat, iar baza
legislativã începea sã se contureze. Autoritãþile comuniste aveau la dispoziþie instru-
mentele necesare pentru declanºarea unei crâncene campanii de represiune.
Anul 1948 a fost un an decisiv pentru transformarea justiþiei într-un instrument
politic al regimului lui Gheorghiu-Dej. Aºa-zisa reformã a sistemului juridic iniþiatã
de Lucreþiu Pãtrãºcanu în anul 1947 a avut ca rezultat epurarea aparatului judecãtoresc
de toate elementele duºmãnoase, contrarevoluþionare care s-ar fi opus ordinii
socialiste.
De fapt, reforma justiþiei a însemnat o restructurare radicalã a magistraturii ºi a
barourilor, la care se adãugau modificãri ale Codului Penal ºi de Procedurã Penalã,
ale Codului Civil ºi Codului Militar. Toate aceste transformãri aveau la bazã modelul
sovietic.
Scopurile acestei reforme erau prezentate de Lucreþiu Pãtrãºcanu, ministrul justiþiei,
într-una din ºedinþele Consiliului de Miniºtri din septembrie 1947: apropierea apa-
ratului judecãtoresc de masa justiþiabililor, reformarea aparatului omenesc judecãtoresc
1. Monitorul Oficial din 30 august 1948, f. 3A

2. Ibidem din 23 ianuarie 1949, f. 2A
BAZELE LEGISLATIVE ALE REPRESIUNII COMUNISTE ÎN ROMÂNIA 67
prin introducerea elementului popular asesorii populari, schimbarea funcþionãrii

aparatului judecãtoresc ºi reforma legislativã în legãturã cu necesitãþile noi ale
aparatului judecãtoresc3. Obiectivul era realizarea unei subordonãri forþate a justiþiei,
care sã permitã legalizarea tuturor mãsurilor represive adoptate de autoritãþile
comuniste.
În noiembrie 1947, Lucreþiu Pãtrãºcanu propunea proiectul de Lege pentru
organizarea judecãtoreascã, proiect care va fi aplicat abia de la 1 martie 1948. Conform
noii legi apar primele tribunale populare, a cãror sarcinã era apãrarea regimului de
democraþie popularã. Legea nr. 7 din 19 iunie 1952 pentru organizarea procuraturilor
militare prevedea la art. 19, printre atribuþiile procurorilor militari, pe aceea de a
lupta activ împotriva duºmanilor poporului muncitor4. Dupã cum susþinea Pãtrãºcanu,
existau douã modalitãþi de apropiere a justiþiei de masele populare. Prima consta în
mãrirea numãrului judecãtoriilor rurale: Trebuie înfiinþate în mediul rural judecãtorii
semi-mobile pentru ca masele largi de cetãþeni sã aibã acces la aparatul judecãtoresc.
Este necesarã lãrgirea competenþei judecãtoriilor de ocol rurale, prin trecerea unor
sarcini ale tribunalelor ce privesc viaþa þãranului la judecãtoria de ocol. Un mare
numãr de magistraþi vor dispare, urmând ca economiile înregistrate pe aceastã cale sã
le trecem la noile numiri, pe care le vom face la instanþele rurale 5.
Cea de a doua modalitate de transformare a aparatului justiþiei într-un sistem
juridic popular consta în introducerea asesorilor populari în cadrul instanþelor de
judecatã. Asesorii populari erau prezenþi atât la judecãtoriile de ocol, cât ºi la Curtea
de Apel, la Parchet sau la Curtea Criminalã. Lucreþiu Pãtrãºcanu susþinea cã asesorii
populari vor fi aleºi la oraºe de sindicatele muncitoreºti iar la sate de obºtile satelor. Ei
vor avea drepturi de magistraþi6. Intrarea asesorilor populari în componenþa instanþelor
de judecatã a demarat în martie 1948. Se diminua astfel rolul magistratului de profesie
în favoarea elementelor sãnãtoase ieºite din rândul oamenilor muncii. Pretinsa
apropiere a justiþiei de popor a continuat în anii 57-58 prin noi decrete ºi hotãrâri
ale Consiliului de Miniºtri, cum ar fi: decretul 132/1957 pentru înfiinþarea unor comisii
de împãciuire în întreprinderi, decretul 320/1958 privind crearea consiliilor de judecatã
în instituþii ºi hotãrârea Consiliului de Miniºtri nr. 838/1958 care viza folosirea in-
fluenþei obºteºti în întreprinderi.
Factorul politic devenea prioritar în faþa legii. Justiþia avea nevoie acum de persoane
devotate regimului comunist, care judecau dupã linia trasatã de partid. Noile sarcini
ale sistemului juridic erau: apãrarea noii ordini sociale, a sistemului economic socia-
list ºi a proprietãþii socialiste.
Legea nr. 3 din 19 ianuarie 1948, privind desfiinþarea Barourilor ºi înfiinþarea
Colegiilor de Avocaþi din România, avea rolul de a întãri controlul politic asupra
justiþiei. Conform noii legi, Barourile avocaþilor ºi Uniunea Barourilor avocaþilor se
3. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 27/1947, f. 35
4. Buletinul Oficial din 19 iunie 1952, f. 10
5. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond Preºedinþia Consiliului de Miniºtri. Stenograme, dosar
3/1947, f. 5
6. Ibidem
68 CRISTINA ROMAN
desfiinþau, locul acestora urmând a fi luat de Colegii ale avocaþilor. Conform art. 7 din
lege: nu vor fi înscriºi în Colegii decât avocaþii ºi apãrãtorii care au exercitat în mod
demn profesiunea, au avut aceastã profesiune ca primã sursã de existenþã, n-au mani-
festat atitudini antidemocratice în viaþa lor publicã sau profesionalã7. Criteriile de
intrare în cadrul Colegiilor de avocaþi aveau ca scop eliminarea elementelor burgheze
reacþionare. Profesiunea de avocat era exercitatã numai de cãtre membrii Colegiilor
de avocaþi în birouri colective de avocaturã. Astfel, avocaþii îºi pierdeau titulatura de
liber profesioniºti, fiind controlaþi de stat.
Noua legislaþie conþinea în mare mãsurã decrete ºi legi cu caracter represiv care
vizau ultimele vârfuri ale opoziþiei, reprezentate de grupurile de rezistenþã din munþi ºi
de foºtii demnitari ai guvernãrii antonesciene.
Modificarea în mai multe rânduri a Codului Penal, cu accentuarea pedepselor de la
o etapã la alta, a constituit o componentã esenþialã a acþiunilor represive declanºate de
regimul Gheorghiu-Dej. Primele reformulãri se realizau la 19 ianuarie 1948. Prin
legea nr. 4 a Prezidiului Provizoriu al R.P.R. se modifica art. 267, care incrimina prin
delictul de trecere frauduloasã a frontierei, trecerea frontierei ºi favorizarea ieºirii
sau intrãrii ilegale din þarã: Acela care intrã sau iese din þarã prin alte locuri decât
acele destinate trecerii cãlãtorilor sau chiar prin acestea dar în ascuns, comite delictul
de trecere frauduloasã a frontierei ºi se pedepseºte cu închisoare corecþionalã de la 3
la 10 ani. Aceastã pedeapsã se aplicã ºi aceluia care a înlesnit trecerea frontierei în
condiþiile de mai sus8. Nu se fãcea nicio distincþie clarã între cel care sãvârºea
infracþiunea ºi cel care îl ajuta. Pedepsele erau aceleaºi. Decretul nr. 212, publicat în
Monitorul Oficial din 25 august 1948 avea sã completeze pedepsele privind unele
infracþiuni ce intereseazã siguranþa interioarã ºi exterioarã a R.P.R.. În cadrul sãu se
preciza cã, în caz de condamnare pentru vreuna din aceste infracþiuni, instanþa va
pronunþa ºi confiscarea întregii averi a celui condamnat 9 .
Prin legea nr. 5 din aceeaºi lunã a anului 1948, se modificau 69 de articole din
Codul Penal. Art. 1 din lege specifica faptul cã: Nimeni nu poate fi pedepsit pentru o
faptã care, în timpul când a fost sãvârºitã, nu era prevãzutã de lege ca infracþiune ºi
nici condamnatã la alte mãsuri de siguranþã decât acelea pe care le prevede legea 10.
Acest articol nu a fost respectat. Pedepsele prevãzute în noul Cod Penal modificat din
1948 au fost aplicate pentru aºa-zise delicte sãvârºite în anii anteriori intrãrii lui în
vigoare (de exemplu, în cazul arestãrilor efectuate în rândul legionarilor din luna mai
1948 ºi al arestãrilor unor foºti demnitari în luna mai 1950). Art. 22 din aceeaºi lege
prezenta pentru prima oarã pedepsele pentru crime politice: detenþie grea pe viaþã,
detenþie grea de la 5 la 25 de ani, detenþie riguroasã de la 3 la 20 de ani11.
Dupã cum declara Lucreþiu Pãtrãºcanu în cadrul ºedinþei Consiliului de Miniºtri,
obiectivul revizuirii Codului Penal era: Scoaterea dispoziþiilor cu caracter
7. Buletinul Oficial din 19 ianuarie 1948, f. 2A-3A

8. Ibidem, f. 3A
9. Monitorul Oficial din 25 august 1948, f. 2A
10. Ibidem, f. 4A
11. Ibidem
antidemocratic, toate rãmãºiþele legii Mârzescu aduse împotriva muncitorimii ºi

organizaþiilor muncitoreºti, introducerea dispoziþiilor care pedepsesc încercãrile de
agitaþii ale unor elemente fasciste sau profasciste. Am introdus dispoziþii care pedep-
sesc agitaþiile fãcute pe teren rasial. Delicte cum sunt falsificarea de monedã ºi
delapidãrile erau pedepsite12. De fapt, modificarea Codului Penal însemna intro-
ducerea ºi nu scoaterea unor dispoziþii cu caracter antidemocratic. Efectul era distru-
gerea societãþii democratice existente.
Codul Penal revizuit al R.P.R., publicat în Monitorul Oficial din 27 februarie 1948
cuprindea o serie de articole al cãror conþinut lãsa autoritãþilor libertatea de a le
interpreta dupã cum voiau. Crimelor ºi delictelor contra siguranþei interioare a
statului li se acorda o atenþie deosebitã. Art. 207 modificat incrimina Atentatul ºi
Complotul contra ordinei constituþionale, stipulând cã: Acela care sãvârºeºte acte
violente în scop de a schimba forma constituþionalã a R.P.R., precum ºi acela care
instigã pe locuitori de a se ridica în contra puterilor constituþionale ale Republicii,
comite crima de surpare a ordinei constituþionale ºi se pedepseºte cu detenþiunea grea
de la 5 la 10 ani ºi degradare civicã de la 3 la 5 ani13.
Prin art. 209 erau condamnate Delictele de uneltire contra ordinei sociale. Acestea
se pedepseau fie cu închisoare corecþionalã (faptul de a face propagandã pentru
rãsturnarea în mod violent a ordinei sociale; faptul de a lucra prin mijloace violente
pentru a produce teroare; faptul de a ajuta în orice mod o asociaþiune din strãinãtate
sau din þarã care ar avea ca scop sã lupte contra ordinei sociale ºi economice din
Romãnia), fie cu muncã silnicã de la 15 la 25 de ani ºi degradare civicã de la 5 la 10
ani dacã era vorba despre iniþierea sau participarea la organizaþii de tip fascist,
politice, militare sau paramilitare14.
Noul cadru legislativ represiv care începea sã prindã contur odatã cu primele
modificãri la Codul Penal permitea autoritãþilor comuniste sã elimine ultimele ele-
mente antidemocratice, incomode pentru regim. Modificarea sau completarea unor
articole din Codul Penal a continuat pe toatã perioada anilor 1948-1958.
În anii 50, accelerarea proceselor de colectivizare a agriculturii ºi de naþionalizare
a fabricilor ºi întreprinderilor determina o înãsprire a pedepselor economice prevãzute
în Codul Penal. Prin decretul 192 din 5 august 195015 erau pedepsite mult mai grav o
serie de delicte cum ar fi delapidarea ºi furtul sãvârºit în dauna avutului obºtesc.
Infracþiunea de furt sãvârºit în paguba avutului obºtesc se pedepsea cu închisoare
corecþionalã de la 2 la 6 ani ºi interdicþie corecþionalã de la 1 la 3 ani. Totodatã,
delapidarea se pedepsea cu închisoare corecþionalã de la 2 la 7 ani ºi interdicþie
corecþionalã de la 1 la 3 ani. Instigatorii, complicii ºi favorizatorii erau condamnaþi
la pedepse egale cu vinovaþii principali.
12/1947, f. 29
13. Monitorul Oficial din 27 februarie 1948, f. 25A
14. Ibidem
15. Buletinul Oficial, din 5 august 1950
70 CRISTINA ROMAN
Prin decretul 202 din 14 mai 1953, care modifica Codul Penal, infracþiunile
economice erau pedepsite pe baza articolelor din Codul Penal. Se introducea Secþiunea
I bis intitulatã Subminarea economiei naþionale ºi sabotajul contrarevoluþionar sub
care figurau noile articole 2091-20914. Spionajul contrarevoluþionar, subminarea
economiei naþionale sau sabotajul contrarevoluþionar erau pedepsite conform art.
209 modificat cu pedeapsa de muncã silnicã de la 5 la 25 de ani ºi confiscarea totalã
sau parþialã a averii, sau cu pedeapsa cu moartea ºi confiscarea totalã a averii, numai
în cazul când faptele au provocat sau puteau sã provoace urmãri grave 16. Prin inclu-
derea Titlului III bis, cap. I, unele infracþiuni contra sistemului economic al R.P.R.
se pedepseau ºi pe baza articolelor 268 1-26834 revizuite. Din 1953, opozanþii colecti-
vizãrii agriculturii erau condamnaþi la închisoare pe baza articolului 209 2 Cod Penal,
care pedepsea cu muncã silnicã de la 5 la 25 de ani ºi confiscarea averii distrugerea
sau degradarea, în scop contrarevoluþionar prin incendii sau alte mijloace a maºinilor,
produselor agricole sau alte bunuri care servesc interesele obºteºti 17. De asemenea ºi
art. 2687 din Codul Penal oferea un cadru legal pentru arestãrile declanºate în rândul
celor care se opuneau colectivizãrii, precizând faptul cã: Nerespectarea cu rea credinþã
a obligaþiilor de predare în termen a cantitãþilor de produse agricole, vegetale sau
animale supuse colectãrii, se pedepsea cu închisoarea corecþionalã de la o lunã la 1
an18. Colectivizarea ºi naþionalizarea au constituit douã forme agresive de subordonare
a economiei de cãtre stat. În luna august a anului 1959, se aflau în închisori aproximativ
5.341 de þãrani contrarevoluþionari, dintre care 3.686 erau încarceraþi, iar 1.655 se
gãseau în stare de prevenþie.
Mii de bãnãþeni au fost deportaþi în iulie 1951 din localitãþile situate pe frontiera cu
Iugoslavia pe baza Directivei cu caracter secret nr. 200/1951.Tendinþelor de inde-
pendenþã ale regimului comunist iugoslav faþã de Moscova, li se rãspundea la Bucureºti
cu noi mãsuri represive de întãrire a puterii comuniste. Mãsura era justificatã de
propaganda agresivã dusã împotriva duºmanului Tito. Conform, H.C.M. nr. 334 din
11 martie 1954, deþinuþilor contrarevoluþionari, dupã eliberarea din închisoare, li se
fixa domiciliu obligatoriu, pentru a se preveni noi infracþiuni. Acesta varia între 6
luni ºi 5 ani. Numãrul persoanelor considerate periculoase pentru securitatea statului
cãrora li s-a impus domiciliu obligatoriu între 1953-1964 se ridicã la aproximativ
60.000, dintre acestea 44.000 reprezintã persoane deportate din zona de vest a þãrii19.
Deportãrile din Banat au fost pregãtite de Securitate încã din toamna anului 1950.
Planul dislocãrilor de populaþie avea titlul Planul de evacuare a zonei de frontierã cu
Iugoslavia, pe o fâºie de 25 de km. a elementelor care reprezintã un pericol prin
prezenþa lor în zonã. Au fost vizate 40.320 de persoane din zonã, dintre care 1.218
erau persoane cu rude în strãinãtate, 367 erau persoane care ajutaserã rezistenþa
16. Ibidem, din 14 mai 1953, f. 7

17. Ibidem, f. 8
18. Ibidem, f. 10
19. CNSAS, dosar 55, vol. 46, f. 49 apud Ruxandra Cesãreanu, Comunism ºi represiune în România,
Editura Polirom, Iaºi, 2006, p. 147
anticomunistã, 731 erau duºmani ai regimului, 19.034 erau chiaburi ºi cârciumari

iar 162 foºti moºieri ºi industriaºi.
În ºedinþa Consiliului de Miniºtri din 18 octombrie 1957, ministrul justiþiei Gh.
Diaconescu, propunând noi modificãri la Codul Penal, susþinea: Codul Penal va fi un
instrument puternic pentru apãrarea orânduirii sociale ºi de stat, pentru apãrarea
avutului obºtesc 20.
Legea pentru revizuirea codului de procedurã penalã era prezentatã de Lucreþiu
Pãtrãºcanu în ºedinþa Consiliului de Miniºtri din 5 decembrie 1947: Aceastã lege
pleacã de la principiul enunþat în propunerea partidului comunist ºi anume sim-
plificarea întregii materii a procedurii de la stadiul instrucþiei ºi pânã la darea
hotãrârii21.
Modificarea codurilor de drept penal ºi de procedurã penalã fãceau necesare unele
completãri ºi la Codul justiþiei militare prin legea nr. 33, publicatã în Monitorul Oficial
din 26 februarie 194822. Tribunalele militare cãpãtau rol represiv. Conform noii legi,
Codul justiþiei militare trebuia sã fie operativ în reprimarea infracþiunilor comise
împotriva ordinei ºi siguranþei statului interne ºi externe. Cei judecaþi de aceste
tribunale erau foºti lideri ai opoziþiei politice (P.N.Þ, P.N.L., P.S.D.), foºti miniºtri ai
guvernãrii Antonescu sau conducãtorii miºcãrii de rezistenþã din munþi.
Crearea unui cadru legal care sã legitimeze mãsurile represive necesita, pe lângã
schimbãrile efectuate la Codul Penal, ºi adoptarea unei serii de legi ºi hotãrâri
nepublicate ale Consiliului de Miniºtri. Acestea pot fi încadrate dupã scopul lor în
douã categorii: cele care vizau îndepãrtarea elementelor burgheze ºi cele care
urmãreau distrugerea oricãrei forme de nesupunere politicã faþã de partidul unic.
Izgonirea din imobilele lor a proprietarilor burghezi a fost una dintre nenu-
mãratele hotãrâri abuzive ale regimului Dej. Obiectivul era de fapt eliminarea prin
orice mijloace a duºmanului de clasã. Hotãrârea Consiliului de Miniºtri din 2
februarie 1949 fãcea referire la modul de repartizare de cãtre Oficiile de închiriere a
imobilelor ºi pãrþilor de imobil libere. Astfel, erau disponibile ºi puteau fi repartizate
de cãtre Oficiul de închirieri, imobilele ºi pãrþile de imobil libere precum ºi pãrþile de
imobile care depãºesc nevoile celor care le folosesc cu orice titlu 23. Dreptul la
proprietate era astfel înlãturat. Articolul 2 preciza cã: Aveau dreptul la o camerã în
plus numai decoraþii cu Ordinul Muncii ºi Steaua R.P.R., oamenii muncii liber profe-
sioniºti sau salariaþi ai instituþiilor de stat care prin natura ocupaþiei lor executã lucrãri
la domiciliu24. Condiþia de a fi om al muncii se extindea chiar ºi asupra obþinerii
dreptului de a locui într-o casã. Articolul 4 preciza faptul cã: în imobilele libere,
încãperile rãmase disponibile prin aplicarea prezentei decizii se vor repartiza la cerere
oamenilor muncii lipsiþi de locuinþã25.
15/1957, f. 8
21. Ibidem, dosar 12/1947, f. 29
22. Monitorul Oficial, din 26 februarie 1948
23. Monitorul Oficial, din 4 februarie 1949, f. 3A
24. Ibidem
25. Ibidem, f. 4A
72 CRISTINA ROMAN
Hotãrârea nr. 114, privitoare la evidenþa schimbãrilor de domiciliu ºi a plecãrilor

temporare de la domiciliu, instituia un control strict asupra tranzitului populaþiei în
teritoriu. Astfel, persoanele considerate incomode pentru regim, nu aveau libertatea de
a se miºca dintr-o localitate în alta, stabilindu-li-se domiciliu obligatoriu. Schimbarea
de domiciliu trebuia anunþatã în prealabil la Miliþie, mutarea în aºa-zisele localitãþi
centre aglomerate se fãcea numai dacã se îndeplineau anumite condiþii, staþionarea
într-o localitate mai mult de 24 de ore trebuia de asemenea anunþatã la Miliþie. Cãlãtoria
era permisã doar pe linie de muncã sau din motive de sãnãtate. Art. 4 preciza cã: în
localitãþile centre aglomerate se pot muta numai: angajaþii definitiv ai instituþiilor de
stat angajaþi într-o unitate ce funcþioneazã în centrul aglomerat; cei care nu au venituri
ºi se mutã la copiii ce locuiesc în localitatea centru aglomerat; cei care se mutã la
pãrinþii ce locuiesc în localitatea centru aglomerat, dacã sunt copii minori; cei care se
mutã la soþul ce lucreazã în localitatea centru aglomerat 26. Stabilirea într-un oraº
considerat a fi centru aglomerat era condiþionatã de apartenenþa socialã. Dacã erai
burghez , nu aveai dreptul de a locui în aceste oraºe doar clasa muncitoare se
bucura de acest drept. Deportãrile din marile oraºe, începute în anul 1952, erau
coordonate de Miliþie. Scopul lor era acela de a face loc în oraºe muncitorilor aduºi sã
munceascã în fabrici. Numeroase familii ale criminalilor de rãzboi sau ale celor
fugiþi în strãinãtate au fost izgonite din Bucureºti, stabilindu-li-se domicilii obligatorii
în Bãrãgan.
Înlãturarea ultimelor rãmãºiþe moºiereºti a fost atinsã ºi prin colectivizarea
agriculturii. Problema colectivizãrii a determinat promovarea unei serii de decrete cu
caracter represiv. Articolul 209 modificat din Codul Penal rãmânea însã baza pentru
condamnãrile penale ale persoanelor care se opuneau colectivizãrii. Prin decretul
privitor la rãspunderea pentru nepredarea în termen de cãtre gospodãriile agricole
individuale ºi cetãþeni a cotelor de colectare, publicat în Buletinul Oficial din 18
iunie 1952, se pedepsea nerespectarea obligaþiilor de predare în termen a produselor
agricole. Art. 8 stipula faptul cã: Dacã instanþa constatã cã datornicul, cu rea credinþã,
nu a respectat obligaþiile de predare a produselor agricole supuse colectãrii, odatã cu
încuviinþarea executãrii silite, ea sesizeazã organele procuraturii în vederea pornirii
procesului penal contra celor vinovaþi27. Prin decretul nr. 45 privind predarea
obligatorie a laptelui cãtre stat, publicat în Buletinul Oficial din 26 ianuarie 1953, se
pedepseau cei care nu vor preda în termen cu rea credinþã, cotele datorate ºi pe cei
care vor împiedica prin orice mijloace aducerea la îndeplinire a prezentului decret 28.
La 18 martie 1959 se gãseau în închisori sau încadraþi în locuri de muncã, 4.625 de
þãrani. Din punct de vedere al apartenenþei politice, 744 au fost membri ai Miºcãrii
Legionare, 270 membri ai P.N.Þ., 167 membri ai P.N.L., 51 din alte partide
burgheze29.
26. Ibidem, din 25 februarie 1953, f. 2

27. Buletinul Oficial, din 18 iunie 1952, f. 2
28. Ibidem, din 26 ianuarie 1953, f. 2
29. Arhivele Serviciul Român de Informaþii, fond D, dosar 7778, vol. 3, f. 162, apud Ruxandra
Cesãreanu, Comunism ºi represiune în România, Editura Polirom, Iaºi, 2006, p. 120
Epurarea deviaþioniºtilor de dreapta de la vârfurile partidului comunist (Ana

Pauker, Vasile Luca) determina o îmblânzire a metodelor de pedepsire a þãranilor
reacþionari, printr-o hotãrâre din noiembrie 1952. Aceastã mãsurã era justificatã prin
dorinþa lui Gheorghiu-Dej de a-ºi face propagandã pentru atragerea de susþinãtori ai
colectivizãrii. Autoritãþile comuniste mizau pe faptul cã cei întorºi din închisori, fiind
speriaþi de regimul de teroare practicat acolo, nu vor mai avea forþa de a protesta. În
ºedinþa Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 19 noiembrie 1952, se hotãra ca
persoanele arestate pentru fapte fãrã caracter politic - pentru cã nu au însãmânþat la
timp, nu au achitat cotele de colectare, sã fie puse în libertate, considerãm acesta ca un
act de dreptate ºi o primã mãsurã pentru înlãturarea abuzurilor ce s-au fãcut 30.
Gheorghiu-Dej explica necesitatea acestei iniþiative astfel: Sã li se dea drumul orga-
nizat. Mergând acasã, el cât a stat în prevenþie ºi a vãzut ce grozãvie este la închisoare,
o sã stãrue sã nu mai intre acolo, se va strãdui sã îndeplineascã obligaþiile. Nici nu
trebuie sã îi instruim sã spunã la toatã lumea cã e mai bine sã-ºi îndeplineascã
obligaþiile cãtre stat, cã o sã spunã ei chiar fãrã sã vrea. Iar cei care vor fi judecaþi în
libertate, sã li se facã moralã, sã-ºi facã cinstit datoria cãtre stat. Aceastã mãsurã are o
importanþã politicã31.
Lichidarea opoziþiei politice era o componentã importantã a planului de distrugere
a vechii societãþi democratice. Din toamna lui 47, autoritãþile comuniste au demarat
iniþierea unei serii continue de legi care aveau ca scop înãbuºirea din faºã a oricãrei
forme de protest politic. Din aceastã categorie face parte ºi legea pentru modificarea
articolului 49 din legea pentru funcþionarea radiodifuziunii din 15 august 1940.
Ministrul Informaþiilor Octav Livezeanu propunea pentru lãrgirea posibilitãþilor de
control asupra ascultãtorilor clandestini, sã se ia mãsuri pentru confiscarea aparatelor
de radio celor condamnaþi din punct de vedere politic. Toate aceste persoane sã fie
despuiate de acest drept, fiindcã ascultã mereu propagandã fãcutã împotriva regimului
nostru ºi o transmit apoi mai departe. Lucrul acesta trebuie fãcut discret, fãrã zgomot32.
Începutã în vara anului 1947, cu valul de arestãri din rândul fruntaºilor þãrãniºti ºi
liberali, eliminarea elitei politice avea sã continue ºi în anii 48-53. Pe baza ordinului
nr. 5 al Ministerului Afacerilor Interne din 13 mai 1948, în noaptea de 14 spre 15 mai
începea arestarea legionarilor. Pânã la sfârºitul anului 48 erau arestaþi 916 legionari
incluºi în lotul preventiv, 3.626 legionari activiºti ºi 1.162 legionari rãmâneau în
stare de libertate dar sub supraveghere 33.
Legea nr. 16 din 15 ianuarie 1949 pentru sancþionarea unor crime care primej-
duiesc securitatea statului ºi propãºirea economiei naþionale a constituit baza legalã
pentru judecarea ºi condamnarea membrilor grupurilor de rezistenþã din munþi
(Arsenescu, Arnãuþoiu, Spiru Blãnaru). Art. 1 prevedea faptul cã: se pedepseau cu
moartea urmãtoarele crime: trãdarea de patrie ºi trecerea în slujba duºmanului,
transmiterea cãtre o putere strãinã duºmanã a unor secrete de stat, uneltirea în orice
30. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond C.C.al P.C.R. - Cancelarie, dosar 107/1952, f. 3
31. Ibidem, f. 10-11
32. Ibidem, fond Preºedinþia Consiliului de Miniºtri. Stenograme, dosar 3/1947, f. 6
33. Cartea Albã a Securitãþii, doc. Nr.18, vol. II, Serviciul Român de Informaþii, Bucureºti, 1994
74 CRISTINA ROMAN
mod împotriva securitãþii interne sau externe a R.P.R.34. Art. 4 pedepsea cu aceeaºi
sancþiune pe tãinuitori ºi complici, iar nedenunþarea era pedepsitã cu muncã silnicã
de la 5 la 10 ani. Dupã cum se poate observa, în Codul Penal comunist pedepsele nu
fãceau nicio deosebire între cel acuzat ºi cel care refuzase sã denunþe. Doar cei care
acceptau sã colaboreze cu anchetatorii erau iertaþi. Art. 5 menþiona faptul cã judecata
crimelor prevãzute în lege se fãcea de Tribunale Militare35.
Pe baza decretului nr. 207 din 20 august 1948 (prin care se modificau unele articole
ale legii pentru urmãrirea ºi sancþionarea celor vinovaþi de crime de rãzboi sau
împotriva pãcii ori umanitãþii, din 18 august 1947), se declanºa o nouã serie de
arestãri în primãvara anului 1950. Art. 2 modificat din lege stipula faptul cã sunt
vinovaþi de a fi sãvârºit sau participat la sãvârºirea crimelor de rãzboi ºi crimelor
împotriva pãcii, cei care având rãspunderi politice au declanºat ºi continuat rãzboiul
împotriva U.R.S.S, cei care au fugit de pe teritoriul þãrii ºi s-au pus în slujba hitle-
riºtilor36. Pedeapsa aplicatã era munca silnicã pe viaþã însoþitã de degradare civicã pe
timp de 10 ani ºi confiscarea averii.
În noaptea de 5 spre 6 mai era arestat primul lot al foºtilor demnitari, aproximativ
84 de persoane (foºti miniºtri, foºti diplomaþi, generali, ºefi de partide). Conform unei
hotãrâri a Biroului Politic al C.C. al P.C.R. privind mãsuri în legãturã cu foºtii ºefi
de cuib legionari din anul 1952, arestãrile în rândul legionarilor aveau sã continue ºi
în acel an. Se stabilea cã vor fi ridicaþi toþi cei care desfãºoarã activitate duºmãnoasã,
toþi legionarii chiaburi sau care aparþin fostelor clase exploatatoare, chiar dacã nu sunt
dovezi cã desfãºoarã activitate duºmãnoasã37.
Ca o reacþie la evenimentele din Ungaria din toamna anului 1956, perioada 1958-
1959 a adus o agravare a situaþiei din România. Articolul 9 din Decretul nr. 318 din 21
iulie 1958 prevedea pedeapsa cu moartea pentru cetãþenii români care contactau
strãini în vederea comiterii unui act care ar putea provoca statul român sã se implice
într-o declaraþie de neutralitate sau într-o declaraþie de rãzboi 38. Se încerca descu-
rajarea oricãrei încercãri de a urma exemplul lui Imre Nagy, care în timpul revoluþiei
din 1956 proclamase neutralitatea Ungariei ºi ieºirea din Tratatul de la Varºovia.
Decretul nr. 89 din 1958, care prevedea arestarea foºtilor membri ai Gãrzii de Fier, a
determinat o creºtere a numãrului deþinuþilor politici din închisori. În ianuarie 1958,
numãrul celor aflaþi în închisori pentru crime contra securitãþii statului atingea cifra
de 10.125 de persoane. Dupã revolta din Ungaria, valul de mãsuri represive nu mai
contenea. Teama regimului de la Bucureºti de o posibilã prãbuºire determina accen-
tuarea represiunii. Procesele organizate în anii 58-59 intelectualilor (Dinu Pilat,
Constantin Noica, Alexandru Paleologu) aveau ca scop traumatizarea elitelor româ-
neºti. Prin înscenarea unui proces public soþilor Nasta la Facultatea de Drept din
Bucureºti, în faþa unor reprezentanþi tineri ai intelectualitãþii, se urmãrea de fapt
avertizarea asupra a ceea ce s-ar fi putut întâmpla ºi altor colegi din breaslã.
34. Monitorul Oficial, din 15 ianuarie 1949, f. 2A

35. Ibidem, f. 3A
36. Monitorul Oficial, din 13 august 1948, f. 2A
37. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 3/1952, f. 39
38. Buletinul Oficial, din 21 iulie 1958, f. 7
Dinamica arestãrilor efectuate de organele securitãþii în perioada 30 martie 1950 -

31 martie 1968 se prezenta astfel: arestãri - 91.333 de persoane, dintre care pentru
16.942 nu au existat probe de vinovãþie; cu internãri administrative figurau 25.740 de
persoane; cu domiciliu obligatoriu figurau cca. 60.000 de persoane. Totalul persoanelor
aflate în diverse forme de detenþie politicã atingea numãrul de 177.07339.
Toate decretele de graþieri care s-au adoptat pânã în perioada 1963-1964 nu preve-
deau amnistieri pentru condamnaþii politic. Decretul nr. 12 publicat în Monitorul
Oficial din 29 aprilie 1948 pentru amnistierea unor infracþiuni preciza în art. 3 cã:
Dispoziþiile prezentei legi nu se aplicã criminalilor de rãzboi ºi celor vinovaþi de
dezastrul þãrii sau de crime împotriva pãcii ºi umanitãþii, celor care au sãvârºit crime
ºi delicte contra siguranþei externe ºi interne a statului40".
ªabloanele sovietice au pãtruns treptat în toate structurile societãþii româneºti:
politicã, economicã, legislativã. Gheorghiu-Dej a folosit represiunea ca pe un mijloc
eficient de propagandã ºi de întãrire a regimului comunist. Epoca Ceauºescu a conti-
nuat sã perfecþioneze legislaþia represivã, dar în spatele uºilor închise.
II. De la teroarea extremã la fricã
În perioada ceauºistã, instituþiile represive au continuat sã existe având aceleaºi

atribuþii. Decretul din 25 martie 1968 privind organizarea ºi funcþionarea Ministerului
Afacerilor Interne prevedea la articolul 1 cã: Ministerul Afacerilor Interne înfãp-
tuieºte politica partidului ºi statului cu privire la asigurarea ordinei publice, apãrarea
proprietãþii socialiste ºi personale, contribuind prin aceasta la asigurarea muncii
paºnice de construcþie socialistã a poporului român 41. Ministerul Afacerilor Interne,
ca ºi Securitatea care, în epoca Ceauºescu, funcþiona ca organism individual, era într-
o relaþie de colaborare strânsã cu autoritãþile comuniste. Aceste instituþii au fost create
de Partidul Comunist pentru a rãspunde oricând la ordinele sale. Obiectivul lor era de
a ajuta nomenclatura comunistã sã îºi impunã autoritatea prin forþã.
Prin decretul din 17 aprilie 1968 se înfiinþa Consiliul Securitãþii Statului, care
reprezenta de fapt noua Securitate. Conform articolelor 2 ºi 8, Securitatea era
subordonatã sistemului politic comunist: Consiliul Securitãþii Statului îºi desfãºoarã
activitatea sub conducerea ºi îndrumarea partidului pe baza directivelor Comitetului
Central al P.C.R. Componenþa Consiliului Securitãþii Statului se aprobã de Consiliul
de Miniºtri42. Atribuþiile ºi obligaþiile noii Securitãþi ceauºiste erau prevãzute în
articolele 4 ºi 5 din decret: organizarea activitãþii de apãrare a securitãþii statului în
scopul prevenirii ºi lichidãrii acþiunilor de sabotaj, subminare a economiei naþionale ºi
a altor infracþiuni contra securitãþii statului, organizarea ºi îndrumarea activitãþii de
anchetã penalã desfãºuratã de ofiþerii securitãþii, dreptul de a legitima persoanele
considerate suspecte de activitate contra securitãþii statului, dreptul de a intra în
39. Ibidem
40. Monitorul Oficial din 29 aprilie 1948, f. 7
41. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R.- Cancelarie, dosar 45/1968, f. 105
42. Ibidem, ff. 112-114
76 CRISTINA ROMAN
organizaþiile socialiste pentru îndeplinirea atribuþiilor legale precum ºi în locuinþa

unor persoane pentru a curma acþiunile flagrante care pericliteazã securitatea
statului43.
Atât Securitatea cât ºi Miliþia interveneau prin forþã în viaþa oamenilor, limitându-
le pânã la interzicere dreptul la informaþie, dreptul de a se miºca în interiorul þãrii sau
în afara acesteia, dreptul la comunicare scrisã sau vorbitã. Populaþia era controlatã
permanent fie acasã, fie la locul de muncã. Teama lui Ceauºescu de o eventualã
prãbuºire a poziþiei lui era determinatã de inexistenþa unei reale susþineri politice în
rândul populaþiei. Instituþiile de teroare create aveau ca obiectiv apãrarea regimului
comunist în faþa oricãrei posibile ameninþãri.
Ceauºescu a continuat demersul de apropiere a justiþiei de masele populare prin
crearea comisiilor de judecatã în fabrici ºi întreprinderi conform legii privind comisiile
de judecatã din 1 ianuarie 1969. Art. 1 le definea ca fiind: expresie a democraþiei
socialiste, [...]organizaþii obºteºti alese în adunãri generale ale oamenilor muncii sau
în sesiuni ale consiliilor populare prin care se realizeazã participarea maselor largi la
educarea socialistã a cetãþenilor.44 Sarcinile acestor comisii erau: judecarea faptelor
sãvârºite la locul de muncã prezentând un pericol social redus, încercarea de împãciuire
a pãrþilor ºi mãsuri de influenþare obºteascã constând în punerea în discuþie a incul-
paþilor în adunãri obºteºti45. Se dorea o eliminare treptatã a asesorilor populari în
condiþiile în care aceºtia proveneau din epoca Dej. Aceastã nouã linie politicã era
justificatã prin: creºterea pregãtirii politico-ideologice a judecãtorilor ºi prin mãrirea
competenþei organelor de influenþare obºteascã (comisiile de judecatã) care realizeazã
o democratizare a justiþiei pe un plan mai larg decît prin participarea asesorilor
populari46. În realitate, se modificau doar denumirile unor organe de judecatã
populare datoritã schimbãrilor apãrute în structura puterii. Controlul autoritãþilor
comuniste era acelaºi, poate chiar mai mare. Influenþarea obºteascã însemna de fapt
o continuare a proceselor publice intentate intelectualilor în anii 58-59, dar acum cei
acuzaþi erau muncitorii. Regimul comunist spera cã, printr-o publicitate excesivã a
judecãrii elementelor considerate nesãnãtoase, duºmãnoase din fabrici, va induce
sentimentul de fricã în rândul muncitorilor, transformându-i în simple marionete.
Treptat, nomenclatura comunistã ºi-a mãrit influenþa în fabrici ºi întreprinderi, contri-
buind la accentuarea atmosferei de teamã din rândul muncitorilor.
Noul Cod Penal din 1968 avea acelaºi caracter represiv ca ºi cel modificat în 1948.
Trãsãtura esenþialã era accentuarea pedepselor. Menirea sa era aceea de a acorda o
grijã deosebitã apãrãrii proprietãþii socialiste, temelia orânduirii noastre ºi [de a
prevedea] pedepse aspre împotriva acelora care sãvârºesc acþiuni contra securitãþii
statului sau a capacitãþii sale de apãrare 47.
43. Ibidem, ff. 2- 4

44. Ibidem, dosar 203/1969, f. 136
45. Ibidem, ff. 139-140
46. Ibidem, dosar 29/1968, f. 76
47. Ibidem, dosar 40/1968, f. 54
Cum, asupra economiei, statul comunist îºi instituise dreptul sãu de proprietate
socialistã, se stabilea astfel un regim mai sever de pedepsire a infracþiunilor contra
avutului obºtesc, introducându-se pentru sustragerile deosebit de grave ºi pedeapsa
cu moartea (art. 223, 224, 229)48. Noile fapte considerate a fi infracþiuni contra
securitãþii statului erau: trãdarea (art. 155), spionajul (art. 159), atentatul (art. 160),
subminarea puterii de stat (art. 162), actele de diversiune (art. 163), subminarea
economiei naþionale (art. 165), propaganda împotriva orânduirii socialiste (art. 166).
Pedeapsa cu moartea era prevãzutã dacã faptele erau deosebit de grave49. Înscrierea
acestor infracþiuni în Codul Penal avea ca obiectiv anihilarea oricãrei forme de opoziþie
care ar fi îndrãznit sã aparã. Puþinii disidenþi ai epocii Ceauºescu erau acuzaþi de
propagandã împotriva orânduirii socialiste sau de trecere frauduloasã a frontierei
(art. 245).
În aceeaºi manierã cu cea din Codul Penal anterior, noul Cod Penal din 1968
proclama doar formal principiul conform cãruia nicio faptã nu putea fi pedepsitã dacã
legea nu a considerat-o infracþiune în momentul sãvârºirii ei. Dar infracþiunile contra
pãcii ºi omenirii erau imprescriptibile, urmând sã fie pedepsite indiferent de timpul
care s-a scurs de la sãvîrºirea lor50.
De data aceasta, erau prevãzute pedepse diferenþiate pentru tãinuire, favorizare
ºi nedenunþare. Tentativa tãinuirii ºi favorizãrii era pedepsitã cu închisoare de la
3 la 10 ani, iar nedenunþarea era sancþionatã cu închisoare de la 3 luni la 3 ani 51. Ca
ºi în Codul Penal din 1948, denunþarea fie nu era pedepsitã, fie era redusã pedeapsa
la jumãtate (art. 172)52. Pentru a se înlãtura orice posibilitate de a se mai naºte un nou
focar de revoltã, erau pedepsiþi alãturi de vinovaþii principali, atât colaboratorii
cât ºi cei care doar aveau cunoºtinþã de faptele petrecute. Era încurajatã denunþarea la
Securitate, racolându-se o întreagã reþea de informatori politici care aveau menirea de
a inocula un permanent sentiment de fricã în rândurile populaþiei.
Prezumþia de vinovãþie se generaliza la întreaga populaþie, provocând o stare de
neîncredere permanentã. Suspiciunea a condus inevitabil la impunerea unei supra-
vegheri poliþieneºti a întregii populaþii. Neîncrederea ºi supravegherea au constituit
pilonii de susþinere ai regimului ceauºist.
O altã modificare efectuatã era renunþarea la ºirul de pedepse privative de libertate
din vechiul Cod Penal. Se prevedea o singurã pedeapsã, ºi anume cea cu închisoarea
(art. 53)53. Pedepsele politice nu mai erau enunþate, dar deþinuþii politici continuau sã
existe în secret. O mare parte dintre disidenþii politici efectuau pedeapsa cu închi-
soarea în spitale de psihiatrie.
Noul Cod de Procedurã Penalã din 1968 stabilea competenþele organelor de
represiune în materie de urmãrire penalã. Infracþiunile contra securitãþii statului,
48. Ibidem, dosar 95/1968, ff. 87-88

49. Ibidem, dosar 40/1968, f. 53
50. Ibidem
51. Ibidem, dosar 104/1968, f. 71
52. Ibidem
53. Ibidem, f. 57
78 CRISTINA ROMAN
abuzul în serviciu contra intereselor obºteºti, refuzul înapoierii în þarã ºi propaganda

naþionalist ºovinã erau cercetate de Securitate54. Conform art. 207, Miliþiei îi reveneau
acele infracþiuni care nu erau date în competenþa altor organe de cercetare55. Faptul
cã nu se specifica care erau aceste infracþiuni lãsa posibilitate de interpretare ºi permitea
celor douã instrumente instituþionale de represiune sã colaboreze ºi sã îºi transfere
anumite atribuþii. Oricum, între organele de Securitate ºi cele ale Miliþiei exista o
colaborare strânsã, aproape chiar substituindu-se în realizarea anumitor sarcini.
În þãrile din blocul sovietic nu au fost elaborate noi Coduri Penale imediat dupã
preluarea puterii politice de cãtre partidele comuniste, ci au continuat sã fie aplicate
cele existente, însã cu numeroase modificãri. Faptul cã într-o primã perioadã au existat
regimuri politice comuniste de tranziþie explicã menþinerea vechilor Coduri Penale
într-o formã modificatã. Odatã cu consolidarea regimurilor totalitare din aceste þãri, s-
au adoptat Coduri Penale noi, influenþate de dreptul penal sovietic.
Represiunea din perioada ceauºistã a avut unele particularitãþi. Cea mai semni-
ficativã a fost folosirea spitalelor psihiatrice ca loc de detenþie a personajelor incomode
pentru regim. În pavilioane ascunse privirii, contestatari ai sistemului comunist erau
internaþi ca fiind bolnavi mintal. Aceastã mãsurã era tot de sorginte sovieticã. Cadrul
legal a fost realizat prin decretul nr. 12 din 1965, care prevedea internarea în spitale
de psihiatrie a persoanelor care reprezentau un pericol pentru sine sau pentru ceilalþi.
Legea era folositã pentru închiderea disidenþilor politici în instituþii psihiatrice la
început pentru o perioadã de câteva luni, apoi, dupã 1970, când acþiunile de opoziþie
faþã de regim au devenit mai evidente (greva minerilor din 1977), izolarea se prelungea
pe o duratã pânã la cinci ani. Decretul nr. 12 prevedea cã decizia de izolare a unei
persoane într-un spital psihiatric revenea Procuraturii, iar decizia de prelungire a
perioadei de tratament era hotãrâtã de instanþele judecãtoreºti. Procuratura devenise
încã din vremea lui Dej un instrument al politicului ºi acþiona la ordinele acestuia. Deºi
internarea într-un spital psihiatric este o hotãrâre pe care ar avea dreptul sã o ia numai
personalul medical, acesta îºi pierdea în fapt una dintre atribuþiile sale de bazã.
Conform rapoartelor realizate de organizaþia Amnesty International, disidenþii
internaþi nu au avut manifestãri de violenþã ºi în multe cazuri nu existau fiºe de
consemnare a consultaþiei ºi diagnosticului de specialitate56.
Art. 114 din Codul Penal prevedea internarea pânã la vindecare a persoanelor care
au comis fapte ce cãdeau sub incidenþa legii. Disidenþii vinovaþi de propagandã
împotriva statului ºi consideraþi a nu fi în deplinãtatea facultãþilor mintale erau închiºi
în spitale de psihiatrie speciale pe perioade de doi sau trei ani. Dintre spitalele psi-
hiatrice cunoscute pentru regimul abuziv practicat, pot fi amintite: spitalele de la
Poiana Mare, Rãducãneni, Jebel, Sãpãuca, spitalul Dr. Petru Groza ºi cel de la Zam,
unde au fost internaþi 50 de mineri dupã greva din Valea Jiului din august 1977.
Spitalele Poiana Mare ºi Dr. Petru Groza aveau deþinuþi pentru tratamente de
54. Ibidem, dosar 170/1968, f. 66

55. Ibidem
56. Dennis Deletant, Ceauºescu ºi Securitatea, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995, p. 307
lungã duratã. Din cei 400 de internaþi în perioada 1975-1977 la spitalul Dr. Petru
Groza, 150 erau disidenþi. La spitalul de la Poiana Mare în anul 1977 numãrul
internaþilor disidenþi era de 120, restul fiind deþinuþi de drept comun.
Regimul aplicat internaþilor era foarte dur. Dreptul la exerciþiile fizice în curtea
spitalului era acordat numai celor care fuseserã supuºi unor doze mari de medicamente
ºi reacþionau pozitiv la procesul de reeducare. Internãrile forþate erau unul dintre
instrumentele preventive folosite de autoritãþile comuniste pentru a se apãra în faþa
izbucnirii unor noi nemulþumiri.
O altã mãsurã ofensatoare era cea a controlului strict al natalitãþii, motivat de
dorinþa de a creºte populaþia activã a þãrii. În anul 1966 era promulgatã legea împotriva
avorturilor, potrivit cãreia avortul era permis numai femeilor de peste 40 de ani,
mamelor a patru sau mai mulþi copii. În cei 23 de ani cât a fost aplicatã, legea a
provocat moartea a peste 10.000 de femei din cauza avorturilor fãcute în condiþii
improprii. Codul Penal din 1968 prevedea sancþionarea întreruperii ilegale a cursului
sarcinii în vederea creºterii natalitãþii57. Aceastã politicã demograficã era de fapt un
genocid împotriva femeilor ºi a copiilor. Femeile erau obligate sã se supunã la locul de
muncã unui examen lunar, pentru a se constata dacã sunt însãrcinate sau nu, iar dacã
refuzau sã nascã erau pedepsite.
Avortul era permis numai în prezenþa unui reprezentant al Ministerului Justiþiei
care îi confirma caracterul spontan ºi certifica cã nu a fost provocat. O hotãrâre a
Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. apãrutã în 3 martie 1984 condamna
cadrele medico-sanitare care ar fi favorizat avorturile: Împotriva cadrelor medicale ºi
a personalului sanitar implicat în efectuarea de întreruperi ilegale de sarcinã se vor lua
mãsuri severe în conformitate cu prevederile legii. Ministerul Sãnãtãþii ºi direcþiile
sanitare judeþene vor pune în discuþia colectivelor respective toate cadrele medicale
care se fac vinovate de întreruperi nejustificate de sarcinã ºi vor stabili mãsuri ferme
pentru a preveni orice abuzuri ºi ilegalitãþi de acest fel58. Certificatele de naºtere ale
copiilor erau eliberate abia la o lunã de la data declarãrii. Acest fapt poate fi explicat
prin numeroasele decese în rândul nou-nãscuþilor. Statul evita astfel recunoaºterea
unui posibil deces survenit în acea lunã în care nu era recunoscutã legal o naºtere.
În primul capitol din cadrul noului Cod al muncii socialiste din 1972, se susþinea
faptul cã: În centrul politicii Partidului Comunist Român se situeazã grija faþã de om,
preocuparea pentru îmbunãtãþirea permanentã a condiþiilor de muncã ºi de trai, pentru
înfãptuirea principiilor eticii ºi echitãþii socialiste 59. Contrar acestor afirmaþii,
România era singura þarã din Europa unde cineva putea fi condamnat la 5 ani de
închisoare pentru cã a cumpãrat prea multã mâncare. Decretul din 10 octombrie 1983
prevedea cã: Vor fi considerate activitãþi comerciale ilegale ºi vor fi pedepsite conform
prevederilor Codului Penal cu pedepse de la ºase luni la cinci ani de puºcãrie,
achiziþionarea de la magazinele de stat, a unor cantitãþi de ulei, zahãr, fãinã, orez,
57. Ibidem, dosar 40/1968, f. 56

58. Buletinul Oficial, din 3 martie 1984, f. 4
59. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R., dosar 69/1972, f. 3
80 CRISTINA ROMAN
cafea care depãºesc necesarul de consum pentru o lunã al unei familii, depozitarea
afectând aprovizionarea corectã a populaþiei60.
Chiar ºi muncitorii, consideraþi a fi baza orânduirii socialiste, erau pedepsiþi.
Aliatul, pentru a nu se transforma într-un viitor duºman, trebuia controlat permanent.
Dacã pãrãseau locul de muncã, sau aduceau bãuturi alcoolice, þigãri, sau dacã se
duceau la cumpãrãturi, conform Decretului 400 din 29 decembrie 1981, erau pedepsiþi
cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani61. În capitolul V (având ca titlu Disciplina socialistã
a muncii. Rãspunderea disciplinarã ºi rãspunderea materialã) din Codul Muncii, art.
54 specifica faptul cã: Încãlcarea cu vinovãþie de cãtre cel încadrat în muncã indiferent
de funcþia sau postul pe care îl ocupã - a obligaþiilor sale inclusiv a normelor de
comportare în unitate, constituie abatere disciplinarã care se sancþioneazã dupã caz,
potrivit legii cu: mustrare, avertisment, reducerea salariului, retrogradarea în funcþie,
iar pentru abateri grave desfacerea disciplinarã a contractului de muncã 62. Dominarea
maselor populare, ajungând pânã la transformarea lor în simple slugi ale Partidului-
Stat, constituia obiectivul principal al autoritãþilor comuniste.
Conform art. 116 din Codul Muncii, sindicatele erau transformate din apãrãtoare
ale drepturilor angajaþilor în instrumente de control aflate la dispoziþia nomenclaturii
comuniste: Sindicatele exercitã controlul obºtesc asupra aplicãrii ºi respectãrii de
cãtre unitãþi ºi cei încadraþi în muncã a politicii partidului ºi statului. Îndatorirea lor era
de a preveni abaterile de la disciplinã, de a acþiona în vederea lichidãrii lipsei de
rãspundere, a irosirii timpului de muncã, a neglijenþei, a oricãror fapte care aduc
pagubã avutului obºtesc, a atitudinilor înapoiate faþã de muncã ºi proprietatea socia-
listã63. Orice încercare de protest era reprimatã, iar pretinsele sindicate se transformau
în adevãrate organe de anchetã ale protestatarilor huligani.
În acelaºi mod ca ºi predecesorul sãu, Ceauºescu avea grijã sã mai promoveze câte
o hotãrâre care sã-i protejeze regimul în faþa oricãrei forme de opoziþie care ar mai fi
îndrãznit sã aparã. Legea privind asigurarea ordinei ºi disciplinei publice din 18
decembrie 1982 prevedea la art. 28 cã: Ministerul de Interne, prin organele de miliþie
va lua mãsuri pentru prevenirea ºi combaterea oricãror manifestãri de nesocotire a
ordinei ºi disciplinei, a normelor de convieþuire socialistã, precum ºi pentru tragerea la
rãspundere a celor vinovaþi 64. În acelaºi spirit al disciplinei faþã de partid se înscria
ºi Hotãrârea Marii Adunãri Naþionale referitoare la programul privind aplicarea fermã
a principiilor autoconducerii muncitoreºti din 6 iulie 1983, care specifica faptul cã:
Organele colective de conducere, toate colectivele de oameni ai muncii au obligaþia
sã acþioneze permanent pentru respectarea strictã a ordinei ºi disciplinei la fiecare loc
de muncã, manifestând intransigenþã faþã de orice abatere de la regulile stabilite65.
Dupã manifestaþiile de la Braºov din 15 noiembrie 1987, muncitorii participanþi au
fost criticaþi, concediaþi prin vot ºi daþi în judecatã la ºedinþele muncitoreºti din
60. Buletinul Oficial, din 10 octombrie 1983

61. Ibidem, din 29 decembrie 1981
62. Arhivele Naþionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R., dosar 69/1972, f. 29
63. Ibidem, f. 54
64. Ibidem, din 18 decembrie 1982, f. 5
65. Buletinul Oficial, din 6 iulie 1983, f. 5
fabrici. În acelaºi mod au fost pedepsiþi ºi muncitorii de la fabrica de rulmenþi Niculina

din Iaºi, care în februarie 1987 au organizat un marº de protest nemulþumiºi de
reducerea nemotivatã a slariilor. 150 dintre participanþi au fost anchetaºi de Securitate
ºi concediaþi. Deportarea era o altã metodã de executare a pedepselor folositã de
cele douã regimuri comuniste. Dupã greva din Valea Jiului din 1977, 4000 de mineri
au fost trimiºi în colonii de muncã la Canal. Deºi consideratã de regim a fi un
susþinãtor fidel al sãu, clasa muncitoare a devenit treptat un duºman de temut,
fiind purtãtorul nemulþumirilor din societatea româneascã (greva minerilor din Valea
Jiului din 1977, revolta muncitorilor din Braºov din noiembrie 1987, revolta popularã
din decembrie 1989).
Chiar dacã unul a acþionat printr-o mai intensã publicitate pentru a-ºi crea o imagine
bunã la Moscova iar celãlalt în tãcere deoarece nu se mai temea de nimic, atât regimul
lui Gheorghiu-Dej cât ºi cel al lui Ceauºescu au avut ca obiectiv subordonarea societãþii
româneºti dupã modelul colosului de la Rãsãrit. Ceauºescu a recurs la practicile
predecesorului sãu ori de câte ori a simþit cã poziþia sa de lider comunist ar fi putut
fi ameninþatã. El a revizuit, de exemplu, decretul prin care se cerea înregistrarea
maºinilor de scris la poliþie printr-un nou decret din luna mai a anului 1983. Interzicerea
deþinerii maºinilor de scris era justificatã prin teama tot mai puternicã a regimului faþã
de intelectuali. Astfel, acestora le puteau fi controlate producþiile duºmãnoase contra
sistemului comunist. A fost repusã în vigoare ºi o altã prevedere a regimului Dej din
1958, conform cãreia neraportarea unei discuþii avute cu un strãin constituie un delict
penal. Continuând în aceeaºi manierã cu cea utilizatã de Dej pânã spre sfârºitul sãu,
Ceauºescu emitea pe 30 decembrie 1987 un decret de amnistiere pentru unii deþinuþi
de drept comun. Decretul nu se aplica în cazul delictelor penale grave, printre care
se numãrau ºi întreruperile de sarcinã. Totodatã, nu se fãcea referire la deþinuþii politici,
în condiþiile în care autoritãþile comuniste le negau existenþa prin lipsa pedepselor
politice din Codul Penal.
Din punct de vedere al semnificaþiei nu se poate vorbi despre legislaþii diferite ale
celor douã epoci, cea dejistã ºi cea ceuºistã. Existã doar formulãri diferite determinate
de dorinþa de a arãta cã altcineva este la putere. Esenþa represivã a rãmas aceeaºi în
ambele regimuri comuniste. Sub ambele dictaturi represiunile au cunoscut variaþii de
la o etapã la alta. Dacã sub regimul lui Gheorghiu-Dej, mãsurile represive s-au înscris
pe o curbã descendentã, sub Ceauºescu, acestea s-au aflat pe o traiectorie ascendentã.
În ultimul sãu an de viaþã, 1964, Gheorghiu-Dej promova o decizie importantã,
amnistia generalã. De cealaltã parte, Ceuºescu, în anul 1989 declanºa masacrarea
populaþiei ieºitã în stradã pentru a-l înlãtura de la putere. Prãbuºirea sângeroasã a lui
ultimului dictator comunist din România contrasteazã flagrant cu relativa destindere
în care lua sfârºit dictatura predecesorului sãu.
Represiunile dezlãnþuite de regimul Ceauºescu nu mai vizau doar pedepsirea unor
infracþiuni, ci în primul rând prevenirea lor. Intimidarea lua astfel locul terorii
extreme instituitã în primii ani de dominaþie comunistã. O altã particularitate a siste-
mului ceauºist a fost tendinþa de ascunde caracterul politic evident al protestelor
maselor din Valea Jiului (1977) sau de la Braºov (1987). Încadrãrile celor gãsiþi
vinovaþi vizau fapte penale specifice: ultrajul contra bunelor moravuri ºi tulburarea
82 CRISTINA ROMAN
liniºtii publice. În dosarele celor cercetaþi nu apãrea cuvântul grevã. Teama de a nu

pierde infimul sprijin internaþional îl determina pe Ceauºescu sã ascundã încãlcarea
flagrantã a drepturilor omului din România ºi existenþa disidenþilor politici. Dupã
reprimarea revoltei de la Braºov din 1987 ºi a grevei din Valea Jiului din 1977,
organele represive ceauºiste decideau fie deportarea participanþilor în unitãþi de
muncã socialiste, fie stabilirea domiciliului acestora în alte localitãþi. Astfel de mãsuri
aveau un caracter preventiv, urmãrindu-se desolidarizarea majoritãþii de muncitorii
reacþionari. Frica punea stãpânire treptat pe România.
Mii de oameni mureau anual în perioda ceauºistã, devenind victime ale unor
tehnici de exterminare non-violentã, prin subalimentare, prin hipotermie, prin refuzul
asistenþei medicale pentru bãtrâni ca ºi prin politica natalitãþii represive. Începând cu
anul 1981 au fost introduse mãsuri drastice de economisire a energiei termice ºi
electrice, deoarece necesitãþile de consum depãºeau capacitatea de producþie a þãrii. În
iarna 1984-1985 peste 30 de copii au murit în spitale din cauza întreruperilor de curent
neanunþate care opreau funcþionarea incubatoarelor. Privarea de starea legalã de
libertate (arestãri, torturi, deportãri) era înlocuitã cu organizarea represivã a însãºi
stãrii legale de libertate.
Marius OPREA
O privire în interiorul aparatului de Securitate
Înfiinþarea Direcþiei Generale a Securitãþii Poporului a reprezentat o reorganizare a

acþiunilor represive, prin care s-a realizat o mai bunã coordonare a lor de cãtre partid
ºi consilierii sovietici care au creat Securitatea. Termenul este folosit în stenograma
primei ºedinþe de bilanþ ºi analizã a instituþiei: astãzi, 11 februarie 1949, orele 10
a.m., a avut loc o ºedinþã de analizã a muncii a Direcþiunii Generale a Securitãþii
Poporului, pe perioada de la reorganizare - 1 septembrie 1948 - ºi pînã în prezent 1.
Controlul sovietic asupra Securitãþii. Consilieri ºi agenþi ai KGB în fruntea

poliþiei politice
Acþiunea de structurare coerentã a represiunii a fost efectuatã sub atenta îndrumare

a consilierilor sovietici ºi a început sub conducerea generalului Dimitri Gheorghievici
Fedicikin. Puterea acestui enigmatic personaj era atât de mare la Bucureºti, dupã cum
îºi aminteºte fostul ofiþer KGB Oleg Gordievski, încât el îi dãdea sfaturi lui Gheorghe
Gheorghiu Dej, dar îi ºi controla activitatea (prin intermediul ºefului de cabinet Mihail
Gavrilovici ºi a ºefului gãrzii personale, Valerian Bucikov, doi agenþi sovietici din
P.C.R.). Probabil cã nu întâmplãtor, ci tocmai ca o recunoaºtere a contribuþiei lui
Fedicikin la crearea agenturilor NKVD ºi apoi a instituþiilor represive din România ºi
Bulgaria, portretul îi va fi aºezat dupã moarte la loc de cinste în Camera Memoriei de
la Directoratul KGB2.
Nu este de mirare deci cã la conducerea Securitãþii au fost numiþi ofiþeri sub
acoperire ai spionajului sovietic (INU), vechi agenþi ai NKVD-ului. Funcþia de director
al DGSP i-a fost încredinþatã, odatã cu gradul de general locotenent, lui Pintilie
Gheorghe (pe numele sãu adevãrat Pantelei Bodnarenko, ucrainean de origine), iar
1. Documentul este publicat în Marius Oprea, Banalitatea rãului. O istorie a Securitãþii în documente.
1949-1989, Editura Polirom, Iaºi, 2002, pp. 63-77 (în continuare M. Oprea, Banalitatea rãului).
2. Cristopher Andrew & Oleg Gordievski, KGB. Istoria secretã a operaþiunilor sale externe de la
Lenin la Gorbaciov, Editura All, Bucureºti, 1994, p. 362.
84 MARIUS OPREA
directori adjuncþi au fost numiþi alþi doi agenþi sovietici, Alexandru Nicolski (Boris
Grunberg, evreu basarabean, ofiþer NKVD din 1940) ºi Vladimir Mazuru (ucrainean
nãscut în nordul Bucovinei), care au primit odatã cu noile funcþii gradele de general-
maior. Numirea celor trei s-a fãcut la mijlocul lunii august, iar vreme de douã sãptã-
mâni, cu mânecile suflecate, ei au lucrat la definitivarea schemei de funcþionare ºi
încadrare a viitoarei Securitãþi. Dupã retragerea la Moscova a generalului Fedicikin, a
fost numit ºef al consilierilor sovietici care supravegheau ºi îndrumau activitatea noii
instituþii Alexandr Saharovski, cel care în 1956 avea sã ajungã ºeful spionajului
sovietic.
Securitatea a fost în mod direct comandatã de consilierii sovietici, pânã la retragerea
acestora în cea mai mare parte pe parcursul anului 1960 (ultimul consilier sovietic
din M.A.I. a pãrãsit România în 1964)3. Niciun nume al vreunui cadru de conducere al
Securitãþii nu a fost trecut în organigramã la înfiinþarea instituþiei fãrã acceptul lor ºi
nicio acþiune sau anchetã mai importantã nu s-a derulat fãrã ca ei sã fie informaþi ºi sã
se implice uneori direct în trasarea unor sarcini. Într-o Notã nedatatã, redactatã
probabil cu prilejul anchetelor care s-au fãcut în 1967-1968 la Securitate, se aratã:
dupã venirea consilierilor sovietici, la propunerea acestora au fost introduse unele
mãsuri organizatorice, metode de muncã, denumiri de funcþii ºi termeni de specialitate
dupã modelul organelor de Securitate sovietice 4. La vremea respectivã, Teohari
Georgescu recunoºtea rolul esenþial al consultãrii sovieticilor în deciziile privind
Securitatea: s-a organizat sectoare noi, altele au fost reorganizate, s-a crescut cadre,
toate acestea în timpul luptei împotriva duºmanului. De multe ori am discutat cu tov.
Pintilie ºi Alex[andr] Mihailovici [Saharovski] asupra condiþiilor în care lucrãm5. ªi
Marin Jianu, adjunctul lui Teohari, arãta cã linia activitãþii era trasatã în M.A.I. din
partea C.C. ºi a consilierilor sovietici, care se arãtau, de pildã, preocupaþi de înlã-
turarea vechilor cadre: asupra acestei probleme mi-au atras atenþia ºi consilierii
sovietici. În condiþiile în care era anchetat, Jianu îl acuzã pe fostul ministru de interne
de a fi deturnat sensul asistenþei sovietice: ajutorul primit din partea consilierilor
sovietici prin împãrtãºirea experienþei ºi cunoºtinþelor lor tehnice nu l-a folosit pentru
pregãtirea cadrelor muncitoreºti, ci tot pe aceste elemente vechi le-a designat sã-ºi
îmbogãþeascã cunoºtinþele cu noile metode sovietice de organizarea ºi conducerea
muncii6.
Controlul sovietic asupra activitãþii Securitãþii se exercita însã în mod direct
îndeosebi prin faptul cã primii trei ofiþeri din ierarhia aparatului, directorul general
Pintilie Gheorghe ºi subdirectorii Nicolschi ºi Mazuru erau cadre KGB ºi au fost
trimiºi în trecut cu diverse misiuni în România, fiind plasaþi din 1948 la conducerea
poliþiei politice7. Dupã numirea lui Alexandru Drãghici în fruntea Ministerului
3. Dennis Deletant, The Securitate and the Police State in Romania, 1948-64, în Intelligence and
National Security, vol. VIII, nr. 4/octombrie 1993, p. 14.
4. ASRI, fond D, dos. 9895, f. 6.
5. Ibidem, fond P, dos. 40009, vol. XXXII, f. 248.
6. Ibidem, ff. 148-149.
7. Vezi biografiile acestora în M. Oprea, Banalitatea rãului, pp. 541-574.
O PRIVIRE ÎN INTERIORUL APARATULUI DE SECURITATE 85
Afacerilor Interne, rolul acestora nu a scãzut în importanþã. Pintilie a devenit adjunct

ºi principal sfetnic al noului ministru, cum fusese ºi pentru Teohari, iar Nicolschi dirija
principalele acþiuni în cadrul Securitãþii. Rolul lor avea sã se estompeze abia dupã
ultimul val de acþiuni represive din 1958-1959, când aveau sã fie marginalizaþi sau
chiar trecuþi în rezervã8, în acþiunea de românizare a Securitãþii dupã retragerea
trupelor sovietice din þarã.
Evoluþii în organizarea aparatului de Securitate
Informaþiile privind organizarea Securitãþii, referitoare la perioada de dinainte de

1964, sunt extrase din Organizarea ºi funcþionarea Organelor Ministerului de Interne
de la înfiinþare pînã în prezent9. Aceasta descrie ºi evoluþia celorlalte douã organe care
asigurau securitatea internã a Republicii Populare Române, Miliþia ºi Trupele de
Securitate, înfiinþate la începutul anului 1949. La 23 ianuarie, a fost creatã Miliþia
(Direcþia Generalã a Miliþiei), pentru a înlocui poliþia ºi jandarmeria (poliþia ruralã) ºi
la 6 februarie au fost create Trupele de Securitate. Ambele erau plasate sub autoritatea
Ministerului de Interne; general locotenentul Pavel Cristescu, probabil de origine
rusã10, a fost numit comandant al Miliþiei. Printre îndatoririle acesteia era ºi aceea de
a emite permise de rezidenþã, ceea ce i uºura sarcina de reglementare a miºcãrilor de
populaþie, de monitorizare a suspecþilor ºi de pregãtire a deportãrilor. La mijlocul
anilor 50, numãrul trupelor de securitate era estimat la 165.000 de ofiþeri ºi militari în
termen, organizaþi în brigãzi ºi echipaþi cu artilerie ºi tancuri 11. Principala lor misiune
era menþinerea ordinii publice în centrele industriale mari ºi înãbuºirea oricãrei rezis-
tenþe faþã de mãsurile guvernului. În primul deceniu de activitate, au fost deseori
solicitate pentru a lichida rezistenþa partizanilor din munþi sau pentru a reprima
revoltele þãrãneºti îndreptate împotriva colectivizãrii, ca ºi pentru a asigura paza
coloniilor de muncã.
Cele trei pârghii ale Ministerului de Interne, DGSP, Miliþia ºi Trupele de Securitate
au fost tãiºul sabiei în lupta de clasã, folosite pentru a apãra regimul sovieto-
comunist, impus în România la 6 martie 1945. Pe lângã Securitate, Miliþia a avut ºi ea
un rol represiv bine conturat. Participarea la acþiuni de reprimare a bandelor din
munþi ºi a þãranilor rãsculaþi a avut un caracter incidental. Mult mai pregnant reiese
8. Ibidem.
9. Organizarea ºi funcþionarea organelor Ministerului de Interne de la înfiinþare pânã în prezent,
broºura ºapirografã din arhiva MI, înregistratã cu nr. 0420/1978, p. 90-92. Broºura a servit drept
curs pentru pregatirea ofiþerilor la ªcoala de Securitate de la Bãneasa. Extrase din aceastã
organigramã au fost publicate de Dennis Deletant (Teroarea comunistã în România. Gheorghiu
Dej ºi statul poliþienesc (1948-1965), Editura Polirom, Iaºi, pp. 256-257).
10. W. Bacon, Romanian Secret Police, în Terror and Communist Politics: The Role of the Secret
Police, Editura J.R. Adelman, Westview, Boulder and London, 1984, p. 142. Mulþumiri lui Dennis
Deletant, care ne-a semnalat aceastã sursã.
11. Romania, ed. S. Fischer Galaþi, Praeger, New York, 1956, p. 123.
86 MARIUS OPREA
rolul ei represiv din implicarea în opera de transformare a þãrii într-o imensã închisoare.
Ca urmare a unor hotãrâri luate la nivelul conducerii M.A.I. în 195012, a început
stabilirea unui complex de restricþii de circulaþie ºi stabilire a domiciliului, care au
fãcut ca pânã la sfârºitul anului 1952, nici unui locuitor din mediul urban sã nu i se
permitã sã ºi schimbe rezidenþa fãrã permisiunea unui oficiu al Miliþiei, care controla
toate miºcãrile de populaþie. Cãlãtoriile erau permise doar în scop profesional sau
pentru motive de sãnãtate. Orice persoanã locuind într un spaþiu, altul decât propriul
cãmin, mai mult de 24 de ore era solicitatã sã se înregistreze la Miliþie, inclusiv în
cazul oaspeþilor din hoteluri ºi cei care stãteau pe la rude; strãinii aveau nevoie de un
permis pentru toate cãlãtoriile în interiorul þãrii. Restricþiile de cãlãtorie ce i afectau pe
români ºi strãini au fost ridicate la începutul anilor 60, dar alte tipuri de control au
funcþionat pânã la rãsturnarea lui Ceauºescu13, fiind plasate sub jurisdicþia Miliþiei,
care a contribuit astfel la consolidarea statului poliþienesc în România comunistã.
Revenind la organizarea Securitãþii, menþionãm cã o primã modificare a organi-
gramei acesteia s-a realizat în 30 martie 1951, când, prin Decretul nr. 50, Direcþia
Generalã a Securitãþii Poporului este re-denumitã, devenind Direcþia Generalã a
Securitãþii Statului, cu urmãtoarea componenþã:
Direcþia A Informaþii Externe
Direcþia B Contraspionaj
Direcþia C Contrasabotaj
Direcþia D Transporturi
Direcþia E Contraspionaj în miliþie
Direcþia F Supraveghere
Direcþia G Anchete penale
Direcþia H Contraspionaj în forþele armate
Direcþia I Protecþia conducerii partidului
Direcþia J Cadre ºi ºcoli
Direcþia K Administrativã
Direcþia L Politicã
Direcþiilor generale li se adãugau Serviciul de Secretariat, care avea în atribuþii
pregãtirea ºedinþelor ºi evidenþa arhivei operative, ca ºi corespondenþa în interiorul
Securitãþii. Alte servicii tehnice se ocupau cu interceptarea corespondenþei ºi a con-
vorbirilor telefonice, foto, filaj tehnic (prin microfoane).
Decretul 50 marca o creºtere în duritate a mijloacelor luptei de clasã dusã de
Securitate, care are ca îndatoriri, stipulate în lege, înfãptuirea politicii de apãrare a
cuceririlor poporului muncitor din RPR împotriva claselor exploatatoare rãsturnate,
care încearcã sã reinstaureze în þarã regimul burghezo-moºieresc; apãrarea þãrii noastre
de pãtrunderea agenturilor serviciilor de spionaj imperialiste ºi satelite, inclusiv
Iugoslavia titoistã ºi lichidarea fãrã cruþare a activitãþii duºmãnoase a acestora, dusã cu
12. ªedinþele din 2, 15 ºi 20 februarie 1950 au dispus în sarcina Miliþiei un complex de mãsuri vizând
restricþii de circulaþie în þarã ºi peste hotare, precum ºi de evidenþã a potenþialelor pericole
reprezentate de maºinile de scris ºi multiplicat (ASRI, fond D, dos. 10090, f. 26-43).
13. Dennis Deletant, The Securitate, p. 17.
scopul de a submina construirea bazelor socialismului ºi regimului nostru de

democraþie popularã14.
Reorganizarea a fost necesarã atât pentru a reflecta reorganizarea administrativã
din septembrie 1950, când judeþele au fost grupate în 28 de regiuni, ceea ce a fãcut ca
numãrul Direcþiilor regionale sã creascã corespunzãtor, precum ºi pentru a organiza în
cadrul Securitãþii un serviciu special care sã se ocupe de corespondenþa guverna-
mentalã. Decizia fusese luatã în ªedinþa Secretariatului din 9 ianuarie 1950, când s-a
dispus cã se va institui pe lângã M.A.I. un serviciu pentru transportul corespondenþei
secrete pentru toate ministerele, în vederea unei cît mai bune asigurãri faþã de spionajul
strãin. M.A.I. va prezenta pînã la 15 februarie 1950 proiectul de Hotãrîre a Guvernului
pentru intrarea în funcþiune a acestui serviciu15. La aceeaºi ºedinþã s-au mai prevãzut
mãsuri în vederea interoperabilitãþii între unitãþile militare ºi cele ale M.A.I.: se trece
la unificarea întregului armament ºi muniþiuni pe tipuri sovietice, care urmeazã sã se
producã cât mai rapid în þarã (armament uºor, pînã la aruncãtorul de 120 mm inclusiv,
iar în vederea unificãrii parcului auto al M.A.I. ºi MAN, Comisia de stat a Planificãrii
ºi Ministerul Comerþului Exterior de comun acord cu M.A.I. ºi M.A.N. vor lua mãsuri
de înlocuire a maºinilor acestor departamente cu tipuri sovietice, respectiv cehoslovace
sau ungare16.
În 2 aprilie 1950, Serviciul Special de Informaþii a fost integrat în Direcþia Generalã
a Securitãþii Statului, trecând aºadar sub controlul Ministerului de Interne ºi acordându-
i lui Teohari Georgescu controlul nominal al operaþiunilor de spionaj ºi simultan al
celor de securitate, dupã modelul impus în Uniunea Sovieticã de Beria. În realitate,
controlul efectiv asupra spionajului ºi contraspionajului a rãmas în mâinile autoritãþilor
sovietice17. Consilierul ºef al MGB(KGB) din Bucureºti, Aleksandr Saharovski, pusese
la punct Direcþia A pentru informaþii externe, alegându-l pentru ºefia acesteia pe
Serghei Nikonov (Nicolau) în aprilie 1951, în acelaºi moment în care SSI se dizolva în
DGSS18. O dovadã a insistenþei sovieticilor de a manipula operaþiunile de spionaj ale
României Populare este sugeratã ºi de numirile succesive în locul lui Nikonov, cãruia
14. Apud Camelia Duicã, Criterii de recrutare a cadrelor MAI, în Studii 1, p. 53. Ne simþim aici
datori sã amendãm autoarea, care citeazã un material publicat de noi cu aceastã temã în ,,Dosarele
Istoriei nr. 5, fãrã sã ne menþioneze numele.
15. ANIC, Fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dos. 4/1950, f. 15.
16. Ibidem, ff. 14-15: la aceeaºi ºedinþã s-a mai dispus sã se trimitã în RP Ungarã ºi RP Bulgarã o
delegaþie pentru încheierea convenþiei de colaborare a aviaþiei de vînãtoare în combaterea evaziunii
aeriene ºi a violãrii spaþiului aerian, în vederea combaterii cu mijloace militare a paraºutãrii de
agenþi trimiºi de anglo-americani, ca ºi curãþarea zonei de frontierã a Dobrogei (îndeosebi Litoralul)
de toate elementele suspecte sau duºmãnoase. MAN ºi MAI vor prezenta Secretariatului cel mai
tîrziu la 15 februarie 1950 proiectul de propuneri pt. a se asigura securitatea Litorualului ºi a
teritoriului Dobrogei faþã de spionajul strãin.
17. Coordonarea se realiza de cãtre Comitetul pentru Informaþii (KI) care se afla în mâinile lui Beria,
deoarece Molotov, preºedintele KI, fusese înlocuit în 1949 de cãtre Andrei Vîºinski, noul ministru
de Externe ºi suporter al lui Beria. Mai mult, Pavel Fedotov era în aceeaºi vreme înlocuit din
funcþia de vicepreºedinte KI cu Serghei Romanovici Savcenko, tot un protejat al lui Beria (apud
D. Deletant, The Securitate and the Police State, p. 12).
18. Ibidem, p. 11.
88 MARIUS OPREA
i-au urmat Vasile Vîlcu ºi Mihail Gavriliuc, vechi agenþi sovietici, la fel ca ºi Nikonov.
Abia în 1958 a fost fãcut ºef al acestei direcþii un român, Nicolae Doicaru, fost ºef al
Direcþiei Regionale Constanþa, care însã ºi-a dovedit de-a lungul timpului obedienþa
faþã de tovarãºii sovietici).
Dupã înlãturarea lui Teohari Georgescu din fruntea Ministerului Afacerilor Interne,
în condiþiile consolidãrii aparatului represiv, care acum avea în vedere nu numai
continuarea luptei de clasã, ci ºi purificarea rândurilor partidului pentru lichidarea
devierii de dreapta, s-a organizat Ministerul Securitãþii Statului, ca instituþie distinctã
de Ministerul de Interne, la 20 septembrie 1952, sub conducerea lui Alexandru
Drãghici. Ministerul de interne a rãmas o structurã separatã, având în subordine Miliþia,
Pompierii, trupele de grãniceri ºi administraþia localã. Structura DGSS a rãmas ne-
schimbatã, cu excepþia adãugãrii unui inspectorat general de coordonare a unitãþilor
teritoriale ºi a unitãþii K de contrainformaþii în miliþie ºi închisori 19. Funcþionarea
Securitãþii ca minister separat a fost de scurtã duratã; fãrã îndoialã, moartea lui Stalin,
care a pus capãt preconizatelor epurãri antisemite, ca ºi arestarea lui Beria în iunie
1953 au avut darul sã atragã atenþia noii conduceri sovietice a lui Hruºciov asupra
pericolului unei prea mari autonomii de acþiune a poliþiei politice ºi de aceea consilierii
sovietici au fost instruiþi sã recomande fuziunea MSS cu Ministerul de Interne. La 7
septembrie 1953, s a dat acordul de reunire a celor douã organisme, Ministerul
Securitãþii Statului dizolvându-se ºi Securitatea revenind la organizarea anterioarã, în
cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Odatã cu reorganizarea acestui minister, la 11 iulie 1956, s-a realizat o mai bunã
compartimentare a activitãþilor Direcþiei Generale a Securitãþii faþã de celelalte struc-
turi represive, în cadrul a douã departamente: Departamentul Securitãþii ºi De-
partamentul Internelor, cel din urmã primind în sarcinã Miliþia ºi închisorile. În
structura DGSS s-au operat ºi câteva modificãri, revenindu-se la vechea clasificare a
unitãþilor dupã cifre ºi nu dupã litere ºi operându-se unele transferãri de atribuþii, dupã
cum urmeazã:
Direcþia I Informaþii externe
Direcþia II Contraspionaj
Direcþia III Informaþii interne
Direcþia IV Contrasabotaj
Direcþia V Contraspionaj în forþele armate
Direcþia VI Transporturi
Direcþia VII Supraveghere
Direcþia VIII Anchete penale
Direcþia de Cadre ºi ªcoli
Direcþia Administrativã
Secretariatul
Acestor direcþii li se adãugau mai multe servicii auxiliare: Serviciul B de
Contrainformaþii radio, Serviciul C de evidenþã a dosarelor, Serviciul D care se ocupa

broºura ºapirografã din arhiva MI, înregistratã cu nr. 0420/1978, p. 113.
cu asigurarea transportului deþinuþilor, Serviciul F de filaj ºi interceptarea

corespondenþei, Serviciul H (Cifru), Serviciul K de Contraspionaj în închisori ºi
unitãþile Miliþiei ºi Serviciul Tehnic (T). Pe lângã vechile ºcoli de Securitate de la
Bãneasa, Oradea ºi Câmpina se mai înfiinþeazã o ºcoalã de antrenament a ofiþerilor
lângã Bucureºti (la Grãdiºte) ºi una pentru studiul limbilor strãine, care pregãtea
îndeosebi ofiþeri pentru Direcþia de Informaþii Externe. Trupele de Securitate ºi cele de
grãniceri rãmân sub autoritatea Securitãþii.
Dupã revoluþia eºuatã din Ungaria ºi mãsurile represive care s-au desfãºurat în
România concomitent cu retragerea trupelor sovietice din þarã, închisorile deveniserã
practic neîncãpãtoare. De aceea, întrucât în 1958 se preconizaserã ºi mãsurile represive
vizând internarea prin mãsuri administrative în unitãþi de muncã a unor categorii de
cetãþeni20, prin HCM nr. 109 din 29 ianuarie 1958 se decide trecerea Departamentului
metalelor rare din Ministerul Minelor la M.A.I., iar în 21 februarie 1959 HCM nr. 182
trece sub aceeaºi administrare ºi Departamentul neferoaselor, dupã ce prin HCM nr.
1422 se înfiinþase din 15 octombrie 1958 în cadrul Ministerului Afacerilor Interne o
Direcþie Generalã minierã, al cãrei director avea rang de adjunct al ministrului. Mãsura
a dus la transformarea minelor în veritabile lagãre de muncã, reînviind practicile
represive utilizate cu ani în urmã la Canalul Dunãre-Marea Neagrã. Ea a fost abrogatã
în 24 martie 1961, când acestea au revenit la Ministerul Minelor ºi Energiei electrice
prin HCM nr. 20021.
O ultimã reorganizare a Securitãþii are loc la 30 mai 1963, prin Decretul nr. 141 de
reorganizare a Ministerului Afacerilor Interne, ale cãrui atribuþii sunt asigurarea pazei
proprietãþii socialiste ºi personale, menþinerea ordinii publice, prevenirea ºi lichidarea
acþiunilor împotriva securitãþii statului ºi a infracþiunilor de drept comun, asigurarea
securitãþii circulaþiei rutiere, þinerea evidenþei populaþiei, asigurarea executãrii pedep-
selor cu închisoarea, prevenirea ºi stingerea incendiilor, gestionarea fondului arhi-
vistic º.a. Ministrul avea patru adjuncþi, iar conducerea ministerului este asiguratã de
un Colegiu, ca organ de conducere colectivã. Securitatea pierde astfel din importanþã,
fapt ilustrat ºi de controlul trupelor de Securitate, care trece de la DGS cãtre un
departament distinct din cadrul Ministerului de Interne, dupã ce prin Decretul nr. 68
din 20 februarie 1960 trupele de grãniceri fuseserã transferate de la M.A.I. la MFA.
Prin acelaºi decret din 30 mai, Direcþia I (Informaþii externe) este transformatã în UM
(Unitatea militarã) 0123/1, cu numele de Direcþia Generalã de Informaþii Externe
(DGIE). Securitatea are urmãtoarea structurã:
Direcþia a II-a Contraspionaj
Direcþia a III-a Informaþii interne
Direcþia a IV-a Contrasabotaj
Direcþia a V-a Contrainformaþii militare
Direcþia a VI-a Pazã ºi transport demnitari
Direcþia a VII-a Filaj ºi investigaþii
Direcþia T Tehnicã.

broºura ºapirografã din arhiva MI, înregistratã cu nr. 0420/1978, p. 115 ºi urm.
90 MARIUS OPREA
Securitatea pãstra aceeaºi structurã anterioarã a Serviciilor sale auxiliare, precum

ºi 16 direcþii teritoriale în Regiunile þãrii 22. Punctul final care demonstreazã, în plan
organizatoric, restrângerea acþiunilor represive este HCM 1629 din 30 noiembrie 1965,
când Gospodãriile Agricole de Stat administrate de Direcþia Generalã a Penitenciarelor
trec în subordinea Consiliului Superior al Agriculturii, marcând desfiinþarea vechilor
lagãre de muncã alimentate an de an cu deþinuþi de cãtre Securitate, între care cel mai
longeviv ºi cunoscut în urma atrocitãþilor sãvârºite aici este cel de la Salcia, din Insula
Mare a Brãilei23.
Încadrarea cu personal a Securitãþii
Primele zile de activitate ale Direcþiei Generale a Securitãþii Poporului, dupã

apariþia Decretului nr. 221 din 30 august 1948, n-au fost deloc uºoare. Atribuþiile
instituþiei erau clar stipulate de decret (apãrarea cuceririlor democratice ºi asigurarea
securitãþii Republicii Populare Române contra duºmanilor din interior ºi exterior) ºi,
ca atare, pentru cei înregimentaþi deja în acþiunile represive ordonate de comuniºti
pentru lichidarea duºmanului de clasã în numele consolidãrii democraþiei
populare, înfiinþarea DGSP nu a reprezentat o discontinuitate în muncã. Era practic,
cum am mai arãtat, o mai bunã repartizare a atribuþiilor ºi o centralizare a activitãþii
represive de care se ocupa acum, cu preponderenþã, noua instituþie. Aºa cã au fost
vãrsaþi la Securitate inspectorii comuniºti sau simpatizanþi din poliþia de Siguranþã
ºi subordonaþii lor, oamenii lui Alexandru Nicolschi din Corpul Detectivilor, veterani
ai Formaþiunilor de Luptã Patrioticã ºi ai partidului comunist º.a. Dintre toþi aceºtia,
proaspeþii încadraþi care nu îndepliniserã pânã la 1 septembrie 1948 (datã la care
Securitatea ºi-a intrat practic în atribuþii) o astfel de sarcinã erau tineri activiºti de
partid, cu o origine socialã sãnãtoasã. Recomandaþi special pentru munca de
Securitate de organizaþia de bazã din care proveneau, mulþi participaserã înainte ºi
dupã instalarea guvernului de largã concentrare democratã al lui Petru Groza la
acþiuni comuniste de intimidare a opoziþiei. Toþi aceºtia, de la activiºti de partid ºi
agenþi sovietici la comisari pocãiþi, mici meseriaºi (frizeri, ceaprazari, ospãtari º.a.) ºi
mai ales tineri muncitori ºi þãrani, adunaþi de-acum laolaltã, trebuiau sã poarte o
uniformã, sã se supunã unui program riguros ºi unor instrucþiuni precise.
Bugetul primei organigrame din 1948 prevedea un efectiv de 4641 posturi, dintre
care la 11 februarie 1949 erau ocupate 3549 posturi. Dintre posturile neacoperite, cele
mai multe erau cele de ofiþeri superiori; lipseau din schemã un general maior, 23 de
colonei, 20 de lt. colonei, 131 maiori ºi 330 cãpitani. În primul deceniu de funcþionare,
Securitatea s-a aflat dealtfel într-o permanentã crizã de personal, în condiþiile în care
ascuþirea luptei de clasã reclama creºterea numãrului cadrelor cu atribuþii represive.

broºura ºapirografã din arhiva MI, înregistratã cu nr. 0420/1978, p. 120.
23. Atrocitãþile comise aici sunt descrise în documente din ASRI, dos. 10844, vol. I-II, passim.
Nu la fel de mare era în 1949, ca ºi în anii urmãtori, deficitul de cadre inferioare; ba

chiar exista un excedent de 181 plutonieri! Pintilie Gheorghe comenta astfel situaþia:
Cauza încadrãrii în grade mici este în primul rînd din motivul cã nu s-a putut aprecia
la început capacitatea oamenilor ºi apoi pentru cã s-a lãsat oamenilor posibilitatea de
înaintare în grad24.
DGSP avea la înfiinþare ºi o bunã compoziþie socialã, din punctul de vedere al
comuniºtilor, pãstratã în timp: 64 % fuseserã muncitori, 4 % þãrani, 28 % funcþionari,
douã procente din personal nu-ºi precizase originea, iar alþi 2% dintre cei încadraþi la
Securitate erau... intelectuali!25 Grija Direcþiei a VIII-a de cadre pentru pãstrarea
originii sociale sãnãtoase a aparatului s-a perpetuat, odatã cu preocuparea de a mãri
puterea ºi eficienþa sa. Aºa cã în 1951, odatã cu escaladarea luptei de clasã purtatã
de comuniºti împotriva restului poporului român, luptã în care Securitatea era definitã
drept tãiº al sabiei, organigrama DGSP crescuse de aproape 5 ori (la 15280 posturi),
pãstrându-se aceleaºi criterii de încadrare: originea ºi ura de clasã, cum numesc
documente instituþiei din acel timp lipsa de scrupule ºi tãria pumnului). Comparativ
deci, din cei aproximativ 10000 de securiºti încadraþi (restul schemei era încã
neocupatã), 4173 fuseserã muncitori, 143 muncitori agricoli, 3484 þãrani sãraci, 508
þãrani mijlocaºi, 853 funcþionari, 131 mici meseriaºi, 107 comercianþi º.a.m.d.26
Problema cadrelor a dat întotdeauna bãtaie de cap diriguitorilor Securitãþii,
datoritã necesitãþii de a asigura aparatul cu o cantitate corespunzãtoare de elemente
muncitoreºti, în condiþiile specifice ale activitãþii, care reclama totuºi o minimã
competenþã în investigaþii informative ºi o obligatorie confidenþialitate. Acest echilibru
nu a fost, practic, niciodatã realizat pe parcursul primelor douã decenii de activitate ale
aparatului. În 1954-1955 numãrul cadrelor a evoluat la un maxim de 25.468, dintre
care 14.841 ofiþeri, 4.455 subofiþeri ºi 6.112 angajaþi civili. La începutul anului 1956,
când a început o nouã reorganizare a aparatului, acesta avea 16.279 posturi, reduse în
1 mai 1956 la 12.865, iar la finalul procesului de reorganizare la 11.340 de cadre,
schemã de încadrare pãstratã din punct de vedere numeric (cu fluctuaþii
nesemnificative) pânã în 1989. Aceste cifre nu conþin ºi ofiþerii încadraþi în Direcþia de
Informaþii Externe a Securitãþii, înfiinþatã prin Decretul 50 din 30 martie 195127. În
1955, agentura de spionaj a RPR avea numai 36 de ofiþeri operativi, 10 radiotelegrafiºti
ºi 8 ºoferi, în 10 þãri (SUA, Anglia, Franþa, Italia, Germania, Austria, Turcia, Israel,
24. M. Oprea, Banalitatea rãului, p. 65.

25. Ibidem.
26. Idem, Pagini din copilãria Securitãþii române, în Dosarele istoriei, nr. 5/1996, p.34 38).
Sinteza de activitate a Securitãþii pe anul 1950 din care am extras aceste date am consultat-o la
Parchetul General, unde figureazã ca anexã la dosarul Procesului comunismului, deschis din
septembrie 1991, în urma plângerii penale formulatã de AFDPR. Din pãcate, nu am regãsit acest
document în arhivele SRI, pentru a-l putea cita cu cota sa din arhiva fostei Securitãþi.
27. Cristian Troncotã, Istoria serviciilor secrete româneºti. De la Cuza la Ceauºescu, ed. Ion Cristoiu,
Bucureºti, 1999, pp. 324, 336-337 ºi Florian Banu, Profilul angajatului Securitãþii în anii 50, în
Studii, nr. 1, pp. 81-83.
92 MARIUS OPREA
Egipt ºi Argentina), care racolaserã 104 agenþi. Pe parcursul anului 1955, DIE se putea
mândri cu racolarea a doar 16 persoane dispuse sã spioneze pentru RPR28.
Existã în documentele fostei Securitãþi date privind compoziþia etnicã a fostei
poliþii politice în anii stalinismului. Dupã decembrie 1989, s-a insistat asupra identitãþii
ne-româneºti a celor care au sãvârºit atrocitãþi în numele comunismului. Documentele
îi contrazic parþial. Primele statistici din punct de vedere etnic fãcute la Direcþia
Generalã a Securitãþii aratã cã din 60 de ofiþeri superiori (de la maior în sus) aflaþi în
structurile de comandã ale Direcþiei Generale, 38 erau români, 15 evrei, 3 unguri, 2
ucrainieni, un ceh ºi un armean 29. Cât priveºte structura centralã ºi teritorialã a
aparatului de Securitate, în ºedinþa de analizã a muncii din 11 februarie 1949, generalul
Pintilie Gheorghe arãta între altele: componenþa naþionalã a personalului Direcþiunii
Generale a Securitãþii Poporului este urmãtoarea: la Direcþia Generalã 890 români,
127 evrei, 7 maghiari, 5 ruºi, 6 greci, 2 armeni, cîte un iugoslav, ceh, bulgar, polonez,
neamþ ºi italian. La Direcþia de Securitate Bucureºti sînt 260 români, 22 evrei, 2
maghiari, un rus, un armean ºi un polonez. La Direcþiile regionale de Securitate sînt
1781 români, 192 evrei, 205 maghiari, 15 ruºi, 12 iugoslavi, 5 cehi, 4 nemþi ºi cîte 3
bulgari, greci ºi armeni30. În 1950, din numãrul total de 3973 de ofiþeri ºi subofiþeri
ai Securitãþii, 247 erau maghiari ºi 338 erau evrei. Mulþi dintre maghiari erau angajaþi
în zone cu populaþie maghiarã numeroasã (Braºov 72, Cluj 51, Oradea 60, Sibiu
26, Timiºoara 27), iar evreii erau concentraþi în DGSP (148), Direcþia de Securitate
a Capitalei (16) ºi în Direcþiile Regionale Cluj (36), Iaºi (35), Oradea (34) ºi Suceava
(34)31.
Proporþional, personalul Securitãþii în februarie 1949 era structurat din punct de
vedere etnic astfel: 83 % români, 10 % evrei, 6 % maghiari, iar restul de 1 % alte
naþionalitãþi32. Nu se poate pune problema falsificãrii datelor statistice prezentate mai
sus din dorinþa românizãrii originii celor încadraþi în Securitate: acestea erau des-
tinate în fond prezentãrii lor într-o ºedinþã secretã ºi erau bazate pe dosarele ºi mai
secrete ale Direcþiei de cadre. Dosarele de la cadre cuprindeau (între alte documente)
chestionare unde au fost trecute numele reale ale ofiþerilor, care între timp preferaserã
sã-ºi românizeze identitatea; în aceleaºi chestionare, la rubrica naþionalitate a fost
înregistratã întotdeauna naþionalitatea realã ºi nu cea sugeratã de numele de împrumut.
Astfel cã, deºi comanda Securitãþii era în aparenþã româneascã (director general Pintilie
28. ANIC, Fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dos.83/1955, f. 101-125, Raport privind analiza muncii
Direcþiei I-a pe perioada de la 1 ianuarie 15 octombrie 1955, semnat de g-ral Vasile Vîlcu, ºeful
DIE. Pentru evoluþia unitãþii, vezi Florian Banu, Direcþia I-a de Informaþii Externe (DIE). Atribuþii
ºi organizare (1951-1956), în Studii 1, pp. 41-50.
29. D. Deletant, Ceauºescu ºi Securitatea p. 43.
30. M. Oprea, Banalitatea rãului, pp. 64-67
31. D. Deletant, Teroarea comunistã în România. Gheorghiu Dej ºi statul poliþienesc (1948-1965),
Editura Polirom, Iaºi, p. 114.
32. ANIC, Fond C.C. al P.C.R. Cancelarie, dos. 83/1955, f. 101- 125, Raport privind analiza muncii
Direcþiei I-a pe perioada de la 1 ianuarie 15 octombrie 1955, semant de generalul Vasile Vîlcu,
ºeful DIE. Pentru evoluþia unitãþii, vezi Florin Banu, Direcþia I-a de Informaþii Externe (DIE).
Atribuþii ºi organizare (1951-1956), în Studii I, pp. 41-50.
Gheorghe, director adjunct Vladimir Mazuru doar Boris Grunberg devenind

Alexandru Nicolski), în dosarele de cadre primii doi sunt menþionaþi ca fiind de
naþionalitate ucraineanã, iar cel de-al treilea drept evreu. Pe de altã parte, nu se poate
nega nici faptul cã în funcþiile de comandã la unele Direcþii ºi servicii teritoriale ale
Securitãþii au fost preferate în 1948 persoane de origine evreiascã, maghiarã sau de
alte naþionalitãþi, nereflectând componenþa etnicã a instituþiei în întregul ei (dominatã
de români). Raportul români/neromâni cu putere de decizie la nivelul conducerii
Securitãþii reprezintã însã raportul existent la nivelul de decizie al partidului comunist
(componenþa Comitetului Central). În fond, munca de mare rãspundere - cea de
organizare a represiunii - trebuia datã în sarcina unor veterani ai miºcãrii comuniste ºi
a unor foºti agenþi acoperiþi ai NKVD, dintre care mulþi nu erau români. Aºa cã, dacã
nu se poate dovedi documentar pe ansamblu caracterul ne-românesc al Securitãþii în
primii ei ani de activitate (excepþie fãcând importul modelului din U.R.S.S), susþinut
de unii autori33, caracterul ei anti-românesc este certificat de crimele ºi abuzurile ei
care au însângerat þara.
Minoritãþile erau bine reprezentate în DGSP, dar nu anormal34. De altfel, majo-
ritatea comandanþilor evrei ºi maghiari din Securitate au fost înlãturaþi de Alexandru
Drãghici de la comandã, odatã cu numirea acestuia în fruntea Ministerului Afacerilor
Interne (27 mai 1952), când a început o amplã acþiune de românizare a Securitãþii.
Aºa-zisa domnie a alogenilor în Securitate, chiar dacã s-a manifestat în unele
segmente de comandã, a fost de scurtã duratã mai puþin de doi ani ºi nu a afectat
aproape deloc sectoarele de execuþie ale instituþiei. Dupã 1953, naþionalitatea românã
devenise un atu în politica de cadre a Securitãþii, pe lîngã originea socialã ºi activitatea
politicã în organizaþia de partid35.
Primele douã decenii de activitate ale DGSP au fost marcate de lipsa de pro-
fesionalism a cadrelor, în condiþiile în care educaþia era pusã pe al treilea plan, dupã
dosarul de partid ºi originea socialã. Cei mai mulþi securiºti, luaþi din fabricã ºi
îmbrãcaþi dintr-o datã în uniformã, abia ºtiau sã scrie. La 1 septembrie 1948, Securitatea
avea încadraþi 2281 ofiþeri ºi subofiþeri, iar dupã patru luni au mai fost încadraþi încã
1272. Graba de a completa aparatul a dus ºi la un rabat de la calitatea muncii. Un
singur exemplu: la Secþia a III-a din Direcþia I-a, care se ocupa de supravegherea
cultelor religioase din România, ofiþeri nou încadraþi au dispus arestarea pentru
33. Dupã decembrie 1989, cadre ale Securitãþii, formate în anii naþional-comunismului, ofiþeri care
cautã sã-ºi justifice ºi sã îºi apere trecutul, foºti activiºti de partid sau simpli xenofobi au insistat
asupra identitãþii ne-româneºti a celor care au sãvârºit atrocitãþi în numele comunismului. Un
exemplu al unei asemenea abordãri sunt volumele fostului general de securitate Neagu Cosma
(vezi Cupola. Securitatea vãzutã din interior, Editura Globus, Bucureºti, 1994, Contribuþia unor
minoritãþi naþionale la bolºevizarea României, editat de Partidul Dreapta Naþionalã, în colecþia
Mari crime împotriva naþiunii române, Bucureºti, 1995, ºi Securitatea. Poliþia politicã, dosare,
informatori, Editura Globus 1998). Documentul pe care îl citãm contrazice asemenea teorii, arãtând
o preponderenþã etnicã a românilor în aparatul Securitãþii.
34. D. Deletant, loc. cit.
35. C. Duicã, op. cit., p. 56.
94 MARIUS OPREA
propagandã duºmãnoasã a unor preoþi, pe baza citatelor incriminatoare din Biblie 36.
Asta nu îl împiedica pe Directorul general Pintilie Gheorghe sã constate în februarie
1949, la prima ºedinþã de analizã a activitãþii DGSP: Am ajuns ca majoritatea funcþio-
narilor noºtri sã fie muncitori ºi þãrani veniþi din fãbrici ºi care deºi nu au ºtiut sã þinã
tocul în mînã, totuºi astãzi putem spune cã este un succes al tovarãºilor noºtri muncitori
cã au depus efort ºi au avut rezultate bune în muncã 37. În ce constau aceste rezultate
bune ºi cum se pot observa ele? Bineînþeles, în numãrul arestãrilor ºi al trimiterilor în
judecatã pentru diferite delicte îndreptate împotriva democraþiei populare din
România, pentru apartenenþa la o formaþiune politicã interbelicã sau pentru simpla
ocupare a unui post de funcþionar în aparatul birocratic al vechii Românii. Sau fãrã
motiv.
Angajarea la Securitate se fãcea în urma unor prelungi verificãri pe linie de cadre.
Aceasta nu înceta nici dupã admiterea în rândurile Securitãþii. Fiecare angajat al
acesteia, chiar ºi personalul de serviciu (încadrat de asemenea în ierarhia cazonã),
avea un dosar, întocmit de Secþia de Cadre, dosar care conþinea jurãmântul militar
scris, fiºa personalã (cu datele de identitate, calificarea, profesia, originea socialã,
stare civilã, avere, rude º.a) ºi referatul de cadre, conþinând biografia amãnunþitã a
subiectului, pãrþile bune ale activitãþii ºi elementele negative care îi puteau împiedica
promovarea sau chiar atrage dupã sine eliminarea din Securitate 38. Într-o discuþie în
legãturã cu cadrele Securitãþii purtatã în 1955, Gheorghe Apostol recunoºtea cã au
fost elemente care nici în fabricã nu s-au þinut de treabã 39. Lumpenproletarii
încadraþi în Securitate aveau un comportament deosebit de brutal, care deseori nu
putea fi controlat. Caracterizarea fãcutã unui fost ucenic cizmar care la mijlocul anilor
50 devenise locotenent major, ca bãtãuº feroce, aproape analfabet, se semna cu mare
greutate poate fi extinsã asupra acestei întregi categorii de cadre. Comportamentul
lor brutal trebuia controlat, dublat de o supunere orbeascã 40.
Pe parcursul timpului, numeroºi ofiþeri erau scoºi ca necorespunzãtori din
munca de Securitate, în urma referatelor de la Cadre. Astfel, un subofiþer din Bîrlad,
cu cinci clase ºi origine socialã muncitoreascã a fost descoperit cã întreþine relaþii cu
fiica unui ºef de cuib legionar pe care personal îl are în evidenþã; un subofiþer din
Serviciul IV (contrainformaþii militare) din aceiaºi Regiune de Securitate, la origine
absolvent al unei ºcoli profesionale de croitorie, este criticat pentru slaba performanþã:
toatã aceastã muncã proastã se datoreºte ofiþerului în cauzã, cã este predominat de
viciul beþiei ºi nu este interesat aproape deloc pentru a-ºi îmbunãtãþi munca pro-
fesionalã. De exemplu, a fost trimis în Raionul Zeletin pentru rezolvarea unor
probleme, iar el a plecat în oraºul sãu natal, Focºani, unde s-a apucat de bãuturã în
parcul de culturã, iar dupã ce devine în stare de ebrietate se urcã pe scenã la orchestrã,
36. ASRI, fond D, dos. 9051, vol. 2, pp. 1-25, Dare de seamã asupra Serviciului III din Direcþia I de
la 1 ianuarie la 31 decembrie 1949.
37. M. Oprea, Banalitatea rãului, p. 67.
38. Liviu Þãranu, Problema cadrelor în MAI (1948-1965), în Studii 1, pp. 36-37.
39. Florian Banu, Profilul angajatului Securitãþii, p. 82.
40. Ibidem, p. 85.
dând la o parte jassbandistul, continuînd el sã batã jas-ul în uniformã militarã. În acest

timp a fost vãzut de ºeful sãu ºi l-a întrebat ce face? Rãspunsul a fost: În regulã!41.
Alcoolismul, cu toate restricþiile regulamentelor, fãcea ravagii printre securiºti. La
Direcþia de anchete, relata Tudor Dincã, adjunctul lui Dulgheru, ºeful Direcþiei, fostul
cãpitan Dumitrescu Nicolae venea zilnic beat la serviciu, iar dimineaþa maiorul
Andreescu Matusei, ºeful serviciului din care acesta fãcea parte, trimitea sã-l scoale
din pat acasã ºi sã-l aducã la serviciu. Mai era fostul cãpitan Niculescu, care dease-
menea venea beat la serviciu. Împotriva acestora, am obligat ºeful serviciului sã
raporteze scris, ori de cîte ori vin beþi la serviciu, cu propuneri de sancþiune, dar cu
toate acestea nu se lua mãsuri împotriva lor ºi astfel, dupã multe tãrãgãneli din partea
colonelului Dulgheru ºi a Direcþiei de cadre care a fost sesizatã, am luat pe fostul
cãpitan Dumitrescu ºi l-am adus la colonelul Dulgheru în birou, în stare de beþie, unde
am þipat la el înjurîndu-l, spunîndu-i cã dacã mai vine beat în instituþie îl arunc pe scãri
în jos42. Problemele vor persista; deseori ele vor proveni chiar din exemplul pe care,
prin comportarea lor, îl dãdeau securiºtii cu funcþii de conducere. Astfel, într-o ºedinþã
de analizã desfãºuratã la Cluj în 21 aprilie 1955, responsabilul cu cadrele din aceastã
Regionalã de Securitate îi raporta ministrului Alexandru Drãghici: La raionul Jibou
tovarãºul ºef umblã numai dupã femei, vin ºi prieteni. Subalternii, dacã au vãzut lucrul
acesta ºi dacã vãd cã ºeful îºi permite aºa ceva, fac ºi ei la fel. Tovarãºul ºef are la
restaurant o camerã separatã, unde vine cu un tovarãº de la Miliþie sã bea. Cînd au
nevoie de ceva, subalternii ºtiu cã îl gãsesc acolo43.
Viaþa de familie era ºi ea atent urmãritã de cadriºti. Astfel, un locotenent major din
DGSP - Direcþia a IX-a Politicã întreþine relaþii intime cu o tovarãºã cãreia îi promite
cã o ia în cãsãtorie. Promisiunea fiind neserioasã ºi vrînd sã scape de acea tovarãºã ºi
de pãrinþii ei, recurge la mijlocul de a prezenta pãrinþilor fetei un act ticluit de el
personal, însã în numele M.A.I., cu o ºtampilã ce reprezenta stema RPR luatã de pe
moneda de 25 de bani, prin care voia sã arate pãrinþilor fetei cã M.A.I. nu-i permite sã
se cãsãtoreascã cu fata lor44.
Odatã intrat în Securitate, chiar ºi cãsãtoria se fãcea cu avizul ºefilor. Teodor
Dincã, adjunctul Direcþiei de Anchete penale relata: deoarece eu eram despãrþit de
soþie, am discutat cu colonelul Dulgheru de mai multe ori cã aº fi amator sã mã însor.
În cursul anului 1952, Antoniu Samuel mi-a spus cã soþia lui are o colegã de birou,
propunîndu-mi sã mã punã în legãturã cu ea. Eu fiind de acord sã mã cãsãtoresc, a
rãmas stabilit ca soþia lui Antoniu sã discute cu aceastã femeie ºi sã-mi aducã rãspuns.
Dupã circa o sãptãmînã, Antoniu mi-a spus cã femeia în cauzã a fost descoperitã cã
trãieºte cu un fiu de moºier. Ca urmare, Tudor Dincã nu a întâlnit-o niciodatã, nu i-
a cunoscut nici mãcar numele. Chiar ºi ºeful cadrelor din DGSP, Vladimir Mazuru, a
41. L. Þãranu, op. cit., p. 38. În legãturã cu abaterile de la moralã ale securiºtilor, vezi pe larg Marius
Oprea, Fapte ºi moravuri la securiºtii anilor 50. Radiografie a Direcþiei de anchete penale a
Securitãþii (1949-1953), în volumul Analele Sighet 7, Anii 1949-1953. Mecanismele terorii, editat
de Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 1999, pp. 260-278.
42. Ibidem.
43. ASRI, fond D, dos. 10182, f. 20
44. L. Þãranu, op. cit., p. 32
96 MARIUS OPREA
avut probleme din cauza femeilor, cãzând pradã unui amor nebun pentru o tânãrã
miliþiancã. Dincã povesteºte în decembrie 1952 cã la sfîrºitul lunei noiembrie, soþia
generalului Mazuru mi-a dat un telefon, spunîndu-mi cã vrea sã stea cu mine de vorbã.
Era sîmbãtã ºi i-am spus cã dupã ora 5 sînt liber ºi mã gãseºte acasã. A venit sã mã
întrebe ce sã facã, cãci nu mai poate suporta purtarea generalului, fiindcã acesta cu
vreun an înainte, pe cînd se gãsea la mare în concediu, împreunã cu lt.col. Gluvacov,
au gãsit acolo o fatã tînãrã, anume Coca Angelescu, din Miliþie, de care generalul s-a
amorezat ºi de atunci trãieºte cu ea. Arãtîndu-i cã eu nu pot sã cred cele relatate de ea,
mi-a spus cã are scrisorile trimise generalului de aceastã fatã, cã de acest lucru ºtie ºi
copilul fiindcã era ºi el la mare, cã aceastã fatã îi spune mereu la telefon cã trebuie sã
renunþe la general ºi cã îi duce ºocolatã copilului la ºcoalã. În sfîrºit, a cãutat sã-mi
demonstreze cã generalul i-a dat bani ca sã divorþeze, cã i-ar fi spus cã el ar vrea sã
scape de aceastã fatã, dar cã ea nu îl lasã în pace. Întrebînd-o dacã mai ºtie cineva ºi
dacã s-a adresat conducerii, ea mi-a spus cã ministrul adjunct Pintilie cunoaºte cazul,
fiindcã Mazuru i-a spus ei cã el a relatat aceasta Ministrului. Am sfãtuit-o sã aibã
rãbdare, cã va renunþa el la aceastã fatã, mai ales cã este ficã de chiabur, fiindcã i-ar
strica întreaga situaþie45. În majoritatea cazurilor, rigorile dosarului învingeau, la
securiºti, sentimentele.
Unii ofiþeri cãutau voit sã-ºi creeze probleme, pentru a fi îndepãrtaþi din Securitate.
Un locotenent din Hunedoara nu se preocupã de muncã, trãgînd chiulul, mai mult ca
atîta, pleacã în oraº fãrã a raporta ºefului sãu, unde stã cîte 2-3 ore, iar la întoarcere
fiind întrebat unde a fost ºi de ce a stat atît, rãspunde flegmatic cã a fost acasã, întrucît
are greutãþi familiare. Realitatea este cã merge la restaurant ºi consumã bãuturã, apoi
vine la serviciu. El face toate acestea cu scopul de a fi scos din M.A.I.. Nu erau puþini
cei care nu rezistau rigorilor impuse de apartenenþa la Securitate. Dosarele Direcþiei a
VIII-a de Cadre sunt pline de cereri de scoatere din aparat, cu diferite pretexte: boalã,
distanþa faþã de familie, neacomodarea cu munca sau chiar cu clima din localitatea
unde au fost trimiºi sã lucreze. Munca sub presiune i-a fãcut pe unii sã afirme chiar cã
în Securitate e mai rãu ca la patron46.
Problema semi-analfabetismului celor ajunºi sã lucreze în Securitate a creat neajun-
suri, compensate ulterior prin mãsuri de instruire a cadrelor. Sistemul de învãþãmânt
propriu al M.A.I .avea sã fie reglementat prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne al
Republicii Populare Române Nr.0450 din 1953. De fapt, cursurile acestor ºcoli,
organizate la Bãneasa, Oradea ºi Cîmpina erau puternic politizate ºi ineficiente nu în
ultimul rând datoritã faptului cã între miile de cursanþi numai câteva procente erau
absolvenþi de liceu47. Programa avea douã laturi: pregãtirea militarã ºi formarea culturii
politice, sarcina de bazã fiind sã cunoascã bazele teoriei marxist-leniniste, problemele
desfãºurãrii construirii socialismului în þara noastrã, sã lupte pentru traducerea în viaþã
44. L. Þãranu, op. cit., p. 32

45. Declaraþie a colonelului de Securitate Tudor Dincã din decembrie 1952, ASRI, fond P, dos. 40007,
vol. VIII, f. 184.
46. L. Þãranu, op. cit., pp. 38-39.
47. Cristian Troncotã, op .cit., p. 339.
a politicii partidului48 º.a.m.d. Rodul unei asemenea selectãri ºi pregãtiri a

cadrelor nu întârzia sã se arate. Astfel, în ianuarie 1956 se constata în legãturã cu un
subofiþer de la Biroul de Securitate din Bãiþa cã nivelul cunoºtinþelor sale este foarte
redus, posedînd o pregãtire ºcolarã slabã (douã clase elementare fãcute în armatã ºi
ºcoala de alfabetizare), astfel cã pregãtirea sa politicã ºi profesionalã este sub aºteptare.
Cu ocazia controlului efectuat, sergentul nu a ºtiut cine îi este comandant, cine este
ministrul M.A.I. sau cine este Prim Secretar al C.C. al P.M.R. cu toate cã aceste
lucruri fuseserã prelucrate cu el ºi le avea notate în carnetul sãu49. Lipsurile în
pregãtirea generalã erau compensate de o bunã pregãtire politicã, dupã cum se recu-
noaºte fãþiº în documentele interne ale Securitãþii: nivelul politic al tovarãºilor a fost
în creºtere datoritã sprijinului efectiv acordat de partid prin ºcoli medii, cercuri de
studii, prelucrãri individuale, dar nivelul cultural a fost foarte scãzut, ceea ce a produs
greutãþi obiective în muncã50
Salarizarea cadrelor Securitãþii era direct proporþionalã cu abnegaþia lor în aplicarea
mãsurilor represive cerute de documentele de partid ale epocii. Ea a fost stabilitã în
1948 la înfiinþarea Securitãþi printr-o grilã proprie de salarizare. Cumulând salariul de
bazã cu cel al funcþiei militare, un sergent major avea 8500 lei lunar, un plutonier între
11000 ºi 14500, un locotenent 18000 lei, un cãpitan 23000 lei, un maior 28000 lei, un
colonel 42000 lei pe lunã. Pintilie, ca general-locotenent avea 55000 lei, iar Mazuru ºi
Nicolschi cîºtigau 49000 lei pe lunã. Cel mai mic salariu din Securitate, cel al omului
de serviciu, fusese stabilit în 1948 la 6.500 lei, iar cel al unui cusãtor de dosare la
7.500 lei, mai mult decât salariul unui învãþãtor cu grad superior ºi 35 de ani vechime,
care avea atunci 7.450 lei lunar51. Comparativ, salariul mediu în industria României
populare era în toamna anului 1948 de 3.820 lei lunar, un arhitect încadrat la Ministerul
Artelor ºi Culturii avea salariul de 5.605 lei pe lunã, iar cadrele de conducere din
industrie primeau 11.575 lei lunar. Prin Hotãrârea 6060 a M.A.I. din 1950, se realizeazã
o majorare substanþialã, cu circa o treime, a salariilor celor ce lucrau în Securitate, iar
acestea se menþin supradimensionate pânã în 1989, în comparaþie cu restul veniturilor
populaþiei. Salarizarea relevã importanþa pe care regimul o acorda componentei
represive.
Ceea ce prima în selectarea securiºtilor era capacitatea de a dezvolta ºi pune în
practicã ura de clasã. Statisticile Direcþiei a V-a de cercetãri penale, cel puþin pentru
primul an de funcþionare a ei sub comanda proaspãtului colonel Miºu Dulgheru (fost
Mihai Dulbergher, fost contabil de bancã) sunt extrem de riguroase ºi oferã o imagine
asupra primelor reuºite ale Securitãþii, dacã nu în legãturã cu numãrul arestãrilor,
cel puþin în privinþa operativitãþii anchetatorilor. La 1 octombrie 1949, din iniþiativa
responsabilului cadrelor, generalul Mazuru, se demarase o întrecere socialistã la
DGSP, în cinstea zilei de 7 noiembrie. Aºa cã, în Planurile de lucru riguros întocmite
ale anchetei, cum i se spunea Direcþiei a V-a, se treceau în amãnunt numãrul
48. L. Þãranu, op. cit., p. 33.

49. Fl. Banu, op. cit., p. 85.
50. ASRI, fond D, dos. 9051, vol. 2, p. 20.
51. Iuliu Crãcanã, Salarizarea cadrelor Securitãþii, în CNSAS.Studii 1, pp. 71-80.
98 MARIUS OPREA
arestaþilor, adunaþi în loturi. Dacã deþinuþii rãmâneau în arest mai mult timp fãrã sã
fie trecuþi prin furcile caudine ale anchetei, respectivul colectiv de anchetatori era
depunctat; pe de altã parte, dacã în urma investigaþiilor se efectuau noi arestãri ºi
deþinuþii umpleau beciurile abia golite ale arestului, evidenþierea nu era departe.
Impulsionaþi de promovãrile în grad ºi primele promise, securiºtii au trecut la treabã.
În perioada 15-25 octombrie 1949, cei mai mulþi arestaþi se înregistrau la Direcþia
Regionalã Cluj (185); urma Oradea, cu 155 arestaþi, Timiºoara cu 120 ºi Sibiu cu 112.
Codaºa listei ca numãr de arestaþi era regionala Braºov, cu numai 12 persoane, iar
la sediile Securitãþii din vechiul Regat media era de circa 70 de arestaþi. Toamna anului
1949 a fost, datoritã acestei prime întreceri socialiste, marcatã de cele mai mari
abuzuri52. Execuþii sumare au luat locul anchetelor pe tot teritoriul þãrii, pentru cele
mai mici vinovãþii constatate; ulterior, se întocmeau rapoarte de împotrivire la arestare,
ºi astfel lucrãtorii operativi îºi dovedeau combativitatea, uºurând totodatã activitatea
colegilor anchetatori ºi urcând, punct cu punct, propria Direcþie Regionalã în cla-
samentul complicat al întrecerii socialiste la Securitate53.
Sã ne întoarcem la Direcþia a V-a de cercetãri penale. Întrecerea era în plinã
desfãºurare, când maiorul Tudor Dincã din DGSP a fost trimis în inspecþie prin þarã.
Iatã ce a gãsit, spre exemplu, la Fãlticeni. Suntem deci în toamna anului 1949: Într-
altã camerã sînt 3 criminali de rãzboi, dintre care unul mi-a declarat cã este arestat de
un an ºi o zi. Într-o camerã se gãseau 5 arestaþi din organizaþia Inima neagrã: 3 dintre
ei oameni bãtrîni, ca: Titus Calmuschi, pensionar invalid din 1916, Popvici Gheorghe,
pensionar de 66 de ani, Simionescu Gheorghe, pensionar de 69 de ani. Aceºtia au fost
arãtaþi de elevul Perjeru Emil de 18 ani, iniþiatorul organizaþiei, sub presiunea bãtãii,
cã l-au sfãtuit sã facã aceastã organizaþie ºi care era þinut în aceiaºi camerã cu ei. Luat
în cercetare de mine, acesta din urmã, dupã ce mi-a cerut asigurãri cã nu va mai fi
bãtut, mi-a declarat cã aceºtia nu sînt vinovaþi, cã nu sînt adevãrate declaraþiile date
pînã acum ºi cã el i-a arãtat fiindcã îi erau vecini ºi mergea pe la ei cîteodatã (...)
Tratamentul arestaþilor este dintre cele mai barbare. Astfel, ferestrele arestului sînt
bãtute în cuie, iar uºile nu au nici un fel de aerisire. Murdãria domneºte în toatã puterea
cuvîntului. Într-una din camere am gãsit-o pe arestata Itu Irina (...) Este dementã ºi este
þinutã de 9 luni într-un regim de exterminare. Tov. cãpitan Caranicolov Boris a avut o
senzaþie puternicã de greaþã cînd am deschis uºa celului, unde era închisã fãrã nici o
aerisire. Pe ciment miºunau viermii, iar ea nu mai avea asemãnare de om. Era aºezatã
pe un pat de spital fãrã nici un aºternut, afarã de douã scînduri aºezate pe zãbrelele
patului. Dealtfel, în celelalte camere nu existã nici un pat, arestaþii dorm pe jos.
Inspecþiile lui Dincã în teritoriu relevã numeroase astfel de exemple54, ceea ce îl fac
ulterior sã conchidã în legãturã cu metodele de lucru ale Securitãþii cã exceleazã
metodele nepermise, din cauza nepriceperii ºi a lipsei de control55.
52. În privinþa modului în care Securitatea trecea la execuþii sumare, vezi M. Oprea, Banalitatea
rãului, pp. 325-331.
53. Ibidem, pp. 108-112 (modul de organizare a întrecerilor socialiste la Securitate).
54. ASRI, fond P, dos. 40007, vol. 8, passim ºi M. Oprea, Banalitatea rãului, pp. 92-104.
55. Ibidem, pp. 162-165, declaraþie a lui T. Dincã din 26 decembrie 1952.
Ritmul arestãrilor, uneori sub pretextele iniþierii unor fantomatice grupãri

subversive s-a menþinut ridicat în primii ani de activitate ai Securitãþii. Închis la rândul
sãu la 18 februarie 1953, dupã ce mai multe luni fusese anchetat de Comisia Controlului
de partid, Teohari Georgescu a fost acuzat între altele, cum se va vedea, de lipsã de
combativitate ºi împãciuitorism, pe care l-ar fi manifestat ca ministru de interne.
Întrebat cum explici cã, deºi muncitor, ai avut o atitudine lipsitã de urã de clasã,
capitulardã faþã de elementele capitaliste, moºiereºti, fasciste?, fostul ministru replica
vehement: Lipsuri ºi greºeli în muncã am avut. Lipsã de urã de clasã, capitulare în
faþa duºmanului de clasã, aceasta nu. Nu ºapte ani, dar nici un an nu m-ar fi lãsat
Partidul în fruntea Ministerului de Interne dacã nu aº fi avut urã de clasã ºi aº fi
capitulat în faþa duºmanului. În ºapte ani, Ministerul de Interne a avut de îndeplinit
sarcini grele, a fost deci verificat de Partid. Partidul a cunoscut ºi succesele ºi insuc-
cesele în muncã (...) De la 6 martie 1945 pînã la 26 mai 1952, duºmanul dinãuntru ºi
dinafarã a primit nenumãrate lovituri. În cei ºapte ani, peste 100.000 de bandiþi au fost
arestaþi ºi condamnaþi pentru cã au uneltit împotriva regimului nostru. Aceasta a
însemnat sute de organizaþii teroriste, de diversiune, de spionaj descoperite ºi nimicite.
Întreg aparatul de opresiune al burgheziei (Siguranþa, Serviciul Special de Informaþii,
Serviciul de Contrainformaþii al armatei) a fost arestat. De asemenea, au fost arestate
toate elementele legionare identificate care au avut funcþii de rãspundere, cei din
poliþia legionarã, fostele conduceri centrale ºi judeþene ale partidelor burgheze, fostele
state majore ale secþiilor militare naþional-þãrãniste, foºtii miniºtri, prefecþi, senatori,
deputaþi din 1920-1944 (...) precum ºi alte categorii ºi elemente cu trecut duºmãnos.
Toate acestea nu puteau sã fie realizate fãrã urã de clasã. Teohari Georgescu vorbeºte
ºi despre cei care au înfãptuit toate acestea: un aparat la început tînãr, care a
crescut, devenind astãzi un instrument puternic în mîna Partidului, plin de urã împo-
triva duºmanului () S-a organizat sectoare noi, altele au fost reorganizate, s-a crescut
cadre, toate acestea în timpul luptei împotriva duºmanului56. Luptã care a continuat ºi
dupã debarcarea sa de la Ministerul Afacerilor Interne, cu rezultate care aveau sã
însângereze România.
Racolarea informatorilor
Încã de la înfiinþarea Securitãþii, prin Decretul nr. 221, publicat în Buletinul Oficial
din 1 septembrie 1948, s-a pus un deosebit accent pe dezvoltarea reþelei de informatori,
a cãror misiune era sã furnizeze poliþiei politice comuniste date din mediile considerate
ostile regimului democrat-popular. Aceste date au fost adunate treptat în dosare de
urmãrire informativã, întocmite celor ce aveau apoi sã fie arestaþi ca duºmani ai
poporului. Sub îndrumarea consilierilor sovietici din KGB, ofiþerii Securitãþii îºi
constituiserã deja în 1951 un aparat informativ specializat, care numãra 10698 infor-
matori. Dintre aceºtia, un numãr de 1210 erau racolaþi din rândul persoanelor care
fãcuserã parte din Partidul Naþional Þãrãnesc ºi din Partidul Liberal. Informatorii care
56. ASRI, fond D, dos. 40009, vol. 22, f. 226

100 MARIUS OPREA
supravegheau activitatea aparatului de stat erau ceva mai numeroºi (1374), iar restul
erau strecuraþi în alte zone ale societãþii, considerate de securiºti drept surse de
destabilizare pentru regim57. Numãrul surselor, cum erau numiþi informatorii de
cãtre securiºti a crescut an de an, dar cel mai important salt în evoluþia numericã a
reþelei s-a petrecut dupã 1965. Renunþarea la represiunea durã, fãþiºã, ºi înlocuirea ei
cu un riguros control al societãþii a dus la multiplicarea numãrului celor care, de
bunãvoie, pentru a obþine diverse avantaje, ori mai mult sau mai puþin constrânºi,
acceptau sã devinã turnãtori, cum erau ei numiþi de restul românilor. În 1989,
numãrul informatorilor înregistraþi în evidenþele Securitãþii a fost declarat ca fiind în
jur de 400.000, dintre care peste 137.000 erau activi 58.
***
Încã de la începuturile ei, poliþia politicã comunistã a acordat o deosebitã importanþã

reþelei sale de surse. O adresã a conducerii Securitãþii cãtre unitãþile teritoriale din
1951 arãta: Arma de bazã a organelor Securitãþii Statului este reþeaua de informatori
bine organizatã. Cantitatea ºi calitatea reþelei informative a organelor Securitãþii
Statului, justa ei plasare pe probleme, educarea ºi folosirea informatorilor determinã
rezultatele muncii de prevenire, depistarea ºi lichidarea la timpul oportun ºi cît mai
completã a activitãþii criminale, dusã în þara noastrã de elementele duºmãnoase59.
Securitatea a moºtenit, în practica racolãrii ºi utilizãrii informatorilor, metodele
folosite anterior de cãtre Siguranþã. O directivã din vara anului 1948 60 privind con-
struirea ºi utilizarea reþelei informative specifica în privinþa recrutãrii informatorilor
urmãtoarele: Agentul informator constituie elementul de bazã al acþiunei informative.
El este elementul de contact direct ºi permanent cu obiectivele urmãrite, avînd misiunea
de a culege informaþiunile ºi a le raporta ierarhic, în forma brutã în care le recep-
þioneazã. Activitatea se bazeazã deci, în principal, pe date obþinute prin simþuri proprii,
angrenate în observare ºi supraveghere în zona sa de activitate. Informatorii pot fi
voluntari ºi recrutaþi. Informatorii voluntari, în general, prezintã o valoare mai puþin
importantã, cîte odatã sînt chiar dãunãtori, deoarece mulþi sînt interesaþi din vreo cauzã
oarecare, în informaþiile ce le aduc, astfel cã le denatureazã ºi ar putea induce în eroare
organele de Siguranþã. Se stabileau niºte criterii precise în vederea recrutãrii, care
începea prin identificarea persoanelor care ar putea servi ca informatori în obiectivele
pe care ofiþerul de informaþii voia sã le urmãreascã ºi continua cu culegerea de
informaþii complete asupra posibililor membri ai reþelei. Strîngerea datelor se va face
cu rãbdare, fãrã a se lãsa nici o chestiune neclarã, abordînduse toate pistele ºi
mergînduse pînã la supraveghere. Totul însã cu o discreþiune totalã. Se va insista a se
cunoaºte în amãnunt: trecutul persoanei vizate, felul actual de viaþã, nãzuinþe imediate
57. Vezi ºi Marius Oprea, Informatorii Securitãþii, în Magazin istoric, octombrie 2001, pp. 26-29.
58. Informaþiile au fost fãcute publice la începutul anului 1997 de cãtre oficiali ai Serviciului Român
de Informaþii (directorul Virgil Mãgureanu ºi directorul arhivei SRI, Florin Pintilie).
59. ASRI, fond D, dos. 9897, f. 188.
60. Ibidem, dos. 9051, vol. 1, ff. 106-110.
ºi de viitor, slãbiciuni ºi calitãþi, necazuri ºi greutãþi intime etc. Nu trebuiesc eliminaþi

oameni care la prima vedere par inabordabili. Trebuie sã se þinã seama cã pot fi
prelucraþi ca informatori oameni cinstiþi, oamenii de caracter, tot aºa de bine ca ºi cei
pe care slãbiciunile morale, lipsurile sau oportunismul de moment îi îndeamnã sã se
vîndã.
Ultima fazã în acþiunea de recrutare era consideratã emiterea propunerii de
colaborare viitorului informator, cea mai delicatã operaþie, bazatã pe convingerea
celui în cauzã sau, cel mai frecvent, prin îndatorarea prin diferite servicii fãcute,
cerînduise apoi sã lucreze, intimidare, folosind informaþiunile ce avem asupra unor
eventuale culpe, ce ar apãsa asupra celui vizat, ori ºantaj pe tema eventualelor in-
formaþiuni compromiþãtoare.
Siguranþa era infiltratã deja la data elaborãrii acestei Directive privind lucrul cu
agentura de cãtre comuniºti ºi se afla în vara anului 1948 într-o perioadã de reor-
ganizare, la finalul cãreia avea sã fie înfiinþatã Direcþia Generalã a Securitãþii
Poporului. Agenþii Siguranþei lucrau deja de mai bine de doi ani în slujba P.C.R., în
vederea compromiterii adversarilor politici. Agentura de informatori condusã de ei
împotriva forþelor anticomuniste a utilizat metode care au fost ulterior consacrate ºi în
practicile Securitãþii ºi a fost, pentru aceste servicii, retribuitã conform normelor
prezentate mai jos: La fixarea sumelor ce vor constitui remunerarea informatorilor
recrutaþi trebuie sã se þinã seama de valoarea obiectivului în cadrul cãruia
lucreazã informatorul, de valoarea informatorului, de acþiunile ºi cheltuielile ce ar fi
obligat a le face în executarea misiunei sale ºi de posibilitãþile materiale. Nu este
recomandabil a se oferi de la început sume mari de bani.
Acest mod de racolare a agenturii a suferit, dupã înfiinþarea Securitãþii, unele
modificãri cu un caracter mai degrabã formal, filozofia racolãrii informatorilor
rãmânând în mare aceeaºi. În primii trei ani de activitate ai Direcþiei Generale a
Securitãþii Poporului, s-a pus îndeosebi problema unei îmbunãtãþiri calitative a reþelei
informative, întrucât o parte din aceasta a refuzat sã lucreze pentru noii stãpâni.
Astfel, în Directiva nr. 101 din 29 martie 1951 privind munca cu agentura se accentua
asupra creºterii calitãþii reþelei informative, aspect neglijat de ofiþerii operativi: Mulþi
dintre lucrãtorii informativi ai unitãþilor Securitãþii Statului, atît din Centralã, cît ºi din
Regiuni se ocupã insuficient ºi greºit cu munca de recrutare a informatorilor, care este
absolut insuficientã, iar descoperirea ºi folosirea aptitudinilor ºi posibilitãþilor contra-
informative ale informatorilor se face întro mãsurã prea micã. Studierea prealabilã a
persoanelor recrutabile nu se adînceºte sporadic, din care cauzã reþeaua informativã
are mult balast ºi un numãr însemnat de indivizi dubioºi.
Aceste deficienþe se datorau ºi lipsei de calitate a personalului încadrat în
Securitate. Condiþia intelectualã precarã a multora dintre ofiþerii Securitãþii a pricinuit
deseori serioase accidente în munca cu agentura, observându-se nu o datã la ºedinþele
de bilanþ cã unii dintre ofiþeri sunt fie chiar mai slab pregãtiþi decât informatorii pe
care i-au recrutat, fie incapabili sã-ºi construiascã o reþea informativã. Exemplele
abundã în arhivele fostei Securitãþi. Astfel, într-un raport privind rezultatul muncii
informativ-operative din cadrul Regiunii Cluj, prezentat în 24 aprilie 1955,
comandantul regionalei de Securitate, colonelul Nedelcu Mihail, constata cã unii
102 MARIUS OPREA
tovarãºi s-au mulþumit cu 1 sau 2 informatori. Sînt lucrãtori operativi care nu au nici
un informator ºi care lucreazã în muncã de contraspionaj, iar alþii care au informatori
ºi nu ºtie (sic!) sã-i dirijeze. Mult mai grav, dupã cum constata Nedelcu, era faptul cã
din lucrãtorii noºtri puþini au un nivel cultural pentru a putea purta discuþii cu
informatorii61.
Un caz concret la respectiva ºedinþã de bilanþ, derulatã în prezenþa ministrului
Alexandru Drãghici, a supus analizei ºeful Securitãþii din Huedin, cãpitanul Covaci:
Vreau sã arãt cazul cu tov. locotenent Brie, care de cînd sînt acolo nu a recrutat nici
un informator. Un an ºi jumãtate a studiat un informator pentru recrutare, minþindu-ne
pe toþi cã a fãcut cunoºtinþã ºi am vãzut cã ne-a minþit, ne-a pus în faþã un tolomac care
nu putea spune douã cuvinte62.
Aceste situaþii au fost mult mai grave în primii doi ani de funcþionare a Securitãþii,
când preluarea fostei agenturi a Siguranþei de cãtre DGSP a întâmpinat multe difi-
cultãþi. Numãrul informatorilor era în intervalul 1948-1950 sub 10.000 la nivelul
întregii þãri, iar calitatea informaþiilor furnizate de aceastã reþea a fost de multe ori
îndoielnicã, baza de lucru fiind racolarea surselor prin presiune ºi ºantaj. Utilizarea
aproape exclusivã a unor astfel de mijloace îºi punea amprenta asupra eficienþei. Cãci,
spre exemplu, cu ce rezultate putea fi utilizat þãranul M.N. din Cocargeaua-Ialomiþa
împotriva semenilor sãi, sub ameninþarea internãrii într-unul lagãrele de muncã de la
Canal? Iatã mai jos povestea tentativei de racolare a sa în vara anului 1950, în
împrejurãrile în care þãranii erau conduºi la treierat de tovarãºi responsabili cu pre-
luarea cotelor care trebuiau predate obligatoriu cãtre stat: În ziua de 11 iulie a.c. sus-
numitul a ieºit în întîmpinarea mai multor cetãþeni, formaþi într-o ceatã pentru a treiera.
Adresîndu-se capului de ceatã, a spus cã ar face mai bine sã lase grîul pe cîmp sã
putrezeascã, deoarece poporul va pune mîna pe el ºi-l va omorî. M.N. este de 40 de
ani, cãsãtorit, are 4 copii. S-au luat mãsuri ca cel în cauzã sã fie chemat ºi dacã nu va
putea fi folosit, sã fie încadrat într-o Unitate de Muncã. Practic, telegramele trimise
la Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului la începutul anilor 50 conþin numeroase
astfel de exemple63
Precaritatea reþelei informative a fãcut necesarã o coordonare de la centru a
acþiunilor de îmbunãtãþire a ei. Astfel, în primele luni ale anului 1951 a fost elaboratã
la nivelul conducerii Direcþiei Generale a Securitãþii Poporului, cu concursul consi-
lierilor sovietici, Directiva despre munca cu agentura, deja menþionatã mai sus. Ea
constituie cadrul în care ofiþerii operativi trebuiau sã-ºi construiascã reþelele infor-
mative ºi sã lucreze cu informatorii, reprezentând o adaptare a vechilor directive
moºtenite de la Siguranþã la noile realitãþi, un rãspuns la schimbãrile de strategie ºi
obiective ale poliþiei politice comuniste. Faþã de vechile reglementãri, s-a operat în
primul rând o mai clarã delimitare a categoriilor de persoane utilizate în reþeaua
informativã. Astfel, Directiva arãta64 cã reþeaua de informatori, care executã munca
61. Ibidem, dos. 10182, ff. 12-13.

62. Ibidem, f. 34.
63. Ibidem, dos. 4640 (telegrame), passim.
64. Ibidem, dos. 9897, ff. 188-201. Textul Directivei are 16 pagini.
de depistare ºi demascare a activitãþii criminale dusã de elementele duºmãnoase în

þarã, poate fi împãrþitã în trei categorii principale: 1. Informatorii necalificaþi (viitorii
colaboratori n.n.), 2. Informatorii calificaþi - adeseori, organele Securitãþii statului
recruteazã astfel de informatori din mijlocul elementelor strãine de clasa muncitoare,
sau compromise prin legãturile sau activitatea lor criminalã dusã împotriva Republici
Populare Române. 3. Rezidenþii sînt colaboratorii acoperiþi (neîncadraþi în state) ai
organelor Securitãþii Statului care conduc activitatea reþelei de informatori necalificaþi
ce lea fost transmisã în vederea legãturii, în obiectivele ºi problemele deservite de
organele Securitãþii Statului. Ei se recruteazã din rîndul membrilor de partid verificaþi,
membrilor UTM ºi numai în cazuri excepþionale, din rîndul informatorilor fãrã de
partid, aparþinînd categoriei sociale mai apropiate de clasa muncitoare.
În Directiva despre munca cu agentura din 1951 se descrie mult mai în amãnunt
ºi procedura de racolare a informatorilor de cãtre ofiþerii de securitate. Capitolul II al
Directivei se ocupã în detaliu de pregãtirea în vederea recrutãrii ºi recrutarea infor-
matorilor: Recrutarea informatorilor este o muncã complicatã ºi de rãspundere. De
calitatea ºi rezultatele studierii candidatului la recrutare, de metoda ce este folositã la
recrutare ºi de însuºi procesul recrutãrii depinde (sic!) în mare mãsurã roadele acti-
vitãþii informatorilor. Lucrãtorul operativ care se ocupã cu crearea reþelei de
informatori, în obiectivele ºi problemele deservite fixeazã candidaturile în vederea
recrutãrii, studiindule în mod amãnunþit ºi complet. În timpul studierii este necesar sã
stabileascã urmãtoarele:
a) Datele biografice ale persoanei ce urmeazã sã fie recrutatã, precum ºi legãturile
în producþie ºi la domiciliu;
b) Date despre nivelul de pregãtire culturalã ºi politicã, precum ºi date despre
pãrerile ºi manifestãrile politice ale celui avizat;
c) Date despre aptitudinile ºi capabilitatea pentru munca informativã (inteligenþã,
capacitatea de a lega cunoºtinþe ºi de a cîºtiga încrederea, capacitatea de a gãsi
cea mai justã soluþie întro situaþie complicatã º.a.m.d.);
d) Date despre pãrþile negative ale celui ce urmeazã sã fie recrutat (decãderea
moralã, pãlãvrãgeala ºi altele);
e) Date despre activitatea lui criminalã din trecut sau, posibil, cea prezentã.
Strîngerea datelor necesare se efectueazã pe cãi oficiale, precum ºi cu ajutorul
informatorilor, filajului, interceptãrilor ºi tehnicii operative, în funcþie de necesitate ºi
în mãsura posibilitãþilor. Dupã studiul amãnunþit a datelor acumulate asupra celui ce
urmeazã sã fie recrutat, lucrãtorul operativ poate sã facã cunoºtinþã personal cu
informatorul, invocînd un motiv plauzibil, iar dupã aceasta stabileºte metoda cu care
persoana vizatã va fi chematã în vederea recrutãrii, precum ºi însãºi metoda de
recrutare.
Dupã ce aceastã adevãratã pânzã de pãianjen era þesutã în jurul celui vizat spre
a fi recrutat ca informator, ofiþerul Securitãþii trecea la racolarea propriu-zisã, fiind
sfãtuit de autorii Directivei 101 sã utilizeze urmãtoarele proceduri: De obicei, în
munca practicã se folosesc douã metode la recrutare: pe baza convingerilor patriotice
ale celui vizat, arãtîndui necesitatea de a da ajutor organelor Securitãþii statului în
104 MARIUS OPREA
lupta împotriva duºmanilor poporului muncitor ºi pe baza materialelor

compromiþãtoare asupra activitãþii subversive sau de drept comun a celui vizat, dusã în
trecut sau în prezent, împotriva regimului. În timpul recrutãrii celui vizat pe baza
materialelor compromiþãtoare, la început este necesar ca activitatea duºmãnoasã sau
criminalã a celui vizat sã fie în întregime demascatã ºi toate mãrturiile lui sã fie
consemnate în scris. Dupã aceasta, pe baza mãrturiilor lui, sã i se propunã colaborarea
cu organele Securitãþii Statului pentru a se putea reabilita. Recrutarea informatorilor
pe baza materialelor compromiþãtoare trebuie sã fie încredinþatã numai lucrãtorilor
operativi experimentaþi ºi cu funcþii de conducere. Recrutarea informatorilor ºi a
rezidenþilor în condiþiunile corespunzãtoare, poate fi efectuatã la locurile lor de muncã,
la domiciliile lor, la sediile diferitelor instituþii ºi în unele cazuri la sediile organelor de
Miliþie, unde cel vizat va fi chemat sau invitat, invocînd un motiv plauzibil ºi pe
mãsura posibilitãþilor cît mai natural.
În recrutarea informatorilor calificaþi din rîndul membrilor formaþiunilor duº-
mãnoase, se întîmplã ca procesul recrutãrii sã dureze 24 ore sau chiar mai mult, în care
timp persoana care urmeazã sã fie recrutatã este reþinutã pînã la rezolvarea cazului.
Ridicarea secretã a celui vizat pentru recrutare trebuie sã fie efectuatã în asemenea
condiþiuni ºi în timpul cînd lipsa persoanei vizate de la serviciu sau de acasã în cursul
uneia sau cîtorva zile nar pãrea suspectã persoanelor cu care cel vizat întreþine legãturi
criminale sau alt fel de legãturi. (Se va alcãtui legenda plecãrii lui în deplasare, la
sanatoriu sau la casele de odihnã în vederea tratamentului, la cunoscuþi sau rudele sale
º.a.m.d.). Recrutarea informatorilor de regulã se încheie prin luarea unui angajament
scris, în care respectivul se obligã în mod voluntar sã colaboreze cinstit cu organul
Securitãþii Statului ºi sã pãstreze cea mai strictã conspirativitate în munca lui infor-
mativã. În angajament se va arãta cã informatorul este prevenit de responsabilitatea ce
o poartã în cazul divulgãrii legãturii lui cu organele Securitãþii Statului ºi a metodelor
lor de muncã.
Introducerea angajamentului scris a fost o iniþiativã menitã sã îmbunãtãþeascã
controlul pe care ofiþerii operativi îl aveau asupra reþelei. Fiind o pârghie psihologicã
extrem de importantã pentru manipularea informatorilor, angajamentul scris era nece-
sar mai ales în contextul în care racolarea acestora în baza sentimentelor patriotice
devenise o excepþie, tacit recunoscutã de ofiþerii poliþiei politice comuniste. Un alt
mod de dominare exercitatã de ofiþer asupra informatorului sãu o constituia suma de
bani oferitã celui din urmã, ca preþ al trãdãrii. Au existat, fireºte, nu puþine cazuri în
care stimulentele materiale au stat chiar la baza acceptului de a semna un angajament
de informator, mai ales în condiþiile în care aceste recompense nu erau deloc de
neglijat. În 1951 s-au prevãzut ºi normele de retribuire a reþelelor informative:
Informatorii ºi rezidenþii pot fi retribuiþi pentru munca dusã de ei în vederea depistãrii
ºi demascãrii elementelor duºmãnoase din þarã. Retribuirea nu poate fi un salariu fixat
dinainte ºi acordat lunar, ci sub forma unor sume de bani acordate periodic ºi cîteodatã
sub forma unor pachete sau cadouri în alimente sau îmbrãcãminte. Suma retribuitã
este determinatã de valoarea materialelor date nouã de informatori ºi rezidenþi. ªefii
de birouri, servicii orãºeneºti ºi raionale au dreptul sã acorde retribuiri pînã la 3.000 de
lei, ºefii de servicii din Regionalã ºi Centralã pînã la 5.000 de lei, iar Directorii
Regionali ºi Directorii din Centralã pînã la 10.000 de lei. Pentru orice retribuire se va
lua de la informator o chitanþã pentru suma acordatã. Pe versoul chitanþei lucrãtorul
operativ care a acordat retribuirea trebuie sã menþioneze cînd, de cãtre cine ºi pentru
ce sa acordat retribuirea (însã fãrã deconspirarea obiectivelor asupra cãrora se duce
acþiunea informativã). De exemplu: Pentru primirea de materiale valoroase la dosarul
nr, pentru deconspirarea elementelor duºmãnoase din cutare obiectiv sau cutare
problemã. Trebuie precizat cã atunci salariul mediu era în jur de 4000 lei, ceea ce
face ca sumele de mai sus sã poatã fi echivalate la nivelul sutei de lei din preajma
prãbuºirii regimului Ceauºescu.
Ultima Directivã importantã pe baza cãreia Securitatea îºi racola reþeaua de infor-
matorii dateazã din 1987. Ea demonstreazã cã dimensiunea de poliþie politicã a fostului
Departament al Securitãþii Statului a ocupat un rol esenþial în activitatea DSS.
Conþinutul Instrucþiunilor privind activitatea de creare ºi folosire a reþelei informative
a aparatului de securitate, cum e intitulatã mica broºurã prelucratã în 87 securiºtilor
ºi anexele care o urmeazã, ca ºi instrucþiuni anterioare privind organizarea evidenþelor
de securitate65 defineºte, la rândul ei, reþeaua informativã a aparatului de securitate ca
mijlocul de bazã al activitãþii informativoperative de cunoaºtere ºi prevenire, pentru
realizarea atribuþiilor specifice în domeniul apãrãrii securitãþii statului.
ªi modul de racolare a informatorilor, ca de altfel întreaga activitate a poliþiei
politice aratã cum cinismul securiºtilor distrugea nu destine, ci vieþi. Într-o sintezã din
1968 din arhivele Securitãþii se treceau în revistã metode brutale folosite de lucrãtori
de Securitate pentru recrutarea de informatori. Se arãta, între altele, cazul unor ofiþeri
de la Securitatea din Tîrgoviºte, care la începutul anilor 60 au rãpit un cetãþean
pentru recrutare, însã dupã douã zile de presiuni, acesta s-a sinucis. Pentru a ascunde
adevãrul, cu aprobarea ºefului lor, securiºtii au dus cadavrul în pãdure, unde a fost
simulatã sinuciderea prin spînzurare66
Mijloace de torturã utilizate de Securitate
Literatura memorialisticã67 dezvãluie numeroase faþete ale brutalitãþii acþiunilor

Securitãþii din primele ei douã decenii de funcþionare. Câinilor o moarte de câine,
proclama o lozincã stalinistã, ilustrând duritatea politicii de teroare îndreptatã de
autoritãþile comuniste împotriva celor care se împotriveau regimului totalitar.
Securitatea s-a conformat: nu o datã, brutalitãþile ei exersate în diverse forme de
torturã, dupã ce au fost cunoscute ºi în afara lagãrelor ºi închisorilor, i-au cutremurat
ºi înspãimântat deopotrivã pe cei ce fuseserã închiºi, ca ºi pe cei liberi. Braþul înarmat
65. Instrucþiunile au fost tipãrite în broºurã cu caracter strict secret, destinatã ofiþerilor operativi ai
Securitãþii (vezi ºi M.Oprea, Banalitatea rãului, partea a II-a, passim).
66. Document elaborat la Comitetul Central al P.C.R., Secþia pentru Controlul Muncii la MFA, MAI ºi
Justiþie ºi îndosariat în Arhiva Comitetului Executiv, la nr. 264/dos. 23/1968, ff. 36-45.
67. Cãtãlin Ropalã, Periprava. Memorial din gulagul românesc, Editura Majadahonda, Bucureºti,
1997, p. 117
106 MARIUS OPREA
al partidului, tãiº al sabiei în lupta de clasã, Securitatea a utilizat neomenia din

închisori ºi din lagãre, exersatã în anii 50, drept experienþã pentru violenþa statalã
dezvoltatã ulterior. Arestãrile în miez de noapte, imposibilitatea de a intra în contact
vreme de ani de zile cu cei care luaserã calea temniþelor ºi chiar încarcerarea unor
oameni fãrã vinã au mãrit lipsa de siguranþã a cetãþenilor.
În arsenalul de cruzimi ale regimului de dominaþie sovieto-comunistã la care
românii au fost supuºi, un rol deosebit de important l-a jucat tortura, cu repercusiuni
atât în plan social, ca factor psihologic, de provocare ºi utilizare a fricii drept instru-
ment de dominaþie, cât ºi pentru atingerea unor scopuri imediate, prin obþinerea unor
informaþii considerate utile de cãtre aparatul de Securitate. În arhivele fostului Comitet
Central al Partidului Comunist Român s-a pãstrat un document clasificat strict secret,
din 1 noiembrie 1967, care trece în revistã aºa-numitele metode necorespunzãtoare
folosite înainte de 1964 de cãtre anchetatorii Securitãþii. Acestea au fost clasificate în
document în patru categorii, dupã cum urmeazã:
1. Folosirea bãtãii, subalimentaþia prelungitã ºi tortura, în scopul obþinerii de
declaraþii acuzatoare;
2. Presiuni morale pentru constrângerea anchetaþilor sã declare ceea ce li se
impunea;
3. Falsificarea unor declaraþii date de cei anchetaþi ºi folosirea de scrisori plasto-
grafiate pentru a obþine recunoaºterea unor fapte;
4. Redactarea unor declaraþii în lipsa anchetaþilor sau consemnarea unor rãspunsuri
ireale, pe care anchetaþii erau constrânºi sã le semneze 68.
Tortura moralã a fost preponderentã atât în cursul anchetelor, cât ºi pe parcursul
detenþiei. Lena Constante, fostã deþinutã în lotul Pãtrãºcanu, membrã de partid, declara
în faþa unui oficial al Comitetului Central în 1967 urmãtoarele: am fost ameninþatã cu
arestarea pãrinþilor mei, domnul anchetator scriind ordinul în faþa mea, dînd ºi un
telefon ºi spunînd cã-mi dã timp de gîndire pînã a doua zi dimineaþa. Îngrozitã la
gîndul arestãrii acestor bãtrîni, mi-am spus cã trebuie sã duc minciuna pe drumul dictat
de anchetã69. Falsificarea declaraþiilor în anchete sau obligarea deþinuþilor sã semneze
declaraþii cu fapte ireale, dar care trebuiau sã justifice noi arestãri dublau efectele
torturii morale, prin crearea sentimentului de culpabilitate faþã de cei incriminaþi prin
aceste falsuri.
Anchetele, în ansamblul lor, erau, de fapt, niºte scenarii deja scrise, în care
anchetatorii erau siliþi sã-ºi joace rolurile: Faptele erau astfel repartizate pe fiecare
arestat, încît ele dãdeau tabloul unei acþiuni organizate, antisovietice, antipartinice ºi
antistatale. ªeful anchetei formula atît întrebãrile, cît ºi rãspunsurile pentru fiecare
arestat în parte, din birou, relata un fost anchetator al Securitãþii 70. Problema care
trebuia rezolvatã consta în obþinerea confirmãrii acestor vinovãþii prestabilite. În acest
scop, se recurgea la mijloacele de torturã fizicã, a cãror prezentare acoperã zeci de mii
68. Documentar privind unele mãsuri necorespunzãtoare folosite în anchetarea cazului Lucreþiu
Pãtrãºcanu, în Arh. Com. Ex., nr. 264, vol. XX, ff. 343-363.
69. Ibidem, f. 352.
70. Ibidem, f. 356.
de pagini de mãrturii ºi depãºeºte subiectul lucrãrii de faþã. Vom consemna, citând

acelaºi document, doar câteva dintre acele mijloace de torturã a cãror utilizare a fost
recunoscutã în 1967-1968 chiar de foºti ofiþeri de securitate. Trebuie precizat cã
utilizarea unor asemenea mijloace în anchetã se fãcea cu aprobarea ºi uneori sub
supravegherea anchetatorului ºef, sau a altor cadre din conducerea Securitãþii. Tortura
nu constituia un simplu exces de zel, ci o atribuþie de serviciu pe care ofiþerii ºi
subofiþerii Securitãþii ºi-o asumau odatã cu îmbrãcarea uniformei. În 1967, un maior al
poliþiei secrete relata o astfel de scenã, la care, fireºte, nu uita sã precizeze cã nu a
participat direct: Deþinutul a fost scos la anchetã ºi i s-a cerut sã se dezbrace pînã la
piele, dupã care, sub ameninþarea cã va fi împuºcat dacã nu recunoaºte activitatea sa
criminalã, a fost dus în beciul bucãtãriei închisorii. Aici a fost bãtut pînã la sînge, dupã
indicaþiile ºefului anchetei. L-am vãzut pe deþinut, cînd dupã circa douã ore de torturã
era adus abia þinîndu-se pe picioare. Era cu carnea ruptã ºi plinã de sînge ºi zbiera cît
îl þinea gura. Anchetatorul ºef susþinea cã anchetarea ºi bãtaia în pielea goalã au efecte
psihologice deosebite asupra anchetatului71.
O altã metodã utilizatã, dupã declaraþia aceluiaºi securist, consta în smulgerea
pãrului din cap, prin înfãºurarea câte unei ºuviþe pe deget: am vãzut cînd un ofiþer a
smuls, începînd de la ureche, o treime din pãrul alb [al deþinutului], într-o singurã
anchetã, relata acesta72.
Cea mai des folositã printre metodele de constrângere, conform depoziþiilor foºtilor
ofiþeri de securitate, a fost bãtaia la tãlpi ºi palme. Arestatul era legat de mâini ºi de
picioare, iar pe sub legãturi era trecut un drug de fier. Atârnat de acesta, cel anchetat
era bãtut cu o curea, pânã la leºin procedura era numitã, cu cinism de cãtre anche-
tatori, rotisor. Inventivitatea torþionarilor nu avea uneori limite, iar cel torturat nu
rezista mijloacelor folosite. Aurel Florian73, fost militant social-democrat, coleg de
celulã cu Ion Þintaru, care a murit în 1950 în urma tratamentelor aplicate la
Securitatea din Mureº, a relatat astfel chinurile cãrora acesta nu le-a putut supravieþui:
Cînd lau adus prima oarã în arest, eu tocmai suportasem o anchetã în care miau fost
smulse unghiile de la mîna stîngã ºi am fost bãtut la testicole. Mia spus ce e cu el, cã
e sigur cã sa fãcut o confuzie ºi cã va fi repede eliberat. La scurtã vreme lau dus la
anchetã. Cînd l-au adus, ºiroia de sînge ºi avea un ochi aproape închis, era leºinat. Au
turnat apã pe el ºi iau fãcut vînt în celulã. Am cãutat sãl îngrijesc pe cît am putut.
Mia povestit cã el a susþinut cã a fost confundat cu altcineva ºi a fost arestat din
greºealã, iar anchetatorii lau snopit din bãtaie. Dupã o vreme, lau luat din nou. Se
încãpãþîna sã tacã, nu puteau scoate, în afarã de þipete de durere, nimic de la el. Asta
ia înverºunat întratîta pe ofiþeri, încît bietul om a devenit curînd calul lor de bãtaie.
Ce nu iau fãcut! Iau smuls unghiile, lau bãtut la testicole, lau ars cu þigara.
Odatã lau adus ºiroind de sînge pe picioare, de se fãceau bãltoace: iau gãurit pulpele
cu cuþitul ºi iau bãgat sare în rãnile deschise. Zilnic îl luau, îi prindeau mîinile cu
71. Ibidem, f. 349.

72. Ibidem, f. 350.
73. Interviu realizat în aprilie 1992 la Tîrgu Mureº, unde dl. Florian conducea la acea datã filiala
localã a Partidului Social-Democrat.
108 MARIUS OPREA
cãtuºe ºi îl legau de picioare, apoi îi treceau printre mîini ºi picioare o rangã, pe care

o aºezau între douã birouri. Aºa, spînzurat, îl bãteau pînã leºina. Era clar cã nu va
rezista mult. Trecuse puþin peste o sãptãmînã de la arestare ºi corpul lui era tot o ranã.
Întro noapte, lau luat din nou ºi a fost pentru ultima oarã. Am aflat cã, beþi fiind,
securiºtii iau deschis un testicol cu cuþitul ºi iau bãgat sare înãuntru, ºiapoi lau
bãtut pînã lau ucis. Eu nu l-am mai vãzut. Despre cum a murit ºi toate chinurile
îndurate atunci mia povestit un gardian, care ºi el era speriat de cît de departe au ajuns
brutele de securiºti.
Informaþiile despre brutalitatea arestãrilor ºi a mijloacelor de anchetã depãºiserã nu
numai zidurile închisorilor, ci ºi graniþele þãrii. Presa românã din exil scria: Arestãrile
se fac de obicei noaptea. Sub pretextul cã s-ar fi primit o reclamaþie, mai mulþi poliþiºti,
îmbrãcaþi în civil, percheziþioneazã amãnunþit locuinþa denunþatului ca sã gãseascã
arme. Negãsind nimic compromiþãtor, îºi cer scuze în mod perfid spunând cã e vorba
probabil de un denunþ calomnios, dar nu fãrã a invita pe cetãþean la poliþie pentru o
scurtã declaraþie. Luarea declaraþiei dureazã câteodatã luni ºi ani, fãrã ca familia sã
mai poatã afla de urma celui dispãrut, care zace undeva prin beciurile Securitãþii sau
între zidurile unei închisori. Imputãrile cele mai curente sunt acelea de a fi ascultat
posturile de radio imperialiste sau de a fi citit cãrþi apãrute în lumea capitalistã. În
prima fazã a anchetei, arestatul este tratat cu bineþuri. I se promite iertarea dacã va
face o declaraþie completã ºi cinstitã. În faza a doua, oricît ar fi fost declaraþia de
sincerã, el este bãtut, torturat, pentru a nu fi divulgat tot. E lovit cu o rangã de fier pe
talpa picioarelor, supus la manej sub supravegherea unor cîini dresaþi sau aºezaþi pe
plãci fierbinþi de oþel pentru a-l convinge sã facã mãrturisiri complete. Prin mãrturisiri
complete, zbirii înþeleg denunþarea ºi implicarea a cît mai multe persoane cu care
pîrîtul a avut de a face74.
Mijloacele deosebit de brutale nu au fost abandonate decât pentru scurte perioade
de timp în istoria primelor douã decenii ale Securitãþii. Atunci când protestele inter-
naþionale puteau pune România în situaþii delicate în plan internaþional, în special
dupã admiterea RPR în Organizaþia Naþiunilor Unite, se ordonau vremelnice îmbu-
nãtãþiri ale tratamentelor deþinuþilor din lagãre ºi închisori, ca ºi evitarea deceselor în
anchetã. Efectul acestor mãsuri nu era de duratã, iar aparatul Securitãþii, destinat prin
selecþie ºi formaþie represiunii brutale, se întorcea, dupã o scurtã vreme, la vechile
obiceiuri.
74. Ziarul ,,România, an V, nr. 55, ianuarie-februarie 1951, editat de Comitetul Naþional Român,
New York.
Raluca GROSESCU
Fizionomia Nomenclaturii
Deseori, în discursul public referitor la comunism sunt vehiculate diverse concepte-

umbrelã precum nomenclaturiºti, clasã conducãtoare, cadre sau securiºti, în
imaginarul colectiv acestea fiind categorii omogene ºi relativ simplu de caracterizat.
Sarcina analistului este însã tocmai aceea de a pune sub semnul întrebãrii aceste locuri
comune ºi de a vedea diferenþe ºi sciziuni acolo unde simþul comun vede unitate ºi
coeziune. Un astfel de concept este cel de nomenclaturã, folosit în diverse contexte cu
o puternicã încãrcãturã normativã, ajungând sã fie un termen peiorativ. Iatã însã cã
astãzi denumirea de nomenclaturã nu mai este una anodinã, fãrã consecinþe mai grave
decât o simplã insultã; proiectul legii lustraþiei prevede îndepãrtarea din funcþiile
publice a membrilor nomenclaturii comuniste. Prin urmare, definirea clarã a con-
ceptului devine nu numai o datorie deontologicã a cercetãtorului în ºtiinþe politice sau
a istoricului, ci ºi o problemã concretã cu consecinþe grave ºi imediate în societatea
româneascã. Simþul comun nu mai este de ajuns; trebuie studiatã cu seriozitate natura
sistemelor comuniste din Europa de Est, natura dominaþiei exercitate de acestea asupra
societãþii, natura relaþiilor de putere care au caracterizat acest sistem, precum ºi
trãsãturile specifice cazului românesc.
Nomenclatura nu este o categorie omogenã ºi nici uºor de definit. Ne vom apleca
aºadar asupra diverselor abordãri teoretice, care capãtã astãzi o relevanþã practicã,
asupra arhivelor, care ne aratã cât de complexe sunt conceptele în aparenþã simple ºi
în ce mãsurã curentele din interiorul grupului numit nomenclaturã ºi luptele intestine
de putere au influenþat componenþa acestui grup. În ultimã instanþã, de aceste discuþii
în aparenþã abstracte sau complicate depinde înþelegerea celui de-al doilea totalitarism
al secolului trecut ºi a elitelor care au perpetuat lunga lui dominaþie: în ce mãsurã
aceastã nomenclaturã a fost responsabilã de ceea ce s-a întâmplat în România, care era
diferenþa realã de putere dintre membrii Biroului Politic ºi deputaþii din Marea Adunare
Naþionalã, în ce mãsurã membrii nomenclaturii au avut putere de decizie sau au fost
doar niºte birocraþi, însãrcinaþi sã punã în aplicare decizii venite din alte sfere asupra
cãrora nu aveau nici o influenþã. Studiind aceste lucruri, ni se schimbã poate
perspectiva asupra felului în care a acþionat partidul, felului în care era condus, ºi în
110 RALUCA GROSESCU
ultimã instanþã asupra responsabilitãþii morale a poporului român însuºi pentru ceea ce
s-a întâmplat în 45 de ani de comunism românesc.
Studiul de faþã constituie o analizã a conceptului de nomenclaturã ºi a relaþiilor de
putere care au structurat elita conducãtoare a regimurilor comuniste europene. Dorim
sã arãtãm cã funcþionarea dictaturii de tip sovietic nu a fost rezultatul terorii pure, ci cã
s-a bazat deopotrivã pe un sistem complex de recrutare ºi promovare a elitelor, care,
având drept criteriu principal conformismul politic, a asigurat controlul permanent al
partidului unic asupra ansamblului de procese decizionale din societãþile comuniste.
În schimbul obedienþei faþã de ideologia ºi practica politicã oficialã, elitele care au
format nomenclatura statelor est-europene au beneficiat de o serie de privilegii, care
le-au determinat dependenþa faþã de sistemul comunist. Penetrând ansamblul societãþii
de tip sovietic ºi asigurând fidelizarea diverselor categorii de elite conducãtoare,
sistemul de nomenclaturã a avut un rol decisiv în perpetuarea controlului partidului
asupra tuturor domeniilor de activitate socialã. În acelaºi timp, dorim sã arãtãm cã
nomenclatura nu a constituit un grup social monolitic, ci cã a prezentat diverse structuri
ierarhice, profesionale ºi ideologice, cu puteri decizionale, responsabilitãþi ºi viziuni
diferite, care au creat facþiuni, uneori antagonice, în cadrul puterii comuniste. În ciuda
acestei varietãþi de grupuri ºi subgrupuri care au alcãtuit nomenclatura, trebuie sub-
liniatã totuºi coeziunea ºi unificarea lor în jurul unui model socio-politic bazat pe
dominaþia partidului unic ºi pe monopolul exercitat asupra resurselor economice ale
societãþii.
Studiul este structurat în patru pãrþi. Prima începe prin a enunþa consideraþii
generale referitoare la rolul ºi funcþionarea sistemului de nomenclaturã în regimurile
de tip sovietic. Vom arãta, pe de o parte, importanþa pe care liderii partidelor comuniste
au acordat-o recrutãrii ºi promovãrii cadrelor de conducere din diverse domenii de
activitate, la diverse niveluri ierarhice, ºi, pe de altã parte, seducþia pe care acest sistem
a exercitat-o asupra unor categorii de populaþie din societãþile comuniste. A doua parte
constituie o scurtã incursiune în istoria nomenclaturii din România, arãtând evoluþia
compoziþiei ei la diverse momente istorice. Bazându-se pe documente din Arhivele
Naþionale Istorice Centrale, Fondul Comitetului Central - Cancelarie, aceastã analizã
acoperã numai anii 1950-1970, întrucât accesul la documentele elaborate în perioada
urmãtoare nu este încã permis cercetãtorilor. Deºi absenþa documentelor privind ultima
perioadã a regimului Ceauºescu împiedicã o dezbatere asupra evoluþiei nomenclaturii
pânã în 1989, considerãm cã, spre deosebire de alte þãri est-europene care au cunoscut
o anumitã descentralizare în anii 1980 ºi o reducere importantã a poziþiilor de nomen-
claturã controlate de partid, România a pãstrat un sistem foarte centralizat, apropiat
modelului stalinist, valabil în anii 1950-1960. Pentru a arãta cã nomenclatura nu a
constituit un bloc monolitic de putere, ci cã în cadrul ei s-au putut distinge mai multe
subcategorii, partea a treia propune o clasificare a grupurilor de nomenclaturã, pe de
o parte pe o axã orizontalã, în funcþie de domenii de activitate ºi, pe de altã parte, pe
o axã verticalã, în funcþie de eºaloanele de putere decizionalã. În final, cea de-a patra
parte analizeazã statutul de grup social dominant pe care nomenclatura l-a avut în
societãþile comuniste, prin monopolul exercitat asupra proceselor decizionale politice
ºi asupra utilizãrii resurselor economice.
FIZIONOMIA NOMENCLATURII 111
1. Consideraþii generale asupra rolului ºi funcþionãrii sistemului de

nomenclaturã
Nimeni nu pune la îndoialã astãzi natura represivã ºi violentã a regimurilor

comuniste din Europa de Est. Execuþiile sumare, deportãrile, lagãrele de concentrare,
încãlcarea sistematicã a drepturilor omului au constituit realitãþi incontestabile ale
dictaturilor comuniste. Obstinaþia de a construi în mod artificial societatea fãrã clase
ºi de a modela structurile sociale dupã chipul ºi asemãnarea partidului au condus la
implementarea unor dispozitive de control prin intermediul cãrora partidul-stat putea
sã îºi impunã influenþa asupra instituþiilor societãþii, în toate domeniile de activitate:
politic, economic, social, cultural1.
Totuºi, lunga dominaþie comunistã nu ar fi putut cunoaºte aceastã longevitate în
absenþa unei baze sociale pe care ºi-a creat-o treptat ºi în absenþa cooptãrii în rândurile
puterii a unor categorii de populaþie care au aderat la doctrina ºi practica politicã
oficialã, în schimbul unor avantaje materiale ºi sociale. Funcþionarea efectivã a dicta-
turii nu a fost aºadar simplul rezultat al terorii pure. Dincolo de o anumitã susþinere
popularã care a însoþit instaurarea ºi perpetuarea regimurilor comuniste 2, trebuie
adãugat la succesul acestei lungi dominaþii crearea unui aparat centralizat, datoritã
cãruia, într-un stat fãrã opoziþie, deþinãtorii puterii reuºeau sã controleze punerea în
practicã, la toate nivelurile, a planurilor adoptate ºi a deciziilor luate la vârful ierarhiei
politice3. Astfel, în toate domeniile societãþii, o serie de liste de posturi de respon-
sabilitate, stabilite ºi actualizate sistematic de organe speciale ale partidului, defineau
osatura necesarã funcþionãrii regimului. Urmând mai mult sau mai puþin o schemã
generalã, aceste liste difereau prin conþinut ºi utilizare, în funcþie de nivelul, mãrimea
ºi caracteristicile aparatului la care se raportau 4. Acest lucru era valabil pentru partid,
pentru instituþiile statului, pentru organizaþiile de masã, pentru managementul eco-
nomic ºi pentru instituþiile culturale. Listele difereau, de asemenea, în funcþie de
dimensiunea naþionalã, regionalã sau localã. Fiecare organ, la fiecare eºalon de putere,
supraveghea o categorie de posturi. Conþinutul acestor liste dezvãluia structura siste-
mului de conducere comunist, precum ºi previziunile unei potenþiale schimbãri în
aceastã structurã, fapt pentru care erau clasificate drept secrete.
Pentru toate aceste funcþii considerate indispensabile în funcþionarea regimului a
fost stabilit un sistem bine codificat de selecþie, numire, promovare ºi revocare a
personalului. Având conformismul politic drept criteriu fundamental, recrutarea
cadrelor care ocupau aceste poziþii a devenit treptat principalul instrument de control
al structurilor politice ºi sociale din statul comunist, permiþând partidului sã îºi exercite
dominaþia asupra societãþii în ansamblul ei. Fie cã era vorba de aparatul de partid, de
1. Ghiþã Ionescu, Lavenir politique de lEurope Orientale, Paris, S.D.E.I.S., 1967, p. 28.
2. Vezi în acest sens, George Mink, La société postcommuniste: Théories et données sociologiques,
în Dominique Colas (ed.), LEurope Poscommuniste, Paris: Presse Universitaire de France, 2002.
3. Ghiþã Ionescu, op. cit., p. 20.
4. Ibidem, p. 88.
112 RALUCA GROSESCU
cel de stat, de armatã, de organizaþii de masã, de structuri economice sau culturale,

decizia în materie de resurse umane revenea în primul rând organismelor conducãtoare
ale partidului. Partidul, prin intermediul Secþiei de Cadre a Comitetului Central,
gestiona aceste posturi la nivel naþional, modifica sistematic funcþiile înscrise în aceste
liste ºi verifica traiectoriile politice ºi socio-profesionale ale ocupanþilor. Acelaºi
fenomen se reproducea la nivel local ºi regional.
Ansamblul listelor nominale ºi confidenþiale care conþineau posturile de
responsabilitate din societatea comunistã, aºa cum erau ele stabilite în mod
ierarhic de cãtre Partid, constituiau Nomenclatura.
Importanþa acestui sistem ca instrument de control asupra întregii societãþi a fost
subliniatã de liderii comuniºti din toate þãrile est-europene. Astfel, o declaraþie a lui
Stalin, reluatã de conducãtorii comuniºti din România statua: Pentru a aplica în viaþã
direcþia politicã justã, este nevoie de cadre, e nevoie ca oamenii sã înþeleagã direcþia
politicã a Partidului, sã o adopte ca pe propria lor direcþie, sã fie gata sã o aplice, sã ºtie
sã o punã în practicã, sã fie capabili sã rãspundã pentru ea, sã o apere, sã lupte pentru
ea. Altfel, direcþia politicã justã riscã sã rãmânã doar pe hârtie5. Un document elaborat
de Secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist Cehoslovac stipula în
1970: Listele de cadre, nomenclatura Partidului constituie un instrument important
pentru a asigura rolul conducãtor al Partidului (...). Nomenclaturile sunt elaborate de
cãtre organele conducãtoare ale Partidului, începând cu Comitetul Central ºi terminând
cu organele conducãtoare ale Partidului la nivelul întreprinderilor6. O rezoluþie a
Prezidiului Comitetului Central al aceluiaºi partid afirma în 1970: Nomenclatura
trebuie respectatã de muncitorii din toate domeniile vieþii sociale. Conducãtorii
[diverselor unitãþi, n.n.] sunt obligaþi sã avertizeze din timp organismele competente
ale partidului asupra schimbãrilor prevãzute în ocuparea posturilor incluse în nomen-
claturã ºi sã aducã, cu spirit de iniþiativã, propriile lor sugestii. Nimeni nu poate fi
numit într-un post inclus în Nomenclaturã, nici revocat din funcþie, fãrã o aprobare
prealabilã datã de organismul competent de Partid 7. În aceeaºi logicã, Vasile Luca,
secretar al Partidului Muncitoresc Român, afirma în 1950, în timpul unei ºedinþe a
Biroului Politic: Este o absurditate cã o persoanã sã fie Preºedintele Republicii sau
preºedintele Consiliului de Miniºtri, sau ministru, sau chiar deputat fãrã sã ºtie Partidul,
peste capul C.C.. Aceasta se face pe cale normalã. C.C., Biroul Politic, Secretariatul
face acest lucru, nu altcineva (...). Controlul Partidului trebuie asigurat peste tot ºi
acest lucru este normal, nici nu poate sã fie altfel. (...) Partidul conduce Statul în
dictatura proletariatului, atunci organele de stat superioare nu pot fi numite altfel decât
prin C.C., indiferent dacã e propus, numit sau ales. Este sarcina C.C. ºi nimeni nu
poate sã-ºi însuºeascã aceastã sarcinã8.
5. Direcþia Arhivelor Naþionale Istorice Române (A.N.I.C.), Fond Comitetul Central - Cancelarie,
Dosar nr. 7/1950, f. 21, Probleme actuale ale vieþii organizatorice a partidului nostru, în Stenograma
ªedinþei Plenare a C.C. al P.M.R. din 23-24 ianuarie 1950.
6. Thomas Lowit, Y a-t-il des Etats en Europe de lEst ? în Revue Française de Sociologie, nr. XX /
1979, p. 442.
7. Ibidem, p. 442.
Ocuparea posturilor care figurau în aceste liste nu comporta însã numai

responsabilitãþi, ci ºi privilegii care confereau persoanelor în funcþie un statut pre-
ferenþial în raport cu majoritatea populaþiei. Membrii nomenclaturii aveau salarii mari,
beneficiau de locuinþe cu regim special, aveau acces la magazine bine aprovizionate,
la spitale ºi clinici medicale speciale, îºi petreceau vacanþe plãtite de partid în centre
hoteliere amenajate special pentru ei9. Cristian Rakovski, lider comunist de origine
bulgarã, apropiat al lui Lenin ºi Troþki, sublinia diferenþa dintre elitele nomenclaturii
ºi simplii membri de partid: Poziþia socialã a unui comunist care are la dispoziþie o
maºinã, un apartament bun, vacanþe regulate ºi care primeºte un salariu maxim auto-
rizat de Partid, diferã de situaþia unui comunist care lucreazã în minele de cãrbune ºi
primeºte un salariu de 50, 60 de ruble pe lunã 10. Apartenenþa la aceastã ierarhie
superioarã sau riscul excluderii din ea reprezentau chestiuni esenþiale pentru cadrele
partidului, întrucât ele determinau traiectoriile sociale (poziþie socialã, privilegii
materiale, promovare profesionalã etc.). Acest contrast face diferenþa între teroarea
purã exercitatã împotriva duºmanilor regimului ºi aceastã teroare mai subtilã suportatã
de cei care trãiesc în interiorul Aparatului 11. Condiþionaþi în ascensiunea lor socialã
de ocuparea acestor posturi de responsabilitate, elitele regimului comunist de tip
sovietic rãspundeau obedienþei politice cerute de Partid, în schimbul unor beneficii de
ordin material sau social.
Seducþia pe care sistemul de nomenclaturã a exercitat-o în rândul membrilor sãi se
explicã ºi prin oportunitatea de promovare socialã pe care recrutarea cadrelor politice
ºi administrative a oferit-o unor persoane care proveneau din medii sociale defavorizate
ºi care nu deþineau competenþe profesionale necesare pentru a urca la vârful ierarhiei
decizionale. La începutul instaurãrii regimurilor comuniste, originea muncitoreascã
sau þãrãneascã, coroboratã cu militantismul pentru cauzele partidului, a constituit
principalul criteriu de recrutare a membrilor nomenclaturii. De exemplu, în 1970, 80%
din nomenclatura polonezã ºi 60% din cea maghiarã era formatã din muncitori
calificaþi, þãrani sau angajaþi fãrã studii superioare12. În România, în 1966, numai
10,48% dintre toate cadrele partidului deþineau o diplomã de studii superioare 13, în
timp ce în 1967, 29% din cadrele politice ale aparatului P.C.R. nu urmaserã decât
ºcoala primarã14. Izvorâtã din originea socialã, vocaþia de a conduce era completatã
8. A.N.I.C., Fond Comitetul Central - Cancelarie, Dosar nr. 16/1950, f. 8.

9. Nicoleta Ionescu Gurã, Stalinizarea României. Republica Popularã Românã: 1948-1950.
Transformãri instituþionale, Bucureºti, All, 2005, p. 243.
10. Cristian Rakovski, Les dangers professionnels du pouvoir (1928), în Leon Troþki, Eugen
Preobrajensky, Cristian Rakovski, De la bureaucratie, Paris, François Maspero, 1971, p. 119.
11. Ghiþã Ionescu, op. cit., p. 91.
12. George Mink, Jean Charles Szurek, La Grande Conversion. Le destin des communistes en Europe
de lEst, Paris, Seuil, 1999, p. 144.
13. A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, Dosar nr. 42/1966, f. 71, Referat cu privire la schimbãrile
survenite în situaþia cadrelor din nomenclatura organelor de partid în anul 1965, Anexã la Protocolul
nr. 9 al ªedinþei Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din 5.04.1966.
14. Ibidem, Dosar nr. 62/1967, f. 5: Stenograma ºedinþei de instrucþie cu aparatul C.C. al P.C.R. din 5
mai 1967.
114 RALUCA GROSESCU
în general de o competenþã tehnicã, dobânditã în ºcolile de partid sau în facultãþile

muncitoreºti de completare a studiilor15. Promovarea socialã pe criteriu de clasã ºi de
conformism politic s-a bucurat de popularitate în rândul a numeroºi indivizi care au
vãzut în instaurarea sistemului comunist o oportunitate pentru ascensiunea lor socialã.
Mai târziu, în perioada de consolidare a regimurilor de tip sovietic, modelul
conducãtorului revoluþionar, angajat în lupta de clasã prin originea sa socialã, a fost
înlocuit treptat cu specialistul, deþinãtor al unei competenþe manageriale ºi al unei
diplome de învãþãmânt superior de stat16. Începând cu anii 1970, nomenclatura s-a
recrutat cu precãdere din mediile intelectuale ºi din rândul tehnocraþilor. În Rusia, de
exemplu, în 1960, 31 din 44 de prim-secretari regionali deþineau o diplomã de învã-
þãmânt superior, în timp ce în 1980, toþi prim-secretarii regionali terminaserã o facultate
de stat. În Ungaria, din cei 15.000 de funcþionari ai partidului înregistraþi de statisticile
oficiale în anii 1980, 85% aveau diplomã de învãþãmânt superior 17. În ceea ce priveºte
România, în anii 1965-1970, marcaþi de destindere politicã ºi de transformarea P.C.R.
în partid de mase, intelectualii au început sã ocupe sistematic poziþii de conducere în
instituþiile statului. În 1967, 50,12% din cadrele aparatului C.C. al P.C.R. absolviserã
o instituþie de învãþãmânt superior de stat, în timp ce 79,87% dintre cadrele de
conducere care activau în administraþia de stat aveau o diplomã de studii superioare 18.
Acest criteriu de competenþã care a predominat, începând cu anii 1970, în recrutarea
nomenclaturii a condus, pe de o parte, la profesionalizarea elitei comuniste ºi, pe de
altã parte, la apariþia în cadrul acestei elite a unor categorii de persoane care fãrã a fi
neapãrat animate de apãrarea ideologiei comuniste, îºi vedeau carierele condiþionate
de conformism politic ºi complicitate cu practicile regimului.
2. Nomenclatura în România
De origine sovieticã, sistemul de nomenclaturã a fost importat, dupã cel de-al

doilea rãzboi mondial, în toate þãrile care se aflau sub influenþa politicã ºi militarã a
Moscovei. Dupã preluarea totalã a puterii în 1947, ca toate celelalte partide comuniste
est-europene, Partidul Comunist Român a început construirea unei noi ordini sociale,
bazate în principal pe importarea modelului stalinist. Acest proiect a implicat, pe de o
parte, reorganizarea partidului dupã arhetipul sovietic ºi, pe altã parte, lãrgirea corpului
sãu de cadre, þinând seama de saltul realizat între statutul de partid marginal ºi
clandestin deþinut pânã în 1944 ºi statutul de partid unic de care se bucura dupã 1947.
15. Mariana Ioan, Les caractéristiques sociales et scolaires du public duneiînstitution de formation
de cadres dirigeants en Roumanie: 1970-1980, Dizertaþie de D.E.A. - Haute Ecole en Sciences
Sociqles, Paris, 2000, p. 44.
16. Ibidem, p. 44.
17. George Mink, Jean Charles Szurek, op. cit.,p. 144.
18. A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, Dosar Nr. 42/1966, f. 71, 67, Referat cu privire la
schimbãrile survenite în situaþia cadrelor din nomenclatura organelor de partid în anul 1965, Anenxã
la Protocolul nr. 9 al ªedinþei Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din 5.04.1966.
Sistemul de nomenclaturã din România a fost instituit oficial în 1950, prin crearea
Nomenclaturii Comitetului Central al P.M.R., organism care cuprindea o serie de
funcþii politice, economice ºi sociale, care se gãseau sub controlul direct al Biroului
Politic ºi al Secretariatului19. Nomenclatura era definitã de organele conducãtoare ale
P.M.R. ca tabelul de funcþii ale aparatului de partid, de masã, al organizaþiilor
economice, al organelor de stat, pentru încadrarea cãrora este necesar acordul
Comitetului Central, Comitetului regional, Comitetului raional, Comitetului de bazã.
Nomenclaturile respective poartã numele de Nomenclatura Comitetului Central,
Nomenclatura Comitetului regional, Nomenclatura Comitetului raional, Nomenclatura
Comitetului de bazã20.
În mai 1950, numãrul funcþiilor propuse pentru a forma nomenclatura se ridica la
17.32921. Ele vizau atât nomenclatura centralã, cât ºi nomenclaturile regionale ºi locale
ºi erau controlate de diverse comisii ºi secþii ale C.C., dupã cum urmeazã: Comisia
Controlului de Partid: 208 funcþii; Comisia de Revizie a C.C.: 66; Secþia Organelor
Conducãtoare de Partid, Sindicale ºi de U.T.M.: 7.587; Secþia Agitaþie ºi Propagandã:
833; Secþia Industrie Grea: 452; Secþia Planificare, Finanþe, Comerþ: 602; Secþia
Industrie Uºoarã: 173; Secþia Agrarã: 1.885; Secþia Administraþie Politicã: 5.879;
Secþia Administraþiei de Partid: 13; Sectorul Verificãrii Cadrelor: 160; Cancelaria
C.C.: 171. Dintre acestea, numai 651 de poziþii vizau munca politicã în cadrul secþiilor
Comitetului Central22. În cazul aparatelor regionale, numãrul membrilor varia între 69
ºi 89 pentru fiecare comitet regional, dar un document din 1950 arãta cã astãzi
partidul plãteºte pentru organizaþiile sale regionale ºi locale 11.040 de salariaþi
politici 23. Restul funcþiilor din nomenclaturã erau ocupate la acea vreme de persoane
care activau în administraþia de stat ºi în organizaþiile de masã.
Tot în 1950, alte propuneri pentru îmbunãtãþirea nomenclaturii româneºti fãceau
referire chiar la 20.000 de poziþii24. Considerate, însã, mult prea numeroase ºi greu de
gestionat de cãtre organele centrale ale partidului, aceste poziþii au fost împãrþite în
1952 sub mai multe jurisdicþii, pentru a fi controlate de diverse organisme ale
partidului, în funcþie de importanþa lor naþionalã, regionalã sau raionalã, numai 7.291
19. A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, Dosar nr. 36/1950, f. 57: Decizie referitoare la numirea
în funcþie în nomenclatura C.C. al P.M.R., Anexã la Stenograma ªedinþei Biroului Organizatoric
al P.M.R. din 12 mai 1950.
20. Ibidem, Dosar 7/1950, f. 39, Sarcinile partidului în domeniul muncii organizatorice în Stenograma
ªedinþei Plenare a C.C. al P.M.R. din 23-24 ianuarie 1950.
21. Ibidem, Dosar nr. 36/1950, f. 61, Observaþii referitoare la tabelele nomenclaturilor secþiilor C.C.
al P.M.R. în Stenograma ªedinþei Biroului Organizatoric al P.M.R. din 12 mai 1950.
22. Nicoleta Ionescu Gurã, Reorganizarea P.M.R.-ului dupã modelul P.C. al U.R.S.S. ºi crearea
nomenclaturii C.C. al P.M.R. în Republica Popularã Românã (1949-1954), în Gheroghe Oniºoru
(coord.), Totalitarism ºi Rezistenþã, Teroare ºi Represiune în România Comunistã, C.N.S.A.S,
23. A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, Dosar nr. 55/ 1950, f. 8, Proces verbal al ªedinþei
Biroului Organizatoric al C.C. al P. M.R din 1 septembrie 1950.
24. Ibidem, Dosar nr. 36/1950, f. 31, Decizie referitoare la numirea în funcþie în nomenclatura C.C. al
P.M.R., Anexã la Stenograma ªedinþei Biroului Organizatoric al P.M.R. din 12 mai 1950.
116 RALUCA GROSESCU
de funcþii rãmânând în componenþa nomenclaturii Comitetului Central25. Cifra va fi

redusã încã o datã în 1954 la 5.243 de poziþii26.
Pentru toate aceste poziþii, Sectorul Verificãrii Cadrelor avea sarcina sã verifice
trecutul politic ºi profesional al oricãrei persoane desemnate ca membru al nomen-
claturii. Acest organism se ocupa exclusiv de verificarea trecutului cadrelor din
Nomenclatura C.C., în atribuþiile sale neintrând nici o sarcinã de selecþie, propunere
sau repartizare 27. Sectorul se gãsea sub coordonarea Secretariatului C.C., era condus
de un ºef de sector asistat de doi adjuncþi ºi avea subdiviziunile urmãtoare28: a)
Verificarea aparatului C.C. al P.M.R.; b) Verificarea organelor de partid; c) Verificarea
organizaþiilor de masã ºi a Consiliilor populare; d) Verificarea aparatului de Stat; e)
Verificarea ªcolii centrale de partid; f) Evidenþa cadrelor ºi informare; g) Grupul de
instructori. În 1950, 41 de persoane lucrau în cadrul acestui sector: 33 erau însãrcinate
cu munca politicã ºi 8 cu munca tehnicã.
În 1954, din totalul de 5.243 de funcþii cuprinse în nomenclatura C.C. al P.M.R.,
286 sunt funcþii aprobate de Biroul politic al C.C. ºi 4957 sunt funcþii aprobate de
Secretariatul C.C. al P.M.R.29. Prima categorie de posturi viza responsabili precum:
membrii Prezidiului Marii Adunãri Naþionale (18), - preºedinþi ºi vice-preºedinþi
incluºi; membri ai Guvernului (miniºtri ºi miniºtri adjuncþi - 47); conducerea
Comitetului de Stat al Planificãrii ºi a Comisiei Controlului de Stat; Preºedintele
Tribunalului Suprem, preºedintele Bãncii Naþionale, ºefii misiunilor diplomatice (26),
Directorul Agenþiei naþionale de presã, Agerpres; directorul general al Sovromurilor;
directorul C.E.C.; comandanþii regiunilor militare (2); preºedintele Camerei naþionale
de comerþ; ºeful Marelui Stat Major; Comandamentul marinei militare;
Comandamentul forþelor militare aeriene; Comandamentul de apãrare anti-aerianã;
ºeful Primei direcþii a ministerului Apãrãrii; ºefii diverselor secþii ale Comitetului
central (11); primii secretari regionali ai partidului (18); primul secretar al U.T.M.;
membrii prezidiumului Academiei naþionale, conducerea ziarului ºi revistei partidului
- Scânteia ºi Lupta de Clasa (6), etc.
A doua categorie viza un ansamblul mai larg de funcþii aprobate de Secretariat,
dupã o propunere prealabilã a diverselor secþii sau organe ale partidului: Comisia
Controlului de Partid: (51 funcþii); Secþia Organelor Conducãtoare (1054); Secþia
Propagandã ºi Agitaþie (710); Secþia Industrie Grea ºi Transporturi (389); Secþia Agrarã
(1003); Secþia Afaceri Externe (187); Secþia Afaceri Interne ale Partidului (183); Secþia
Administrativã (1040); Secþia Muncii de Partid în rândul Femeilor (23); Sectorul
25. Ibidem, Dosar nr. 16/1952, f. 9, Decizie a Biroului Organizatoric al C.C. al P.M.R. din 12 martie
1952 referitoare la compoziþia nomenclaturii C.C. al P.M.R.
26. Ibidem, Dosar nr. 78/1954, ff. 29-30, Informare cu privire la compoziþia Nomenclaturii C.C. al
P.M.R., Anexã la Stenograma ªedinþei Secretariatului C.C. al P. M.R din 17 iunie 1954.
27. Ibidem, Dosar nr. 7/1950, f. 39, Sarcinile partidului în domeniul muncii organizatorice, în
Stenograma ªedinþei Plenare a C.C. al P.M.R. din 23 24 ianuarie 1950.
28. Ibidem, Dosar nr. 36/1950, f. 87, Rezumat cu privire la schemele de organizare ale secþiilor C.C. al
P.M.R., Anexã la Stenograma ªedinþei Biroului Organizatoric al C.C. al P.M.R. din 12 mai 1950.
29. Ibidem, Dosar nr. 78/1954, f. 29, Informare cu privire la compoziþia Nomenclaturii C.C. al P.M.R.,
Anexã la Stenograma ªedinþei Secretariatului C.C. al P. M.R din 17 iunie 1954.
Verificãrii Cadrelor (19); Secþia Bunuri de consum (298) 30. Aceste funcþii includeau ºi
angajaþii politici din Aparatul C.C. (adjuncþi de ºefi de secþie, instructori), precum ºi
persoane care ocupau poziþii de conducere în toate domeniile de activitate ale vieþii
sociale.
Poziþiile controlate de Biroul Politic erau considerate ca fiind cele mai importante
în funcþionarea statului comunist, ocupanþii lor fiind propuºi în funcþie de cãtre membri
celor mai înalte foruri decizionale ale Partidului (Secretariat sau Birou Politic)31.
Pentru poziþiile supuse controlului Secretariatului, diversele secþii propuneau candi-
daturile, care erau însoþite de dosarul personal, reprezentând documentul de bazã al
evidenþei cadrelor din Nomenclatura organelor de partid32. Acest dosar personal era
verificat de Secþia de Cadre a Comitetului Central (organismul care a succedat în 1955
Sectorul verificãrii cadrelor) ºi era compus din urmãtoarele documente: a) chestionarul
privind evidenþa cadrelor, în forma aprobatã de C.C. al P.M.R.; b) autobiografia scrisã
de mânã; c) rezumat al verificãrii; d) deciziile luate de organele de partid cu privire la
numirea sau aprobarea în funcþie, excluderea sau transferul într-o altã funcþie; e)
aprecierile de muncã formulate de organizaþiile sau organele partidului; f) caracte-
rizãrile ºcolilor de partid urmate; g) deciziile cu privire la aplicarea sancþiunilor de
partid; ºi h) informaþii suplimentare pentru completarea chestionarului de evidenþã a
cadrelor33. Documentul cel mai important al dosarului era autobiografia, scrisã deseori
de mai multe ori, în funcþie de detaliile cerute de Secþia de Cadre34. Ea trebuia sã
conþinã informaþii despre viaþa semnatarului, despre originea socialã ºi activitatea
profesionalã, despre rudele apropiate, despre relaþiile conjugale. Desemnarea unor
persoane care puteau sã dea informaþii despre candidaþi era la rândul ei obligatorie.
Autobiografia era în continuare verificatã de Secþia de Cadre ºi completatã de refe-
rinþele date de colegii de muncã ai persoanelor în cauzã ºi de diferiþi membri de partid
care cunoºteau activitatea politicã a candidatului35.
Sistemul de nomenclaturã se aplica obligatoriu posturilor alese ºi posturilor numite.
Pentru posturile eligibile în consiliile populare, în cadrul sindicatelor ºi al altor
organizaþii de masã, candidaþii erau recomandaþi de instituþia competentã a partidului,
în timp ce membrii de partid din aceste organizaþii aveau datoria sã susþinã prin vot
candidaþii propuºi de partid36. Pentru posturile a cãror ocupare se fãcea prin numire,
30. Ibidem, ff. 29-30.

31. A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, Dosar nr. 36/1950, f. 57, Decizie referitoare la numirea
în funcþie în nomenclatura C.C. al P.M.R., în Stenograma ªedinþei Biroului Organizatoric al P.M.R.
din 12 mai 1950.
32. Ibidem, Dosar nr. 31/1957, ff. 89-93, Modul de organizare a evidenþei cadrelor din Nomenclatura
organelor de partid.
33. Ibidem, f. 89-93.
34. Nicolae Videnie, De la autobiografie la delaþiune. Material suplimentar la dosarele de cadre, în
Marius Oprea (coord.), Securiºtii partidului. Serviciul de Cadre al P.C.R. ca poliþie politicã. Studiu
de caz: arhiva Comitetului Municipal de Partid Braºov. Iaºi, Polirom, 2002, pp. 39-41.
35. Ibidem, p. 40.
36. A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, Dosar nr. 36/1950, f. 57, Decizie referitoare la numirea
în funcþie în nomenclatura C.C. al P.M.R., în Stenograma ªedinþei Biroului Organizatoric al P.M.R.
din 12 mai 1950.
118 RALUCA GROSESCU
candidaþii erau propuºi ºi aprobaþi direct în funcþie de organele competente ale

partidului37.
Dupã preluarea puterii de cãtre Nicolae Ceauºescu, în 1965, partidul ºi nomen-
clatura au cunoscut anumite modificãri, datorate în principal noii reforme admi-
nistrative ºi teritoriale a þãrii, precum ºi dorinþei de a reduce dimensiunea aparatelor
locale ale statului ºi ale partidului. Deºi în perioada imediat urmãtoare preluãrii puterii
de Nicolae Ceauºescu organele de partid au acordat o importanþã sporitã recrutãrii
cadrelor cu diplome de învãþãmânt mediu ºi superior, creºterea numericã a acestei
categorii a fost relativ scãzutã în rândul cadrelor de partid. Statisticile oficiale ale
partidului aratã o creºtere a numãrului de cadre cu pregãtire medie ºi superioarã de la
10,61% în 1964 la 12,21% în 196538. La sfârºitul anului 1965, 8.974 de cadre de
partid activau în România. Tabelul urmãtor aratã compoziþia socio-profesionalã a
acestor cadre în 1965, în raport cu anul 1964.
Compoziþia socio-profesionalã a cadrelor de partid ale P.C.R.

în anii 1964-1965
Denumirea organului Muncitori calificai Tehnicieni i Ingineri, Muncitori

sau aparatului de maetri economiti, necalificai,
partid profesori i ali funcionari,
intelectuali rani, etc.
1964 1965 1964 1965 1964 1965 1964 1965
% % % % % % % %
Aparatul C.C. al 52,40 40,94 1,32 2,23 40,64 50,62 5,64 6,21
P.C.R.
Birourile Comitetelor 69,02 65,94 4,90 1,31 25,00 29,26 1,08 3,49
Regionale
Aparatul comitetelor 61,79 55,88 8,13 10,43 21,77 26,47 8,31 7,20
regionale
Prim secretarii i 60,35 66,26 9,58 14,27 27,57 16,86 2,50 2,61
secretarii comitetelor
raionale i oreneti
Aparatul comitetelor 76,35 76,30 9,77 10,70 2,63 3,56 11,25 9,44
raionale i oreneti
Cadre din colile i 57,92 47,26 8,66 10,93 21,09 30,88 12,33 10,93
cabinete de partid
Total aparat de partid 70,30 68,72 9,24 10,66 10,61 12,21 9,85 8,41
Sursã: A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, Dosar Nr. 42/1966, f. 60, Protocol nr. 9 al ªedinþei
Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din 5.04.1966: Referat cu privire la schimbãrile survenite
în situaþia cadrelor din nomenclatura organelor de partid în anul 1965
37. Ibidem, f. 57.

38. Ibidem, Dosar nr. 42/1966, f. 61, Referat cu privire la schimbãrile survenite in situaþia cadrelor din
nomenclatura organelor de partid în anul 1965, Anexã la Protocol nr. 9 al Sedintei Comitetului
Executiv al C.C. al P.C.R. din 5 aprilie 1966.
Observãm cã muncitorii calificaþi rãmân majoritari în rândul cadrelor recrutate de

partid pentru organele locale, în timp ce la nivel central persoanele cu studii superioare
încep sã formeze majoritatea activiºtilor. Tot în 1965, au fost promovaþi în organele
ºi aparatul de partid, un numãr tot mai mare de tovarãºi cu stagiu îndelungat în
producþie. Aceasta rezultã din faptul cã 40,47% din activiºtii de partid au o vechime în
producþie de peste 10 ani, iar 41,71% între 5 ºi 10 ani39. Experienþa politicã era de
asemenea un criteriu important cãutat de organele de recrutare ale partidului. Astfel,
76,42% din totalul cadrelor aveau în 1965 o vechime de activist între 5 ºi 15 ani.
70,47% din activiºtii C.C. al P.C.R., 56,13% din activiºii comitetelor regionale, iar
53,10% din numãrul primilor secretari ºi secretari ai comitetelor raionale ºi orãºeneºti
de partid aveau o vechime în munca de partid de peste 18 ani40. Pentru conducerea
P.C.R., existenþa în aparatul de partid a unui numãr însemnat de muncitori calificaþi,
cu stagiu îndelungat în producþie, cu experienþã în munca politicã ºi vechime în partid,
asigura combativitatea, fermitatea ºi intransigenþa necesarã în transpunerea în viaþã a
hotãrârilor partidului ºi guvernului41.
În cazul organizaþiilor de masã, procentul liderilor cu studii superioare era ºi mai
scãzut decât în cazul partidului, fapt pentru care, conform rapoartelor C.C. era necesarã
o grijã mai mare pentru respectarea politicii de recrutare.
Compoziþia socio-profesionalã a cadrelor din conducerea organizaþiilor de

masã în anii 1964-1965:
Denumirea funciilor Muncitori calificai Tehnicieni i Ingineri, Muncitori
maitri economiti, necalificai,
profesori i ali funcionari,
intelectuali rani, etc.
1964 1965 1964 1965 1964 1965 1964 1965
% % % % % % % %
Prim secretari i 43,39 40,63 14,84 16,54 41,05 42,25 0,72 0,58
secretari ai comitetelor
regionale, raionale i
oreneti U.T.C.
Preedinii i secretarii 77,83 77,04 15,46 18,88 3,09 3,06 3,62 1,02
consiliilor locale ale
sindicatelor
Preedinii comitetelor 48,81 45,02 7,11 9,95 19,43 22,75 24,65 22,28
regionale, raionale i
oreneti ale femeilor
Preedinii, 60,35 66,26 9,58 14,27 27,57 16,86 2,50 2,61
vicepreedinii i
secretarii sfaturilor
populare regionale,
raionale i oreneti
Sursã: A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, Dosar nr. 42/1966, f. 64, Protocol nr. 9 al ªedinþei
în situaþia cadrelor din nomenclatura organelor de partid în anul 1965.
39. Ibidem, f. 61.

40. Ibidem, f. 61.
41. Ibidem, f. 62.
120 RALUCA GROSESCU
Deºi, compoziþia socio-politicã a aparatului organizaþiilor de masã este consideratã

sãnãtoasã, liderii partidului semnalau necesitatea integrãrii în acest aparat a
intelectualilor, cu experienþã îndelungatã în producþie, întrucât persoanele cu studii
superioare promovate în funcþii aveau puþinã practicã în domeniul profesiei în care se
specializaserã ºi puþinã pregãtire politicã în ºcolile de partid 42.
Atenþia acordatã profesionalizãrii elitelor conducãtoare era în schimb foarte vizibilã
în cazul cadrelor care activau în administraþia de stat ºi în economie. Peste 85% din
totalul cadrelor cu funcþii de rãspundere în ministere ºi instituþii centrale, precum ºi
66,34% din numãrul directorilor de întreprinderi republicane, gospodãrii agricole de
stat (G.A.S.) ºi staþiuni de maºini ºi tractoare (S.M.T.) erau ingineri, economiºti ºi alþi
specialiºti, majoritatea având o experienþã în profesie de peste 10 ani 43. În toate aceste
domenii de activitate, recrutarea tehnocraþilor, membri de partid, devenise o prioritate
în politica P.C.R.
Situaþia cadrelor din ministere, instituþii centrale, întreprinderi, G.A.S. ºi

S.M.T. în 1965:
Denumirea Total Membrii Muncitori Tehnicieni Ingineri, economiti, Alte
funciilor cadre de partid i maetri profesori i ali categorii
existente intelectuali
în funcie % % % % %
Adjunci ai
minitrilor,
secretari generali 253 98,81 10,28 0,79 84,19 4.79
i asimilaii lor
Directori generali
i directori 268 94,03 1,12 2,24 92,54 4,10
generali adjunci
Directori i 1.067 81,72 4,50 2,72 87,91 4,87
directori adjunci
Consilieri i efi 3.107 55,81 3,93 3,35 83,87 8,85
de serviciu
Directori de 1.289 99,69 24,05 15,91 56,32 3.72
întreprinderi
republicane
Directori G.A.S. i 954 98,11 8,29 10,69 79,87 1,15
S.M.T.
Din datele prezentate mai sus rezultã preocuparea partidului de a coopta în rândurile
sale un numãr cât mai mare din persoanele care ocupau funcþii de conducere pe linie
de stat sau în economie. În acelaºi timp, dacã în cazul conducerii ministerelor numãrul
persoanelor care nu absolviserã decât ºcoala generalã era scãzut, în cazul
42. Ibidem, f. 65.

43. Ibidem, f. 67.
întreprinderilor republicane, 24,05% din directori nu absolviserã liceul. Acest lucru

afecta activitatea economicã, întrucât cadrele nu reuºeau sã rezolve în bune condiþii
sarcinile ce le reveneau ºi manifestau un slab interes pentru ridicarea pregãtirii lor
profesionale44. În aceste condiþii, ca peste tot în Europa de Est, profesionalizarea
cadrelor de conducere începea sã fie una din prioritãþile P.C.R.
Referitor la pregãtirea politico-ideologicã ºi ºcolarizarea cadrelor pe linie de
învãþãmânt de partid, la sfârºitul anului 1965, situaþia activiºtilor care absolviserã sau
urmau ºcoli de partid era urmãtoarea:
Denumirea Fr
organului de partid Anii Au absolvit coli de partid Urmeazîn prezent Total coli
politice
coli coli Universi coala Universi
superioare superioare ti superioar ti
de 2-3 ani de 1-2 ani serale de tefan serale
M-L. Gheorghiu M-L.
fr
frecven
% % % % % % %
Aparatul C.C. al 1964 51,59 12,05 12,65 8,29 0,54 85,02 14,98
P.C.R. 1965 52,11 9,68 8,93 5,96 0,25 76,93 23,07
Aparatul 1964 30,22 43,47 4,54 7,71 1,18 87,12 12,88
comitetelor 1965 31,37 43,54 4,14 7,28 2,48 88,81 11,19
regionale
Prim secretari i 1964 36,78 36,06 1,85 10,55 0,76 86,00 14,00
secretarii 1965 39,06 47,77 1,41 7,29 0,22 95,75 4,25
comitetelor
raionale i
oreneti
Aparatul 1964 2,32 85,39 0,63 0,32 0,31 88,97 11,03
comitetelor 1965 2,38 87,60 0,71 0,29 0,69 91,67 8,33
raionale i
oreneti
Activiti ai colilor 1964 24,51 62,25 1,83 1,97 0,13 90,69 9,31
de partid i 1965 25,11 57,46 2,22 3,25 0,15 88,19 11,81
cabinete de partid
1964 13,92 70,32 1,82 2,84 0,46 88,56 11,44
TOTAL 1965 13,98 71,82 1,73 2,43 0,82 90,78 9,22
Situaþia statisticã evidenþiazã importanþa crescutã acordatã pregãtirii politice a

cadrelor. În cazul aparatului C.C. al P.C.R., scãderea de 8,09% se explicã prin faptul
cã numeroºi ingineri, economiºti ºi alþi intelectuali fãrã ºcoli politice, au fost pro-
movaþi mai ales în secþiile noi înfiinþate. Conform rapoartelor partidului, conducerile
organizaþiilor de masã, U.T.C., sindicale ºi de femei sub îndrumarea organelor de
partid s-au ocupat mai mult de ºcolarizarea ºi pregãtirea politicã a cadrelor. Din
situaþia statisticã reiese cã 61,22% din prim-secretarii ºi secretarii comitetelor
regionale, raionale ºi orãºeneºti U.T.C., 97,96% din preºedinþii ºi secretarii consiliilor
44. Ibidem, f. 69
122 RALUCA GROSESCU
regionale ºi preºedinþii consiliilor locale ale sindicatelor, 82,46% din preºedinþii

comitetelor regionale, raionale ºi orãºeneºti ale femeilor ºi 53,67 din preºedinþii,
vicepreºedinþii ºi secretarii sfaturilor populare regionale, raionale ºi orãºeneºti au
absolvit diferite ºcoli de partid45.
Referitor la compoziþia nomenclaturii C.C., în 1957 existase o reformã a sistemului
care redusese numãrul de funcþii controlate de organele centrale ale partidului la
1.686. Odatã cu ascensiunea la putere a lui Nicolae Ceauºescu, conducãtorii partidului
au sesizat nevoia unei creºteri a dimensiunii acestui organism la nivel central, în
paralel cu o diminuare a celui la nivel local. Reducerea posturilor de nomenclaturã în
raport cu primii ani ai instaurãrii comuniste a fost de altfel o tendinþã urmatã de toate
partidele comuniste din Europa de Est. Menþinerea sistemului centralizat de tip stalinist
în România a împiedicat, însã, o reducere foarte mare a controlului partidului asupra
societãþii, aºa cum a fost, de exemplu, cazul Ungariei, unde listele de nomenclaturã a
C.C. înglobau 3.000 de poziþii în anii 1950 ºi numai 400 la sfârºitul anilor 198046.
Începând cu 1966, observãm de asemenea o creºtere a rolului secþiilor C.C. în procesul
de recrutare. Dacã pânã la acest moment ele nu aveau decât un rol de propunere ºi
verificare, începând cu 1966 ele devin organisme de selecþie. În 1966, Nomenclatura
C.C. al P.C.R. includea 2.596 de posturi de responsabilitate dintre care 161 erau
aprobate de Comitetul Executiv, 1.202 de Secretariat ºi 1.233 de cãtre un secretar al
C.C. La aceste posturi se adãuga un numãr de aproximativ 1000 de poziþii controlate
de diversele secþii ale C.C. (vezi anexa)47.
Este interesant de observat cã din listele de nomenclaturã lipseau funcþiile eligibile
ale Partidului la nivel naþional: membrii Comitetului Central, membrii Biroului Politic,
membrii Secretariatului. Aceastã absenþã poate indica faptul cã în viziunea liderilor
P.M.R./P.C.R., nomenclatura constituia o instanþã diferitã faþã de organismele deci-
zionale ale partidului la cel mai înalt nivel. Acelaºi lucru se remarcã de altfel ºi într-o
listã polonezã de nomenclaturã, în vigoare în 1972 ºi publicatã de Thomas Lowit 48.
Deºi listele româneºti ºi poloneze nu menþionau prezenþa acestor funcþii, asimilându-
le practic unor forumuri superioare care se plasau în afara nomenclaturii, dar decideau
compoziþia ei, listele sovietice aveau înscrise totuºi aceste posturi, care erau consi-
derate ca fiind Eºalonul 1 de nomenclaturã49.
În acelaºi timp, listele româneºti, precum ºi cele poloneze, nu includeau deputaþii
din forumurile legislative la nivel central, fãcând referire numai la membrii prezidiului
45. Ibidem, f. 70.

46. Gyl Eyal, Ivan Szelenyi, Eleonor Townsley, Capitalism fãrã capitaliºti. Noua Elitã conducãtoare
din Europa de Est, Bucureºti, Omega Press, 2001, p. 262.
47. A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, Dosar nr. 14/1966, ff. 92-99, Referat cu privire la
ameliorarea nomenclaturii de funcþii a C.C. al P.C.R., Anexã la Protocolul nr. 3 al ªedinþei
Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 8 februarie 1966.
48. *** Lista de posturi þinând de Nomenclatura Comitetului Central, a Comitetelor Regionale ºi de
District ale Partidului Muncitoresc Unit Polonez, apud. Thomas Lowit, Y a-t-il des Etats, pp.
455-466.
49. Vezi în acest sens, documentul Nomenclatura C.C. al P.C.U.S. din 1963, publicat de Ghiþã Ionescu
dupã Alexander Lebed, Ghiþã Ionescu, op. cit., pp. 89-90.
acestei instituþii. Aceastã excludere formalã nu se aplica însã în realitate, întrucât

candidaturile pentru M.A.N. erau recomandate de partid, având în vedere cã, dupã
liderii comuniºti, este clar cã nimeni nu poate ajunge deputat de la sine 50. Dacã însã
în cazurile românesc ºi polonez numai preºedinþii, vice-preºedinþii ºi membrii Prezi-
diumului Parlamentului figurau pe listele de nomenclaturã, în cazul sovietic toþi
deputaþii erau oficial controlaþi de cãtre organele abilitate ale partidului. Cum explicã
Karol Modzelewski ºi Jacek Kuron în scrisoarea lor adresatã Partidului Muncitoresc
Unit Polonez, alegerile în Parlament ºi în consiliile naþionale devin o ficþiune, având
în vedere cã nu existã decât o singurã listã de candidaþi desemnaþi de vârf ºi cã nu
existã nici o diferenþã între programul Partidului Muncitoresc Unit Polonez ºi partidele
satelite51.
Trebuie de asemenea subliniatã absenþa, din toate aceste liste, a poziþiilor care
aparþineau serviciilor de informaþii ºi departamentului lor de poliþie politicã. Numai
câteva funcþii din Securitate erau înscrise în nomenclatura C.C. al P.C.R. din 1966. În
1954 nicio poziþie de conducere a acestei instituþii nu figura în nomenclatura C.C. al
P.M.R., în timp ce nicio funcþie a serviciilor secrete poloneze sau sovietice nu figura
pe aceste listele elaborate în aceste þãri. Studiile asupra istoriei poliþiei politice
româneºti indicã de altfel cã aceastã instituþie funcþiona independent de nomenclaturã,
fiind oficial subordonatã Ministerului Afacerilor Interne52. Constituitã în 1948, cu doi
ani înainte de instituþionalizarea sistemului de nomenclaturã, Securitatea a funcþionat
în primele decenii ale regimului comunist român ca un instrument de represiune cu
dublu caracter, vizând pe de o parte eliminarea duºmanilor regimului ºi, pe de altã
parte, controlul asupra liderilor ºi membrilor partidului. La jumãtatea anilor 1960,
dupã preluarea puterii de cãtre Nicolae Ceauºescu, zonele de jurisdicþie ale
Securitãþii ºi ale serviciilor de cadre din interiorul partidului au fost clar delimitate,
pentru a asigura P.C.R.-ului un control mai mare asupra activitãþii poliþiei politice53.
Dar aceastã supremaþie a partidului faþã de Securitate, promovatã de Ceauºescu pânã
în 1967, s-a estompat treptat, odatã cu consolidarea puterii dictatorului. La jumãtatea
anilor 1980, Securitatea a devenit principalul organism pe care s-a bazat dominaþia lui
Nicolae Ceauºescu, în timp ce cadrele partidului erau supuse permanent presiunilor
exercitate de aceastã instituþie. Personalul partidului ºi cel al Securitãþii ºi-au derulat
practic activitatea ca douã corpuri independente, chiar dacã urmãreau un scop comun
ºi anume perpetuarea regimului comunist. În 1950, la doi ani dupã constituirea
Direcþiei Generale a Securitãþii Poporului, numãrul ofiþerilor care activau în aceastã
instituþie se ridica la aproape 5.000 de persoane, în timp de în 1989, numãrul ajunsese
la 14.25954.
50. Nicoleta Ionescu Gura, Reorganizarea P.M.R., p. 229.

51. Karol Modzelewski, Jacek Kuron, Lettre ouverte au Parti Ouvrier Unifie Polonais, în Cahiers
« Rouges », Nr. 4/1969, p. 7.
52. Marius Oprea, Banalitatea Raului. O istorie a Securitatii în documente: 1949-1989, Iaºi, Polirom,
2002.
53. Marius Oprea, Securiºtii partidului. Serviciul de Cadre al P.C.R. ca poliþie politicã. Studiu de caz:
arhiva Comitetului Municipal de Partid Braºov, Iaºi, Polirom, 2002, p. 13.
54. Marius Oprea, Banalitatea Raului, p. 21.
124 RALUCA GROSESCU
Absenþa funcþiilor aparþinând serviciilor de informaþii ºi departamentelor lor de

poliþie politicã reprezintã o caracteristicã a tuturor listelor de nomenclaturã, fie ele
româneºti, sovietice, poloneze sau maghiare. Peste tot, aceste instituþii constituiau
organisme aparte, ale cãror organigrame reprezentau liste speciale, neincluse în
nomenclaturile clasice. Chiar dacã intrau sub controlul partidului, ele beneficiau de un
statut diferit, datorat în primul rând funcþiilor de spionaj pe care le îndeplineau. Cu
toate acestea, nu trebuie înþeles cã aceste douã organisme funcþionau complet separat.
Numeroase cadre din Securitate ocupau ºi funcþii în aparatul de stat sau în organizaþiile
de masã, iar numeroase cadre de partid erau cooptate pentru a întãri rândurile
Securitãþii.
În raport cu alte þãri din Europa de Est, una dintre particularitãþile recrutãrii
nomenclaturii din România dupã consolidarea regimului Ceauºescu a provenit din
natura dinasticã 55 pe care a dobândit-o sistemul la sfârºitul anilor 70, atunci când
Elena Ceauºescu a început sã se implice în procesul de selecþie, devenind preºedinta
Comisiei de Cadre a C.C. al P.C.R. Dincolo de Nicolae ºi Elena Ceauºescu, apoi de
fiul lor Nicu, desemnat succesor la conducerea partidului, numeroºi membri ai familiei
prezidenþiale au fost numiþi în poziþii cheie ale statului. Generalul Ilie Ceauºescu, unul
dintre fraþii secretarului general al partidului a fost numit, în 1983, adjunct pe probleme
de apãrare ºi secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei. Nicolae A. Ceauºescu
a fost uns general locotenent în Ministerul de Interne ºi ºef al Secþiei de Cadre. Ion
Ceauºescu era ministru secretar de stat în Comitetul de Stat al Planificarii, în timp ce
un alt frate, Florea Ceauºescu, activa în redacþia Scânteii. Una dintre surorile
dictatorului ajunsese ministru adjunct al Educaþiei, iar Vasile Bãrbulescu (soþul
acesteia), membru al C.C., a fost numit prim secretar al judeþului Olt. Gheorghe
Petrescu (fratele primei doamne) devine vice-preºedinte al U.G.S. (Uniunea
Generalã a Sindicatelor), fiind în acelaºi timp membru al C.C. al P.C.R. ºi membru în
Consiliul de Stat. Lesne de constatat faptul cã promovarea în ierarhia partidului se
fãcea în funcþie de loialitatea faþã de cuplul dictatorial. Ascensiunea clanului
Ceauºescu, nesfârºita promovare politicã a rudelor mai apropiate sau mai îndepãrtate
ale familiei prezidenþiale au amplificat criza sociopoliticã. Partidul era epuizat,
membrii sãi demoralizaþi, iar intelighenþia era deprimatã56. Cornel Burticã, fost
membru al Comitetului Politic Executiv între 1974 ºi 1982 sublinia de asemenea cã
numirile în funcþie nu erau fãcute dupã un criteriu de competenþã, ci dupã criteriul
devotamentului arãtat faþã de partid. Acest lucru a generat în partid mai ales dupã
1965, când Ceauºescu a decis sã transforme P.C.R. în partid de mase apariþia a
numeroºi oportuniºti, care nu numai cã nu credeau în principiile comunismului, dar
nici nu cunoºteau nimic despre acest subiect. Practic, nomenclatura a devenit, prin
sistemul de promovare dezvoltat de Ceauºescu, un grup de oportuniºti ºi în marea lor
majoritate incompetenþi, un organism parazitar57. Toate acestea au fãcut ca nici o
55. Vladimir Tismaneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politicã a comunismului Românesc,
Iaºi, Polirom, 2005, p. 227.
56. Ibidem, pp. 227, 258.
57. Interviu cu Cornel Burticã, Bucureºti, 25 martie 2005, arhiva personalã.
instituþie, grup sau individ sã se poatã sustrage controlului ºi intervenþiei arbitrare a

dictatorului.
Ca majoritatea elitelor din sistemele comuniste, nomenclatura româneascã a
cunoscut, aºadar, trei etape de formare ºi consolidare58. De la constituirea P.C.R. ºi
pânã la preluarea totalã a puterii în 1947, ea s-a aflat într-o fazã revoluþionarã,
caracterizatã de crearea structurilor conducãtoare ale partidului ºi de încercarea de a
prelua puterea politicã prin mijloace violente. Etapã a idealismului ºi a mobilizãrii, în
aceastã fazã revoluþionarii de profesie formau prima birocraþie comunistã. Cea de-a
doua fazã, cea dogmaticã, s-a desfãºurat în România pânã la finalul celui de-al treilea
val de represiune, în 1960, ºi avea ca scop principal construirea sistemului prin
mijloace coercitive. Idealismul dispãrea, iar mobilizarea societãþii era impusã prin
violenþã. Era perioada de organizare ºi de consolidare a sistemului de nomenclaturã,
care treptat se auto-impunea ca grup dominant al societãþii. A treia fazã, cea oligar-
hicã, care a durat între 1960 ºi 1989 s-a caracterizat prin stabilizarea sistemului
politic ºi internalizarea terorii, în timp ce nomenclatura avea în sfârºit posibilitatea sã
fructifice privilegiile obþinute.
3. Taxonomia Nomenclaturii
Literatura clasicã, de dinainte de 1989, referitoare la originea ºi dezvoltarea

sistemelor comuniste a analizat în general nomenclatura ca o structurã monoliticã de
exercitare a puterii, ca o entitate vastã ºi omogenã care a înglobat categorii foarte largi
ale populaþiei din statele comuniste. Abordarea nomenclaturii ca o categorie atot-
cuprinzãtoare ºi uniformã, responsabilã în masã pentru perpetuarea abuzurilor din
regimurile comuniste, a eliminat însã decupaje categoriale necesare pentru înþelegerea
relaþiilor de putere, a ierarhiilor decizionale ºi a funcþionãrii elitelor în regimurile de
tip sovietic.
Din acest punct de vedere, trebuie subliniat cã nomenclatura nu a constituit un grup
monolitic, ci cã a fost divizatã în diverse structuri ierarhice, profesionale ºi ideologice,
cu puteri decizionale ºi responsabilitãþi diferite, care au creat facþiuni în cadrul puterii
comuniste.
Cum sistemul de nomenclaturã nu se aplica numai organizaþiilor de partid, ci
tuturor conducerilor superioare existente în instituþiile statului, în unitãþile autonome,
fie ele economice, administrative sau culturale, mai multe categorii de nomenclaturã
pot fi distinse pe o axã orizontalã, în funcþie de diverse domenii de activitate.
Nomenclatura de Partid viza, la diferite niveluri, liderii partidului comunist, de la
membrii Biroului Politic sau ai Secretariatului Comitetului Central, pânã la activiºtii
care acþionau în oraºe mici, comune sau organizaþii de bazã din cadrul diverselor
instituþii. Ea integra toate instituþiile ºi organismele partidului: comitete, comisii,
academii, institute de cercetare, publicaþii, edituri, etc. Membrii acestei categorii erau
58. Vezi, în acest sens, clasificarea fãcutã de Milovan Djilas în The New Class. An analysis of the
Communist System, A Harvest / HBJ Book, Harcourt Brace Jovanovich Publishers, San Diego,
New York, London, 1983, pp. 48-53.
126 RALUCA GROSESCU
de obicei foarte dedicaþi cauzelor partidului, întrucât funcþiile ºi privilegiile lor rezultau
din însãºi perpetuarea existenþei partidului. În acelaºi timp, aceste persoane erau
remunerate din bugetul partidului pentru munca lor politicã. Activiºtii voluntari, care
nu primeau nici o remuneraþie pentru activitatea de propagandã, deºi reprezentativi
din punct de vedere numeric, nu erau înscriºi în listele de nomenclaturã, fiind con-
sideraþi simplii executanþi, fãrã putere de decizie asupra chestiunilor ideologice sau
administrative ale partidului. Funcþiile remunerate comportau însã responsabilitãþi ºi
privilegii mai mari, iar ocupanþii lor erau selectaþi în urma unor verificãri riguroase
întreprinse de organele competente ale partidului. Aceastã categorie reprezenta practic
elita ideologicã a sistemelor comuniste, corpul însãrcinat cu elaborarea ºi propagarea
valorilor socialiste.
Nomenclatura de stat cuprindea instituþiile legislative, executive ºi juridice,
precum Parlamentul, Guvernul, administraþiile locale, procuraturile, Curtea Supremã
de Justiþie etc. În afara Parlamentului, care era un simplu instrument de legitimare a
deciziilor partidului ºi ai cãrui membri nu exercitau nici o funcþie de gestiune, toate
celelalte instituþii implicau o experienþã tehnocratã a persoanelor recrutate în funcþii.
Din acest motiv, dupã consolidarea regimurilor comuniste, criteriul profesional ºi
deþinerea unei diplome de învãþãmânt superior specializat au prevalat în recrutarea
acestor categorii59. Datoritã competenþei lor manageriale sau juridice, coroborate cu
experienþa acumulatã din realitãþile domeniului de activitate, aceste persoane deveneau
deseori conºtiente de caducitatea principiilor de organizare în administraþia comunistã,
fapt care putea sã provoace uneori conflicte tacite între nomenclatura de partid, adeptã
a aplicãrii unui model teoretic rigid, ºi nomenclatura de stat obligatã sã punã în
practicã planuri nerealiste.
Armata ºi Poliþia Politicã constituiau categorii esenþiale pentru funcþionarea
societãþii comuniste, întrucât deþineau mijloacele coercitive necesare pentru a asigura
supremaþia partidului asupra societãþii. Mãsurile represive care au provocat valuri de
execuþii, arestãri sau deportãri, precum ºi violarea sistematicã a drepturilor omului s-
au bazat pe activitatea acestor douã organisme.
Dispozitivul care asigura supremaþia partidului asupra structurilor sociale se aplica
în egalã mãsurã ºi organizaþiilor de masã. Mai importante din punct de vedere numeric
decât partidul, ele reuneau cvasi-totalitatea populaþiei. Nomenclatura organizaþiilor
de masã viza conducerea sindicatelor ºi a diverselor Uniuni ºi cuprindea funcþiile
de decizie din instituþii precum federaþiile sindicale, asociaþii profesionale, uniuni ale
minoritãþilor naþionale, organizaþii ale drepturilor femeilor etc. Aceste funcþii erau
foarte politizate, întrucât aveau ca scop suprem sã punã în practicã, cel mai bine cu
putinþã, politica clarvãzãtoare a Partidului Comunist. Subordonarea faþã de Partid
constituie condiþia fundamentalã pentru dezvoltarea fericitã a sindicatelor (ºi a altor
uniuni) ºi pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin60. Toate aceste organizaþii,
59. George Mink, Jean-Charles Szurek, op. cit., p. 144.

60. *** Manual Sovietic de probleme ale muncii sindicale, apud. Thomas Lowit, Le parti polymorphe
en Europe de lEst, în Revue Française de Science Politique, Vol. 29, nr. 4-6/1979, p. 822.
supuse unei conduceri politice unice, adicã partidului, au devenit un instrument pasiv
ºi supus birocraþiei, sau, altfel spus, puterii politice ºi economice a statului61.
Cum monopolul statului asupra tuturor resurselor economice constituia o a doua
cartã a societãþilor comuniste, Partidul trebuia sã vegheze, prin intermediul cadrelor
sale, asupra procesului de naþionalizare ºi planificare. În acest proces intervenea o
nomenclaturã economicã, incluzând conducerea generalã a întreprinderilor, bãncilor,
cooperativelor agricole ºi a altor unitãþi economice. Ca ºi persoanele care ocupau
posturi de responsabilitate în administraþia de stat, aceastã nomenclaturã managerialã
trebuia sã gestioneze contradicþiile dintre planurile teoretice ºi rezultatele aplicãrii lor.
Pentru a nu-ºi periclita poziþia socialã ºi privilegiile materiale, managerii între-
prinderilor optau deseori pentru ascunderea realitãþii economice ºi financiare a unitãþii
pe care o conduceau. Ei se regãseau deseori sub presiunea unei alegeri paradoxale
între menþinerea privilegiilor sau afirmarea contradicþiilor inerente economiei pla-
nificate62.
Nomenclatura Culturalã ºi ªtiinþificã avea drept scop sã vegheze la sãnãtatea
ideologicã a societãþii ºi viza conducerea instituþiilor culturale sau de învãþãmânt
precum: mass media, edituri, academii naþionale, rectorate ºi universitãþi, centre de
cercetare, teatre, case de culturã, etc. Ea era, în general, formatã din cadre care deþineau
o diplomã de învãþãmânt superior ºi care beneficiau de un anumit capital cultural
necesar exercitãrii funcþiei lor.
Nomenclatura Afacerilor Externe constituia o categorie specialã, chiar dacã
membrii sãi puteau fi integraþi în nomenclatura politicã sau în cea economicã. Ea
cuprindea persoane care erau numite sã ocupe funcþii de reprezentare ale diverselor
instituþii în afara þãrii: ambasadori, membri ai delegaþiilor româneºti la organizaþiile
internaþionale, însãrcinaþii cu afacerile economice ºi comerciale ale României în
strãinãtate etc. În raport cu alþi membri ai nomenclaturii, aceste persoane erau fami-
liarizate cu viaþa cotidianã din alte þãri, aveau acces la informaþii asupra actualitãþii
internaþionale, asupra modelelor socio-politice existente în lume, asupra criticilor
referitoare la ideologiile marxiste ºi la funcþionarea statelor comuniste. În general, în
exercitarea responsabilitãþilor, aceste persoane erau pregãtite pentru procese de
negociere ºi beneficiau de un capital cultural ºi tehnocratic superior celorlalþi membri
ai nomenclaturii, devenind deseori conºtienþi de deficienþele sistemelor implementate
în propriile þãri.
La acest decupaj tehnic, trebuie adãugat ºi facþionalismul ideologic care a carac-
terizat de-a lungul istoriei lor nomenclaturile est-europene. Chiar dacã au încercat sã
dea despre ele imaginea unei unitãþi infailibile, toate partidele comuniste care au fost
la putere în Europa de la sfârºitul celui de al doilea rãzboi mondial, nu au încetat sã fie
divizate de facþiuni. (...) Conflictele ideologice interne, incompatibilitãþile etnice sau
regionale, vechile conflicte personale, formeazã, împreunã cu ansamblul diverselor
puncte de vedere funcþionale, profesionale sau sociale, un caleidoscop, în continuã
schimbare, de alianþe, ºi antagonisme (...). Din fiecare breºã reies curente de gândire
61. Karol Modzelewski, Jacek Kuron, op. cit., p. 7.

62. Interviu cu Corneliu Burticã, Bucureºti, 25 martie 2005, arhiva personalã.
128 RALUCA GROSESCU
ºi motive de dezacord, care sparg imaginea monoliticã a aparatului de Partid63.

Divizate pânã la moartea lui Stalin prin clivajul moscoviþi ºi indigeni, elitele
comuniste est-europene au opus apoi dogmatiºti ºi revizioniºti, staliniºti ºi anti-
staliniºti, naþionaliºti ºi internaþionaliºti 64 ºi, odatã cu preluarea puterii de Mihail
Gorbaciov, conservatori ºi reformatori. Chiar dacã au servit în ansamblul lor la
perpetuarea dictaturii comuniste, în nici un moment din istorie nomenclaturile est-
europene nu au constituit un grup monolitic ºi omogen, nici din punct de vedere al
componenþei socio-profesionale, nici din punct de vedere al opþiunilor lor ideologice.
Pe o axã verticalã, nomenclaturile, aºa cum erau ele concepute de partidele comu-
niste, comportau mai multe niveluri ierarhice, în funcþie de dimensiunea naþionalã/
centralã, regionalã sau localã a aparatului care asigura controlul recrutãrii. În nomen-
clatura Comitetului Central figurau posturile de responsabilitate ale instituþiilor
naþionale, în timp ce în nomenclatura Comitetului Regional sau Local apãreau funcþiile
importante la nivelul instituþiilor judeþene ºi municipale, respectiv orãºeneºti, comunale
sau sãteºti. Nomenclatura centralã, cea controlatã ºi numitã în funcþie de Comitetul
Central, constituia grupul cel mai important, întrucât era implicatã în procesul deci-
zional ºi în exercitarea puterii la nivel naþional.
În acelaºi timp, în cadrul acestei nomenclaturi centrale, se puteau distinge patru
niveluri ierarhice, în funcþie de organul Comitetului Central care era însãrcinat cu
recrutarea ºi verificarea personalului. Poziþiile aflate sub controlul Plenului
Comitetului Central erau fie absente din aceste liste, fie se aflau înscrise primele pe
liste (ca în cazul sovietic), urmate de funcþiile verificate de Biroul Politic, de cele
verificate de Secretariat ºi în final de cele controlate de diverse secþii ale Comitetului
Central. Listele de nomenclaturã fãceau în general referire la urmãtoarele eºaloane.
Eºalonul 1 de Nomenclaturã viza funcþiile eligibile ale partidului ºi era controlat, în
teorie, de Plenul Comitetului Central, constituind nucleul dur al puterii comuniste. El
îngloba membrii Comitetului Central, membrii Secretariatului, ai Biroului Politic ºi
preºedinþii diverselor comisii ale partidului. Eºalonul 2 de Nomenclaturã intra sub
incidenþa Biroului Politic al C.C. ºi viza un numãr redus de funcþii, considerate
indispensabile pentru funcþionarea statului: cadre superioare ale Partidului care activau
în aparatul central al C.C.: membrii prezidiului parlamentului, miniºtri, miniºtri adjunc-
þii, generali ai armatei, etc. Eºalonul 3 de Nomenclaturã conþinea poziþii controlate
direct de Secretariat numãrul lor ridicându-se la ordinul miilor , în timp ce Eºalonul
4 îngloba funcþiile verificate de secþiile de cadre ale C.C., în diverse domenii de
activitate. Existenþa nivelurilor ierarhice de nomenclaturã indicã importanþa puterii
decizionale a unor categorii în raport cu altele ºi permite stabilirea mai multor eºaloane
ale puterii comuniste.
63. Ghiþã Ionescu, op. cit., p. 293-294.

64. Ibidem, p. 294.
4. Nomenclatura: grupul social dominant al societãþilor comuniste
Fie cã s-au situat într-o perspectivã a teoriei elitelor, fie cã au abordat nomenclatura
dintr-o perspectiva neomarxistã a teoriei claselor sociale, cercetãtorii care au analizat
organizarea politicã ºi stratificarea socialã din regimurile de tip sovietic au caracterizat
nomenclatura ca grupul social dominant al societãþilor comuniste. Aceeaºi idee a fost
susþinutã ºi de o serie de lideri politici comuniºti, care, deveniþi în timp disidenþi ai
sistemului stalinist, au analizat regimul din interiorul lui ºi au denunþat transformarea
nomenclaturii într-un grup social dominant, cu caracter de castã, care reuºea sã mono-
polizeze resursele economice ale societãþii ºi sã le utilizeze în propriul beneficiu.
Milovan Djilas, lider comunist iugoslav, colaborator apropiat al lui Tito pânã în
1953 ºi disident al sistemului de tip stalinist în perioada imediat urmãtoare, a criticat
transformarea dictaturii proletariatului în dictatura discreþionarã a partidelor
comuniste. Închis în 1955 pentru deviaþionism burghez, Djilas a scris în închisoare
lucrarea cea mai reprezentativã pentru gândirea sa politicã, Noua clasã. O analizã a
sistemului comunist65, carte publicatã în 1957 la New York.
Ideea centralã a studiului sãu era cã orice revoluþie de tip bolºevic, realizatã în
numele poporului de cãtre un partid revoluþionar de tip leninist nu conducea la apariþia
unei societãþi fãrã clase, ci la instaurarea ºi consolidarea unei noi clase dominante, la
fel de exploatatoare ºi de nedemocraticã precum cele specifice ordinii sociale burgheze.
Proiectul generos al marxismului, al cãrui ultim scop ar fi trebuit sã fie eliminarea
statului ºi a exploatãrii, dãdea naºtere în realitate unei forme radicale de opresiune
exercitatã de o minoritate guvernantã (nomenclatura, numitã de autor Noua clasã),
care deþinea în mod discreþionar monopolul proprietãþii, al violenþei ºi al adevãrului 66.
Pentru Djilas, birocraþia comunistã era sortitã irevocabil sã se transforme într-o nouã
clasã dominantã, constituitã din beneficiarii unor privilegii sociale ºi avantaje materiale
speciale, generate de monopolul administrativ pe care îl deþineau67.
În analiza sa asupra noii clase, Djilas realiza o criticã marxistã a comunismului
contemporan, examinând nomenclatura din perspectiva celor trei variabile care,
conform opþiunilor sociologice în vigoare în societãþile de tip sovietic, defineau clasele
sociale: raportul cu proprietatea ºi cu mijloacele de producþie; participarea la anta-
gonismele sociale, materializatã prin lupta pentru controlul puterii politice, ºi conºtiinþa
de clasã.
Pentru Djilas, caracteristica specificã a noii clase era monopolul asupra proprietãþii
colective. Deºi, din punct de vedere legal, deþinãtorul proprietãþii era naþiunea sau
mai degrabã clasele muncitoreºti iar birocraþia nu avea decât un rol de gestiune, în
65. Pentru un rezumat în limba românã al lucrãrii, vezi Constantin Davidescu, Milovan Djilas, Noua
Clasã. O analizã a sistemului comunist, în Laurenþiu ªtefan, Dicþionar de scrieri politice
Fundamentale, Bucureºti, Humanitas, 2000, pp. 87-97.
66. Milovan Djilas, The New Class. An analysis of the Communist System, A Harvest / HBJ Book,
Harcourt Brace Jovanovich Publishers, San Diego, New York, London, 1983, p. 54.
67. Ibidem, p. 43
130 RALUCA GROSESCU
realitate noua clasã administra proprietatea colectivã în propriul ei interes. Caracterul

totalitar al sistemului de tip sovietic se explica astfel prin voinþa noii clase de a
monopoliza toate resursele societãþii. Acest tip de monopol era, în viziunea lui Djilas,
mult mai extins ºi mai periculos decât cele din trecut, întrucât nomenclatura deþinea
controlul absolut asupra tuturor resurselor naþionale, în timp ce în capitalism
monopolul era împãrþit între mai multe categorii sociale. Pornind de la acest principiu
economic, fundamental pentru funcþionarea regimului, noua clasã forma un nou tip de
capitalism, capitalismul total de Stat68.
Raportul birocraþiei comuniste cu proprietatea structura ºi noile relaþii de exploatare
socialã. Societatea comunistã continua sã fie, ca ºi societãþile din trecut, polarizatã ºi
caracterizatã de lupta de clasã. Deþinãtorii monopolului asupra mijloacelor de
producþie posedau toate drepturile ºi privilegiile ºi exploatau din punct de vedere
economic masele de producãtori (muncitori ºi þãrani), care nu beneficiau de nici o
recompensã pentru munca lor 69. Proprietari în teorie ai bogãþiei naþionale, proletariatul
ºi þãrãnimea nu erau în realitate decât producãtori ai bunurilor colective, accesul lor la
resurse fiind limitat la nivelul subzistenþei. Lupta de clasã se manifesta în consecinþã
prin conflictul deschis dintre birocraþia comunistã ºi orice altã categorie socialã care
revendica proprietatea sau mijloace de producþie.
Noua clasã poseda ºi o conºtiinþã de clasã. Constituitã printr-un artificiu
revoluþionar, ºi nu printr-un proces istoric de lungã duratã, aceastã nouã clasã trebuia
sã lupte în permanenþã pentru menþinerea poziþiei dominante, fapt pentru care era bine
organizatã ºi prezenta o coeziune socialã niciodatã la fel de puternicã la alte clase
sociale70. În acelaºi timp, nomenclatura îºi asuma ºi o misiune istoricã în raport cu
celelalte clase sociale, pe de o parte prin construirea unei societãþii egalitariste, ºi, pe
de altã parte, prin dezvoltarea economicã impusã prin industralizare71. Coeziunea de
grup era astfel legitimatã printr-o serie de valori ºi principii pentru care birocraþia
lupta sistematic. Djilas sublinia însã ca membrii nomenclaturii erau conºtienþi cã
autoritatea ºi controlul asupra proprietãþii aduceau cu ele privilegiile acestei lumi.
Prin urmare, ambiþia fãrã scrupule, duplicitatea (...) carierismul erau boli incurabile
ale comunismului72.
O abordare similarã a fost oferitã ºi de Karol Modzelewski ºi Jacek Kuron în
Scrisoare deschisã cãtre Partidul Muncitoresc Unit Polonez73. Pentru cei doi profesori
polonezi, fii de cadre comuniste, birocraþia politicã centralã din Europa de Est care
constituia o conducere liberã de orice control al societãþii ºi care lua, în mod total
independent, ansamblul deciziilor fundamentale de importanþã naþionalã ºi ansamblul
deciziilor politice ºi economice74 reprezenta o clasã socialã dominantã care dispunea
de controlul asupra tuturor mijloacelor de producþie. Ea are puterea exclusivã asupra
68. Milovan Djilas, op. cit., pp. 45-46, 66.

69. Ibidem, p. 57.
70. Ibidem, p. 59.
71. Ibidem, p. 62.
72. Ibidem, p. 60.
73. Karol Modzelewski, Jacek Kuron, op. cit.
74. Ibidem, p. 7.
mijloacelor de producþie, cumpãrã forþa de muncã a clasei muncitoreºti, îi ia acesteia

prin forþã brutalã ºi constrângere economicã producþia pe care o exploateazã pentru
obiective ostile sau strãine muncitorilor, adicã în scopul de a-ºi întãri ºi a-ºi lãrgi
propria putere asupra producþiei ºi a societãþii 75. În viziunea celor doi autori,
proprietatea birocraticã nu avea un caracter individual, ci constituia proprietatea
comunã a unei elite care se identifica cu statul ºi care avea, tocmai în virtutea acestui
fapt, o puternicã coeziune de clasã. Exercitându-ºi puterea asupra organizãrii pro-
ducþiei, birocraþia comunistã îºi asigura privilegii de consum, de prestigiu ºi de putere
ºi încerca în permanenþã sã-ºi extindã controlul asupra activitãþii economice 76. Dispu-
nând de ansamblul mijloacelor de producþie naþionalizate, controlând repartizarea ºi
utilizarea întregului produs intern economic, nomenclatura constituia o clasã socialã
exploatatoare, care controla toate activitãþile vieþii sociale77.
Una dintre criticile aduse definirii nomenclaturii în termeni de clasã socialã a fost
enunþatã de Konrad ºi Szelenyi 78. Fãrã a pune la îndoialã caracterul de grup social
dominant al nomenclaturii, cei doi sociologi maghiari au negat posibilitatea analizãrii
stratificãrii sociale din statele comuniste, folosind opþiunile sociologice în vigoare în
societãþile de tip sovietic. Cum capitalul economic nu avea decât un rol marginal în
structurarea raporturilor sociale, cei doi autori propuneau o diferenþiere a grupurilor
sociale, în funcþie de capitalul social, instituþionalizat prin apartenenþa la Partid. Din
acest punct de vedere, Konrad ºi Szelenyi considerau teoria weberianã a stratificãrii
sociale mai apropriatã pentru studiul nomenclaturii. Autorii defineau în aceasta logicã
nomenclatura ca un ordin birocratic conducãtor79, al cãrui caracter de grup dominant
se baza pe apartenenþa la ierarhiile superioare de partid. Fãrã a avea o situaþie de clasã
sigurã, membrii nomenclaturii se bucurau de privilegii, în schimbul fidelitãþii ºi
obedienþei promise partidului. Nomenclatura se înscria astfel în tipul ideal weberian
de ordin politic, caracterizat prin aproprierea monopolistã a puterilor politice 80.
Trebuie reþinut în acest sens cã membrii birocraþiei comuniste nu erau admi-
nistratorii mijloacelor de producþie decât temporar, în mãsura în care, agreaþi de partid,
ajungeau în funcþii de gestiune. De multe ori însã, ei puteau pierde aceste funcþii de la
o zi la alta, din cauza epurãrilor politice sau a deciziilor discreþionare venite de la
vârful ierarhiei sociale. În acest caz, orice control asupra mijloacelor de producþie era
de asemenea pierdut. Majoritatea birocraþilor politici nu posedau nimic în mod legal,
nu erau decât salariaþi ºi, în afara apartenenþei lor la partid, nu puteau beneficia de nici
un privilegiu. În acelaºi timp, puterea decizionalã asupra redistribuirii veniturilor nu
aparþinea decât unei minoritãþi restrânse a elitei comuniste, în timp ce majoritatea
membrilor nomenclaturii nu aveau decât putere executivã. Profitul rezultat de
75. Ibidem, pp. 15, 16.

76. Ibidem, p. 16.
77. Ibidem, p. 53.
78. Gyorgy Konrad, Ivan Szelenyi, Intellectuals to the Road to Class Power, New York, Harcourt-
Brace, 1979.
79. Ibidem, pp. 186-207.
80. Max Weber, Economie et Société, 1er Tome: Les catégories sociologiques, Paris, Pocket, 1995,
p. 396.
132 RALUCA GROSESCU
producþia economicã nu era administrat individual de cãtre birocraþii comuniºti, care

nu aveau libertatea de a gestiona resursele aºa cum o fãceau capitaliºtii sau aristocraþii.
Numai în mod ilicit membrii nomenclaturii puteau acumula un anumit capital economic
ºi doar apartenenþa la partid ºi conformismul politic le asigurau bunãstarea. Statutul
social al membrilor nomenclaturii comuniste nu se baza pe proprietate. Aceºtia nu
ocupau o poziþie stabilã ºi sigurã în procesul de producþie sau în sistemul economic.
Istoria partidelor comuniste a arãtat, în repetate rânduri, cã birocraþii de partid puteau
fi retrogradaþi, înlocuiþi din funcþii, pierzând astfel orice avantaj legat de poziþiile
ocupate, riscându-ºi libertatea ºi chiar viaþa 81. În Revoluþia trãdatã, Leon Troþki
sublinia acest aspect: în mod vizibil, tentativele de a prezenta birocraþia sovieticã
drept o clasã capitalistã de stat nu rezistã criticilor. Birocraþia nu are nici titluri, nici
acþiuni. Ea se recruteazã, se completeazã ºi se înnoieºte datoritã unei ierarhii admi-
nistrative, fãrã a avea drepturi în materie de proprietate. Funcþionarul nu poate trans-
mite moºtenitorilor dreptul sãu de exploatare a statului 82. Pentru Troþki, nomenclatura
se asemãna oricãrei alte birocraþii ºi mai ales celei fasciste, cu diferenþa cã îºi asimila
moravurile burgheze, fãrã a avea alãturi de ea o burghezie naþionalã. Prin acapararea
statului, singurul proprietar al resurselor economice, nomenclatura era totuºi singura
pãturã socialã privilegiatã ºi dominantã, în adevãratul sens al termenului, a societãþii
comuniste83.
Referitor la conºtiinþa de clasã, Djilas afirma cã membrii birocraþiei comuniste se
caracterizau printr-un spirit de corp generat, pe de o parte, de statutul oferit de
funcþiile lor administrative ºi, pe de altã parte, de privilegiile dobândite prin apartenenþa
la ierarhiile superioare ale partidului. Coeziunea acestui grup s-a bazat pe relaþiile
speciale stabilite între membrii nomenclaturii, pe poziþiile deþinute în structura de
putere ºi pe o serie de privilegii care au produs o separare între elita conducãtoare ºi
restul populaþiei84. Chiar dacã existenþa acestui spirit de corp nu poate fi negatã, este
totuºi inadecvat sã analizãm birocraþia comunistã ca un bloc monolitic, caracterizat la
toate nivelurile lui de aceleaºi valori ºi interese. Dubla clasificare a nomenclaturii în
funcþie de domeniile de activitate ºi de nivelurile ierarhice a evidenþiat deja iminenþa
unui potenþial conflict între mai multe subgrupuri, conflict generat de diferenþele între
puterea decizionalã limitatã a unor categorii în raport cu altele, între profilurile socio-
profesionale ale cadrelor ºi viziunile contradictorii referitoare la gestiunea economicã
sau practica politicã. În acelaºi timp, chiar ºi la nivel economic, membrii nomenclaturii
nu câºtigau la fel ºi nici nu beneficiau toþi de aceleaºi privilegii. Diferenþe importante
de statut social ºi material separau de exemplu un membru al Comitetului Central de
un activist al partidului care îºi desfãºura activitatea într-un comitet comunal sau
sãtesc.
Alþi autori precum Raymond Aron sau George Mink ºi Jean Charles Szurek au
preferat sã defineascã nomenclatura în termeni de elitã conducãtoare a statelor
81. Silviu Brucan, Stâlpii noii puteri, Bucureºti, Nemira, 1996, p. 20.
82. Léon Trotsky, La Révolution Trahie (1936), Paris, Editions de Minuit, 1963, pp. 251-252.
83. Ibidem, pp. 250-251.
84. Silviu Brucan, op. cit., p. 21.
comuniste ºi nu în termeni de nouã clasã. Aceastã abordare urma teoria sociologicã a

elitelor, conform cãreia, indiferent de modul de recrutare a guvernanþilor, indiferent de
modul de funcþionare a statului, orice regim politic se aflã întotdeauna sub controlul
unui numãr restrâns de oameni, care formeazã elita conducãtoare85. Aceastã elitã este
puþin numeroasã, îndeplineºte toate funcþiile politice, monopolizeazã puterea ºi se
bucurã de privilegiile aduse de aceasta putere86. Ea se defineºte prin ansamblul
persoanelor care deþin poziþii de autoritate în organizaþiile publice ºi private sau în
miºcãrile influente ºi care sunt capabile sã ia în mod regulat decizii strategice în
societate, sau sã influenþeze aceste decizii87.
Diferenþele între elitele statelor democratice ºi elitele regimurilor de tip sovietic
vizau însã mai multe aspecte. În societãþile pluraliste, bazate pe economia de piaþã,
elitele politice sunt eterogene. În primul rând, elita politicã desemneazã atât elita
guvernantã, cât ºi grupurile care se aflã în opoziþie. În al doilea rând, fie cã se gãseºte
la putere sau în opoziþie, elita politicã a sistemelor democratice rãmâne divizatã,
întrucât societatea este de naturã pluralistã 88. Fiecare clasã, fiecare grup social tinde sã
producã propria elitã politicã. Prin urmare, elita politicã reprezintã ºi conduce în
societãþile pluraliste clase ºi grupuri sociale, ceea ce implicã o relaþie de comunicare
continuã între elita politicã ºi grupuri sociale diverse. În schimb, în societãþile totalitare
de tip comunist, elita politicã tinde sã devinã omogenã, întrucât diferenþele dintre clase
sau grupuri sociale tind sã disparã89. În acest tip de societãþi, elitele pretind sã conducã
ºi sã organizeze mase din ce în ce mai omogene ºi sunt la rândul lor unificate din punct
de vedere ideologic. În aceste condiþii, este vorba despre o relaþie între elite ºi mase.
Dorim totuºi sã semnalãm cã raportul dintre conceputul de elitã, aºa cum a fost
definit mai sus, ºi cel de nomenclaturã nu este unul de perfectã egalitate. În regimurile
sovietice, numai o parte restrânsã a nomenclaturii deþinea o realã putere decizionalã ºi
putea influenþa politicile statului. În ceea ce priveºte marea majoritate a membrilor
nomenclaturii, ei nu reprezentau decât un aparat executiv, însãrcinat cu aplicarea
deciziilor luate la vârful ierarhiei de partid. Fãrã a nega rolul jucat de ansamblul
nomenclaturii în perpetuarea dominaþiei regimurilor comuniste, considerãm adecvat
sã distingem douã categorii diferite în cadrul acestui grup. Eºaloanele superioare ale
nomenclaturii constituiau o elitã care decidea ºi influenþa direcþiile de dezvoltare a
statului, în timp ce eºaloanele inferioare ale nomenclaturii nu constituiau decât o
birocraþie executivã, fãrã putere realã de a influenþa deciziile luate la vârful ierarhiei
politice. Ei erau însã executanþi ai acestor direcþii generale de dezvoltare ºi gestionau
procese decizionale la nivelul unitãþii în care activau, fãrã a putea influenþa însã cadrul
general de funcþionare a sistemului.
85. Raymond Aron, Classe Sociale, classe politique, classe dirigeante, în Pierre Birnbaum, François
Chazel, Sociologie Politique. Textes, Paris, Armand Colin, 1978, p. 105
86. Gaetano Mosca, The Ruling Class. (Elementi di Scienza Politica), New York & London, McGraw-
Hill, 1939, p. 50
87. John Higley & Michael Burton, Elite Settlements, în American Sociological Review, nr. 10/1993,
p. 34
88. Raymond Aron, Lupta de clasã, Iaºi, Polirom, 1999, p. 109
89. Ibidem, p. 124
134 RALUCA GROSESCU
Concluzii
Studierea conceptului de nomenclaturã lasã încã numeroase piste de cercetare

deschise. Pe de o parte, istoriografia româneascã asupra comunismului s-a caracterizat
pânã în prezent prin tendinþa de denunþare ºi de incriminare a sistemului comunist ºi
mai puþin prin aplecarea obiectivã ºi neutrã asupra motivelor care au determinat
longevitatea acestui sistem sau asupra relaþiilor de putere care l-au caracterizat. Din
acest punct de vedere, abordarea clasicã a nomenclaturii ca unitate monoliticã, respon-
sabilã în masã pentru abuzurile comise timp de jumãtate de secol, eludeazã com-
plexitatea reþelelor ºi a grupurilor concurente apãrute în cadrul elitei comuniste.
Analiza diverselor subcategorii de nomenclaturã, a viziunilor ºi intereselor lor diverse
ar putea sã nuanþeze aspecte referitoare la mobilitatea existentã în cadrul acestui grup
social, precum ºi la conversia ideologicã a membrilor sãi. Continuitatea politicã a unei
pãrþi a fostei nomenclaturi dupã 1989, pusã în oglindã cu declasarea socialã a unei alte
pãrþi, nu poate fi analizatã decât prin prisma breºelor care au spart imaginea aparent
monoliticã a grupului conducãtor din statele comuniste. Conflictele apãrute de-a lungul
timpului între diverse facþiuni de nomenclaturã, transformarea foºtilor staliniºti în
reformatori gorbacevieni, alianþele temporare dintre grupuri antagonice, toate acestea
meritã o atenþie particularã, conducând spre o analizã mai puþin tendenþioasã ºi unifica-
toare a sistemului comunist.
Pe de altã parte, abandonarea unei perspective pur evenimenþiale de studiere a
nomenclaturii ºi aplecarea spre o abordare de naturã sociologicã ar putea reevalua
paradigmele teoretice utilizate pânã acum în definirea acestui grup. Dacã abordarea
neomarxistã a stratificãrii sociale ºi implicit a nomenclaturii pare sã fi devenit caducã,
utilizarea teoriilor clasice ale elitelor rãmâne încã o opþiune pentru abordarea relaþiilor
de putere din societatea comunistã. Totuºi aceste teorii, create în principal pentru
sisteme democratice sau cel mult autoritare, nu pot fi aplicate întotdeauna sistemelor
comuniste, mai ales sistemelor totalitare de tip stalinist. Din acest punct de vedere,
analiza conceptului de nomenclaturã poate ajuta la crearea unor noi paradigme, care sã
defineascã raportul dintre noþiunile de elitã, birocraþie sau clasã conducãtoare
în contextul regimurilor comuniste.
Anexã
NOMENCLAURA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST

ROMÂN APROBATÃ ÎN 1966
Sursã: A.N.I.C., Fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, Dosar nr. 14/1966, ff. 92-99, Referat cu privire la
ameliorarea nomenclaturii de funcþii a C.C. al P.C.R., Anexã la Protocolul nr. 3 al ªedinþei
Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 8 februarie 1966.
Funcþii pe care le aprobã Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R.

1. Preºedintele, vicepreºedinþii, secretarul ºi membrii Consiliului de Stat.
2. Preºedintele ºi vicepreºedinþii Marii Adunãri Naþionale.
3. Preºedintele, prim-vicepreºedinþii ºi vicepreºedinþii Consiliului de Miniºtri.
4. Miniºtrii, membrii ai guvernului.
5. Preºedinþii: Comitetului de Stat al Planificãrii, Comitetului de Stat pentru
Culturã ºi Artã, Consiliul Superior al Agriculturii, Consiliului Naþional al Cercetãrii
ºtiinþifice ºi Comitetului pentru radiodifuziune ºi televiziune.
6. Preºedinþii Comitetelor de Stat de pe lângã Consiliului de Miniºtri.
7. Procurorul General al R.S. România.
8. Preºedintele Tribunalului Suprem.
9. Preºedintele Academiei R.S. România.
10. Guvernatorul Bãncii Naþionale a R.S. România.
11. ªefii misiunilor diplomatice ale R.S. România în strãinãtate.
12. ªeful Marelui Stat Major al Forþelor Armate.
13. Secretarul Consiliului Politic Superior al Forþelor Armate.
14. Preºedintele ºi vicepreºedintele Colegiului Central de Partid.
15. ªefii Direcþiilor ºi Secþiilor C.C. al P.C.R.
16. Primii secretari ai Comitetelor regionale P.C.R. ºi al Comitetului Orãºenesc
PRC Bucureºti.
17. Redactorii ºefi ai ziarelor Scânteia ºi ai revistei Lupta de clasã.
18. Directorul Institutului de Istorie a Partidului.
19. Rectorul ªcolii superioare de partid ªtefan Gheorghiu.
20. Preºedinþii: C.C.S, C.N.F., U.C.F.S., U.C.E.C.O.M., C.E.N.T.R.O.C.O.O.P. ºi
Uniunii Naþionale a Cooperativelor Agricole.
21. Primul secretar al C.C. al UTC.
22. Preºedintele Uniunii Scriitorilor.
Funcþii pe care le aprobã Secretariatul C.C. al P.C.R.

1. Secretarii Marii Adunãri Naþionale.
2. Membrii Colegiului Central de Partid.
3. Primii adjuncþi, adjuncþii ºefilor de secþii, ºefii de sectoare ºi instructorii teritoriali
ai C.C. al P.C.R. din cadrul secþiei Grupul de instructori ai C.C. al P.C.R..
136 RALUCA GROSESCU
4. Secretarii ºi membrii birourilor Comitetelor regionale P.C.R. Comitetului

Orãºenesc P.C.R. Bucureºti.
5. Rectorii adjuncþi de la ªcoala superioarã de partid ªtefan Gheorghiu.
6. Directorii adjuncþii de la Institutului de Istorie a Partidului.
7. Directorul Muzeului de Istorie a Partidului.
8. Redactorii ºefi adjuncþi ºi membrii colegiilor de redacþie ai ziarului Scânteia ºi
al revistei Lupta de clasã.
9. Reprezentantul P.C.R. la redacþia revistei Probleme ale pãcii ºi socialismului.
10. Preºedinþii Comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale ºi ale
oraºelor Bucureºti ºi Constanþa.
11. Vicepreºedinþii, secretarii ºi ceilalþi membrii ai Prezidiului C.C.S, secretarii ºi
membrii Biroului C.C. al U.T.C., vicepreºedintele ºi secretarele C.N.F., preºedintele,
vicepreºedinþii ºi secretarul Comitetului executiv al UASR.
12. Vicepreºedinþii U.C.F.S., C.E.N.T.R.O.C.O.O.P., U.C.E.C.O.M. ºi ai Uniunii
Naþionale a Cooperativelor Agricole.
13. Preºedinþii ºi vicepreºedinþii C.C. ai Crucii Roºii, C.N.A.P., C.F.D.A.,
A.R.L.U.S. ºi Comitetului organizatoric al veteranilor din rãzboiul antifascist.
14. Reprezentanþii organizaþiilor de masã la diferite organizaþii internaþionale.
15. Primii adjuncþi, adjuncþii miniºtrilor.
16. Secretarii generali de la ministere ºi alte instituþii centrale.
17. Secretarul general al Consiliului de Miniºtrii.
18. Prim-vicepreºedinþii ºi vicepreºedinþii Comitetului de Stat al Planificãrii,
Comitetului de Stat pentru Culturã ºi Artã, Consiliului Superior al Agriculturii,
Comitetului pentru Radiodifuziune ºi Televiziune ºi ai Comitetelor de Stat de pe lângã
Consiliul de Miniºtrii.
19. Viceguvernatorii Bãncii Naþionale a R.S.R., preºedintele Bãncii de învestiþii ºi
al CEC.
20. Preºedintele Camerei de Comerþ.
21. Preºedintele, vicepreºedinþii ºi secretarul I.R.R.C.S.
22. Vicepreºedinþii, primul secretar, membrii titulari ºi membrii corespondenþi ai
Academiei R.S. România.
23. Biroul Executiv al Consiliului Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice.
24. Primul arbitru de stat.
25. Locþiitorii procurorului general ºi vicepreºedinþii Tribunalului Suprem.
26. Secretarul Comisiei Guvernamentale de Colaborare Economicã ºi Tehnico-
ºtiinþificã.
27. Directorii generali ai Direcþiilor generale subordonate Consiliului de Miniºtrii.
28. Secretarii, secretarii adjuncþi ºi membrii birourilor de la biroul politic superior
al Forþelor Armate ºi Consiliul politic al trupelor MAI.
29. Secretarii consiliilor politice de la armate, C.A.A.T., C.T.Gr. ºi C.M.M.
30. Comandanþii de armate, ai Comandamentelor apãrãrii antiaeriene
31. ªeful Direcþiei generale a înzestrãrii, ºeful Direcþiei pregãtirii de luptã, ºeful
Spatelui Forþelor Armate.
32. ªeful Academiei Militare.

33. ªeful direcþiei generale de informaþii M.A.I. ºi locþiitorii sãi, ºeful direcþiei
generale a miliþiei.
34. ªefii direcþiilor operative din cadrul M.A.I., ai Direcþiilor regionale de securitate
ºi ºeful Direcþiei miliþiei Capitalei.
35. Ataºaþii militari ºi reprezentanþii permanenþi, la Comandamentul Forþelor
Armate Unite.
36. Consilierii oficiilor diplomatice ºi ºefii Agenþiilor economice ale RSR în
strãinãtate.
37. Redactorii ºefi ai urmãtoarelor publicaþii centrale: România Liberã, Scânteia
tineretului, Munca, Elöre, Neuer Weg, Contemporanul, Viaþa Economicã ºi Lumea.
38. Preºedinþii uniunilor de creatori ai Asociaþiilor profesionale ºi ºtiinþifice.
Funcþii pe care le aprobã un Secretar al C.C. al P.C.R.

1. ªefii cabinetelor Secretarilor C.C. al P.C.R.; adjuncþii ºefilor de sectoare, ºefii
serviciilor; instructorii teritoriali ai C.C.P ºi ai Secþiei de Propagandã ºi Agitaþie;
instructorii C.C. al P.C.R. ºi ceilalþi lucrãtori cu muncã politicã din aparatul C.C. al
P.C.R..
2. Primii secretari ºi secretarii II ai comitetelor raionale ºi orãºeneºti de partid ºi ai
comitetelor de partid asimilate în drepturi cu comitetele raionale de partid (numai
pentru drept de a semna ºi elibera documente de partid).
3. Secretarul ºtiinþific ºi ºefii de sectoare de la Institutul de Istorie a Partidului.
4. Directorii adjuncþi ai Muzeului de Istorie ai P.C.R.
5. Directorul general al Studioului Cinematografic Bucureºti.
6. Corespondenþii în strãinãtate ai ziarului Scânteia, Agerpres ºi ai
Radioteleviziunii.
7. Redactorii ºefi ai publicaþiilor: Munca de partid, Viaþa Româneascã, Luceafãrul,
Gazeta literarã, Flacãra, Agricultura Socialistã, Sportul popular, Femeia, Sãteanca,
Viaþa Studenþeascã, Ifjumunkás, Scânteia Pionierului ºi ai publicaþiilor pentru
strãinãtate.
8. Redactorii ºefi ai redacþiilor pentru emisiuni politice interne ºi externe, emisiuni
culturale, muzicale, pentru copii ºi tineret, de la radio ºi de la televiziune.
9. Redactorii ºefi ai revistelor de culturã regionalã ºi directorii studiourilor
regionale de radio.
10. Redactorii ºefi ai ziarelor regionale.
11. Membrii Consiliului politic superior al Forþelor Armate ºi ai Consiliului politic
al trupelor M.A.I. ( exclusiv secretarii, secretarii adjuncþi ºi membrii birourilor).
12. Secretarii consiliilor politice de la direcþiile centrale (similare), mari unitãþi,
unitãþi, comisariate militare regionale.
13. Secretarii comitetelor de partid de la Academia militarã ºi ºcolile militare de
ofiþeri ºi subofiþeri din cadrul M.F.A.
14. ªefii de direcþii de la Consiliul politic superior al Forþelor Armate.
15. Locþiitorii ºefului M.St.M. ºi ºefii de direcþii din M.St.M.
138 RALUCA GROSESCU
16. ªefii direcþiilor Învãþãmântului militar, Cercetãrii ºtiinþifice, Construcþii ºi

cazarea trupelor, Financiarã ºi control.
17. ªefii de state majore de la Armate, C.A.A.T., C.M.M., C.A.F.A., C.T.Gr.,
C.T.Trs., C.T.Ch., C.T.Ge.
18. Locþiitorii comandanþilor de la armatã C.A.A.T., C.T.Gr., C.M.M.
19. Comandanþii de divizii, brigãzi ºi ºefii ºcolilor militare de ofiþeri ºi subofiþeri
de la M.F.A. ºi M.A.I.
20. Ataºaþii militari adjuncþi.
21. Redactorul ºef al ziarului Apãrarea Patriei.
22. ªefii direcþiilor generale ale Penitenciarelor ºi Arhivelor Statului.
23. ªefii Direcþiilor generale de Miliþie.
24. Locþiitorii comandantului Trupelor M.A.I. ºi ºefii direcþiilor de armã ( Pompieri,
A.L.A., Trupe pazã ºi securitate).
25. Locþiitorii directorului general al miliþiei ºi ºefii de direcþii din D.G.M.
26. Judecãtorii Tribunalului Suprem.
27. Procurorii ºefi de regiune ºi procurorul ºef al Oraºului Bucureºti.
28. Preºedinþii Tribunalelor regionale ºi al oraºului Bucureºti.
29. Preºedintele Tribunalului de regiune militarã.
30. Directorii generali adjuncþi, ai Direcþiei Centrale de Statisticã, ai Direcþiei
Generale a Recrutãrii ºi Repartizãrii Forþelor de Muncã, ai Direcþiei Generale a
Rezervelor de Stat, ai Agerpres ºi ai Direcþiei generale a Presei ºi Tipãriturilor.
31. Vicepreºedinþii Camerei de Comerþ ai R.S.R., ai Bãncii de învestiþii ºi C.E.C.
32. Directorii direcþiilor de personal de la Consiliul de Miniºtrii, ministere ºi
instituþii centrale.
33. Locþiitorul primului arbitru de stat.
Funcþiile aflate în evidenþa secþiilor C.C. al P.C.R.

1. Membrii ( nesalariaþi) comisiilor din cadrul secþiilor C.C. al P.C.R;
2. ªefii de secþii ºi de sectoare de la comitetele regionale de partid;
3. Preºedinþii colegiilor de partid regionale ºi ale oraºului Bucureºti;
4. Preºedinþii comisiilor de revizii regionale ale P.R.C. ºi ale organizaþiilor de
masã centrale;
5. Directorii ºcolilor de partid de un an ºi directorii cabinetelor regionale de partid;
6. ªefii de catedre de la ªcoala Superioarã de Partid ªtefan Gheorghiu;
7. Secretarii comitetelor raionale ºi orãºeneºti de partid ºi ai comitetelor orãºeneºti
de partid de subordonare raionalã;
8. ªefii sectoarelor carnet de partid ºi probleme statutare de la comitetele raionale
ºi orãºeneºti de partid;
9. Secretarii comitetelor de partid din ministere, instituþii centrale, din marile
întreprinderi, ºantiere ºi centre universitare;
10. Preºedinþii, vicepreºedinþii ºi secretarii comitetelor uniunilor pe ramuri ale
sindicatelor ºi ºefii de secþii de la C.C.S, C.C. al U.T.C., U.C.F.S.;
11. Vicepreºedinþii ºi secretarii organizaþiilor de masã regionale;
12. Vicepreºedinþii ºi secretarii comitetelor executive ale sfaturilor populare

regionale ºi preºedinþii comitetelor executive ale sfaturilor populare raionale ºi orã-
ºeneºti;
13. Preºedinþii consiliilor din cadrul C.S.C.A., preºedinþii ºi secretarii comitetelor
regionale de culturã ºi artã;
14. Directori generali, directori generali adjuncþi, directori, consilierii ºi asimilaþii
acestora de la Consiliul de Miniºtrii, ministere ºi alte instituþii centrale;
15. ªeful Corpului de control al ministerului;
16. Directorii generali ºi directorii întreprinderilor de comerþ exterior;
17. Directorii trusturilor GAS, ai institutelor de cercetãri agricole ºi ai staþiunilor
experimentale;
18. Preºedinþii consiliilor agricole regionale, ai uniunilor regionale ale coope-
rativelor agricole de producþie, U.R.C.M. ºi U.R.C.C.;
19. Directorii institutelor de cercetãri ºi proiectãri;
20. Directorii generali din marile întreprinderi, combinate ºi ºantiere;
21. Preºedinþii filialelor Academiei RSR, ai secþiilor ºtiinþifice, directorii centrelor
de cercetãri ºtiinþifice, directori ai bazelor de cercetãri ºtiinþifice, ale Academiei RS
România.
22. Rectorii ºi prorectorii universitãþilor ºi institutelor de învãþãmânt superior,
decanii ºi ºefii catedrelor de ºtiinþe sociale din învãþãmântul superior;
23. Redactorii ºefi ai diferitelor ziare, publicaþii ºtiinþifice ºi literare ºi directorii
unor edituri;
24. Directorii teatrelor ºi filarmonicilor de stat;
25. Vicepreºedinþii ºi secretarii uniunilor de creatori ºi ai asociaþiilor profesionale
ºi ºtiinþifice;
26. Directorul studioului de filme documentare ºi jurnale Al. Sahia;
27. Adjuncþii ºefilor de direcþie de la Consiliul politic superior al Forþelor Armate;
28. Locþiitorii ºefilor de direcþii din M.St.M, locþiitorii ºefului Direcþiei generale a
înzestrãrii ºi ºefii de direcþii din DGI, locþiitorii ºefului Direcþiei Pregãtirii de Luptã,
ai ºefului Comandamentului Spatelui Forþelor Armate ºi ºefii de direcþie din cadrul
acestuia, locþiitorii ºefului Direcþiei cadrelor Forþelor Armate,
29. Secretarii adjuncþi ai Consiliilor politice de la Armate, comandamente de arme
( similare);
30. ªefii liceelor militare;
31. Redactorii ºefi ai revistelor: Viaþa militarã ºi Munca politicã în Forþele
Armate;
32. ªefii de state majore din direcþiile de armã C.T. M.A.I.;
33. Comandanþii batalioanelor independente de securitate;
34. Locþiitorii ºefilor direcþiilor operative din aparatul central MAI ºi ai direcþiilor
regionale de securitate;
35. ªefii serviciilor operative independente din aparatul central M.A.I.;
36. ªefii direcþiilor neoperative ( spate, financiar, tehnic-operativ);
37. Redactorii ºefi ai gazetei În slujba Patriei ºi revistei Pentru Patrie;
140 RALUCA GROSESCU
38. ªefii de secþii din consiliul politic al trupelor M.A.I.;

39. ªefii direcþiilor din Ministerul Justiþiei ºi Procuratura Generalã;
40. Membrii Comitetului Executiv al Asociaþiei Juriºtilor;
41. Redactorul ºef al revistei Justiþia Nouã;
42. Secretarul general al Asociaþiei internaþionale de Studii sud-est Europene;
43. Secretarii ambasadelor ºi ai agenþiilor economice ale R.S. România din strãi-
nãtate;
44. Ataºaþii cu muncã diplomaticã ºi delegaþii întreprinderilor de comerþ exterior
de pe lângã agenþiile economice.
Andrei MURARU
Secþia de Cadre ca instrument de verificare ºi control în

interiorul Partidului Comunist
Imediat dupã evenimentele de la 23 august 1944, o parte dintre cei care erau angrenaþi,
într-un fel sau altul, în jocurile politicii de la Bucureºti, fie chiar ºi simpli spectatori ai
vieþii publice, au înþeles cã regimul comunist se va instala într-un mod brutal peste
societatea româneascã. O teorie a terorii s-a transformat în practicã curentã în numai
doi ani dupã terminarea rãzboiului, astfel încât comuniºtii, cu sprijinul logistic ºi
material1 al aliaþilor de la rãsãrit, au impus modelul totalitar probat atât de crud, în
anii anteriori, în patria lui Stalin. Înfiinþarea, în 1948 (prin decretul 221 din 30 august
1948), a Direcþiei Generale a Securitãþii Poporului, sub tutela Ministerului Afacerilor
Interne, a avut rolul de a inocula sentimentul fricii ºi a aduce sub ascultare, prin
intermediul instrumentelor represive, poporul recent ocupat. Aºa cum precizeazã actul
de înfiinþare, Securitatea avea ca scop apãrarea cuceririlor democratice ºi asigurarea
securitãþii R.P.R..2 Prin constituirea D.G.S.P. ºi a Direcþiei Generale a Miliþiei, s-a
dezvoltat cadrul iniþierii ºi generalizãrii represiunii la nivelul întregii societãþi3.
1. Marius Oprea, Securitatea ºi moºtenirea sa, în Ruxandra Cesereanu (coordonator), Comunism ºi

represiune în România: istoria tematicã a unui fratricid naþional, Iaºi, Editura Polirom, 2006,
p. 23.
2. Dennis Deletant, Studiu introductiv, în Marius Oprea (editor), Banalitatea rãului. O istorie a
Securitãþii în documente. 1949-1989, Iaºi, Editura Polirom, 2002, p. 28; Stelian Tãnase, Elite ºi
societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej. 1948-1965, Bucureºti, Editura Humanitas, 1998, p. 61;
Marius Oprea, Naºterea Securitãþii, în Analele Sighet 6, Anul 1948 - instituþionalizarea
comunismului, Bucureºti, Fundaþia Academia Civicã, 1998, pp. 271-306.
3. Într-o primã etapã, represiunea a fost îndreptatã eminamente împotriva duºmanilor politici, apoi
au fost vizate categorii mai neutre din punct de vedere ideologic, pentru ca într-o altã fazã atenþia
sã fie focalizatã spre categorii considerate exploatate. (Sorin D. Ivãnescu, Direcþii ºi obiective în
activitatea Securitãþii, 1948-1958, în Anuarul Institutului de Istorie A.D. Xenopol, tom XLII,
2005, p. 434.)
142 ANDREI MURARU
1. Naºterea Secþiei de Cadre
În timpul rãzboiului, dar mai ales dupã terminarea acestuia ºi preluarea puterii,
Partidul4 avea nevoie de un instrument util ºi eficient pentru a putea lupta împotriva
duºmanilor poporului din interior, adicã a celor care urmau sã fie eliminaþi, trecutul
lor cântãrind mult în încercarea de a construi o imagine popularã.
În broºura Ce-i de fãcut? (1903), Lenin a teoretizat partidul pe care avea sã-l
creeze: o formaþiune politicã de tip nou care acapara puterea prin intermediul forþei.
Numãrul membrilor era mic, iar disciplina era una de fier. Alte caracteristici ale noii
formaþiuni erau ierarhizarea strictã ºi existenþa dublã (una la vedere, publicã, ºi una
subversivã). Deciziile cruciale ale partidului, discuþiile aprinse ºi jocurile de culise se
desfãºurau în tenebrele partidului.5 Valorile pe care Lenin le-a impus la nivelul
organizãrii partidului s-au perpetuat în timp ºi au fost perfecþionate de moºtenitorii
sãi, atât din punct de vedere ideologic, dar mai ales în privinþa instrumentelor de
control ºi verificare a membrilor de partid. Pentru comuniºti, asemenea practici erau
considerate normale, banale chiar, atâta vreme cât conducerea superioarã de partid
impunea aceste reguli. Stalin declara la un moment dat cã [s]e poate spune cu toatã
convingerea cã nouã zecimi din greºurile ºi rupturile noastre se explicã prin lipsa de
verificare bine regulatã a îndeplinirii lor. Nu poate fi îndoialã cã având de faþã o astfel
de verificare a îndeplinirii, greºurile ºi rupturile ar fi fost de sigur înlãturate. 6 În 1934,
deci cu mai bine de un deceniu înainte ca Partidul Comunist sã preia puterea în
România, M. Caganovici scria: Noi am înfãptuit curãþirea partidului. În hotãrîrea
despre curãþire nu degeaba se scrie despre categoriile de nemernici, care trebuie sã fie
daþi afarã din partid. Aici sînt avuþi în vedere cei care reuºiserã sã pãtrundã prin
înºelãciune în partidul nostru. Ce sã mai vorbim de numãrul ºi mai mare încã de
escroci fãrã bilet de partid!.7 De fapt, în opinia lui Caganovici, scopul verificãrii ºi a
controlului este educarea membrilor de partid ºi mai ales prevenirea delictelor în
rândurile organizaþiei politice. Printre atribuþiile persoanelor însãrcinate cu verificarea
membrilor de partide se numãrau aprobarea cererii de intrare în partid, sancþionarea
sau eliminarea din rândurile formaþiunii politice, organizarea structurii de partid,
racolarea membrilor ºi activitatea de propagandã. 8
Prin intermediul Securitãþii, Partidul a controlat viaþa privatã ºi publicã a indivizilor,
inoculând o permanentã teroare. Relaþiile dintre Partid ºi Securitate nu au fost
4. Pentru o mai bunã coerenþã a discursului istoric, vom utiliza pe tot parcursul acestui text sintagma
,,Partidul Comunist Român (P.C.R.), deºi gruparea comunistã de la noi a purtat mai multe acronime,
în funcþie de intenþiile ºi orientãrile ideologice ale timpului: Partidul Socialist-Comunist (1921-
1922), Partidul Comunist din România (1922-1943), Partidul Comunist Român (1943-1948; 1965-
1989), Partidul Muncitoresc Român (1948-1965).
5. Vezi broºura cu titlul împrumutat de la Cernîºevski, V.I. Lenin, Ce-i de fãcut?, Bucureºti, Editura
P.C.R., 1946, passim.
6. M. Caganovici, Despre sarcinile controlului de partid ºi lucrului de controlare al sindicatelor,
comsomolului ºi presei, Tiraspol, Editura Editpartmold, 1934, pp. 4-5.
7. Ibidem, p. 7.
8. Ibidem, pp. 9, 17
SECÞIA DE CADRE CA INSTRUMENT DE VERIFICARE ªI CONTROL
ÎN INTERIORUL PARTIDULUI COMUNIST 143
întotdeauna un lung ºir de directive puse în practicã, de planuri asumate sau de rapoarte
încununate de succes. În diferite conjuncturi, contexte politice complexe, Securitatea
a simþit nevoia, rareori, sã dicteze Partidului, sã ºi-l subordoneze sau pur ºi simplu sã
ofere un exemplu de forþã. Pentru a nu da ocazia poliþiei politice de a controla, dirija
sau ºantaja membrii de partid, P.C.R. a dispus ca viaþa internã a structurilor sale sã fie
în atenþia cadriºtilor.9 Poliþia politicã urma sã-i supravegheze, sã-i ancheteze ºi sã-i
controleze pe cei care nu fãceau parte din P.C.R. Dar cine se ocupa de membrii de
Partid? Secþia de Cadre, copilul-minune al Partidului, era responsabilã pentru
verificarea, controlarea ºi promovarea sau sancþionarea membrilor de partid. Sarcinile
cadriºtilor nu sunt, deci, greu de imaginat. Aceºtia reprezentau o structurã de tip
securistic în cadrul partidului pentru cã, aºa cum remarca Marius Oprea, între ofiþerii
poliþiei politice ºi salariaþii cadriºti ai partidului comunist nu existã numai o simi-
litudine în mijloacele de acþiune, ci ºi un scop comun: controlarea riguroasã, adeseori
rigidã, a ceea ce se întâmpla în societatea româneascã.10
Despre aceastã dimensiune ascunsã a structurii comuniste Secþia de Cadre s-a
vorbit foarte puþin în ultimii ani, ºi, cu excepþia celor care au fãcut parte din aparatul
comunist ºi a unor dezvãluiri recente în presã11, nimeni nu a spus foarte multe lucruri.
Data apariþiei acestui organism este controversatã, iar pânã acum nu a fost publicat un
document oficial care sã certifice înfiinþarea sa. Unii cercetãtori au fost de pãrere cã
fondarea secþiei este legatã de prima campanie mare de recrutãri (octombrie 1944-
octombrie 1945) ºi de numele Anei Pauker ºi al lui Miron Constantinescu. 12 Aceste
presupuneri au fost infirmate de descoperirea unui document oficial, o circularã13 a
Comitetului Central al P.C.R. adresatã organelor de partid, prezentat aici în premierã.
Documentul, redactat ºi transmis în teritoriu în august 1944, dar înainte de
evenimentele care au condus la arestarea lui Ion Antonescu, poartã eticheta Strict
conspirativ. Aceastã precizare este explicabilã prin nevoia de a asigura con-
fidenþialitate unui document emis ºi transmis cãtre persoane care se aflau în atenþia
Siguranþei, dar ºi pentru a avertiza responsabilii partidului din teritoriu cã acele pagini
9. Marius Oprea, Partidul ºi Securitatea, în Marius Oprea (coordonator), Nicolae Videnie, Ioana
Cîrstocea, Andreea Nãstase, Stejãrel Olaru, Securiºtii partidului. Serviciul de cadre al P.C.R. ca
poliþie politicã, Iaºi, Editura Polirom, 2002, p. 10.
10. Ibidem.
11. Ne referim aici la dezvãluirile începute recent de cotidianul Adevãrul pe baza arhivei de cadre a
oficiosului Scânteia. Este vorba despre dosarele personale ale redactorilor, peste 1.000 de volume,
recuperate în decembrie 1989. În plus, ziariºtii de la Adevãrul au intrat în posesia altor câteva sute
de dosare-problemã, fiºe, cartoteci, opisuri, registre ºi liste nominale. Numele de pe dosarele
din aceastã arhivã sunt cu adevãrat importante: Silviu Brucan, Sorin Toma, Marin Sorescu º.a.
(Cosmin Popa , Christian Levant, Dosarul Scânteia. Adevãrul deschide dosarele de cadre ale
Scânteii, în Adevãrul, nr. 5022, 30 august 2006).
12. Spre exemplu, pentru activitatea Secþiei de Cadre a P.C.R. Iaºi din 1945, vezi Direcþia Judeþeanã a
Arhivelor Naþionale Iaºi (D.J.A.N Iaºi), fond Partidul Comunist Român - Comitetul Judeþean de
Partid Iaºi, dosar 12/1945 (Secþia de Cadre: Instrucþiuni, rapoarte de activitate ºi dosarele secþiei);
dosar 31/1945 (Sectorul I al P.C.R.: Rapoarte de activitate ale secþiei de cadre a sectorului).
13. Arhivele Naþionale Istorice Centrale (A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. - Secþia Organizatoricã,
dosar 95/1944.
144 ANDREI MURARU
nu pot deveni o sursã de informare pentru orice membru al P.C.R. Circulara anunþã
decizia Comitetului Central de înfiinþare a resortului cadrelor: Ca sã asigurãm o
politicã justã de recrutare a m[embrilor] de p[artid] ºi faþã de cadrele P[artidului], prin
ridicarea la posturi de conducere a elementelor proletare cu perspective de desvoltare,
sãnãtoase, desvo[l]tate ºi disciplinate ºi educarea lor temeinicã ºi permanentã, se
înfiinþeazã resortul cadrelor.14 Totodatã, noul organism avea sarcina de a verifica ºi
controla candidaþii la intrarea în partid, de a veghea la buna desfãºurarea a activitãþii
în organizaþia comunistã. Fiecare formaþiune din teritoriu (birou judeþean sau regional)
avea obligaþia de a numi un responsabil din organizaþie, persoanã care avea funcþia de
organizator al cadrelor. Persoana desemnatã pentru aceastã funcþie trebuia sã fie
atent selectatã: trebu[i]e ales dintre ºi încercaþi m[embri] de p[artid], cel mai disci-
plinat, devotat ºi bun organizator de P[artid] Pe lângã atribuþiile specifice legate de
racolarea, formarea, promovarea/sancþionarea ºi verificarea cadrelor, în fiºa postului
responsabilului de cadre mai intrau activitãþile de propagandã ºi de organizare
administrativã.
Documentul de arhivã este destul de clar în privinþa activitãþilor specifice ale
responsabilului de cadre: Va cunoaºte ºi controla permanent legãturile de muncã ºi
personale (subl. n.) ale activiºtilor ºi m[embrilor] de p[artid]. 15 Printre atitudinile
nesãnãtoase pe care responsabilul de cadre avea obligaþia de a le sesiza era menþi-
nerea contactelor cu persoane de altã orientare politicã sau considerate elemente
duºmãnoase. Organizatorul cadrelor, spune circulara Comitetului Central, urma sã
primeascã întreg sprijinul din partea conducerii organizaþiei, acesta fiind ºi grupul
care coordona activitatea. De asemenea, Comitetul Central cerea ca activiºtii partidului
sã-i ofere tot sprijinul organizatorului cadrelor în aceastã misiune. Funcþia de bazã era
descrisã astfel: Sarcina principalã al organizatorului cadrelor e sã cunoascã perfect ºi
sã semnaleze organelor de conducere calitãþile ºi lipsurile m[embrilor] de partid ºi ale
activiºtilor. Sã propunã mãsuri concrete de educare ºi ridicare a cunoºtinþelor politice,
organizatorice ºi conspirative, pentru fiecare activist, membru de P[artid] aparte sau
pentru o grupã de m[embri] de p[artid] 16
Dimensiunea represivã a activitãþii cadriºtilor este redatã în documentul citat mai
sus prin aceastã formulare: Organizatorul cadrelor va descoperi cu ajutorul organelor,
activiºtilor ºi m[embrilor] de p[artid], elementele dubioase, duºmane, provocatorii, va
aduce imediat la cunoºtinþa organului din care face ºi el parte cazul, ºi va propune
mãsuri concrete organizatorice, disciplinare, iar dacã e cazul excluderea din P[artid],
dacã securitatea Partidului o cere ºi demascarea elementelor periculoase partidului, ca
sã le cunoascã fiecare membru de P[artid] ºi sã se fereascã de ele. 17
14. Ibidem, f. 2.
15. Ibidem.
16. Ibidem.
17. Ibidem.
2. Organizare, atribuþii ºi mijloace de acþiune
În anul 1945 se instituie Comisia de Control a Partidului care trece la verificarea

foºtilor ilegaliºti ºi, deopotrivã, a noilor membri de partid. De altfel, purificarea
partidului de elemente descompuse s-a dovedit a fi o frecventã lozincã a timpului. 18
Cea mai drasticã verificare a membrilor Partidului Comunist din România a avut loc
în perioada noiembrie 1948 - aprilie 195019, dupã modelul sovietic (din 1929)20. De
aceastã masivã verificare s-a ocupat o comisie special constituitã Comisia Centralã
de Verificare condusã de Constantin Pârvulescu, dupã care s-a pus problema unei
structuri permanente, a informãrii de partid.21 Într-un an ºi jumãtate, cât au durat
investigaþiile acestei comisii, au fost excluse peste 190.000 de persoane dintr-un total
de 913.027 de membri, cât avea P.C.R. în noiembrie 1948. Cu alte cuvinte, aceste
18. Lavinia Betea, Lucreþiu Pãtrãºcanu. Moartea unui lider comunist. Studiu de caz, Bucureºti, Editura
Humanitas, 2001, p. 242; Ghiþã Ionescu, Comunismul în România, Bucureºti, Editura Litera, 1994,
p.149.
19. Campania de verificãri din 1948 a fost prezentatã în câteva pagini de Ioan Lãcustã în volumul
1948-1952. Republica Popularã ºi România. Autorul a utilizat, pentru a lãmuri cititorul cu privire
la acþiunile Comisiei de Verificare a Cadrelor, documente inedite din colecþiile Arhivelor Naþionale
Istorice Centrale. Acþiunea de verificare a debutat la 4 octombrie 1948, în urma Hotãrârii C.C. al
P.C.R. deoarece, spune documentul, în organizaþiile de partid s-au strecurat elemente duºmãnoase,
la aceasta contribuind ºi fuziunea cu Partidul Social Democrat (februarie 1948). Din Comisia
Centralã de Verificare, constituitã la 28 iulie 1948, fãceau parte C. Pârvulescu (preºedinte), Al.
Moghioroº, L. Rãutu, I. Rangheþ, V. Vaida, I. Vinþe, D. Petrescu ºi Nicolae Ceauºescu. La nivel
local, existau comisii judeþene (55), de sectoare (4) ºi subcomisii (772). Analizele ºi rapoartele din
teritoriu se centralizau la Comisia de Verificare în mod periodic. Lãcustã prezintã chiar câteva
frânturi din aceste documente (Dolj, Alba, Ialomiþa, Iaºi, Putna, Teleorman, Brãila etc.). Astfel,
preoþi, þãrani sau studenþi erau chestionaþi ºi verificaþi, pânã în august 1949 fiind cercetate peste
100.000 de persoane. (Ioan Lãcustã, 1948-1952. Republica Popularã ºi România, Bucureºti, Editura
Curtea Veche, 2005, pp. 100-105.) Scriitorul Sorin Toma, celebru pentru atacul din 1948
instrumentat împotriva lui Tudor Arghezi (detalii în Andi Mihalache, Arghezi, poezia ºi politica,
în Pe urmele lui Karl Marx: studii despre comunism ºi consecinþele sale, Iaºi, Editura Alfa, 2005,
pp. 59-72), descrie ºi el campania de verificãri care a cuprins întreaga þarã, considerând cã În
general, verificãrile au constituit, la scarã naþionalã, o ºcoalã a îngustimii de vederi, a intoleranþei,
a suspiciunii ºi a delaþiunii climatul propice «vânãtoarei de vrãjitoare», «o contribuþie preþioasã
la pãstrarea puritãþii partidului». (Sorin Toma, Privind înapoi. Amintirile unui fost ziarist comunist,
Bucureºti, Editura Compania, 2004, pp. 248-249)
20. Întreg blocul comunist a suferit de acest sindrom al verificãrilor în masã în rândurile partidelor
comuniste. Cel mai elocvent exemplu pare sã fie cel al Partidului Comunist Cehoslovac care pierde
un milion de membri (de la 2.500.000 la 1.500.000). (Jean-François Soulet, Istoria comparatã a
statelor comuniste din 1945 pânã în zilele noastre, Iaºi, Editura Polirom, 1998, p. 57.)
21. La o ºedinþã a Secretariatului C.C. al P.C.R. (martie 1949), Teohari Georgescu a atras atenþia
asupra pericolului pe care îl reprezintã nemulþumirile muncitorilor privind salarizarea. Replica
Anei Pauker anunþa oficializarea organismului de verificãri ºi anchete din cadrul partidului: este
neapãrat necesar[ã] crearea Informãrii de Partid. Dupã aceastã ºedinþã, a început organizarea
tehnicã a acestui aparat, de urmãrire informativã a membrilor de partid ºi a candidaþilor aspiranþi
la aceastã calitate. (Marius Oprea, Partidul ºi Securitatea, în Marius Oprea (coordonator),
Securiºtii..., p.17.)
146 ANDREI MURARU
verificãri au dus la excluderea a peste 21% din membri, mai puþin cei din Comitetul
Central asupra cãrora nu au fost întreprinse verificãri. Dintre cei eliminaþi, o cifrã
impresionantã, peste 112.000 de persoane au fost eliminate pentru activitate
duºmãnoasã ºi diferite abateri grave.22 De altfel, spune Marius Oprea, ,,campania de
verificãri (1948-1949) a fost prima împrejurare majorã în care serviciul intern de
Securitate din partid ºi-a exersat abilitãþile asupra comuniºtilor, în urma indicaþiilor lui
Dej.23
Studiul nostru vine sã demonstreze cã Secþia de Cadre a apãrut în 1944, iar în 1949
s-a perfecþionat, la nivel central, aceastã practicã. Modelul sovietic a acþionat ºi aici,
ca ºi în alte cazuri cunoscute din istoria Partidului din România. Secþii de Cadre ale
Partidului au existat la nivel local, atât în Comitetele de Sectoare, în Comitetele
Judeþene ºi Comitetele Regionale, dar ºi la nivel central, în cadrul Comitetului Central.
Cercetarea membrilor de partid începea încã de la prima cerere de intrare în partid,
când verificarea viitorilor comuniºti se fãcea pe baza unor instrucþiuni special întoc-
mite, când se deschidea, de fapt, oficial, dosarul de cadre, un dosar al membrului de
partid pe care îl vom analiza ceva mai târziu.
Organizarea cadriºtilor din Comitetul Central era, spre deosebire de formaþiunile
din teritoriu, foarte precisã. Un document de arhivã relevã faptul cã în anul 1955
schema de organizare a Secþiei de Cadre din cadrul Comitetului Central cuprindea 50
de posturi.24 În fruntea secþiei exista un ºef ºi un adjunct, cei doi coordonând cinci
compartimente cu atribuþii ºi sarcini speciale: Sectorul muncii de cadre din aparatul
de partid ºi organizaþii de masã, Sectorul muncii de cadre din aparatul de stat,
Sectorul de verificare, Sectorul evidenþã ºi statisticã ºi Aparatul tehnic. Cele
cinci sectoare erau conduse de cãtre un ºef, iar cel mai important departament era, atât
din punct de vedere numeric cât ºi al activitãþii desfãºurate, Sectorul de verificare cu
19 persoane (un ºef, 15 instructori ºi un secretar tehnic).25 În alt document, datat 30
octombrie 1955, numãrul lucrãtorilor cu muncã politicã al Secþiei de Cadre era de
40.26 Dar este interesant de observat componenþa acestei secþii într-o statisticã redactatã
de un activist. Astfel, din cei 40 de cadriºti, 31 erau muncitori calificaþi, patru erau
funcþionari, patru erau muncitori necalificaþi, iar unul era frizer. Cei mai mulþi dintre
aceºtia erau români (27), urmaþi de maghiari (7) ºi de evrei (5); un singur angajat al
Secþiei de Cadre era bulgar. La capitolul vechime în partid, majoritatea cadriºtilor din
Comitetul Central au întãrit rândurile P.C.R. în anii 1945-1947, ilegaliºtii reprezentând
doar 10%. În organismul de cadre al Comitetului Central, cei mai mulþi activiºti erau
încadraþi în aceastã secþie între 1950 ºi 1955, în timp ce 14 erau angajaþi în ultimul an.
Opt dintre cei 40 aveau peste ºase ani vechime în cadrul sectorului de verificãri al
22. Nicoleta Ionescu-Gurã, Stalinizarea României Republica Popularã Românã: 1948-1950:

transformãri instituþionale, Bucureºti, Editura Bic All, 2005, pp. 207-224.
23. Marius Oprea, Partidul ºi Securitatea, în Marius Oprea (coordonator), Securiºtii partidului..., p.
24.
24. A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 76/1955, f. 53. Îi mulþumim pe aceastã cale
domnului Sorin Cucerai pentru amabilitatea de a ne fi pus la dispoziþie acest document.
25. Ibidem, f. 53.
26. Ibidem, f. 51.
partidului. Pregãtirea securiºtilor partidului lasã însã mult de dorit. De pildã, nici
unul dintre angajaþii Secþiei de Cadre nu absolvise studii superioare, cea mai înaltã
calificare fiind ºcoala industrialã. Însã, în rândurile acestor activiºti, învãþãmântul de
partid era bine reprezentat: 13 dintre ei absolviserã ºcoli superioare de partid de 1-2
ani ºi numai cinci nu beneficiaserã de nicio pregãtire ideologicã.27
Aºa cum am remarcat, organizarea Secþiei în cadrul Comitetului Central avea o
anumitã structurã, posturi bine definite în organigramã ºi clar delimitate ca atribuþii. În
teritoriu, în fiecare organizaþie exista câte un responsabil de cadre. Chiar ºi pentru
aceºtia, inspectorii judeþeni întocmeau dosare personale. (Nu de puþine ori, unii membri
îºi tranºau conflictele personale cu alþi activiºti angajaþi în administraþie pentru a le lua
locul). În iulie 1946, la Iaºi, serviciul judeþean de cadre avea în fruntea sa un respon-
sabil, apoi câte o persoanã în fruntea fiecãruia din cele trei birouri (Verificãri ºi
anchete, Biroul de evidenþã, Biroul carnete), un secretar tehnic ºi o dactilografã;
în total, existau în jur de 10 angajaþi. Secþia avea atribuþii ºi în ceea ce priveºte
numirile în diferite poziþii în nomenclatura de partid.
În ansamblu, Secþia de Cadre a acþionat ca o poliþie politicã acolo unde Securitatea
nu putea interveni, adicã în rândul membrilor de partid. Viaþa privatã a cadrelor de
partid a fost pusã sub lupã, drepturile ºi libertãþile fundamentale au fost grav încãlcate.
Membrii Partidului Comunist au fost supuºi unor verificãri ºi unui control riguros, iar
cercetãrile întreprinse de lucrãtorii Secþiilor de Cadre s-au desfãºurat sub forma unor
activitãþi de poliþie politicã. Aceste activitãþi au vizat, pe de o parte, viaþa personalã ºi
profesionalã, dar ºi relaþiile pe linie de partid. Aceasta rezultã din cercetãrile noastre,
precum ºi din definiþia datã activitãþii de poliþie politicã, prin legea accesului la dosarul
de urmãrire informativã (dosarul de Securitate) sau Legea Ticu, aºa cum mai este ea
cunoscutã, cu modificãrile recente. Conform acestei legi, persoana care a furnizat sau
a înlesnit transmiterea de informaþii, indiferent sub ce formã, precum note ºi rapoarte
scrise, relatãri verbale consemnate de lucrãtorii operativi, prin care se denunþau acti-
vitãþile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de naturã sã aducã
atingere drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului a întreprins activitãþi de
poliþie politicã.28
27. Ibidem, f. 52.

28. Ordonanþa de Urgenþã nr. 16 din 22 februarie 2006 pentru modificarea ºi completarea Legii nr.
187/1999 privind accesul la propriul dosar ºi deconspirarea securitãþii ca poliþie politicã, publicatã
în Monitorul Oficial nr. 182 din 27 februarie 2006. Prin modificãrile ºi completãrile aduse titlul
legii are urmãtorul cuprins: Legea privind accesul la propriul dosar ºi deconspirarea poliþiei politice
comuniste.
Art. 5. - (1) Prin poliþie politicã se înþelege toate acele activitãþi ale securitãþii statului sau ale altor
structuri ºi instituþii cu caracter represiv, care au vizat instaurarea ºi menþinerea puterii totalitar
comuniste, precum ºi suprimarea sau îngrãdirea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului.
(2) Este agent al poliþiei politice comuniste orice persoanã care, având calitatea de lucrator operativ al
organelor de securitate sau de miliþie, inclusiv ofiþer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfãºurat
activitãþi de poliþie politicã în sensul prezentei legi.
(3) Este colaborator al poliþiei politice comuniste, în sensul prezentei legi, persoana care a furnizat sau
a înlesnit transmiterea de informaþii, indiferent sub ce formã, precum note ºi rapoarte scrise, relatãri
148 ANDREI MURARU
Istoriografia postedecembristã a neglijat aproape total acest subiect, iar explicaþia

rezidã în faptul cã cei mai mulþi istorici care s-au ocupat de mijloacele de represiune
au ignorat, din necunoaºtere sau din indiferenþã, rolul ,,cadriºtilor, accentul cãzând
aproape în totalitate pe ,,securiºti. 29 Marius Oprea aduce lãmuriri asupra modului ,,de
supraveghere ºi control exercitat în interiorul partidului de un corp de funcþionari,
mod care, prin mijloacele folosite ºi scopul urmãrit [...], poate fi asimilat acþiunilor
similare ale Securitãþii 30. Structura instituþionalizatã în cadrul Partidului inspectorii
de cadre este una de tip securistic, având acelaºi scop cu cel al ofiþerilor fostei poliþii
politice: controlarea cu rigurozitate a ceea ce se întâmpla la toate nivelurile societãþii
româneºti. Partidul Comunist, aflat în strânsã legãturã cu poliþia politicã, a coordonat
acþiunile ºi mãsurile represive, provocând valuri imense de execuþii, arestãri, deportãri
ºi internãri în lagãre de muncã31. Deciziile aberante ºi abuzive, în acelaºi timp încãlcând
grav legile Republicii Populare Române, au fost produse de acte de voinþã politicã ale
conducerii superioare de partid. ,,Represiunea îndreptatã de cãtre Partid împotriva
propriului aparat, prin intermediul Securitãþii, nu ducea însã la diminuarea actelor de
poliþie politicã îndreptatã împotriva opozanþilor regimului32. Dupã modelul sovietic,
în anii 50, în P.C.R. a debutat procesul de militarizare a cadrelor când acestea primesc
grade superioare ºi funcþii de ofiþeri politici. De asemenea, instructorii de cadre erau
verbale consemnate de lucrãtorii operativi, prin care se denunþau activitãþile sau atitudinile potrivnice
regimului totalitar comunist, de naturã sã aducã atingere drepturilor ºi libertãþilor fundamentale
ale omului. Informaþiile cuprinse în declaraþiile, procesele-verbale de interogatoriu sau de
confruntare, date în timpul anchetei ºi procesului, în stare de libertate, de reþinere ori de arest de
cãtre persoana interogatã pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetatã, fie
judecatã ºi condamnatã, nu fac obiectul acestei prevederi.
(4) Sunt asimilaþi colaboratorilor prevãzuþi la alin. (3) persoanele care, având competenþe decizionale,
juridice ori politice, au luat decizii, la nivel central sau local, cu privire la activitãþi de poliþie
politicã ale securitãþii statului ori cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale regimului
totalitar comunist.
(5) Implicarea în activitatea de poliþie politicã comunistã a persoanelor prevãzute la art. 2 se stabileºte
de Colegiul Consiliului Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii pe baza datelor, probelor
ºi indiciilor existente în dosarele care fac obiectul cercetãrii, precum ºi prin orice înscrisuri prezentate
de orice persoanã interesatã în cazul lipsei, alterãrii sau descompletãrii dosarului.
29. Cea mai importantã lucrare, ºi singura, de altfel, care analizeazã acest subiect este volumul coordonat
de istoricul Marius Oprea ºi publicat împreunã cu Ioana Cîrstocea, Andreea Nãstase, Stejãrel
Olaru ºi Nicolae Videnie. Este, de fapt, o cercetare pe documente inedite din Arhiva Comitetului
Municipal de Partid Braºov. Atât documentele prezentate, cât ºi studiile interdisciplinare aduc
serioase contribuþii asupra modului de exercitare a puterii pe linia Partid-Securitate. Totodatã,
volumul vine sã lãmureascã în multe privinþe istoria ocultatã a unui partid care a dominat societatea
româneascã vreme de mai bine de 40 de ani: viaþa cotidianã din cadrul P.C.R., modul de supraveghere
ºi controlul exercitat de ,,cadriºti sau acþiunile de poliþie politicã întreprinse. (vezi Marius Oprea
(coordonator), Securiºtii partidului..., passim)
30. Ibidem, p. 10.
31. Ibidem, p. 12; Septimiu Chelcea, Oficializarea reprezentãrii private a propriei vieþi. Studiu de
caz: dosarul de cadre al unui profesor universitar, 1950-1965, în Sociologie româneascã, 2000,
2, pp. 138-139.
32. Marius Oprea, Partidul ºi Securitatea, în Marius Oprea (coordonator), Securiºtii partidului..., p.
14.
salariaþi ai partidului33, iar promovarea în funcþii de conducere se fãcea, de obicei,

dupã îndeplinirea unui stagiu de încercare de la trei la ºase luni. 34 Comisia de Cadre
ordona verificãrile ºi tot ea construia strategiile pentru cercetãrile asupra membrilor de
partid. Într-o bunã mãsurã, limitarea ºi controlarea riguroasã a acþiunilor poliþiei
politice în privinþa membrilor de partid a reprezentat o mãsurã menitã sã descurajeze
abuzurile Securitãþii faþã de activiºti.
,,Activitatea acestor inspectori (de cadre - n.n.) nu era, practic, mult diferitã de cea
a lucrãtorilor Securitãþii din cadrul Direcþiei I de Informaþii interne, cei care realizau
acþiunile de urmãrire informativã a presupuºilor duºmani ai regimului35. Cercetãrile
efectuate pe Arhiva Comitetului Municipal de Partid Braºov au condus la concluzia cã
titulatura de ,,inspector de cadre era similarã cu cea de inspector voluntar sau activist
nesalariat. În dosarele de cadre existau, în mod explicit, trei categorii sociale: mun-
citori, þãrani ºi intelectuali, procentul numeric al fiecãrei categorii variind nesemni-
ficativ într-un interval de douã decenii. Constatarea lui Stejãrel Olaru ºi a Andreei
Nãstase privitoare la numãrul inspectorilor de cadre este interesantã ºi, în acelaºi timp,
surprinzãtoare: 15% din totalul membrilor de partid desfãºurau activitãþi de inspectori
voluntari.
În 1945, dar desigur ºi mai târziu, Secþia de Cadre a propus drept cursanþi pentru
ºcolile de partid tovarãºi verificaþi. Serviciul de Cadre a întreprins toate eforturile
ca la terminarea cursurilor sã fie puºi la muncã corespunzãtoare36. Aºadar, absolvenþii
ºcolilor de cadre erau angajaþi prin eforturile Partidului, iar aceºtia trebuiau, conform
unei logici elementare, sã rãmânã recunoscãtori formaþiunii comuniste, adicã sã rãmânã
activiºti zeloºi. Doar cã, de cele mai multe ori, aºteptãrile erau într-un fel înºelate, cãci
slaba pregãtire ºi educaþia deficitarã transformau încercarea de reeducare ideologicã
într-un eºec cu final previzibil.
Într-un raport din arhiva Comitetului Judeþean Iaºi a P.C.R. se fãcea urmãtoarea
menþiune: Tot cu ajutorul nostru, precizeazã inspectorii de cadre, au fost recomandaþi
Siguranþei 50 de tovarãºi devotaþi pentru a fi folosiþi ca informatori37. Fraza certificã
faptul cã Secþia de Cadre era în strânsã legãturã cu ofiþerii poliþiei politice ºi cã
indicarea informatorilor intra în atribuþiile cadriºtilor. Este greu de precizat dacã
aceastã practicã a continuat ºi dupã 1948, dar credem cã P.C.R. a oferit în continuare
informaþii Securitãþii în schimbul unui compromis care promitea liniºtea membrilor de
partid. Numai în cazuri extreme, particulare, organele de Securitate puteau investiga ºi
ancheta membri P.C.R.38
Aºa cum am arãtat mai sus, secþii de cadre existau în toate comitetele judeþene.
Chiar începând cu anul 1945, prima sarcinã a serviciului judeþean de cadre a fost sã
33. A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. - Secþia Organizatoricã, dosar 85/1968, ff. 6-7.
34. Ibidem, f. 11.
35. Andreea Nãstase, Stejãrel Olaru, În perioada construirii socialismului, cadrele hotãrãsc totul, în
Marius Oprea (coordonator), Securiºtii partidului..., p. 81.
36. D.J.A.N. Iaºi, fond Partidul Comunist Român - Comitetul Judeþean Iaºi, dosar 12/1945, f. 19.
37. Ibidem.
38. Marius Oprea, Partidul ºi Securitatea, în Marius Oprea (coordonator), Securiºtii partidului..., pp.
10-11.
150 ANDREI MURARU
intre în contact cu persoane importante din administrarea oraºelor (primarul, ajutorii

de primar, prefectul, chestorul poliþiei, ºeful Administraþiei Financiare, directorul
oficiului economic judeþean sau oameni din conducerea Siguranþei etc.), unii urmând
a fi racolaþi ca membri de partid, alþii doar ca tovarãºi de drum. Acestora li se
întocmeau dosare personale, fie cã erau sau nu membri de partid. Cadriºtii ajungeau la
ei prin relaþii directe ori prin persoane din anturajul acestora care puteau oferi infor-
maþii. Nu erau excluse nici alte surse, precum activiºti care puteau pune mâna pe
documente secrete aflate în birourile persoanelor cu funcþii de conducere. Acapararea
posturilor importante din instituþiile ºi întreprinderile oraºelor, centre importante ale
reacþiunii, a fost declanºatã de P.C.R., iar cei incomozi au fost rapid eliminaþi.39
3. Instrucþiunile Secþiei de Cadre
Activitatea serviciului de cadre ºi a lucrãtorilor ei a fost reglementatã prin

intermediul unor directive oficiale, secrete, denumite instrucþiuni. Primele instrucþiuni
referitoare la organizarea ºi desfãºurarea activitãþii Secþiei de Cadre au fost redactate
de cãtre Secþia de Cadre a Comitetului Central în anul 1945. 40 Situaþia încadrãrii în
Partidul Comunist ocupa un loc important în cadrul acestora. Înscrierea în P.C.R.
trebuia fãcutã doar cu acordul Comitetului Central, iar candidatul trebuia sã rãspundã
la niºte întrebãri precise, multe dintre acestea vizând viaþa personalã, trecutul sãu ºi a
membrilor familiei sale. Clarificãrile cele mai interesante vizau ilegaliºtii ºi legionarii.
În categoria celor proscriºi mai intrau cei veniþi din U.R.S.S. ºi elementele
burgheze.41 Aceste instrucþiuni vizau ºi organizarea Secþiei, obligaþiile ºi calitãþile
cerute unui inspector de cadre.42 Cercetarea noastã a demonstrat cã directivele din anii
1945-1947 sunt primele instrucþiuni privind cadrele de partid, iar cu timpul aceste
reglementãri au fost modificate în funcþie de context ºi de nevoile Partidului.43
În 1968, Comitetul Central a elaborat o nouã serie de instrucþiuni destinate secþiilor
de cadre din teritoriu. Aceste directive, ca ºi cele din 1945, au avut un caracter secret,
fiind destinate doar persoanelor cu atribuþii clare în acest sens, având menþiunea
40. Aceste instrucþiuni au fost descoperite la Direcþia Judeþeanã a Arhivelor Naþionale - Filiala Iaºi,
fond Partidul Comunist Român, în câteva dosare: 12/1945, 12/1946 ºi 11/1947. Documentele,
destinate secþiilor de cadre din teritoriu, au fost redactate la maºina de scris ºi vizau chestiuni
curente precum: încadrarea în partid, realizarea documentelor componente ale dosarului de cadre,
plata cotizaþiilor, directive privind organizarea ºi atribuþiile securiºtilor partidului etc. Pentru o
analizã amãnunþitã a acestor instrucþiuni, vezi Andrei Muraru, Instrucþiunile Secþiei de Cadre. Un
studiu de caz pe Arhiva Comitetului Judeþean de Partid Iaºi, în Anuarul Institutului de Istorie
A.D. Xenopol, tom XLII, 2005, pp. 483-496.
41. D.J.A.N. Iaºi, fond Partidul Comunist Român - Comitetul Judeþean Iaºi, dosar 12/1945, f.1;
dosar 12/1946, f. 210; dosar 11/1947, f. 21.
42. Ibidem, dosar 12/1945, f. 11-12.
43. Nicolae Videnie a publicat în studiul sãu din volumul coordonat de Marius Oprea un document
foarte amplu, elaborat de Comitetul Central, datat 1957-1971. Aceste instrucþiuni sunt, de fapt,
reglementãri oficiale pentru organizarea evidenþei cadrelor din nomenclatura de partid ºi pentru
Numai pentru uz intern.44 Este evident faptul cã Partidul a trecut în toþi aceºti ani,
între 1945 ºi 1968, de la etapa provizoratului ºi a incertitudinii la o formã superioarã
de organizare instituþionalã. Astfel, dacã pentru 1945 nu se poate vorbi de o practicã
generalizatã, însuºitã pe deplin de inspectorii de cadre, 13 ani mai târziu avem de-a
face cu o adevãratã industrie a verificãrii ºi a controlului în partid. Instrucþiunile emise
în anul 1968 pun un accent deosebit pe pregãtirea ideologicã a membrilor de partid, pe
formarea ºi promovarea unui numãr cât mai mare de cadre, a însuºirii temeinice de
cãtre acestea a tezelor de bazã ale învãþãturii marxist-leniniste, a experienþei
partidului.45 De asemenea, erau stipulate criterii clare pentru promovarea cadrelor:
cunoºtinþe solide de specialitate, aptitudini organizatorice, nivel politic ºi ideologic
corespunzãtor, devotament ºi abnegaþie faþã de cauza socialismului ºi comunismului,
capacitate de convingere, disciplinã de partid, comportare demnã în societate ºi în
viaþa personalã etc. În continuare, documentul precizeazã legãtura dintre vechimea
într-o funcþie în Partid ºi promovarea politicã: În funcþiile cuprinse în nomenclatura
organelor de partid vor fi promovate de regulã cadre care au îndeplinit în mod succesiv
funcþii de rãspundere, au absolvit diferite forme de perfecþionare ºi specializare ºi au
acumulat experienþã în munca de conducere.46
Partidul Comunist a avut, din 1945 pânã în 1989, o politicã agresivã a racolãrii
potenþialilor membri de partid. Fie cã era vorba despre muncitori, ingineri, tehnicieni,
þãrani, profesori sau oameni de culturã, organele locale de partid trebuiau sã urmãreascã
asemenea persoane ºi sã le aducã alãturi de activul de partid. Puterea activiºtilor de
partid era nelimitatã în teritoriu, aºa cum reiese din textul acestor instrucþiuni:
Organele locale de partid vor controla conducerile întreprinderilor, unitãþilor
socialiste din agriculturã, instituþiilor de stat, ºtiinþifice, social-culturale, ale
organizaþiilor de masã ºi obºteºti asupra modului cum aplicã în viaþã directivele
partidului, legile ºi hotãrârile de stat referitoare la pregãtirea, promovarea ºi perfecþio-
narea cadrelor. 47
alcãtuirea dosarelor personale, (,,componenþa dosarului personal), fiind ,,întocmite pentru toþi
activiºtii, indiferent de funcþie ºi rol. Menþionãm cã indicaþiile oficiale de dupã 1950 se bazeazã
pe reglementãri mai vechi precum cele prezentate în acest studiu. (Nicolae Videnie, De la
autobiografie la delaþiune. Material suplimentar la dosarele de cadre, în Marius Oprea (coord.),
Securiºtii, pp. 31-45)
44. Este vorba despre douã broºuri intitulate Instrucþiunile cu privire la selecþionarea, pregãtirea ºi
promovarea cadrelor din nomenclatura organelor de partid ºi la organizarea evidenþei acestor
cadre (A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. - Secþia Organizatoricã, dosar 85/1968) ºi Instrucþiuni cu
privire la organizarea evidenþei ºi pãstrarea dosarelor de membru de partid (A.N.I.C., fond C.C.
al P.C.R. - Secþia Organizatoricã, dosar 84/1968).
45. A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. - Secþia Organizatoricã, dosar 85/1968, f. 5.
46. Ibidem, f. 6.
47. Ibidem, f. 7.
152 ANDREI MURARU
4. Dosarul de cadre
Acþiunile principale ale cadristului vizau cercetarea ºi verificarea membrilor de

partid pentru întocmirea dosarului personal (dosarul de partid). Piesele dosarului
(adeziunea, autobiografia, referinþele, caracterizarea, referatul º.a.) erau realizate în
urma anchetelor, anchete care implicau un mare numãr de apropiaþi, dar ºi de intero-
gatorii. Odatã intrat în P.C.R., activistul primea carnetul de membru ºi era obligat sã
achite o cotizaþie lunarã în funcþie de venituri. (În parantezã fie spus, aceastã cotizaþie
a devenit de-a lungul vremii o povarã chiar ºi pentru personaje importante din condu-
cerea Partidului.48)
Septimiu Chelcea remarca foarte bine cã Dosar la Securitate au avut doar unii, dar
la Serviciul de cadre (sau de personal) am avut toþi cei care am fost angajaþi într-o
instituþie de stat. Acest dosar ne-a urmãrit de la un loc de muncã la altul, ºi-a schimbat
conþinutul de la o etapã a comunismului la alta, este cu atât mai voluminos cu cât anii
de muncã sunt mai mulþi ºi cu cât persoana în cauzã «avea un trecut».49 Aºadar,
consistenþa dosarului de partid era datã, de la caz la caz, de trecutul personajului
verificat, de relaþiile cu Partidul, de viaþa profesionalã, de cea privatã ºi nu în ultimul
rând de natura activitãþii desfãºurate.
Încã din 1945, instrucþiunile Comitetului Central erau foarte clare în privinþa
dosarului personal: Fiecare membru de partid va trebui în viitor sã aibã un dosar
personal. Aceste dosare încep cu cadrele.50 În directivele venite de la centru, din
1968, existã chiar o definiþie a dosarului: Dosarul de membru de partid este docu-
mentul de bazã care atestã calitatea de membru al Partidului Comunist Român.
Dosarele de membru de partid sînt documente secrete de partid în care este înscrisã
viaþa ºi activitatea membrilor de partid, calitãþile politice, morale ºi profesionale ale
acestora.51 Dosarul de cadre se deschidea cu adeziunea, prima filã a dosarului de
partid în care se menþiona numele activistului care a rezolvat cererea. Adeziunea
reprezenta un adevãrat ritual de consacrare. De fapt, actele din dosarul de cadre
dezvãluie aspecte ale vieþii sociale de la jumãtatea secolului al XX-lea deloc negli-
jabile: relaþia individ-instituþiile statului, valorile sociale ºi schimbarea lor, controlul
social etc.52
Una dintre piesele cele mai importante ale dosarului era autobiografia, înnoitã de
câte ori existau suspiciuni în legãturã cu trecutul sãu, când era vorba despre o pro-
movare sau când pur ºi simplu inspectorul de cadre avea nevoie de o justificare a
activitãþii desfãºurate pe teren. Autobiografia trebuia sã includã numele ºi prenumele,
locul ºi data naºterii, originea socialã (inclusiv numele ºi ocupaþia pãrinþilor, dacã
48. D.J.A.N. Iaºi, fond Partidul Comunist Român - Comitetul Judeþean Iaºi, dosar 11/1947,
ff. 169-170.
49. Septimiu Chelcea, op. cit., p. 137.
52. Septimiu Chelcea, op. cit., p. 141.
deþin proprietãþi sau alte bunuri, ºi a altor rude apropiate), situaþia familialã, studii,
activitatea politicã (dacã persoana candidatã a fãcut parte din alt partid sau organizaþie
politicã). Documentul redactat de membrul de partid era anexat în original alãturi de
alte trei copii.53 Alte chestiuni lãmuritoare ale autobiografiei priveau cãlãtoriile în
strãinãtate, prietenii sau colegii apropiaþi (pentru adunarea referinþelor), locurile de
muncã, apartenenþa la U.T.C. sau la alte organizaþii, detalii cu privire la perioada
rãzboiului etc.54
Autobiografia este, de fapt, un document care poate fi încadrat în tipul biografiilor
oficiale provocate (curricum vitae)55. Nefiind spontanã, autobiografia era în realitate
un act obligatoriu redactat la înscrierea în partid ºi nu se mai punea problema de ce era
scrisã. Mai mult, fiind documente de epocã, autobiografiile sunt redactate, de cele mai
multe ori, în cheia limbajului ideologizat, cuprinzând expresii standard, extrase din
context. Detaliile considerate inacceptabile pentru regim (apartenenþa la un partid
istoric înainte de 1947, la Armata Regalã, apropierea de bisericã etc.) erau, deseori,
trecute sub tãcere ºi urma astfel faza unei caracterizãri nuanþate, în care trecutul,
atitudinea ºi profilul personajului erau cât mai apropiate de profilul psihologic oferit
de paradigma noii societãþi.56 Cantitatea de informaþie cerutã membrului de partid era
de cele mai multe ori imensã. Astfel, orice rudã, chiar foarte îndepãrtatã, stabilitã în
afara graniþelor þãrii putea constitui una din cele mai negre pete ale dosarului. În
general, tendinþele de a cosmetiza autobiografiile sunt explicabile prin necesitatea
indivizilor de a se integra în noul sistem de valori impus de regim, de a se încadra într-
un peisaj firesc, normal.57 Pentru a garanta devotamentul ºi deplina seriozitatea a
noului membru de partid, Comitetul Central solicita ca cel puþin doi activiºti sã
contrasemneze acest document.58
Orice dosar de cadre trebuia sã conþinã câteva referinþe, adicã note de relaþii luate
de la prieteni sau de la persoane apropiate. Aºa cum ne imaginãm, referinþele erau un
bun prilej pentru activiºti de a-ºi rezolva diferite conflicte personale, iar de multe ori
aceste referinþe se constituiau în adevãrate delaþiuni. Desigur, dacã o astfel de referinþã,
verificatã apoi de inspectorul de cadre, proba trecutul duºmãnos, activitatea îm-
potriva clasei muncitoare, cel vizat era respins de la încadrarea în partid. Însã acesta
nu era un simplu refuz al partidului. Era începutul unei întregi serii de dificultãþi în
societate, de la rãcirea relaþiilor cu cei apropiaþi, la pierderea locului de muncã, pânã
la declanºarea anchetelor Securitãþii. Referinþele erau culese de la membri ai familiei,
de la prieteni ºi colegi de serviciu, adicã de la cei care puteau rãspunde la întrebãri
legate de atitudinea politicã a celui cercetat.59 Referinþele erau anexate adeziunii ºi se
utilizau pentru a verifica informaþiile din autobiografie, dar ºi pentru a îmbogãþi dosarul
54. Ibidem, dosar 12/1946, f. 195.
55. Septimiu Chelcea, op. cit., p. 142
56. Ibidem.
57. Stejãrel Olaru, Un dosar ca multe altele, în Marius Oprea (coord.), Securiºtii partidului..., p. 105.
59. Ibidem, f. 14.
154 ANDREI MURARU
personal, pentru ca Secþia de Cadre sã aibã o imagine exactã a trecutului membrilor de

partid.60
Dosarul de cadre conþinea ºi alte acte pe lângã adeziune, autobiografie ºi referinþe.
Caracterizarea ºi referatul de cadre erau piese importante ale dosarului personal, la
care se adãugau documente privitoare la studiile, trecutul ºi aptitudinile membrului de
partid.61 Alte documente care întregeau imaginea dosarului de partid puteau fi acte
oficiale demonstrând pregãtirea profesionalã, atestate, diplome, decoraþii, brevete etc.
Unul dintre actele întocmite de inspectorul de cadre era caracterizarea, la a cãrei
elaborare cadristul se folosea de actele depuse la dosar, de autobiografie, referinþe ºi
prin cercetarea directã a persoanei respective: caracteristica trebuie sã cuprindã:
cunoaºte linia politicã a partidului, o aplicã, are pregãtire politicã (nu slab bun), duce
muncã de ridicare politicã, îl frãmântã problemele ce-i stau în faþã, le adânceºte,
înþelege uºor problemele, le studiazã temeinic, este devotat, este disciplinat, este
conºtiincios în muncã, are spirit critic ºi autocritic, are spirit partinic, este atent cu
tov[arãºii], ce fel de purtare are în afarã de partid, duce muncã colectivã, are metodã
de comandã sau de convingere, îndeplineºte sarcinile luate, trebuie împins în muncã,
are spirit de iniþiativã, se poate orienta singur în muncã, ajutã pe alþii sã creascã în
muncã, se ocupã de viaþa ºi sãnãtatea tovarãºilor, este vigilent faþã de duºmanii
partidului [...], are perspective. 62
Referatul de cadre era un document cu o pronunþatã amprentã birocraticã, care
respecta un anumit model ºi lua în considerare diferite tehnici de redactare. O definiþie
din anul 1968 preciza cã referatul de cadre va cuprinde în mod sintetic unele date
biografice ºi aprecieri cu privire la: pregãtirea lor politico-ideologicã ºi profesionalã,
aptitudinile organizatorice ºi calitãþile moral-politice, contribuþia personalã adusã la
îndeplinirea sarcinilor, precum ºi concluzia dacã este sau nu corespunzãtor funcþiei
propuse.63 Referatul de cadre trebuia sã conþinã detalii despre activitatea individului
pe linie de partid, funcþiile pe care le-a ocupat în partid ºi propunerile de promovare,
la numirea sau confirmarea într-o funcþie. Acest referat de cadre se întocmea pe baza
dosarului de cadre, a cãrþii de evidenþã personalã a membrilor de partid, a aprecierii
de la locul de muncã, a relaþiilor (referinþelor - n.n.) luate de la oameni care cunosc
îndeaproape activitatea ºi comportamentul celui propus pentru promovare ºi a dis-
cuþiilor purtate cu acesta.64 Aprecierea scrisã a inspectorului de cadre sau, în absenþã,
a secretarului cu probleme organizatorice ajutat de activiºtii din secþia în care persoana
urma sã fie încadratã65, era esenþialã pentru accederea într-o poziþie de conducere în
partid sau la locul de muncã66. De altfel, în documentele de partid se stipuleazã foarte
clar cã referatul de cadre se redacteazã numai în cazul când cadrele sînt propuse a fi
60. Ibidem, dosar 12/1946, f. 226.

61. Ibidem, f. 195.
62. Ibidem, dosar 12/1945, f. 7.
64. Ibidem, f. 10.
65. Ibidem, f. 9.
66. D.J.A.N. Iaºi, fond Partidul Comunist Român - Comitetul Judeþean Iaºi, dosar 12/1946, f. 203;
dosar 12/1945, f. 15.
promovate prima datã în funcþii din nomenclatura organelor de partid, iar apoi acest
referat urma sã fie înnoit prin note anexe. Numai în cazuri excepþionale, când datele
cuprinse în referat contrazic realitatea, organul de partid poate dispune completarea
verificãrii ºi întocmirii unui nou referat.67
Maniera de lucru a ,,cadriºtilor ºi a ,,securiºtilor, izbitoarele asemãnãri în
acþiunile de poliþie politicã întreprinse ies la ivealã doar printr-o comparaþie serioasã ºi
aprofundatã a mijloacelor utilizate. Un dosar de urmãrire informativã publicat, cum
este cel al lui Stelian Tãnase68 ºi un dosar de cadre, cum este cel al inginerului Liviu
Simeon69, oferã numeroase date pentru interpretarea acþiunilor celor douã instituþii
Securitatea ºi Partidul (în speþã, Secþia de Cadre) , acþiuni care s-au înscris în aceeaºi
categorie, a metodelor staliniste. Aºa cum remarca sociologul Septimiu Chelcea70,
dosarul de cadre a reprezentat o formã de supraveghere ºi de control ce a existat în
întreaga perioadã comunistã din România.71 Materialele aflate între mapele dosarului
personal aratã modalitãþile în care indivizii trebuiau sã îºi remodeleze sinele în funcþie
de presiunile momentului, ceea ce demonstreazã contracþii ºi dilatãri ale timpului ºi
evitarea subiectelor delicate ale momentului (amnezie socialã voluntarã), îndepãrtarea
68. Stelian Tãnase, Acasã se vorbeºte în ºoaptã. Dosar & Jurnal din anii dictaturii, Bucureºti, Editura
Compania, 2002, passim.
69. Dosarul inginerului Liviu Simeon, un membru obiºnuit de partid, a fost descoperit în Arhiva
Comitetului Municipal de Partid Braºov. Datoritã unor presupuse legãturi din tinereþe cu Miºcarea
Legionarã, este supravegheat în permanenþã. ,,Eroul dosarului cu numãrul de înregistrare 2973/
1961 este urmãrit îndeaproape, toate acþiunile fiindu-i înregistrate ºi analizate (discuþiile pe care le
poartã cu colegii de fabricã, informaþii diverse despre viaþa particularã, trecutul sãu ori al membrilor
familiei sale). Ca orice dosar întocmit de inspectorii de cadre, fiºele referitoare la Liviu Simeon
abundã în informaþii diverse, culese de la rude, colegi, vecini sau membri de partid. Aceastã
reconstituire, aproape poliþieneascã, parcã desprinsã din munca unui detectiv, este pe cât de
interesantã, pe atât de utilã cercetãtorului. Nu e nevoie de prea multe analize, doar simpla punere
în paginã a unor documente dintr-un dosar de cadre relevã cititorului dimensiunile ºi aspectele
inedite ale ,,vieþii de partid. ,,Încercãrile sale de a cosmetiza în special prima autobiografie pot fi
înþelese, þinând cont de dorinþa lui fireascã de a-ºi gãsi locul în sistem, de a duce o viaþã normalã.
(Stejãrel Olaru, op. cit., în Marius Oprea (coordonator), Securiºtii partidului..., pp. 10-11)
70. Chestiunea dosarului de cadre a interesat ºi sociologi, iar cazul lui Septimiu Chelcea este cel mai
relevant. Construit pe scheletul dosarului de cadre al profesorului Ion Chelcea, tatãl autorului,
articolul Oficializarea reprezentãrii private a propriei vieþi reprezintã unul dintre cele mai bune
texte care s-au scris despre dosarul de cadre. Aºternut în paginã cu mult talent scriitoricesc, textul
pune pe tapet douã tipuri de mãrturii legate de viaþa ºi activitatea lui Ion Chelcea: pe de o parte este
vorba de jurnale, interviuri, iar pe de altã parte de piesele din dosarul de cadre (autobiografii,
fiºe de personal). La începutul articolului, sociologul Septimiu Chelcea mãrturiseºte: Examinez
dosarul de cadre al tatãlui meu nu pentru a arãta personalitatea lui Ion Chelcea, pentru a elogia
eventual verticalitatea lui moralã sau pentru a-i justifica obedienþa atâta cât a fost , ci pentru
a atrage atenþia asupra unui tip de document social a cãrui valoare pentru reconstituirea istoriei
recente, a perioadei comuniste din România, nu a fost remarcatã pânã acum. Mi se pare curios cã
oamenii nu încearcã sã-ºi vadã dosarul de cadre al lor sau al pãrinþilor lor, cã nu existã o reglementare
a accesului la dosarele de personal, aºa cum s-a legiferat accesul la dosarele Securitãþii. (Septimiu
Chelcea, op. cit., pp. 136-149)
71. Ibidem, p. 136.
156 ANDREI MURARU
de la logica fireascã a confesiunii, terminând prin descrierea procesului oficializãrii

reprezentãrii private a propriei vieþi.72 Mulþi dintre cei care au avut contact cu Secþia
de Cadre au simþit pe pielea lor binefacerile sau fãrãdelegile unei instanþe politice:
verdictul cadrelor pecetluia o carierã sau propulsa un om dincolo de valoarea sa 73.
Verificarea membrilor de partid era o practicã desfãºuratã pe scarã largã, o activitate
care încãlca cele mai elementare norme etice, fiind în contradicþie chiar cu legile
României comuniste, pentru cã persoana cercetatã nu-ºi dãdea acordul în vederea
demarãrii verificãrilor ºi nici nu era vorba despre o anchetã penalã. În toate judeþele,
aceste anchete de cadre se desfãºurau cu aprobarea prealabilã a primului secretar sau
a secretarului pe probleme organizatorice, iar la C.C. al P.C.R. cu aprobarea secre-
tarului care coordoneazã activitatea din domeniul respectiv.74 Iatã deci, contrar celor
susþinute în ultimii ani de persoane care au deþinut în anii regimului comunist funcþia
de prim-secretar, cum verificarea membrilor de partid, încãlcarea repetatã a drepturilor
indivizilor, era deseori decizia primilor secretari. Mai mult, aºa cum legislaþia în
vigoare defineºte activitatea de poliþie politicã, primul-secretar poate fi învinuit, în
baza deciziilor de verificare a membrilor de partid, de acþiuni de poliþie politicã: sunt
asimilaþi colaboratorilor prevãzuþi la alin. (3) persoanele care, având competenþe
decizionale, juridice ori politice, au luat decizii, la nivel central sau local, cu privire la
activitãþi de poliþie politicã ale securitãþii statului ori cu privire la activitatea altor
structuri de represiune ale regimului totalitar comunist. 75
În unele cazuri, Partidul permitea colaborarea membrilor sãi cu organele Securitãþii,
colaborare ce se realiza, cum remarcã ºi Gabriela Adameºteanu, doar dupã ce erau
îndeplinite anumite proceduri speciale. De aceeaºi pãrere este ºi Marius Oprea când
afirmã cã Securitatea avea sarcina de a supraveghea mediile potenþial ostile regimului
ºi numai în cazuri particulare sã poatã utiliza, investiga ºi ancheta membri P.C.R..
Membrii P.C.R. colaboratori al Securitãþii purtau denumirea de membri de partid cu
sarcini speciale. Spre exemplu, primul secretar al judeþului Iaºi din 1989, Maria
Ghiþulicã76, primea informãri ca un comandant de Securitate. Scriitorul Liviu Antonesei
a declarat cã deþine astfel de documente, descoperite în biroul primului secretar din
Iaºi.77
72. Ibidem.
73. Ibidem, p. 137.
75. Vezi nota 28.
76. Maria Ghiþulicã s-a nãscut la 26 august 1938. În 1979 a devenit membru al C.C. al P.C.R.. Vreme
de cinci ani (1984-1989) a fost membru supleant al C.P.Ex. De asemenea, Ghiþulicã a fost deputat
de Olt ºi Vrancea, secretar al Marii Adunãri Naþionale (1980-1985) ºi a deþinut alte funcþii în
administraþia localã ºi centralã. Începând din 14 aprilie 1987, Maria Ghiþulicã a ocupat postul de
prim-secretar al Comitetului de partid ºi preºedinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular
al judeþului Iaºi. (Gheorghe Criºan, Piramida puterii: oameni politici ºi de stat din România (23
august 1944 - 22 decembrie 1989), Bucureºti, Editura Pro Historia, 2001, p. 129)
77. Declaraþie fãcutã de scriitorul Liviu Antonesei la conferinþa Securitatea ºi metamorfozele ei,
organizatã la sediul G.D.S. Iaºi, 11 iunie 2005.
Cãsãtoriile din perioada comunistã aveau ºi ele de suferit de pe urma dosarului

personal. Despre stigmatizarea socialã ºi modul în care dosarul cu pete influenþa în
mod negativ relaþiile interumane, Bogdan Ficeac, analizând controlul relaþiilor inter-
personale în regimurile totalitare, crede cã În România regimului comunist, cãsãtoriile
erau controlate prin mijloace mai subtile. În foarte multe cazuri, pãrinþii se opuneau
cãsãtoriei copilului cu cineva provenind dintr-o familie cu probleme. Ei ºtiau cã noul
cuplu va avea de suferit din cauza petelor de la dosarele viitoarelor rude apropiate ºi
de aceea preferau sã evite asemenea situaþii. Erau îndeobºte dorite cãsãtoriile cu
odrasle ale suprastructurii comuniste, avându-se în vedere privilegiile de care se va
bucura, automat, tânãra familie. Apãrea astfel o polarizare invizibilã a societãþii în
familii bune ºi familii cu probleme78.
La sfârºitul deceniului opt, P.C.R. numãra circa patru milioane de membri, ceea ce
înseamnã cã aproape fiecare familie de cetãþeni români avea cel puþin un membru
înscris în gruparea comunistã. Deseori, familia era ,,condamnatã dacã un membru al
ei avea un ,,dosar prost. ,,Dosarul prost era o expresie curentã ce desemna ,,petele la
dosar, dosarul-problemã. În vremea dictaturii lui Ceauºescu, în special în ultimul
deceniu, ,,patã la dosar reprezenta, cu precãdere, o situaþie incertã, neclarã, culpa-
bilizantã a stãrii civile, cum era, spre exemplu, divorþul79. Copiii cu ,,dosar prost erau
educaþi de timpuriu în cultura duplicitãþii. Aceºti tineri, culpabilizaþi pentru trecutul
pãrinþilor lor, ,,completau, la diferite nivele ale ºcolii, sub semnãturã, declaraþii pentru
serviciile de cadre80, iar declaraþiile copiilor trebuiau sã corespundã întru totul cu cele
ale pãrinþilor. Într-o analizã sumarã, Gabriela Adameºteanu remarca faptul cã dosarul
de cadre era ,,un fenomen de masã 81, iar povara dosarului ,,pãtat se putea rãscumpãra
prin colaborarea cu Securitatea; cei cu astfel de dosare erau presaþi sã colaboreze cu
poliþia politicã. Mai mult chiar, autoarea crede cã în serviciile de cadre nu puteau
funcþiona decât angajaþi ai Securitãþii. De asemenea, vorbind despre relaþia membrilor
de partid cu organele de represiune, Gabriela Adameºteanu considerã cã foarte mulþi
membri de partid erau informatori ai poliþiei politice.
Membrii de partid proscriºi (cu dosar prost) aveau dreptul sã voteze, dar nu
aveau dreptul de a candida la un post în structura partidului, indiferent de ierarhie. Cu
cât postul în ierarhia de partid era mai înalt, cu atât legãturile cu Securitatea erau mai
strânse, astfel încât se ajungea, pentru posturile-cheie, la o suprapunere între partid ºi
Securitate82. În anii 80, numãrul celor cu dosare proaste a crescut, iar listele can-
didaþilor propuºi pentru ierarhia de partid se reduceau considerabil. În perioada
comunistã, dosarul de cadre era atât de important, încât era mai rãu sã fii exclus decât
sã nu fi fost niciodatã membru de partid83. În 1979, Elena Ceauºescu devine
78. Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, ediþia a IV-a, Bucureºti, Editura Nemira, 2001, p. 148.
79. Gabriela Adameºteanu, Cele douã Românii, Iaºi, Editura Institutul European, 2000, p. 107.
80. Ibidem, p. 108.
81. Ibidem.
82. Ibidem, p. 110.
83. Ibidem, p. 113.
158 ANDREI MURARU
preºedintele Comisiei Comitetului Central pentru Cadre de Partid ºi de Stat84. De fapt,

dupã 1975, politica de cadre s-a schimbat în sensul în care era din ce în ce mai dificil
sã fii primit în P.C.R. cu un dosar pãtat. De cele mai multe ori, dosarul prost
transmitea un sentiment de vinovãþie, vizibil în atitudinile exprimate de indivizii
proscriºi prin comportamentul în faþa autoritãþilor (expresia feþei, þinuta corpului).
Lumea disidenþilor era ºi ea marcatã de chestiunea dosarului pãtat: Mai demult am
observat cã aceastã categorie, a oamenilor crescuþi în comunism, dar cu dosar prost, a
dat puþini disidenþi. Sentimentele anticomuniste erau transmise din familie odatã cu
teama, astfel cã atunci când au avut ocazia, ei au preferat sã plece din þarã, alcãtuind
astfel cea de a doua mare generaþie a exilului. Disidenþi au devenit mai ales cei care
aveau un bun cuplu cu o partenerã care nu cunoscuse aceastã traumã din copilãrie,
pentru cã provenea dintr-o familie aflatã în casta superioarã. Cel mai des era vorba
despre nomenclaturiºti din prima perioadã a comunismului internaþionalist, cãzuþi în
dizgraþie, detestându-l ºi dispreþuindu-l pe Ceauºescu ºi care putuse sã acorde copiilor
o educaþie superioarã, cu acces la Occident85.
Problema dosarului de cadre a avut, în epoca ceauºistã, un impact mai mare decât
a avut-o în perioada anterioarã anilor 70. Explicaþia rezidã, probabil, în faptul cã, în
deceniile ºapte ºi opt, Comisia Centralã de Cadre a fost un organism mult mai influent
ºi mai dinamic. Personaje grele din conducerea Partidului, din interiorul Comitetului
Central, erau în vizorul Comisiei Centrale de Cadre, petele la dosare urmãrindu-i
chiar ºi pe aceºtia. Ceauºescu a vãzut dosarul de cadre ca un excelent instrument de
ºantaj, cu care îi putea controla mai strâns ºi putea preveni mai uºor orice încercare
de împotrivire86. Totodatã, dupã cercetarea unor dosare cu probleme, se poate
afirma cã imaginea dominantã care se poate desprinde din toate aceste fiºe întocmite
de secþia de cadre a C.C. al P.C.R., pe baza informaþiilor primite de la organele de
securitate, este cea a unei supravegheri continue, din care fãcea parte ºi urmãrirea
constantã a telefoanelor, inclusiv a tuturor telefoanelor publice87. Rezonanþa unor
nume precum Ilie Verdeþ (preºedintele Comisiei Centrale de Revizie), ªtefan Andrei
(vice prim-ministru), Gheorghe Rãdulescu (preºedintele Curþii Supreme de Control
Finanicar) sau Ana Mureºan (ministrul Comerþului Interior) impune o serie de întrebãri
legate de atribuþiile Secþiei de Cadre. Ele nu vin decât sã întãreascã convingerea cã, de
cele mai multe ori, Secþia de Cadre era pe postul de a deveni, dacã nu a ºi devenit de-
a lungul timpului, o sperietoare ºi un instrument deosebit de ºantaj. Cei care se
aventurau împotriva curentului sau nu dovedeau loialitate totalã Partidului erau
verificaþi ºi, în cel mai rãu caz, eliminaþi. Iatã cum defineºte, într-un mod original ºi
extrem de sugestiv, Dumitru Tãnãsescu scopul dosarului de cadre: Aveai rude în
strãinãtate? Erai suspect. Fãcuseºi studiile în strãinãtate? Erai suspect. Aveai legãturi
84. Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceauºescu, Traducere de Iulian Vamanu, Cuvânt înainte de Dan
Berindei, Prefaþã de J.F. Brown, Bucureºti, Editura Polirom, 2003, p. 83.
85. Gabriela Adameºteanu, op. cit., p. 116.
86. Dumitru Tãnãsescu, Dosarul de cadre, în Magazin Istoric, serie nouã, an XXXI, nr. 12(369),
decembrie 1997, p. 9.
87. Ibidem.
cu strãini? Erai suspect. Aveai o soacrã al cãrei unchi fusese proprietarul unei mori?
Erai suspect. Tatãl fusese membru al altui partid decât cel comunist înainte de 1947?
Erai suspect. Existai? Erai suspect88. Printre pãcatele ce erau înregistrate la dosarele
de cadre ale membrilor Comitetului Central se numãrau: rude stabilite sau fugite în
strãinãtate, studiile în U.R.S.S., membri ai familiei care fãcuserã politicã înainte de
1947, se manifestaserã ostil sau duºmãnos la adresa regimului comunist, fãcuserã
parte din armata burghezã, din miºcarea legionarã sau fuseserã preoþi ai bisericii
unite89.
Un alt exemplu interesant în care dosarul de cadre a jucat un rol nebãnuit a fost
sancþionarea pe linie de partid a patru dintre semnatarii Scrisorii celor ºase (Corneliu
Mãnescu, Grigore Rãceanu, Alexandru Bârlãdeanu ºi Gheorghe Apostol). În sancþio-
narea celor patru, petele din dosarele de cadre au cântãrit destul, deºi principala lor
vinã a fost trimiterea unei scrisori deschise lui Nicolae Ceauºescu, în care nu natura
regimului totalitar era pusã în discuþie, ci acþiunile liderului P.C.R.90 De altfel, este de
presupus cã dupã un astfel de eveniment Secþia de Cadre a Comitetului Central intra
imediat în acþiune, dupã ce primea undã verde de la Secretarul general. Ancheta de
partid era o operaþiune specialã, secretã, în care colegi de partid deveneau victime ºi
cãlãi.91 Deseori, excluderea din partid însemna practic declasarea socialã a individului
ºi a membrilor familiei sale, blocarea posibilitãþilor de promovare profesionalã ºi
îndepãrtarea din posturi de conducere.
Pe toatã perioada regimului comunist, dosarele de cadre au avut un regim special
de pãstrare, fiind considerate documente secrete. De asemenea, consultarea dosarelor
personale ale membrilor P.C.R. era o operaþiune extrem de riscantã pentru care erau
88. Ibidem, p. 7.
89. Ibidem, p. 8.
90. Idem, Fiºete desferecate. Dosarul de cadre, în Magazin Istoric, serie nouã, an XXXII, an 1(370),
ianuarie 1998, pp. 40-42.
91. Spre exemplu, Sorin Toma povesteºte în memoriile sale despre ancheta de partid la care a fost
supus vreme de doi ani. Atmosfera kafkianã în care se desfãºurau aceste interogatorii era extrem
de apãsãtoare, inculpatul fiind întâmpinat cu insinuãri, acuzaþii vagi, nimic definit, nimic palpabil.
De cele mai multe ori, acesta era îndemnat, prin diferite mijloace, sã producã singur învinuiri, sã
genereze discuþii incriminatoare ºi sã formuleze chiar sentinþe. În funcþie de nivelul la care se
gãsea în nomenclaturã, liderii partidului alcãtuiau un plan de anchetã, minuþios pus la punct. Erau
cãutate detaliile ascunse, chestiunile controversate din trecutul personajului respectiv, actele de
trãdare la adresa partidului, activitãþile duºmãnoase. Într-o asemenea anchetã, disperarea venea
din absenþa unui cap concret de acuzare, din sentimentul vecinãtãþii unei prietenii cu factorii de
decizie din acel moment ºi realitatea crudã. În plus, nefiind vorba de o anchetã penalã, noþiunile de
avocat, prezumþie de nevinovãþie, prezentarea materialelor din dosar erau simple vorbe, nefiind
invocate, deseori, nici de cel anchetat. Dupã luni întregi de interogatorii istovitoare, sentinþa
Secretariatului Comitetului Central venea ca o adevãratã uºurare. Printre alte neplãceri, fostul
membru de partid îºi pierdea locul de muncã ºi chiar unele drepturi. Stigmatizarea publicã la care
era supus un membru de partid exclus era deplinã, imaginea fiului rãtãcitor urmãrindu-i chiar ºi
pe membrii familiei sale. La sfârºitul anilor 60 ºi începutul anilor 70 multe dintre excluderile din
perioada dejistã au fost anulate, dar membrii de partid erau reîncadraþi în P.C.R. ca simpli membri,
fãrã vechime. (Sorin Toma, op. cit., pp. 14, 299-306.)
160 ANDREI MURARU
necesare aprobãri speciale ºi justificãri serioase. Privilegiul studierii acestor documente

îl aveau doar membrii de partid care fãceau parte din nomenclaturã. Dosarele erau
pãstrate ºi administrate la C.C. al P.C.R., de Secþia de Cadre; la comitetele judeþene
de partid, de cãtre sectoarele de cadre; la comitetele municipale ºi orãºeneºti de
categoria I, care nu au instructor cu evidenþa cadrelor, de cãtre sectorul problemelor
statutare, al documentelor ºi evidenþei membrilor de partid.92 Secretarii de partid
puteau decide dacã un dosar de cadre poate fi cercetat, iar dosarele membrilor
Comitetului Central puteau fi consultate, la Cancelaria Comitetului Central93, doar de
Colegiul Central de Partid.94 În perioada 1953-1954, adicã dupã ce a încetat campania
de verificãri (1950) ºi au fost reluate înscrierile în P.C.R., cea mai mare parte a
membrilor de partid ºi-au schimbat documentele care atestau apartenenþa la forma-
þiunea comunistã.95 Dupã excluderea sau decesul membrilor de partid, documentele
erau pãstrate de organul de partid din care acesta fãcuse parte. Excepþie fãceau foºtii
ilegaliºti comuniºti, ale cãror dosare erau trimise Secþiei Organizatorice a Comitetului
Central pentru a fi pãstrate în Arhiva C.C. 96
5. Concluzii
Dupã preluarea puterii, Partidul avea nevoie de un instrument eficient pentru

controlarea ºi verificarea rândurilor partidului. Potrivit lui Lenin ºi Stalin, partidul
trebuia condus de o mânã de fier, iar verificarea membrilor sãi era singura cale pentru
educarea ºi menþinerea liniei ideologice. Viaþa internã a formaþiunii comuniste, investi-
garea activitãþilor membrilor sãi a revenit unei noi structuri. Crearea acesteia a fost
rezultatul unei înþelegeri tacite a rolului pe care Securitatea, ca organ de anchetã ºi
represiune, avea sã-l joace în societatea româneascã. Astfel, Secþia de Cadre urma sã
se preocupe de indivizii angrenaþi în activitatea P.C.R., iar Securitatea sã urmãreascã
ºi sã anihileze mediile ostile regimului. Cadriºtii, lucrãtorii Secþiei de Cadre, repre-
zentau o structurã cu mijloace de acþiune asemãnãtoare angajaþilor Direcþiei I de
Informaþii interne a Securitãþii. Potrivit unui document inedit, Secþia de Cadre a luat
fiinþã în august 1944, când P.C.R. era încã în ilegalitate. Sarcinile noului organism
erau verificarea ºi controlarea candidaþilor pentru apartenenþa la formaþiunea comu-
nistã ºi chiar formarea, promovarea sau sancþionarea membrilor de partid. Cea mai
importantã campanie de verificare a avut loc în perioada noiembrie 1948 - aprilie 1950
ºi a avut ca rezultat excluderea a peste 21% din efectivele partidului. Secþii de Cadre
aveau toate Comitetele de Sectoare, Judeþene, Regionale, iar un organ central exista la
Bucureºti. Secþia de Cadre a Comitetului Central era organizatã pe birouri ºi avea
câteva zeci de angajaþi, numãrul acestora variind de la an la an, în funcþie de prioritãþile
momentului.
93. Ibidem, dosar 84/1968, f. 5.
94. Ibidem, dosar 85/1968, f. 12.
95. Ibidem, dosar 84/1968, f. 5.
96. Ibidem, ff. 5-6.
Instrumentele ºi metodele lucrãtorilor Secþiei de Cadre încadreazã aceste acþiuni în

categoria activitãþilor de poliþie politicã. În plus, aceastã structurã de tip operativ,
organizatã dupã modelul sovietic, era în coordonarea directã a conducãtorilor
Partidului Comunist, cei care dictau ºi coordonau ºi activitãþile organelor de securitate.
Inspectorii de cadre fãceau propuneri cu privire la numirea în diferite funcþii a
tovarãºilor verificaþi. De asemenea, din cercetãrile efectuate rezultã cã, încã din
primii ani de activitate, Secþia de Cadre furniza Securitãþii informatori din rândurile
membrilor de partid.
Documentele oficiale care reglementau activitatea Secþiei de Cadre se numeau
instrucþiuni ºi erau emise de Comitetul Central. Aceste prevederi vizau organizarea
Secþiei, obligaþiile ºi calitãþile unui inspector cadrist, criteriile pentru promovarea
cadrelor ºi pentru racolarea membrilor de partid. Modificarea acestor instrucþiuni s-a
realizat la intervale neregulate, în funcþie de context. Dosarul de cadre era întocmit
oricãrui membru de partid, elaborarea acestuia fiind una dintre cele mai importante
atribuþii ale Secþiei. Documentele cuprinse între mapele dosarului (adeziunea, auto-
biografia, referinþele, caracterizarea, referatul de cadre º.a.) erau realizate ca urmarea
a anchetelor, declaraþiilor ºi interogatoriilor luate unui mare numãr de apropiaþi. Piesele
dosarului personal, cu regim secret, fãceau referiri la trecutul celui verificat, la relaþiile
cu P.C.R., la viaþa profesionalã ºi privatã. De multe ori, cãsãtoriile erau controlate ºi
gestionate prin intermediul dosarului personal. Chiar ºi pentru personajele din vârful
P.C.R., dosarul de cadre era un instrument important de ºantaj în anumite cazuri.
Dosarul pãtat putea restrânge drepturile unui membru de partid ºi chiar determina
declasarea socialã. Nefiind vorba de o anchetã penalã, verificãrile întreprinse în rândul
membrilor de partid încãlcau chiar ºi legile României comuniste întrucât cel cercetat
nu-ºi dãdea acordul pentru o asemenea acþiune. În atribuþiile primilor secretari intra
aprobarea declanºãrii unei anchete de cadre, aºadar cei care au ocupat aceste funcþii
pot fi lesne învinuiþi de activitãþi de poliþie politicã. De asemenea, primii secretari
primeau informãri ºi aprobau, în cazuri speciale, utilizarea membrilor de partid ca
informatori ai Securitãþii.
Aºa cum am arãtat în acest studiu, Secþia de Cadre a reprezentat un instrument
extrem de eficient pentru verificarea ºi controlarea membrilor de partid. Securitatea a
inoculat sentimentul fricii, iar acest organism a urmat-o îndeaproape, dar la un alt
nivel. De aceea, credem cã analiza ºi cercetarea arhivelor secþiilor de cadre va aduce
cu siguranþã date importante legate de dimensiunile represiunii comuniste.
DIMENSIUNI ALE INFERNULUI
TOTALITAR
Marius STAN
Despre tragedia impunerii omului nou.

Fenomenul Piteºti
Motto:
Pãdurea are un singur cusur, cã e verde ºi nu roºie
(Decanul Facultãþii de Silviculturã Bucureºti,
prof. Georgescu Constantin, 1944)
Privitã sub numeroase aspecte, ideologia comunistã a avut ca metodologie formarea

omului nou, a cetãþeanului comunizat capabil sã rãspundã din punct de vedere
axiologic unei scheme etice predefinite anume, obedienþa faþã de doctrina ºi practica
politicã impuse de cãtre partidul unic. Fãrã aceastã precondiþie majorã, societatea
perfectã pe care ºi-au imaginat-o comuniºtii n-ar fi putut fi instrumentatã.
În lumina ideologiei comuniste, omul nou era încarnat de câteva prototipuri
revelatoare, printre care: securistul, soldatul, activistul de partid, stahanovistul,
turnãtorul. Toþi aceºtia reprezentau imagini dezirabile, tipuri ideale ale unei utopii
prescriptive. ªi asta pentru cã, de pildã, soldatul comunist era cu totul altceva decât
sã spunem soldatul NATO al zilelor noastre. Militarul comuniºtilor era prin excelenþã
un furnizor de comunism, un eliberator pentru popoarele înrobite de cãtre
imperialismul occidental, un purtãtor de mesaj implicit comunist. Oamenii noi
constituiau modelul perfect al execuþiei ierarhice, unealta docilã a perpetuãrii
regimului. Aceºti indivizi, cuprinºi în varii categorii socio-profesionale, se asemãnau
tocmai prin aceea cã se supuneau schemei societãþii comuniste mult visate, având o
conºtiinþã moralã impecabilã în termenii apãrãrii cuceririlor democratice ale
comunismului. Dar aceºti oameni noi nu erau doar gazde ale parazitului doctrinar; ei
erau, mai cu seamã, paradigma oficialã, manualul de bunã-purtare al cetãþeanului
simplu, matriþa la care trebuia sã te raportezi pentru a te reproduce, fãrã emoþii ºi
diferenþe de opinie, ca ºi cetãþean comunist autentic. Omul nou servea ca model ultim
pentru cã era cât se poate de real, de palpabil. De fapt, el constituia tocmai legãtura
organicã între ideologia dezumanizatã ºi realitatea cotidianã. Un fel de iatã calea! pe
care trebuia sã-l iei în considerare pentru a te putea adapta noilor rigori ale egalita-
rismului absolut.
166 MARIUS STAN
Excursul asumat în aceastã lucrare se rezumã la omul nou de laborator, la modelul

impus prin metode represive. Adicã la acei indivizi care trebuiau convertiþi la noua
religie pe calea supliciului. Iar cel mai amplu laborator de producere a unor asemenea
oameni noi a fost, în România, cu precãdere, penitenciarul Piteºti. Organele represive
ale vremii au edulcorat aceastã producere numind-o reeducare.
Bibliografia reeducãrii
Principiul reeducãrii ºi-a avut originea în anumite opere magna care vor fi
sintetizate în cele ce urmeazã. Primul autor pe care-l putem asocia setului de principii
dupã care s-au ghidat executanþii reeducãrii a fost Nicolai Cernîºevski, cu lucrarea sa
Ce-i de fãcut?1 (conceputã în timp ce se afla în detenþie). Cernîºevski era considerat un
mentor chiar de cãtre Lenin. Principiul de bazã al lucrãrii menþionate era acela potrivit
cãruia cel care s-a reeducat îi reeducã pe alþii. Era întocmai realitatea reeducatului
devenit reeducator în fenomenul de tip Piteºti. ªi totuºi, Cernîºevski construieºte
un model romanesc al antropologiei sale ºtiinþifice. Pentru cã nu poate s-o aplice în
realitate, dat fiind cã este închis, el o aplicã, dacã se poate spune aºa, în ficþiune.
Cealaltã realitate se construieºte în «imagini pregãtite de imaginaþie», fãrã sã inter-
fereze realitatea adevãratã. Aºa se face cã totul se petrece conform teoriei. 2 De aici ºi
pânã la punerea în contingenþã a fenomenului reeducãrii nu mai rãmânea decât clivajul
cognitiv. Dacã paradigma omului nou nu era destinatã decât sã-i confere (din pers-
pectiva psihosociologiei) eu-lui creatorului ei un plus de încredere ºi identificare în
acel mediu nou (detenþia), atunci putem infera, în aceeaºi ecuaþie explicativã, cã
torþionarii doreau sã capete acelaºi statut solid de identificare socialã, acelaºi rol social
nou. Dar ei fãceau asta de facto, ceea ce nu-i mai absolvea de apanajele legitime ale
ficþiunii ºi literaturii.
Un al doilea autor, ca sursã de inspiraþie, a fost Anton Makarenko. Metoda folositã
în demascãri, în ceea ce priveºte tortura fizicã, a fost preluatã din Poemul pedagogic
al lui Makarenko3, pe care au experimentat-o în U.R.S.S. cu deþinuþii de drept comun.
Esenþa acestei metode era bãtaia (tortura fizicã) neîncetatã, cu cea mai mare intensitate.
Cel torturat nu trebuia sã ºtie când va lua sfârºit calvarul. Conform acestor principii de
formare a omului nou, reeducarea se aplica delincvenþilor, opozanþilor politici (acei
duºmani de clasã), adicã acelor categorii care nu fãceau parte integrantã din socie-
tatea comunistã sãnãtoasã.
Prin urmare, era nevoie de un proces de aducere a lor pe calea cea bunã. Persoana
trebuia, o datã, identificatã, a doua oarã, izolatã, ºi, finalmente, în funcþie de opþiune,
exterminatã sau recondiþionatã. Reeducarea n-a urmãrit, de fapt, numai reciclarea
1. Nikolai Gavrilovici Cernîºevski, Ce-i de fãcut?, Editura pentru Literaturã Universalã, Bucureºti,
1963.
2. Alain Besançon, Originile intelectuale ale leninismului, Editura Humanitas, Bucureºti, 1993,
p. 111.
3. Anton Semeonovich Makarenko, Poemul pedagogic, Editura de Stat Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1956.
DESPRE TRAGEDIA IMPUNERII OMULUI NOU. FENOMENUL PITESTI 167
deºeurilor umane ale vechiului regim pentru a scoate la staþia de exit un produs
compatibil cu piaþa socialã comunistã a supunerii, ci, mai cu seamã, obþinerea de
informaþii (aprioric presupuse ºi prezumate) în vederea unui val reconsolidat de
arestãri, curãþiri, eliminãri ale opozanþilor (un adevãrat cutremur de 9 grade).
Menirea principalã era aceea de a stoarce maximul din lupta înverºunatã împotriva
cotropitorilor valorilor socialiste. Procesul era atât de subtil ºi de important pentru
elita comunistã, încât el s-a desfãºurat sub auspiciile (aproape) depline ale tãcerii.
Nepopularizarea acestui fenomen a însemnat probabil ultimul asalt al stalinismului
asupra fiinþei sociale. Dincolo de propaganda ºi ideologia legitimatoare, el trebuia
camuflat, pentru a nu rãbufni, deoarece prin însãºi natura lui ar fi stigmatizat la acea
datã (inclusiv în ochii lumii occidentale) o utopie care nu-ºi consumase încã întreaga
rezervã de fascinaþie ºi credibilitate. Abia dupã 1953, într-un efort de exorcizare de
faþadã, stalinismul ºi avatarurile sale au putut fi (într-o oarecare mãsurã) stigmatizate
ºi formal dezavuate. Piteºtiul a beneficiat ºi el de aceastã relaxare a istoriei.
***
1. Cine a iniþiat experimentul reeducãrii?
La aceastã întrebare rãspunsul este, de sus în jos, pe o scarã ierarhicã bine

determinatã: conducerea Ministerului de Interne, a Securitãþii, a Direcþiei
Penitenciarelor ºi a penitenciarelor Suceava, Piteºti, Gherla, Târgu Ocna, Târgºor,
Canal. Braþul efectiv al acestora a fost prelungit de cãtre gardienii ºi miliþienii par-
ticipanþi în mod direct la represiuni. Adjunctul Securitãþii, Alexandru Nicolschi, i-a
încredinþat în toamna lui 1949 studentului legionar Eugen Þurcanu misiunea de a
forma o echipã de torþionari în rândul condamnaþilor de la penitenciarul Suceava,
echipã care sã înceapã procesul de demascare ºi de reeducare a elementelor reacþionare
legionare. Majoritatea celor închiºi era formatã din studenþi ai universitãþilor din
Bucureºti, Cluj ºi Iaºi.
Din nucleul dur al detenþiei, format din lideri ai miºcãrilor studenþeºti, condamnaþi
la muncã silnicã pe termene de pânã la 20 de ani, o parte importantã avea sã contribuie
personal la materializarea programului de reeducare. Era vorba despre un grup în
frunte cu Sandu Angelescu, care a intrat într-un conflict premeditat cu grupul Þurcanu
al reeducatorilor. Fusese pusã la cale, la sugestia conducerii D.G.P. ºi M.A.I., o
întreagã scenetã prin care trebuia indusã ideea unui conflict natural, în cadrul peni-
tenciarului Suceava, între diversele categorii de deþinuþi. În urma acestui conflict
fabricat urmau sã se recruteze cei care aveau sã aplice efectiv reeducarea la Piteºti
ºi în celelalte penitenciare despre care ºtim acum, retroactiv, cã au aplicat acest proces.
Scopul regiei era acela de a da impresia unei iniþiative proprii, independente, a
studenþilor deþinuþi.
În ancheta din anul 1954 în care a fost antrenat Eugen Þurcanu pentru atrocitãþile
produse la Piteºti, Suceava ºi Gherla, analizând procesele verbale de interogatoriu, se
168 MARIUS STAN
pot observa urmãtoarele4: Þurcanu rãspundea cu naivitate cã a intrat în procesul

reeducãrii din penitenciarul Suceava (a condus procesul de reeducare de la Suceava
între luna februarie 1949 ºi 19 aprilie acelaºi an, timp în care a înfiinþat o organizaþie
pe care a numit-o Organizaþia Deþinuþilor cu Convingeri Comuniste O.D.C.C.) în
urma unei discuþii cu Alexandru Bogdanovici care l-ar fi convins de perimarea naþio-
nalismului ºi de virtuþile noi ale internaþionalismului. Apoi, materialele marxiste ar fi
fost cele care au deschis ochii acestor legionari spãºiþi. Alexandru Bogdanovici,
iniþiatorul reeducãrii în penitenciarul Suceava (în opinia lui Þurcanu!), a început acest
proces în octombrie 1948. Þurcanu afirma cã nu ºtie cine i-ar fi putut impune lui
Bogdanovici aceastã linie, dar, dupã cum l-a auzit pe acesta, pãrea o iniþiativã proprie.
În acelaºi proces, întrebat de ce pânã în februarie 1949 nu a intrat în moriºca reeducãrii,
Þurcanu rãspundea cã pânã atunci situaþia juridicã a legionarilor din lotul Universitatea
Iaºi nu era rezolvatã, apoi, cã pânã la acea datã, el nu avusese legãturã cu elemente
care doreau participarea la reeducare ºi mai observase cã organele de stat nu doreau sã
se implice în aºa ceva. Mai apoi, declara cã prin participarea la reeducare a urmãrit
reabilitarea faþã de regim, continuarea muncii sale de informator pe care ºi-o oferise
organelor statului în noiembrie 1948, ºi, nu în ultimul rând, ajutarea semenilor sãi
care regretau actele sãvârºite împotriva regimului. Apoi declara, întrebat fiind asupra
acestui lucru, cã Alexandru Bogdanovici i s-a subordonat lui de bunã voie fiindcã nu
avea destulã influenþã asupra legionarilor, ºi, în plus, Þurcanu era strecurat în P.M.R.
având încheiatã orice activitate legionarã încã din 1946. Tot Þurcanu declara cã nu a
mai desfãºurat nici o activitate legionarã în penitenciarul Suceava, dar cã legionarii
care încã nu se dezbãraserã de haina lor anti-comunistã reuºeau sã-ºi menþinã coeziunea
prin ºedinþe ºi consfãtuiri, comemorãri, post ºi rugãciuni legionare, organizare pe baza
legãturilor ºi metodelor inspirate din vremea când acþionau în libertate.
Existã câteva aspecte importante în aceastã declaraþie: în primul rând, ideea con-
form cãreia Bogdanovici ar fi iniþiat planul reeducãrii cu de la sine putere ºi din
proprie iniþiativã. Însã existã ºi informaþii cã fostul conducãtor al grupului studenþesc
legionar Iaºi (Alexandru Bogdanovici) ar fi participat la acest joc la rugãmintea
tatãlui sãu (prefect de Botoºani la acea datã), spre a reuºi forþarea unui favor din partea
regimului în vederea eliberãrii lui ºi a oamenilor cu care intrase în detenþie. Din
perspectiva regimului comunist, aceastã primã etapã ar fi putut sã fie un prilej de
testare a celor apþi sã conducã ulteriorul experiment5. Celelalte lucruri þin de his-
trionismul lui Eugen Þurcanu ºi de opþiunea lui personalã de a se considera comunist
convertit ºi agent de curãþire a elementelor legionare, pus în slujba regimului.
Din Procesul-Verbal de interogatoriu din 4 mai 19546, reiese însã o declaraþie
potrivit cãreia organele de Partid ºi de Securitate au fost în mod cert în spatele
4. Proces verbal de interogatoriu din 3 martie 1954, Arhiva C.N.S.A.S. (în continuare A.C.N.S.A.S.),
Fond Personal (în continuare Fond P.), Dosar 26979 (în continuare Dos. 26979), vol. 6, f. 268-
295.
5. Traian Popescu, Demascare Reeducare. Terorismul din închisorile Piteºti ºi Gherla, în Analele
Sighet 7, Anii 1949-1953. Mecanismele terorii, pp. 536-537.
6. Memorialul Ororii. Documente ale procesului reeducãrii din închisorile Piteþti, Gherla, Editura
Vremea, Bucureºti, 1995, pp. 119- 124.
organizãrii, pregãtirii ºi punerii în practicã a reeducãrii. Întrebat ce îl determinase sã

foloseascã metode violente în vederea demascãrilor, Eugen Þurcanu rãspundea cã
aceste metode îi fuseserã indicate ºi aprobate de cãtre dl. Dumitrescu Alexandru, dl.
Marina Ion, dl. Iosif Nemeº, dl. Lt. Mircea, dl. Slt. Iagãru, dl. Insp. Gral Rãileanu.
Apoi declara cã, fiind chemat de cãtre directorul Dumitrescu (în noiembrie 1949) sã-
ºi exprime pãrerea despre felul în care ar putea sã obþinã informaþii nedeclarate la
anchetã, el i-a spus cã nu-ºi dã seama dar cã în camera 1, etaj I corecþie, deþinuþii au
format douã grupuri (pro ºi contra demascãrii) ºi sunt gata sã se încaiere între ei,
moment în care Dumitrescu ar fi declarat: asta vreau sã se batã între ei!. S-au
înþeles ca Þurcanu sã organizeze bãtaia câteva zile mai târziu, iar Dumitrescu sã vinã
ca ºi cum n-ar ºti nimic, timp în care cei favorabili demascãrii sã-i arate directorului
faptele comise de ceilalþi. Þurcanu mai afirma cã în ianuarie 1950 a primit ordin de la
Alexandru Dumitrescu ºi Marina Ion sã batã indiferent de câþi ochi sar ºi adãuga cã
Dumitrescu i-ar mai fi spus sã batã cu grijã astfel încât sã nu cauzeze moarte deþinuþilor.
Organizata bãtaie corespundea aºadar ciocnirii, menþionate deja, între grupul Þurcanu
ºi grupul Angelescu. Aici, în acest proces-verbal de interogatoriu, reiese limpede
aportul autoritãþilor la procesul reeducãrii. Este de la sine înþeles cã pe mãsura
desfãºurãrii procesului torþionarilor, informaþiile cu caracter incriminator se înmulþesc.
2. Care au fost scopurile, etapele ºi metodele reeducãrii?
Pe de-o parte, era vorba de interesul autoritãþilor de a obþine informaþii suplimentare

despre persoanele încã nearestate. Dacã în beciurile Securitãþii ancheta dura câteva
sãptãmâni, detenþia de la Piteºti, Gherla ºi din celelalte penitenciare presupunea un
modus vivendi îndelungat alãturi de cãlãu. Rezistenþa era astfel mult mai greu de
materializat. Pe de altã parte însã, scopul acestui proces feroce era acela de a lovi
direct în rezistenþa anticomunistã, în acele categorii de oameni care prin vârstã, trecut
ºi pregãtire constituiau în ochii autoritãþilor vremii un pericol permanent la adresa
orânduirii comuniste. ªi nu întâmplãtor au fost aleºi studenþii ca materie primã pentru
instrumentarea teribilei reeducãri. Ei erau substanþa activã a societãþii, punctul maxim
de dinamism al unei populaþii pe care comuniºtii încercau s-o confiºte. Dincolo de
toate aceste aspecte, consilierii sovietici au avut ºi ei un rol semnificativ în a sugera un
model care în U.R.S.S. funcþionase foarte bine. Combinaþia nefastã între sugestia de la
Rãsãrit ºi disponibilitatea autoritãþilor de la Bucureºti de a accepta un asemenea
experiment a dus la cel mai violent episod din istoria postbelicã româneascã. Dacã
adãugãm ºi luptele intestine de la vârful nomenklaturii comuniste româneºti, putem
avea o imagine mai clarã asupra modului în care grupurile de putere au vãzut în
experimentul de tip Piteºti un prilej de a confecþiona þapi ispãºitori ºi de a elimina
concurenþa.
Conform analizelor realizate de cãtre Dennis Deletant7, etapele reeducãrii au fost
eºalonate în patru secþiuni, dupã cum urmeazã: într-o primã etapã (aºa-numita
7. Dennis Deletant, Ceauºescu ºi Securitatea. Constrângere ºi dizidenþã în România anilor 1965-

1989, Editura Humanitas, Bucureþti, 1998, pp. 53-61. Deletant consacrã o parte importantã a cãrþii
170 MARIUS STAN
demascare externã), era nevoie ca, sub presiunea încã binevoitoare a lui Þurcanu,
deþinutul sã completeze o hârtie cu tot ceea ce omisese la ancheta de la Securitate,
pentru ca apoi tartorul s-o expedieze la Ministerul de Interne. De precizat cã Þurcanu
se bucura de un tratament deosebit, beneficiind de acces liber la toate celulele, cheile
ºi tainele penitenciarului. Faza a doua se confundã cu demascarea internã, în care
deþinutul trebuia sã specifice cine anume se purtase binevoitor cu el, fie cã era vorba
de alþi deþinuþi sau chiar de persoane din personalul penitenciarului. A treia reprizã,
demascarea moralã publicã, însemna dezumanizarea deþinutului care era obligat sã
îºi renege familia, religia, convingerile, tot ce îl definea ca om. Urma apoi, într-un
final (faza a patra), admiterea în O.D.C.C. (Organizaþia Deþinuþilor cu Convingeri
Comuniste, condusã de acelaºi Eugen Þurcanu), punct în care se producea meta-
morfozarea reeducatului în reeducator.
Dumitru Bacu (fost condamnat la ani grei de detenþie, ca legionar) relateazã în
cartea sa8, care l-a inspirat ºi pe publicistul Virgil Ierunca pentru Fenomenul Piteºti,
cum smulgerea acestor declaraþii era împãnatã cu acte de torturã inimaginabile. Toate
mijloacele folosite erau însã apanajul exclusiv al toanelor lui Þurcanu. De pildã,
suspectat de cãtre Þurcanu cã i-ar fi atras condamnarea, Alexandru Bogadanovici (fost
prieten) a fost pur ºi simplu dansat în picioare de cãtre acesta, ºi, din pricina unor
leziuni interne, a decedat în Joia Mare 9.
Cei care au colaborat cu Eugen Þurcanu în procesul reeducãrii se înscriau în douã
categorii. O primã categorie era formatã din persoane care au trecut de partea lui
Þurcanu de frica unor posibile suplicii. Este totuºi important de precizat cã nu puteai
trece de partea lui Þurcanu în mod direct, fãrã sã fi fost verificat, torturat etc.; poate
doar la Suceava, în acea primã fazã în care de abia se coagulau cetele de bãtãuºi.
Ulterior, dacã cedai ºi spuneai ce vroiau ei sã audã, sau dacã disperat de bãtãi încercai
sã treci de partea lui Þurcanu, trebuia sã treci mai întâi anumite probe: de pildã, sã-þi
baþi crunt prietenii, cei care te îngrijiserã dupã ce, nu cu mult timp în urmã, grupul
Þurcanu te cãlcase în picioare. Nu mulþi aveau puterea sã treacã peste aceste mici
amãnunte umane, dar existau ºi excepþii aceºtia, dincolo de faptul cã au trecut de
partea torþionarilor ºi au dat ºi proba fidelitãþii lor în cadrul O.D.C.C., deveneau chiar
cei mai feroci torþionari. Un astfel de personaj este ºi Nuþi Pãtrãºcanu, dat deseori ca
exemplu de cãtre colonelul Alexandru Dumitrescu pentru atitudinea sa frumoasã în
acþiunea de demascare ceea ce se traducea prin aceea cã-ºi bãtea, extrem de sãlbatic,
mai ales prietenii. O a doua categorie era formatã din persoane care au cedat în urma
torturilor crunte care li s-au aplicat ºi s-au alãturat lui Þurcanu. În ambele situaþii,
spaima teribilã a fost cea care a tranºat o aºa-zisã conversie-profesionalã în cadrul
categoriilor sociale ale penitenciarului (considerând în acest caz penitenciarul ca pe
o lume de sine stãtãtoare, un pandemoniu cu propriile-i reguli ºi propriile-i mecanisme
de raportare la ierarhii prestabilite).
sale trecerii în revistã a celor întâmplate la Piteºti ºi Gherla, ºi, în general, a celor petrecute în
perioada dejistã a comunismului românesc.
8. Dumitru Bacu, Piteºti: centru de reeducare studenþeascã, Editura Atlantida, Bucureºti, 1991.
9. Virgil Ierunca, Fenomenul Piteºti, Editura Humanitas, Bucureºti, 1990, p. 42.
Eugen Þurcanu mãrturiseºte el însuºi, în anumite procese verbale de interogatoriu,

natura mijloacelor folosite în vederea stoarcerii de informaþii sau a impunerii unui
climat infernal în penitenciar. Povesteºte, cu lux de amãnunte, cum ºi pe cine a supus
supliciilor (dar declaraþiile sale trebuie luate întotdeauna cu o rezervã necesarã).
Întrebat care dintre elementele din camerele unde s-a produs acþiunea demascãrii i
s-au subordonat, Þurcanu rãspunde cã toþi deþinuþii i s-au supus fãcându-ºi
demascarea. Prin ce metode? R: I-am determinat pe deþinuþii din camerele unde am
condus acþiunea, ca sã mi se subordoneze ºi sã-ºi facã demascarea prin urmãtoarele
metode: prin violenþã prin bãtaie prin izolãri, adicã neavând voie sã ia contact cu
alþi deþinuþi prin poziþii chinuitoare10.
Interesant de observat este ºi faptul cã Þurcanu face o distincþie netã între torturã
ºi bãtaie, parte ca o autojustificare, parte ca o încercare tardivã de a îmblânzi o sentinþã
pe care probabil cã o anticipa. În Procesul-Verbal de interogatoriu de la Ploieºti, din 13
iulie 195411, întrebat despre metodele de torturã folosite, Þurcanu a þinut sã precizeze
cã în primul rând n-a fost vorba de torturã, ci de bãtaie (!). Obiectele pentru aceastã
bãtaie au fost cozi de mãturã, bucãþi de scândurã de la pat, curele, gheaþã, bucãþi de
frânghie, cravaºe din rânã de bou... apoi lovituri cu palma, pumnul ºi piciorul în: tãlpi,
fese, muºchii posteriori ai picioarelor, palme, umeri sau cap cu cravaºa sau gheaþã;
peste faþã cu palmele sau cureaua; peste faþã ºi în linguricã (sub stern) cu pumnul;
strânsul de beregatã cu mâna; cãlcarea cu picioarele pe piept. Se mai punea un cãluº
în gurã acelora care þipau; cei care nu stãteau cum erau puºi erau forþaþi sã stea astfel
de cãtre cei din echipa de demascare. Bãtaia (!) se aplica timp de 10 minute, ºi se
repeta dacã era nevoie (!). S-au mai folosit: executarea de flexiuni, bãgatul pe sub pat
la comandã datã, frecatul cimentului timp de 1-2 ore, statul în picioare timp de jumãtate
de zi, lovirea cu capul de perete º.a.m.d.
Întrebat cine le-a spus deþinuþilor care aplicau asemenea metode sã execute,
Þurcanu a arãtat cã singurul responsabil, ordonatorul direct, era el. Este pus sã-i
precizeze pe toþi care au fãcut parte din organizaþii legionare ºi cu funcþiile lor (dacã
e cazul).
În continuare, e întrebat punctual cum au fost bãtuþi anumiþi deþinuþi:
ªerban Gheorghe: În luna februarie 1950 a luat o bãtaie în camera 4 Spital când
s-au fãcut izolãrile în vederea începerii «demascãrilor» care a constat în pumni, palme
ºi câteva beþe fãrã a lãsa urme; la câteva zile dupã prima bãtaie eu i-am dat un pumn
la linguricã fiindcã încercase sã-ºi taie vinile de la mânã; la 4-5 zile a luat o bãtaie în
felul urmãtor: s-a constituit un cordon de deþinuþi în formã ovalã pe o distanþã de 7
metri lungime ºi 3 metri lãþime, deþinuþi dintre care unii aveau în mânã curelele de la
pantaloni. În mijlocul acelui cordon format din deþinuþi, ªerban Gheorghe dezbrãcat
în pielea goalã, a fost pus sã alerge, în care timp era silit sã facã acest lucru prin lovituri
de curele ce i se dãdeau pe corp de cãtre cei ce formau cordonul. ªerban Gheorghe a
alergat în acel fel circa 15 minute, aceasta petrecându-se într-o searã dupã ce s-a fãcut
10. Proces verbal de interogatoriu din 3 martie 1954, A.C.N.S.A.S., Fond P., Dosar 26979, vol. 6, ff.
268-295.
11. A.C.N.S.A.S., Fond P., Dosar 26979, vol. 6, ff. 389-393.
172 MARIUS STAN
închiderea, iar a doua zi, în timpul când a fost scos de la vizita medicalã, s-a aruncat
în golul scãrilor, de la etajul I, iar ce s-a întâmplat cu el eu nu mai cunosc.
Niþã Corneliu: A luat o bãtaie uºoarã pumni, palme, cu ocazia izolãrii în camera
4 Spital pentru începerea demascãrilor. În luna februarie, într-o searã, l-am chemat pe
acesta în mijlocul camerei unde l-am pus sã se aºeze pe burtã ºi sã ridice tãlpile în sus
prin îndoirea genunchilor, dupã care subsemnatul i-am aplicat circa 15 lovituri la tãlpi
cu un bãþ de grosimea degetului, apoi s-a întors pe spate (cu faþa în sus) ºi eu am
pus în timp ce vorbeam cu el, ca sã fie lovit în stomac de cãtre Roºca Gheorghe care
participa la bãtaie fiind ºef de comitet în acea camerã. În douã-trei rânduri Roºca
Gheorghe l-a lovit pe Niþã Corneliu în stomac dându-i circa 15 lovituri ºi între timp
venind acolo ºi Gherman Coriolan i-a dat ºi acesta lui Niþã Corneliu câteva lovituri, în
aceeaºi regiune.
Dupã aceasta i-am spus lui Niþã Corneliu sã se ridice de jos ºi sã treacã la locul sãu
unde, în picioare fiind el, i-am spus sã ducã mâinile la spate, dupã care a fost ridicat de
mâni în sus, pentru câteva momente, de câþiva de pe prici care s-au ridicat în picioare
pentru a face acest lucru în urma celor spuse de mine.
Dupã aceea l-am lãsat sã se culce ºi pentru cã el gemea mereu, l-am pus într-un pat
singur ºi am spus lui Gherman Coriolan, care fusese student la medicinã, ca sã vadã de
ce geme (!!!), spunându-i acelaºi lucru ºi lui Jianu Mihai pe care l-am sculat din somn,
adicã sã-l consulte.
Gherman Coriolan a susþinut din capul locului cã Niþã Corneliu ar avea o fisurã la
ficat, Jianu M. nestabilind diagnostic. Dupã aceea am anunþat gardianul de pe secþie
care a venit ºi l-am scos împreunã (!!!), ducându-l la infirmerie unde a decedat.
Jianu Mihai: A luat bãtaie în mai multe rânduri în luna februarie 1950 la camera
4 Spital, cu pumnii, cu palmele, cu bãþul la tãlpi ºi pe fese fãrã a suferi vreo vãtãmare
a vreunui organ.
Întrebat de cãtre anchetatori ce deþinuþi au murit în penitenciar, Þurcanu i-a putut
menþiona pe Niþã Corneliu, Gavrilescu Eugen, ºi, la circa 3 luni dupã ce au fost bãtuþi,
Pintilie Aurel, Bogdanovici Alexandru ºi alþii: Cucu Mircea, Turtureanu Ion, ºi un
anume Nistor.
3. Cine au fost responsabilii si executanþii?
Pe baza memorialisticii, în principal, precum ºi pe baza documentelor oficiale, în

subsidiar, s-au putut construi portretele unora dintre aceste persoane cheie.
Responsabilii principali pentru atrocitãþi au fost Alexandru Nicolschi (alias Boris
Grunberg) adjunct al Direcþiei Generale a Securitãþii Poporului (Securitatea); Marin
Jianu adjunctul ministrului Teohari Georgescu în Ministerul de Interne; Tudor
Sepeanu colonel de Securitate; colonelul Dulgheru alias Miºu Dulberger, ofiþer
acoperit INU: direcþia de spionaj a NKVD; ofiþerul Iosif Nemeº inspector general în
Ministerul Afacerilor Interne, locotenent-colonelul Augustin Albon conducea
Direcþia a VI-a a Securitãþii, cea care se ocupa de paza guvernului; Ludovic Czeller
fost director al regionalei de Securitate Oradea, transferat la Direcþia Generalã a
Penitenciarelor dupã ce se dovedise performant în înãbuºirea sângeroasã a unor

rebeliuni bãnãþene în 1949.
Câteva dintre portretele acestora:
Alexandru Nicolschi12, evreu prin naºtere (Chiºinãu), absolveºte 8 clase (posibilitãþi
materiale ºi intelectuale reduse) ºi terminã stagiul militar cu gradul de caporal (plus o
oarecare pregãtire în telefonie). Dupã ocuparea de cãtre sovietici a Basarabiei se
remarcã în calitate de vajnic activist al extremei stângi ºi de tehnician al centralei
telefonice din Chiºinãu. Toate aceste lucruri au dus la racolarea sa de cãtre o direcþie
de spionaj a NKVD-ului ºi la instruirea sa în consecinþã. Prima sa misiune de spionaj
în România are loc pe data de 26 mai 1941 (sub numele de Vasile ªtefãnescu), dar este
prins dupã 2 ore dormind într-o cãpiþã. Anchetat, declarã cã se numeºte Alexandru
Nicolschi din Tiraspol. Rezultatul final al anchetei îi ataºeazã o sentinþã de muncã
silnicã pe viaþã pentru spionaj. Astfel, în septembrie 1941 ajunge la Aiud, unde, dupã
unele peripeþii în care era aproape sã fie acuzat de evadare, reuºeºte sã câºtige protecþia
comandantului închisorii (pe care, în contrapartidã, îl va proteja la rându-i dupã venirea
la putere a comuniºtilor). Ascensiunea sa în aparatul comunist a început în Formaþiunile
de Luptã Patriotice. Pe parcurs se dovedeºte eficient în toate acþiunile subversive care
culmineazã în 6 martie 1945 cu emergenþa guvernului Groza. Pentru meritele sale
deosebite se alege cu funcþia de ºef al Corpului Detectivilor din cadrul Direcþiei
Generale a Poliþiei (organ subordonat în final, pe un lanþ trofic precis, agenþilor
NKVD). La 1 septembrie 1946 ajunge Inspector General la Direcþia Poliþiei, în timp ce
dispunea de arestãri cu nemiluita. La 17 aprilie 1947 devine Inspector General al
Poliþiei de Siguranþã, iar la 1 septembrie 1948 ajunge subdirector în DGSP (Direcþia
Generalã a Securitãþii Poporului), adicã vârf de lance în mecanismul represiunii
comuniste. În cadrul luptelor intestine din partid nu a ezitat sã-l ancheteze chiar pe
fostul sãu protector (Vasile Luca) sau pe fostul ministru de Interne, Teohari Georgescu.
Pânã în 1953, Nicolschi a fost subdirector al Securitãþii Poporului, pentru ca apoi,
dovedindu-se merituos în activitatea represivã, sã ajungã secretar general al
Ministerului Afacerilor Interne.
Marin Jianu13, nãscut la Aninoasa (Craiova) într-o familie cu posibilitãþi reduse,
absolvent al unei ºcoli de ucenici ceferiºti, are o activitate de comunist-ilegalist
modestã, fiind mai degrabã genul superficial ºi de lume. Dupã 6 martie 1945, se
încadreazã în Ministerul Afacerilor Interne, mai întâi ca informator, mai apoi ca
secretar general la MAI, ºi, ulterior ca ministru adjunct (sub aripa protectoare a lui
Teohari Georgescu). Calitãþile lui din punctul de vedere al oficialitãþilor comuniste:
executant docil, entertainer al atmosferei de casã a partidului; peste toate acestea s-a
remarcat ºi ca inspirator al reeducãrii de la Piteºti ºi Gherla, însã neparticipând
direct la anchete sau torturi. Mai degrabã el s-a distins prin rolul sãu de furnizor:
de case, femei, bãuturã ºi alte nenumãrate favoruri pentru elita comunistã. În plus, în
schimbul caselor acestora, aranja plecarea din þarã a unor capitaliºti. Caracterul sãu
12. Marius Oprea, Banalitatea rãului. O istorie a Securitãþii în documente 1949-1989, Editura Polirom,
Iaºi, 2002, pp. 562-564.
13. Ibidem, pp. 558-559.
174 MARIUS STAN
histrionic mergea într-atât de departe încât turna la Securitate cam tot ce ºtia despre
fostul sãu protector, Teohari Georgescu. Arestat în 1953, e eliberat dupã un an din
ordinul lui Alexandru Drãghici (noul ministru de Interne), considerându-se cã a
acþionat la ordin, iar aportul sãu la reeducare a fost trecut cu vederea, astfel cã Marin
Jianu a putut sã se fofileze pe uºa din spate. Rolul sãu de pion nu poate fi trecut însã
cu vederea.
Tudor Sepeanu14. Personajul Sepeanu, evreu prin naºtere, e absolventul unei ºcoli
de ofiþeri ºi a 3 ani de drept. Are imaginea unui om inteligent, poliglot, care se
adapteazã cu uºurinþã. Concret, dupã 23 august 1944, Sepeanu intrã în Formaþiunile de
Luptã Patrioticã ºi e numit ajutor de comandant al trupelor care pãzeau Comitetul
Central. Subaltern al lui Emil Bodnãraº, primeºte de la acesta un post în SSI (poziþie
în care se remarcã în calitate de bun bãtãuº în cazul Maniu-Mihalache). Când s-a
înfiinþat Securitatea s-a ales cu postul de ºef al Direcþiei Regionale de Securitate
Bucureºti, iar din 1950, a preluat conducerea Serviciului Inspecþii al Direcþiei Generale
a Penitenciarelor. De la aceastã sumarã eboºã de portret putem trece la faptul cã a
coordonat din ordinul lui Nicolschi reeducarea de la penitenciarul Piteºti. Tot Marius
Oprea aminteºte (în paginile menþionate în notã) de o întâlnire între Sepeanu si Þurcanu
(consemnatã cu ocazia anchetãrii celui de al doilea în anul 1954) din 1950, la Piteºti,
în care, întrebat de celebrul reeducator dacã vrea sã-i prezinte situaþia din acest
penitanciar, Sepeanu îi rãspunde cã ºtie tot ce se-ntâmplã ºi cã nu are nevoie de
informaþii suplimentare. Ce demonstreazã acest lucru? Faptul frust al implicãrii indu-
bitabile a personajului nostru în instrumentarea reeducãrii. Sugestia pentru
Þurcanu cu acea ocazie, fusese ca acesta sã slãbeascã o perioadã cadenþa bestialitãþii,
tocmai pentru ca deþinuþii sã fie înºelaþi de aceastã relaxare ºi sã cadã în plasa
eventualelor mãrturisiri nedisimulate. Sugestia metodologicã a lui Sepeanu fusese
aceea de a utiliza alþi detinuþi reeducaþi pentru a obþine informaþii utile efectuãrii
altor arestãri. Apoi, desigur, intenþia era de a ridica atrocitatea pe culmi nebãnuite.
Aºijderea s-a întâmplat ºi la Gherla, unde Sepeanu ºi Marin Jianu au sugerat lãrgirea
razei de acþiune a reeducãrii. În mare, putem afirma cã anul 1949 a declanºat ceea ce
s-a identificat mai târziu ca fiind Fenomenul Piteºti, cu Eugen Þurcanu ca mânã de
lucru ºi cu locotenent-colonelul Tudor Sepeanu, Marin Jianu ºi girantul lor direct
Alexandru Nicoschi, ca eminenþe cenuºii ale acestui act criminal. Punerea în luminã
a actelor reeducãrii n-a fãcut decât sã potenþeze încã o datã, dacã mai era cazul,
perversitatea regimului: manipulând imaginea unui important duºman local legio-
narismul , comuniºtii au înscenat inclusiv tovarãºului Sepeanu o apartenenþã la
lupta antisovieticã din timpul rãzboiului. Cu alte cuvinte, tot elementele legionare
infiltrate ar fi fost responsabile de atrocitãþile de la Piteºti, Gherla ºi alte penitenciare.
Ce înþelegem de aici? Faptul cã sistemul comunist se foloseºte inclusiv de rotiþele
propriului sistem pentru a-ºi perpetua inepþia, iar când, din considerente de imagine
(cãci imaginea, artificialã, falsificatã ºi îndelung apãratã, este comoara de preþ a
comuniºtilor) este nevoie sã se lepede de unii dintre cei care i-au asigurat o perioadã
14. Ibidem, pp. 565-567.

bunul mers, acest sistem o face fãrã remuºcãri ºi fãrã recunoºtinþã, în ideea cã nu
oamenii conteazã, ci doar ideologia.
Nemeº Iosif15: Ofiþer de Securitate, inspector general MAI, în timpul
experimentului Piteºti la care a participat direct, colaborând strict cu Þurcanu, pânã ºi
la organizarea camerei 4 Spital. Pe unul dintre cei demascaþi l-a anchetat personal ºi
l-a lovit. În general, de cãtre administraþie au fost bãtute vârfuri ale reeducãrii, în faza
de început, când prizonierii trebuiau «convinºi» sã iniþieze experimentul. Începând din
luna ianuarie 1950, direcþiunea nu mai apare în faþa deþinuþilor, preferând sã lase
impresia cã nu ºtie ce se întâmplã acolo. Unul dintre torþionari, ajuns mai târziu pe
banca acuzaþilor, declarã înaintea procesului: «În luna ianuarie 1950, dl. Inspector
Nemeº vine în camera 4 Spital ºi vede cã deþinuþii sunt loviþi (au leziuni pe faþã). La
rãspunsul unui deþinut cã a cãzut pe scãri (gheaþã) ºi s-a lovit, dã ordin dlui. prim-
gardian sã nu se mai întâmple aºa ceva (...) La câteva zile Þurcanu ne spune sã nu mai
batem la faþã, cã i-a spus dl. director cã se cunoaºte ºi cã sã nu mai batã la faþã.» Nemeº
însuºi considera cã rolul lui în reeducare fusese unul pozitiv, cã «a trebuit sã frâneze
mult lucrurile la Piteºti», cã fãrã el, «s-ar fi produs crimã în masã, cã omul e o fiarã
primejdioasã etc. (...)». Este posibil sã fi fost, totuºi, sancþionat sau degradat, la
rându-i.
În penitenciarul Piteºti, cei care au pus umãrul, alãturi de persoanele de la Centru,
în vederea aplicãrii acestui experiment au fost colonelul Alexandru Dumitrescu
(directorul penitenciarului Piteºti), gardienii Mândruþã, Lãzãroiu, Dina, Georgescu,
Nistor º.a.m.d. Portretele acestora provin în cea mai mare parte tot din memorialisticã.
Totuºi, din mãrturiile victimelor lor s-au putut alcãtui urmãtoarele schiþe-portret:
Dumitrescu Alexandru16: Directorul închisorii Piteºti în momentul reeducãrii
(1949-1951). Nãscut la 21 iunie 1914, în comuna Dragoteºti, raionul Balº, regiunea
Craiova. Este cel care a inaugurat în persoanã reeducarea, în faimoasa zi de Sfântul
Nicolae a anului 1949. Unul dintre supravieþuitorii ei, Octavian Tomuþa, povesteºte ce
s-a întâmplat dupã ce, luaþi prin surprindere de grupul lui Þurcanu, înarmat cu ciomege,
picioare de scaun, beþe, deþinuþii au ripostat, atrãgând astfel atenþia personalului
administrativ, sosit de urgenþã, în frunte cu directorul ºi ajutându-i pe bãtãuºi: «ªi-a
dezbrãcat haina ºi i-a dat-o unui miliþian, era tot stropit de sânge ºi ca pe niºte saci de
cartofi îi arunca înapoi în camerã. Toatã treaba asta a început pe la 7 jumãtate ºi pe la
11, aproape de 12, Dumitrescu, încã roºu de activitatea asta diabolicã, a întrebat: Mai
este cineva care vrea sã facã pe zmeul, cã eu nu mai pot sã bat.»
Alþi supravieþuitori povestesc cã l-au vãzut supraveghind prin vizor, împreunã cu
Nicolschi, Pantiuºa ºi Dulgheru (ofiþer acoperit INU Direcþia de spionaj a NKVD/
Dulberger Miºu), activitatea lui Þurcanu. «Din granit dacã aþi fi, îi avertiza pe noii
deþinuþi, nu veþi putea rezista pânã la capãt.» Aceluiaºi Tomuþa i-a spus: «De beton
armat sã fiþi ºi o sã vã înmuiem ca pe o mãmãligã nefiartã. O sã vã compromitem în
ochii voºtri ºi ai lumii. Dacã mai scãpaþi cu viaþã, sufleteºte veþi fi niºte cadavre.»
15. Memorialul Ororii. Documente ale procesului reeducãrii din închisorile Piteþti, Gherla, Editura
Vremea, Bucureºti, 1995, p. 197.
16. Ibidem., pp. 109-110.
176 MARIUS STAN
Nu avem despre el informaþii de un singur fel. Pe un prieten, odinioarã coleg, l-a

prevenit cã vor fi reeducaþi, «cã e moarte de om», ºi ce ar «trebui sã facã pentru a-ºi
uºura situaþia». Fostul coleg spune cã Dumitrescu «era speriat tare, avea ochii mari,
vorbeam în ºoaptã în cabinetul lui. Eram buni prieteni, am mâncat, crescut, dormit ºi
trãit împreunã, copii sãraci, dornici sã-ºi facã un viitor.» Dupã pãrerea lui, îngrijorarea
lui Dumitrescu era sincerã ºi ceruse sã fie trimis la Piteºti, sperând cã poate face ceva
pentru a îmblânzi reeducarea.
Dupã pãrerea altui memorialist, aparenta lui solicitudine faþã de fostul lui prieten
fusese dictatã de teama ca acesta, o datã reeducat, «sã nu-l tragã dupã el».
Alþi foºti piteºteni sunt ºi mai categorici. «Cãpitanul Dumitrescu asista la ree-
ducarea din camera 4 spital (...), unde venea tot mai des însoþit de niºte sublocotenenþi
de securitate. (...) Suferinþa noastrã avea parcã darul de a inspira cãpitanului
Dumitrescu ºi însoþitorilor sãi cea mai bunã dispoziþie.» Iatã ºi un portret datorat cuiva
care nu l-a cunoscut direct: «Era numit de apropiaþi nea Sãndel ºi avea aerul unei
persoane fine ºi distinse, agreabilã. Printre civilii din oraº avea reputaþia unui om
foarte fin ºi lumea chiar se mira cã un om atât de delicat, bun dansator, elegant, chipeº,
jucând bine bridge, avea o funcþie atât de incompatibilã cu firea lui...sensibilã.» (Virgil
Ierunca).
A fost arestat ºi el în iunie 1953, dar a fost judecat separat de lotul piteºtenilor ºi
prin sentinþa numãrul 101 din 16 aprilie 1957 a fost condamnat la 7 ani muncã silnicã
ºi confiscarea averii. Un piteºtean eliberat declarã cã l-a vãzut în 1954, pe calea
Victoriei. Printre cei rãmaºi în închisori s-a semnalat la câþiva ani dupã proces cã se
aflã în penitenciarul de la Vãcãreºti. Alþii, care îºi luau poate dorinþele drept realitate,
spun cã l-ar fi auzit þipând în celulã: «Sã ºtiþi cã toate se plãtesc pe lumea asta.» «Apoi
nu i s-a mai aflat urma, precizeazã tot Virgil Ierunca, întrebându-se: Sã fi fost suprimat
ca unul care ºtia prea multe?».
Dina Florea17: Miliþian la Piteºti în timpul reeducãrii. A participat la toate bãtãile
conduse de Þurcanu. Deosebit de brutal. În documentele cuprinse în volumul
Memorialul ororii, relatarea cruzimilor lui se face pe larg. În momentul în care primea
semnalul convenit, grupul de miliþieni din care fãcea parte Dina, nãvãlea în încãpere
înarmaþi toþi cu ciomage, din cele cu care se cãrau ciuberele cu mâncare. Iatã un
fragment din relatarea unuia din cei care au trecut prin acest experiment, devenind din
victimã torþionar: «(...) Aceºtia erau trântiþi la pãmânt, noi îi þineam, iar domnii miliþieni
îi bãteau cu ciomegele, aduse de ei în acest scop, sau cu centura ce o purtau peste
veston, atunci când aceste ciomege se rupeau, peste fund sau pulpele picioarelor».
Georgescu Gheorghe18: Gardian la Piteºti, în momentul reeducãrii. Ajuta cu o
echipã de miliþieni din corpul de gardã la maltratarea de cãtre Þurcanu a deþinuþilor,
bãtându-i cu ciomegele, centurile ºi picioarele, câte 20 de minute. Un ins de o cruzime
ºi de o violenþã extreme, sãrea sã se batã ºi cu colegii lui, ceilalþi gardieni. Îi teroriza
de asemenea pe gardienii nemembri de partid. Se folosea de reþeaua de informatori
17. Doina Jela, Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Editura Humanitas, Bucureºti,
2001, p. 95.
18. Ibidem., pp. 122-123.
pentru a afla dacã deþinuþii au obiecte nepermise, creion, hârtie, medalioane, cruciuliþe,
pentru a-i putea pedepsi. Mai avea o particularitate: nu-i bãtea pe cei care în viaþa
civilã fuseserã ºefi. A participat la asasinarea lui Alexandru Bogdanovici.
Lãzãroiu Nicolae19: Gardian la Piteºti, în perioada reeducãrii, ºeful secþiei Spital,
unde se afla faimoasa camerã 4. Foarte activ în sprijinul reeducatorilor. Unul dintre
aceºtia, Popa Alexandru, povesteºte: «Cel care bãtea deþinuþii mai rãu în aceastã
perioadã era domnul miliþian Lãzãroiu, care se dezbrãca de veston, îºi scotea chipiul
ºi le dãdea unui deþinut sã le þinã, iar dânsul bãtea cu ciomagul sau cu centura pânã
când transpira ºi obosea.» Li se adresa cordial lui Þurcanu ºi echipei lui, cu «Hai,
hingherii, la masã!» (Memorialul ororii, 209). Nu ºtim dacã este unul ºi acelaºi cu
gardianul de la Peninsulã semnalat de AFDPR Iaºi, ºi cel din lista de «criminali,
schingiuitori, colaboraþioniºti» a lui Cicerone Ioniþoiu, consemnat fãrã altã precizare.
Mîndruþã20(?): Gardian-ºef la Piteºti, în perioada reeducãrii, descris de o victimã
în urmãtorii termeni: «O atmosferã demenþialã a pus stãpânire pe închisoare. Dintre
cei doi prim-gardieni, Mîndruþã o luase razna. Avea ochii injectaþi de urã ºi glasul
rãguºit de atâtea urlete »(Memorialul ororii, 803). Cu acest nume care-l predestina
spre blândeþe, prenumele nu i-l ºtim, obiºnuia sã le rãspundã detinuþilor care veneau sã
i se plângã de torturile pe care le îndurau în special noaptea, din partea lui Þurcanu:
«Du-te-n p. m. de bandit, ce, mie þi-ai gãsit sã-mi raportezi?» Fãcea o pereche de
nedespãrþit cu mai blândul Ciobanu, acela mãrunt, el înalt, ambii în jur de 45 de ani,
îºi amintesc supravieþuitorii reeducãrii. De remarcat cã, deºi amestecul de furie ºi
consternare cu care primea plângerile victimelor era justificat, din moment ce el însuºi
participa la bãtãi, înainte de reeducare, atât el cât ºi Ciobanu fuseserã niºte gardieni de
tip vechi, anume: corecþi ºi omenoºi.
Nistor Dumitru21: Miliþian, gardian la Piteºti, în 1950, în timpul reeducãrii. Îi
pregãtea pe deþinuþi pentru tortura care urma, intimidându-i ºi bãtându-i ºi el împreunã
cu miliþianul Lãzãroiu. Era ºeful secþiei Corecþie aflatã în faþa secþiei Spital. Echipa de
bãtãuºi alcãtuitã din gardieni, care-l ajutau pe Þurcanu, bãteau pe deþinuþii deja bãtuþi,
cu ciomegele cu care se cãrau ciuberele cu mâncare. Este consemnat ºi în lista lui
Cicerone Ioniþoiu.
Fãrã a le mai consemna ºi lor portretele, ci doar numindu-i, la Gherla se ocupã de
reeducare acelaºi gen de personaje: ofiþerii politici Avãdanei ºi Sucegan, gardienii
Vãºcanu, Nichi Dãnicã, Lazãr Simion sau Gabor Tiberiu.
Cine au fost victimele?
Conform informaþiilor oferite de cãtre Dennis Deletant, categorisirea studenþilor-

deþinuþi s-a fãcut dupã patru criterii22: într-o primã categorie se înscriau cei care
19. Ibidem., pp. 160-161.

20. Ibidem., p. 183.
21. Ibidem., p. 203.
22. Dennis Deletant, Ceauºescu ºi Securitatea. Constrângere ºi dizidenþã în România anilor 1965-
1989, Editura Humanitas, Bucureºti, 1998, pp. 53-61.
178 MARIUS STAN
fuseserã întemniþaþi fãrã sentinþã judecãtoreascã (cu termene de pânã la ºase sau chiar
ºapte ani de detenþie); într-o a doua categorie, se înscriau cei cu delicte minore
(exemplu: sprijinirea duºmanului þãrii), dar care atrãgeau dupã ele condamnãri de
pânã la 5 ani, închisoare corecþionalã; a treia categorie îi numãra pe cei acuzaþi de
încãlcarea ordinii sociale ºi trimiºi la temniþã grea cu pânã la 15 ani de detenþie; în
fine, ultima categorie era a liderilor miºcãrilor studenþeºti, condamnaþi la muncã silnicã
pe termene de pânã la 20 de ani.
Pentru a marca fizionomia atrocitãþii, propunem în cele ce urmeazã un interviu cu
Traian Popescu, fost deþinut politic ºi supravieþuitor al experimentului Piteºti, astãzi
în vârstã de 83 de ani 23. Pe Traian Popescu l-am cunoscut. Un om care ºi-a trãit, pe
pãmânt, iadul. Faptul cã rezistã traumei, cã scrie, conferenþiazã, nu poate fi decât un
motiv de admiraþie în plus. Fãrã mãrturiile unora ca el, comunismul nu poate fi înþeles.
Pentru cã documentele oficiale, în cea mai mare parte a lor, nu consemneazã atro-
citatea.
Ce vârstã aveaþi când aþi fost arestat prima oarã?

Aveam 24 jumãtate, aproape 25.
Bãnuiesc cã eraþi student...
Terminasem Politehnica ºi terminasem ºi Academia Comercialã.
Aþi apucat sã profesaþi în domeniu?
Nu. Nu obþinusem diploma pentru cã mai aveam de susþinut câteva proiecte
diploma de inginer. Sunt absolvent al ªcolii Politehnice, în 1948, diplomat inginer în
1969.
ªi aþi fost arestat în anul...
1948.
Care a fost motivul arestãrii dumneavoastrã?
Am fãcut parte din Miºcarea Naþionalã de Rezistenþã, respectiv din Serviciul de
Informaþii al Miºcãrii Legionare.
În ce închisoare aþi ajuns prima oarã?
Prima a fost arestul SSI (Serviciul Special de Informaþii) din Calea Plevnei. De
acolo Internele ºi de acolo Jilava.
Prin ce alte închisori aþi mai trecut?
Am mai trecut prin Piteºti, Gherla, Aiud, Vãcãreºti. În Piteºti am stat tot anul
1949, pe 30 decembrie am fost luat la o anchetã. Între 1950 ºi jumãtate din 1951 am
stat în Jilava. Din 1951 am fost retransferat la Piteºti ºi apoi la Gherla, prin august.
Perioada în care aþi stat la Piteºti corespunde cu momentul demarãrii reeducãrii.
Aþi trecut prin reeducare?
Eu am trecut prin reeducarea de la Gherla, nu de la Piteºti, pentru cã cea de la
Piteºti a fost începutã la 6 decembrie 1949. Eu am plecat (de la Piteºti) pe 30
decembrie ºi nu am fost introdus în primele loturi ale reeducãrii.
23. Interviu realizat de autor în data de 23 septembrie 2006, la Piteºti, cu ocazia celui de al VI-lea
Simpozion Internaþional Experimentul Piteºti Reeducarea prin torturã.
Ce ne puteþi spune despre reeducarea de la Gherla?

Reeducarea de la Gherla trecuse prin verificãrile, metodele... era revãzutã ºi
adãugitã. Se terminase deja, se lichidase Piteºtiul. Se lichidase ºi închisoarea (Piteºti).
ªi lucrurile au continuat, revãzute ºi adãugite la Gherla. Spre norocul meu, la Gherla
am stat în reeducare numai patru luni, cu toate metodele respective; dar la sfârºitul
lui decembrie, pentru mine dupã 1 ianuarie, a încetat pentru cã s-a produs atunci
oarecum sistarea acþiunii de reeducare.
Presupun cã aþi fost supus la torturi pe perioada detenþiei de la Gherla?
Da, categoric. În cele patru luni am avut ºef de camerã pe Þurcanu.
Cum v-a întâmpinat Þurcanu?
A fost cel care din primele minute m-a chemat spunând cã în sfârºit a pus mâna pe
mine ºi cã o sã aibã grijã personal de mine. M-a sugrumat... În sfârºit, a urmat o serie
întreagã de...
V-a ameninþat cã vã omoarã?
Nu. Ameninþarea cu moartea, nu. Cu tortura. Pentru cã moartea ar fi fost prea
uºoarã. ªi nu aveau nevoie de morþi. Morþii au fost excepþii, pentru cã acþiunea nu
viza omorârea.... termenul de reeducare poate nu este prea concludent. Viza pur ºi
simplu transformarea totalã spiritualã, sufleteascã, concepþionalã (aici este marea
crimã) a celor care erau introduºi în aceste acþiuni.
Daþi-mi, vã rog, exemple de câteva metode de torturã.
Una care pentru mine a fost mai evidentã: în primele sãptãmâni, am avut o venã
spartã la gât. În timp ce mâncam am fost lovit de mai multe ori cu un ciomag. Prin
luna noiembrie însã, în momentul când le-am spus cã nu mai pot fi considerat un
adversar, m-a chemat Þurcanu ºi mi-a spus: Aceste lucruri trebuiesc dovedite. Uite,
mai sunt cu tine vreo 16-17 în aceeaºi stare. Unul din ei este prieten cu tine. ªi mi-a
dat o coadã de mãturã sã mã duc ºi sã-l lovesc. În clipa aceea eu am spus: Domnu
Þurcanu, asta nu pot s-o fac! A strigat: Luaþi-l! ºi patru inºi, þinându-mã mi-au aplicat
nu ºtiu exact câte o sutã, douã, trei, am numãrat eu pânã la douã-trei sute de lovituri
la tãlpi. Dar cred cã la patru-cinci sute am leºinat. Între timp mi s-a spart osul în
talpã, la piciorul stâng, ºi m-au lãsat.
Asta a fost cea mai puternicã. Au urmat altele mai uºoare: cu stat cu câte patru-
cinci peste tine, fandãri, în sfârºit... Acestea erau fleacuri faþã de ceea ce se întâmplase
înainte. [...]
Însã eu aº vrea sã vã povestesc altceva. Aceastã problemã a reeducãrii a avut o
finalizare despre care se vorbeºte aproape în unanimitate. 99% se vorbeºte de procesul
Þurcanu. Dupã terminarea acestui proces (procesul torþionarilor) a început instru-
mentarea unui al doilea proces. Se pare cã Securitãþii nu i-au convenit rezultatele din
procesul Þurcanu. ªi în situaþia asta, în 1955, începând din primele zile ale lui 55 s-
a început instrumentarea procesului aºa-ziºilor autori morali ai reeducãrii, ºtiut sau
nu prea cunoscut sub numele de procesul Valeriu Negulescu. Pentru instrumentarea
acestui proces, la 3 ianuarie am fost ridicat de la Gherla ºi dus din nou la Serviciul
Special de Informaþii.
Se terminase procesul Þurcanu, îi împuºcase. În procesul Þurcanu au fost 22 de
condamnaþi la moarte, din care 17 executaþi, la 5 din ei li s-a comutat pedeapsa. De-
180 MARIUS STAN
abia în 57 li s-a spus celor 5 cã le-a fost comutatã pedeapsa în muncã silnicã pe
viaþã.
Ce a vizat procesul Negulescu ºi cum aþi fost dumneavoastrã implicat în el?
Dupã primele ºase luni de anchetã începusem sã descifrez. În prima lunã nu m-am
lãmurit ce vor. Dupã aceea au urmat câteva luni în care am fost bolnav. Am cãpãtat
o formã de TBC. Am fost dus la Vãcãreºti unde doi anchetatori îmi spuneau atâta: Ce
ai spus ºi ce ai dat logodnicei tale la proces? Asta a durat circa trei sãptãmâni. În tot
acest timp am primit insuficiente medicamente pentru a mã reface. Apoi am fost
readus la Ministerul de Interne. La un moment dat, am fost confruntat cu cineva. Unul
din cei 5 care nu fuseserã executaþi, care fusese ºi ºeful lotului în care am fost eu
judecat, Voinea Octavian. Într-o confruntare care a durat douã dimineþi, acesta, parte
însuºindu-ºi teza totalã a Securitãþii, parte, se pare cã... adicã nu se pare, sigur, a fost
creaþie proprie el era în situaþia îngrozitoare sã stai cu sabia lui Damocles deasupra
capului: Mâine te executãm, mâine te executãm!
În ce a constat confruntarea?
Cã eu aº fi fost deþinãtorul unui aºa-zis cifru secret al Miºcãrii Legionare pe care
l-aº fi primit dupã proces de la Valeriu Negulescu, care îl avea de la Horia Sima din
strãinãtate ºi acest cifru secret eu l-aº fi transmis lui Þurcanu ºi Þurcanu mi-a transmis,
la rândul lui, informaþii despre deþinuþii nearestaþi ºi depozite de armamente. Se
credea cã eu, stând la Jilava, puteam sã le transmit afarã. O aberaþie cumplitã. La un
moment dat am spus cã e nebun acest domn (Voinea). Au încercat sã mã introducã în
acest al doilea proces, dupã confruntare, spunându-mi-se cã mi s-au pus în faþã
elementele.
Dupã confruntare, sunt anchetat de doi, trei securiºti, o noapte, o zi ºi o noapte
punându-mi-se douã reflectoare în faþã. Dupã aceea am fost dus într-o camerã alã-
turatã, unde am fost cãlcat în picioare de un colonel, al cãrui nume nu-l ºtiu. În acest
timp se deschide o uºã ºi a apãrut o figurã, destul de specificã ca fizionomie. Ceilalþi
au sãrit în picioare ºi au spus sã trãiþi tovarãºe general. A întrebat cine este (cel
torturat), ºi dacã recunoaºte ºi sã continue pânã recunosc. Pe general l-am recunoscut
dupã 1990: era Nicolschi [Alexandru Nicolschi, alias Boris Grunberg adjunct al
D.G.S.P. în perioada reeducãrii]. Dupã aceea am fost trimis la camerã, în aceeaºi
noapte am fost adus din nou la anchetã ºi târât într-o camerã alãturatã, acolo a
apãrut bãtãuºul Internelor, care se numea Brânzaru [Emil Brânzaru colonel de
Securitate, ºeful echipei de bãtãuºi profesioniºti din Direcþia de Cercetãri Penale a
Securitãþii, echipã mobilã care se deplasa unde era nevoie. Fost boxer de categorie
grea, foarte brutal, semnalat ca torþionar în beciurile Ministerului de Interne în 1949.
Un portret fizic al lui, ceea ce e destul de rar în literatura concentraþionarã, datã fiind
starea de spirit a victimei în momentul întâlnirii, i-l datorãm lui Remus Radina: Lat
în spate ºi cu un rânjet permanent pe buze (...) amintea de reptilele din era secundarã,
cu forþa lor giganticã, dar cu creierul subdezvoltat24; l-a torturat ºi pe pastorul Richard
Wurmbrand]. Acesta era un ºofer, o matahalã de peste o sutã de kilograme, din
Otopeni.
24. Doina Jela, op. cit., p. 54.

V-aþi mai întâlnit cu Brânzaru ºi dacã da, când?

M-am întâlnit cu el într-o anchetã la Jilava în 1958, ajunsese deja cãpitan, ca
bãtãuº nu ºtiu ce grad avea. Am fost aºezat în poziþia scaun ºi bãtut la tãlpi. Aceastã
metodã de torturã era una clasicã, folositã mai ales în anchetele de la Securitate.
Deþinutul era aºezat în poziþia scaun, cu mâinile legate de picioare, printre mâini ºi
picioare i se introducea o barã de fier, deþinutul era întors cu capul în jos ºi tãlpile în
sus, ºi bãtut cu un fier la tãlpi. Atunci am fost torturat pânã a trebuit sã recunosc cã
am primit un cifru secret, deºi nu a fost aºa, dar nu am putut rezista. Dupã ce am fost
bãtut în ºir câteva ore, acelaºi colonel care mã cãlcase în picioare a spus: lasã-l, cã
îl termin eu!. În acel moment am avut senzaþia cã mã vor schilodi, nu cã o sã mã
omoare. Moartea ar fi fost ceva plãcut. Spre dimineaþã am spus: Am transmis!. M-au
dat jos, dupã o zi ºi o noapte m-au adus la anchetã ºi mi-au cerut sã spun ce am
transmis, ce am fãcut. Am spus cã am primit de la Þurcanu niºte informaþii pe niºte
chiloþi, cusute cu aþã albã ºi pe care le-am dat lui Pãunescu Ion ºi Iosif Iosif, cei care
îmi vorbiserã despre reeducarea de la Piteºti ºi pe care i-am rugat sã îi arunce în
curtea ambasadei americane sau a celei engleze. La începutul lui octombrie, dupã
luni de anchetã, am intrat într-un fel de semialienare mintalã. În jur de 10-12 octom-
brie mi-au venit primele versuri din viaþa mea pe care le adresam mamei mele. În
seara zilei de 19 octombrie, ziua mamei mele, l-am auzit pe Brânzaru spunând cã are
treabã în seara asta, am ºtiut cã urma rândul meu ºi am încercat sã mã sinucid. Am
spus: iartã-mã mamã, dar nu mai pot rezista!. Dupã aceastã încercare am fost dus la
Vãcãreºti. În 1957 am fost dus la Aiud împreunã cu Gheorghe Gheorghiu ºi am stat în
aceeaºi celulã la etajul trei timp de trei luni, dupã care am fost dus la Zarca, pentru
24 de zile, cu hranã la trei zile, ºi care reprezenta jumãtate de porþie. Pentru mine
perioada de la Zarca a fost un sejur, nu eram deranjat, gardianul se fãcea uneori cã
nu mã vede...
Forma documentarã care s-a pãstrat în arhivele fostei Securitãþi poate sã fi fost
lesne contrafãcutã de cãtre organele de anchetã din 1954, pentru a servi unui interes
ideologic al momentului, pentru a ascunde aspecte tenebroase ale afacerii º.a.m.d.
Un nou citat va evidenþia, poate, ºi întãri suspiciuni, îndoieli de tot felul ºi un scepticism
calculat este vorba despre un text citat de Octavian Voinea pe coperta cãrþii sale
Masacrarea studenþilor români 25 ºi reprodus de Mihai Timaru26:
Nu veþi fi eroi aºa cum vã sunt principiile. Veþi fi niºte ticãloºi masacraþi,
departe de orice virtute. Nu veþi muri decât atunci când vrem noi (chintesenþa torturii,
în genere). Întâi vã vom transforma în monºtri.
25. Octavian Voinea, Masacrarea studenþimii române în închisorile de la Piteºti, Gherla ºi Aiud,
Editura Majadahonda, Bucureºti, 1994.
26. Mihai Timaru (fost ofiþer activ în armata Regalã þi parte a grupului de rezistenþã anticomunistã din
Vrancea/fost deþinut politic trecut prin reeducãri), Mecanismele terorii, în: Ilie Popa (editor),
Experimentul Piteºti Reeducarea prin torturã, vol. I, Fundaþia Culturalã Memoria, Filiala Argeº,
Piteºti, 2003, pp. 169-170.
182 MARIUS STAN
- Apoi vã vom obliga, prin metodele noastre, sã declaraþi numai ce vrem noi.
Aceste declaraþii, smulse cu cleºtele înroºit în foc (eufemism pentru tabelul lui Cezar
Zugravu), le vom pãstra ca mãrturii, ca acte de acuzare pentru Arhive, dupã care
se va scrie istoria.
- Vom pãstra dosarele pânã ce veþi muri. Vom muri ºi noi. Istoria se va scrie
pentru generaþiile viitoare dupã aceste documente.
- Astfel, cercetãtorii, istoricii vor scrie cum vrem noi, nu cum este realitatea.
- Proºtii de azi, care sunteþi voi, o veþi scrie cu mâinile voastre aºa cum vrem noi.
Tâmpiþii de mâine o vor confirma aºa cum noi am imaginat-o, în dosarele ticluite
de noi.
- Avem experienþa Piteºtiului ºi a Gherlei, pe care noi le-am imaginat, cu mult
înainte de arestarea voastrã ºi au ieºit exact cum noi am dorit. Ca la comandã ºi fãrã
retuºuri.
- Am avut noi grijã sã ne asigurãm cu mult înainte de desconspirativitatea
descoperirii acestei acþiuni.
- Acum punem la punct regizarea ultimului act al acestei piese.
- Ce-þi închipui, cã va ieºi altfel de cum dorim noi?
- Întreaga operaþiune Piteºti ºi Gherla se va termina cu acest proces pe care acum
îl punem în scenã.
- Cu asta vom demonstra cã toate atrocitãþile petrecute la Piteºti ºi Gherla au fost
concepute de deþinuþii politici, care sunt în slujba americanilor, pentru a compromite
Partidul Comunist.
- Cu acestea vom înmormânta toatã lupta de rezistenþã anticomunistã din România
ºi nu se va mai auzi de ea.
- Dacã totuºi se va auzi, se va cunoaºte numai varianta ticluitã de noi.
Cam aceasta este soarta interpretativã a procesului torþionarilor. ªi trebuie sã
recunoaºtem cã fãrã literatura de detenþie, memorialistica de tot felul, cu toate acu-
zaþiile de subiectivism ºi de lipsã a unei baze ºtiinþifice care i se imputã acestui gen de
scriiturã, adevãrul (miezul lui tare) ar fi fost greu, dacã nu imposibil, de decelat doar
în lumina dosarelor scãpate cumva în mâinile cercetãtorilor, la 10-15 ani dupã 1989.
Dar opunând mãrturia vie (prin scris sau prin oralitate) a celor care au suportat, cu
mãrturia trunchiatã a celor care au regizat ºi pus în scenã, vom putea mãcar sã
discernem singuri o cale, poate pilduitoare.
Nu ne putem însã da pe deplin seama de dimensiunea dezumanizãrii implicitã în
metodele de anchetã ale Securitãþii decât prezentând un tablou cât mai fidel ºi explicit
al mijloacelor efective utilizate de cãtre aceastã instituþie în detrimentul aºa-ziºilor
duºmani de clasã: în acest sens, un fost deþinut politic (Cezar Zugravu), a înºiruit cu
ocazia unei comunicãri27 lungul drum al Golgotei pe care cei anchetaþi de cãtre ofiþerii
de securitate trebuiau sã-l parcurgã. Simpla enumerare a metodelor abjecte folosite
poate sã însemne, mãcar pentru timpul lecturãrii ei, un rãgaz de reflecþie, mai degrabã
prin empatie cu victimele ºi cu calvarul îndurat de cãtre acestea: înjurãturile, palmele,
27. Analele Sighet 5, Anul 1947 cãderea cortinei, Editura Fundaþiei Academia Civicã, Bucureºti,
1997, pp. 478-486.
pumnii, picioarele (aplicate în varii zone ale corpului, în special în cele care resimt cel
mai acut senzaþia de durere), bãtaia sistematicã la tãlpi (cu cravaºe, obiecte din lemn
sau cauciuc), poziþionãri dureroase ale corpului victimei pentru o perioadã datã,
atârnãri, imobilizãri urmate de bãtaie, strivirea unghiilor (de obicei cu un cleºte de
lemn), arderea tãlpilor la flacãrã, lovituri cu un creion mai mare în testicule, înregistrãri
ale þipetelor de groazã ale unor apropiaþi ai victimei (pentru tortura psihologicã), bãtãi
cu ciomege, saci de nisip, cizme ofiþereºti, manejul cu un câine-lup (învârtirea
victimei într-o camerã, în cerc, pânã la epuizare, moment în care animalul era dresat sã
o atace), crucificãri, bãtãi extrem de dureroase aplicate în zone ale corpului cu plãgi
deschise, smulgerea unghiilor, acelaºi manej, dar cu victimele alergând în jurul torþio-
narului aflat în plinã acþiune de maltratare, þigãri aprinse aplicate pe scrot sau abdomen,
broasca (dupã o zi de muncã istovitoare deþinuþii erau puºi sã þopãie în spate cu câte
un coleg de suferinþã), bãtaia reciprocã între deþinuþi (la comanda organelor statului),
zile de carcerã (e aproape inutil de precizat condiþia mizerabilã ºi chinuitoare a celor
care ajungeau în astfel de cutii ale groazei), lumina puternicã fixatã în ochii victimei,
ºocurile electrice, anchetele interminabile (câteva zile ºi nopþi la rând), izolãri, regimuri
alimentare draconice (de pildã, prin lipsire de apã combinatã cu alimentaþie puternic
salinizatã), lipsire de toaletã, violarea deþinutelor º.a.m.d.
Un ºi aºa mai departe care nu mai are cum sã amplifice mirarea, ci doar, eventual,
ºocul, greaþa, rugãciunea. Ce sunt toate cele enumerate mai sus? ...[A]cte prin care se
provoacã în mod intenþionat o durere severã sau o suferinþã, fie aceasta fizicã sau
mentalã, la instigarea unei autoritãþi oficiale, asupra unei persoane, cu scopul de a
obþine de la aceasta sau de la o alta fie o informaþie, fie o mãrturisire, de a o pedepsi
pentru un act pe care l-a comis ori de a o intimida pe ea ori pe alte persoane.28 Între
cele douã definiþii (cea descriptiv-naturalistã ºi cea aluzivã ºi doctã), prima are meritul
de a spune ceva mai mult decât vorbe.
Putem încerca sã tranºãm problema în mod speculativ-filosofic: cum poate Abel
supravieþui în condiþiile în care Cain este etern activ? Cu alte cuvinte: cum poate Abel
sã se apere? Aceasta este «încurcãtura» din care umanismul nu poate ieºi: el trebuie sã
se apere aºa zicând «cu arma în mânã» de agresiunea permanentã a anti-umanismului
ºi, astfel, la limitã, el trebuie sã recurgã în aceastã apãrare la lucrul care îi repugnã
cel mai tare: crima. El trebuie sã accepte cã din recuzita umanismului face parte
uciderea bestiei, a balaurului, pe scurt, a întruchipãrii Rãului. Toþi eroii eponimi de la
Teseu ºi Heracles la Fãt-Frumos ºi Sfântul Gheorghe sunt ucigãtori ai rãului ºi, tocmai
de aceea, garanþi ai perpetuãrii vieþii ºi apãrãtori ai libertãþii. Pentru a se apãra ca
omenire, omenirea trebuie sã omoare periodic monstrul sã îl judece, sã îl condamne,
sã îl înfrunte ºi sã-l execute, indiferent cã el se numeºte zmeu, Hydra din Lerna, balaur,
Minotaur sau, precum în secolul care a trecut, Hitler, Stalin, Miloºevici sau, iatã, Bin
Laden.29 Condamnã cumva definiþia O.N.U. actul torturii? Nu credem. Cel mult ea
28. Articolul 1 din Declaraþia de apãrare împotriva torturii, Organizaþia Naþiunilor Unite, 1975,
apud. Ruxandra Cesereanu, Panopticum. Tortura politicã în secolul XX, Institutul European, Iaºi,
2001, p. 13.
29. Gabriel Liiceanu, Uºa interzisã, Editura Humanitas, Bucureºti, 2002, pp. 143-144.
184 MARIUS STAN
spune ce anume a deteriorat comunismul (dar ºi acest lucru, la un nivel mai mult decât
superficial). Condamnã Cezar Zugravu tortura, totalitarismul ºi avatarurile acestuia?
Credem cã da, pentru cã, o datã, el a vãzut monstrul; a doua oarã, descrierea lui e ca
a lui Iona, adicã direct din burta balenei; a treia oarã, pentru cã el i-a rezistat comu-
nismului (a supravieþuit!). Dacã 1975-ul finlandez ar fi fost o condamnare propriu-zisã
a atrocitãþii, atunci aceasta n-ar mai fi durat încã 15 ani. Realiºtii politicii internaþionale
vor fi vorbind de balance of power, de jocul de sumã zero nuclear, de lumea pragmaticã
a interesului de putere, de faptul cã nu se pot aplica judecãþi de valoare unui rãzboi.
Martorii torturii în secolul XX (cei care au mai apucat sã fie astfel ºi în alt mod decât
statistic) au ucis balaurul pentru cã speranþa lor de viaþã a depãºit speranþa de viaþã
eternã a Rãului. Din definiþiile emoþionante ale memorialisticii (pe care o acuzãm cu
lejeritatea cea mai impardonabilã de subiectivism ºi nevropatie) putem reþine mãcar, în
cheie popperianã, cã alegerea e în mâna fiecãruia (alegerea democraticã), o formã de
ostracizare (dupã model antic) capabilã sã împiedice ascensiunea recurentã, periodicã
ºi inopinatã totuºi, a lui Cain. În acelaºi jurnal de exorcizare, Liiceanu enunþã un
dialog din 1989 cu André Glucksmann (pag. 116), în care acesta îi declara cu oarecare
emfazã: Hitler cest moi. Stalin cest moi. Mao cest moi. (vorbele unui om convins
maoist în 68-ul parizian). Putem afirma cã în fiecare din noi se ascunde reversul
demonului? Cã fiecare dintre noi e capabil, la un moment dat, sã comitã abominabilul?
Nici autorul, nici interlocutorul lui Glucksmann nu credem aºa ceva. Ar însemna, la
rigoare, sã-i scuzãm ofiþerului de securitate pornirea (care s-ar afla în fiecare dintre
noi) de a crãpa þeasta unui Om, sau de a-i schilodi demnitatea umanã. Cum nu credem
nici în crima nejustificatã de tip Pivniþele Vaticanului a lui André Gide. Definiþia
ONU e prin urmare una pentru reconvertiþi de tip Glucksmann, pentru cei care au
nevoie de dovezi permanente ca sã creadã. Definiþia de tip Zugravu e, în schimb, una
pentru cei care nu vor dovezi ca sã ºtie aprioric cã Rãul se ascunde sub etichetele cele
mai benevolente (raiul promis, mirajul comunizãrii, diatriba inechitãþii sociale
º.a.m.d.). Milan Kundera credea cã lupta împotriva puterii este lupta memoriei împo-
triva uitãrii. Exact acest lucru l-au fãcut martorii torturii comuniste din secolul trecut:
au þinut minte!
Cu toate acestea, rãul a devenit rutinã în comunism, s-a banalizat ºi de ce nu!
s-a umanizat. Hannah Arendt30, cu a sa sintagmã a banalitãþii rãului, tinde sã sugereze
cotidianizarea mecanismului represiv stalinist, transformarea lui în normalitate comu-
nistã ºi rutinã. Dispariþia subitã a vecinului pe care îl ºtiai de câþiva ani buni, te fãcea
nu atât sã te temi pentru tine, cât sã-þi mãreºti vigilenþa ºi sã cauþi un scut psihologic
protector în propaganda populistã care te apãrã permanent de duºmani. Dar, mai mult
decât atât, într-o evidenþã care vizeazã psihologia socialã, banalitatea rãului nu e
decât constatarea micimii acuzatului în proces (Adolf Eichmann, la Ierusalim, în
confruntare cu Arendt): Necazul, în privinþa lui Eichmann, este fãrã doar ºi poate
acela cã mulþi oameni semãnau cu el fãrã sã fi fost perverºi sau sadici, fiind, atunci ºi
chiar ºi azi, teribil de normali31.
30. Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, Bucureºti, 1994.

31. Ibidem, p. 303.
Dumitru Lãcãtuºu
Profilul unui torþionar: Vasile Ciolpan
Ideologia comunistã avea drept scop declarat transformarea lumii, nu doar interpretarea
ei, ºi modificarea condiþiei umane, adicã formarea unui om nou dupã tiparele marxiste.
Transformarea lumii implica dispariþia celei vechi (burgheze) ºi construirea uneia noi
(cea comunistã), iar uneltele au fost represiunea, teroarea, tortura. Dispariþia lumii
vechi a însemnat distrugerea cadrului instituþional, politic, cultural, a tradiþiilor ºi
exterminarea elitei interbelice. În locul lor au fost implementate instituþii de tip sovietic
ºi mentalitãþi bolºevice, au fost promulgate legi care legalizau crima împotriva
populaþiei ºi a fost creatã o nouã clasã politicã, formatã în hrubele staliniste din þarã
ºi strãinãtate, dupã cum scria domnul Ogoranu. Represiunea a avut un caracter total ºi
de masã, fiind îndreptatã împotriva întregii societãþi, nu doar împotriva unei singure
categorii sociale, burghezia, consideratã duºmanul de moarte ºi exploatatoare a
proletariatului. Victimele represiunii ºi ale terorii comuniste au provenit din toate
categoriile sociale, de la politicieni, bancheri, intelectuali, la muncitori, þãrani, inclusiv
membri ai partidului cãzuþi în dizgraþie, care au devenit astfel inutili în realizarea
marelui plan: construirea societãþii socialiste ºi a omului nou. Pentru a rezolva
conflictele cu populaþia, partidul s-a folosit de represiune ºi de teroare, de deþineri
ilegale ºi de abuzuri, a cãlcat în picioare drepturile ºi libertãþile fundamentale ale
omului ºi a instituþionalizat aceste practici ca politicã de stat, atât în perioada sa
dejistã, cât ºi în cea a epocii de aur. Represiunea a fost folositã de partidul comunist
prin mijlocirea braþului sãu armat, Securitatea, dar ºi cu sprijinul Miliþiei ºi al
Trupelor de Securitate, ºi a avut ca rezultat anihilarea rezistenþei anticomuniste prin
atacuri împotriva opozanþilor reali sau imaginari, internarea lor în lagãre ºi închisori,
precum ºi inocularea unei frici faþã de partid în rândul populaþiei. Toate aceste mãsuri
au facilitat prevenirea eventualelor proteste ale populaþiei, egalizarea ei în sãrãcie ºi
suferinþã, introducerea unui nou tip de relaþii de supunere ºi obedienþã atât economicã
cât ºi politicã între popor ºi partid 1. Poporul devine, în cea de a doua perioadã a
comunismul românesc, o masã amorfã, depersonalizatã, incapabilã sã se opunã
1. Stelian Tãnase, Elite ºi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej.1948-1945,Humanitas, Bucureºti,

1998, p. 73.
186 DUMITRU LÃCÃTUªU
practicilor ºi deciziilor arbitrare ale partidului-stat altfel decât prin glasul unor
personalitãþi marginalizate în societatea comunistã ºi condamnate la o rezistenþã
intelectualã.
Declanºarea represiunii a însemnat totodatã transformarea tãrii într-un imens lagãr
de exterminare ºi reeducare, dupã modelul sovietic, în care au fost închiºi duºmanii de
clasã. Dupã 1948 apar locuri de detenþie destinate unei anumite categorii sociale:
Sighetul Marmaþiei (pentru elita interbelicã ºi cea greco-catolicã), Aiud (legionari),
Fãgãraº (poliþiºti, jandarmi ºi militari), Gherla (intelectuali), Galaþi, Botoºani (pentru
membri P.N.Þ. ºi P.N.L), Piteºti (studenþi), Canalul Dunãre-Marea Neagrã ºi lagãrele
de muncã (pentru muncitori ºi þãrani), Târgºor (copiii ºi elevii contrarevoluþionari),
Mislea, Dumbrãveni, Arad (femeile condamnate politic).
În sistemul penitenciar, reeducarea s-a realizat prin torturã, dar ºi prin muncã.
Reeducarea prin muncã are la bazã experimentele realizate de Makarenko în lagãrele
de minori din Uniunea Sovieticã. Ideea fundamentalã fiind aceea cã omul se naºte
drept, însã el este corupt de mediul social în care se dezvoltã, iar îndreptarea 2 lui se
poate realiza doar prin muncã. Scopul întregului proces, practicat în unitãþile ºi
coloniile de muncã, consta în reeducarea elementelor duºmãnoase Republicii
Populare Române în vederea pregãtirii ºi încadrãrii lor pentru viaþa socialã în
condiþiunile democraþiei populare ºi construirii socialismului. Devin astfel pasibili
de reeducare prin muncã toþi cei care prin faptele sau manifestãrile lor, direct sau
indirect, primejduiesc sau încearcã sã primejduiascã regimul de democraþie popularã,
îngreuneazã sau încearcã sã îngreuneze construirea socialismului în Republica
Popularã Românã, precum ºi acei cari, în acelaº mod, defãimeazã puterea de stat sau
organele sale, dacã aceste fapte nu constituesc, sau nu pot constitui prin analogie,
infracþiuni. De la acest proces nu erau excluºi nici deþinuþi politici care la expirarea
pedepsei nu se dovedesc a fi reeducaþi3.
Întreaga elitã româneascã interbelicã a fost întemniþatã ºi supusã unui regim de
exterminare fizicã ºi trecutã prin reeducare. Cei mai mulþi dintre reprezentanþii ei au
murit în timpul detenþiei în condiþii terifiante, iar trupurile lor au fost aruncate în gropi
comune, sãpate în cimitire abandonate, aflate la marginea oraºelor unde erau
încarceraþi. Numai la Sighet au decedat, între 1950 ºi 1955, cincizeci de reprezentanþi
ai acestei elite, fãrã a-i lua în considerare pe cei care au supravieþuit regimului din
2. Prin îndreptare, Makarenko înþelegea educarea individului dupã noua concepþie de viaþã (ideologia
marxist-leninistã), astfel încât acesta sã devinã nu numai membru al societãþii (comuniste), ci ºi un
cetãþean activ al vremii noi. Ceea ce însemna de fapt renunþarea la propriile convingeri ºi aderarea
la cele marxiste, dar ºi participarea individului la distrugerea vechii societãþi ºi la construirea
uneia noi. În U.R.S.S. reeducarea a fost aplicatã unor grupuri de copii orfani, internaþi în colonii
pentru diverse infracþiuni, ºi care nu aparþineau unui grup social bine definit. În România, subiecþii
reeducãrii au provenit din rândul unor categorii sociale catalogate drept duºmane de clasã, iar
finalul a fost, de multe ori, moartea celor cuprinºi de acest proces.
3. Decretul nr. 6/1950 pentru înfiinþarea unitãþilor de muncã., în Mircea Stãnescu. Organismele
politice Românesti (1948-196 ). Documente privind instituþiile ºi practicile, Editura Vremea,
PROFILUL UNUI TORÞIONAR: VASILE CIOLPAN 187
acest penitenciar ºi au decedat în alte închisori sau la scurt timp dupã ce au fost
eliberaþi.
Utilizarea represiunii, a torturii ca modalitate de rezolvare a conflictului dintre
populaþie ºi partid a fost posibilã ºi prin existenþa unor categorii de oameni promovaþi
de la rangul de portari, cameriºti, mãturãtori, cazangii, tãietori de lemne la cel de
torþionar, comandant de penitenciar. Comunismul le-a facilitat acestor torþionari
ascensiunea în plan social, în schimbul adeziunii ºi îndeplinirii planului Comitetului
Central de exterminare a opozanþilor. Astfel, ei au torturat, au ucis ºi au deportat în
numele unei ideologii ce proclama egalitatea ºi libertatea absolutã a tuturor oamenilor,
eliberarea lor precum ºi instaurarea unei societãþi perfecte.
Cine poartã responsabilitatea pentru crimele comise, torþionarii sau cei care au
ordonat ºi supravegheat instaurarea iadului concentraþionar în care au pãtimit ºi murit
de la oameni simpli la foºti prim-miniºtri? Un rãspuns la aceastã întrebare îl oferã
dosarele studiate în arhiva Penitenciarului Jilava de cercetãtorii I.I.C.C.R. Deºi
cosmetizate, aceste dosare oferã informaþii despre abuzurile comise ºi despre factorul
decizional în declanºarea infernului. Într-unul dintre dosarele aflate în aceastã arhivã,
cel al lui Nicolae Moromete, comandantul mai multor penitenciare din România în
anii 1950 cunoscut în literatura memorialisticã sub numele de Maromet este
limpede precizat faptul cã exterminarea ºi folosirea torturii împotriva deþinuþilor
politici a fost decisã de cãtre Partidul Comunist, iar reprezentanþii lui (lt. colonel
Constantinescu Marin ºi maiorul Maxim Dumitru) i-au amintit în momentul numirii
lui în funcþia de comandant al penitenciarului Jilava cã se va bucura de toate privilegiile
atât timp cât se încadreazã pe linia trasatã de partid. Aici uite ce trebuie sã faci, sã
aplici la deþinuþi o disciplinã neîntîlnitã pînã acum la Jilava în rîndul deþinuþilor,
vreau o puºcãrie model la Jilava, exemplu pentru toate din þarã, sã nu existe o ºoaptã
în rîndul deþinuþilor, pentru prima oarã aud de pãstrarea secretului între deþinuþi, sã
nu ia legãtura unul cu altul. Cu aceiaºi tãrie a pus problema ºi cu cadrele, afirmând ai
vãzut ce bandiþi sînt, cum pactizeazã cu duºmanii de clasã ticãloºii, au transformat
puºcãria într-un hotel, aici se bagã tot felul de bãuturi spirtoase, în camere la deþinuþi
sunt numai bani. Bandiþii ãºtia de gardieni cu directorul lor au trãit cu femeile arestate
ce au fãcut parte din batalioanele S.S., împotriva lor trebuie luate cele mai severe
mãsuri, întrebuinþînd orice fel de metode, sã-i bagi în lanþuri ºi sã-i arestezi pe cei
care vor mai încerca sã se abatã de la regulile tale ºi sã nu uiþi cã eºti pus aici de
partid ºi nu uita de lupta de clasã 4. Ai vãzut cum i-am arestat pe ãºtia, dacã nu vei
face ce þi-am spus aceiaºi soartã te va aºtepta ºi pe tine. Declaraþia este datã de
Moromete în timpul anchetei, ºi deºi procurorii prezintã crimele ºi abuzurile comise
de acesta, singura sancþiune care îi este aplicatã este trecerea lui în rezervã5.
4. Sublinierea noastrã
5. Arhiva Administraþiei Naþionale a Penitenciarelor (în continuare A.A.N.P), Fond Secþia de Cadre-
Dosare Personale, Dosar Nr M/2951-Moromete Nicolae, ff.125-126. Nicolae Moromete a intrat în
sistemul penitenciar ca instructor la organizaþia de partid a corpului gardienilor din M.A.I. ºi
repartizat la Penitenciarul Jilava, unde va deþine funcþiile de prim gardian, comandant de gardã ºi
comandant al penitenciarului Jilava. Dupã Jilava va fi numit locþiitor de comandant la Vãcãreºti,
comandat la Galaþi, Caransebeº, Chilia Veche.
Un dosar aparte, din aceeaºi arhivã, este cel al lui Vasile Ciolpan, comandantul
Penitenciarului Principal Sighet între 1950 ºi 1955 (o selecþie de documente din acest
dosar sunt prezentate în anexã). Dosarul, care nu este numerotat, are aproximativ 200
de pagini ºi conþine autobiografii, caracterizãri, rapoarte despre activitatea ºi abuzurile
lui Ciolpan, referinþe date de cunoscuþi, precum ºi o listã cu deþinuþii decedaþi în
perioada 1950-1955 în acest penitenciar. În dosarul de cadre al lui Ciolpan nu existã
informaþii despre rãbufnirile de violenþã, gradul lui de inteligenþã sau despre
caracteristicile fizice ale acestuia. Memorialistica îl prezintã pe Ciolpan drept un
individ de staturã potrivitã, osos, slab, cu faþa smeadã ºi cu o privire pãtrunzãtoare6.
În Lexiconul Negru este descris ca fiind un ins autoritar ºi fãrã teamã de superiori,
leneº, hedonist, selectiv în împãrþirea favorurilor ºi inclus în categoria intelectualã a
cãlãilor, dorinþa lui de putere fiind cauzatã de lipsurile îndurate în lagãrele sovietice 7.
Foºtii deþinuþi spun cã era un ins brutal ce îi bãtea cu picioarele pânã ºi pe cei
bolnavi, iar Constantin C. Giurescu afirmã cã în general ºtia sã se stãpâneascã. Dar
din când în când, avea izbucniri care arãtau adevãrata lui fire, adâncurile violenþei
lui8. Caracterizãrile existente în dosarul de cadre se referã la nivelul politic al acestuia,
la ataºamentul lui faþã de cauza partidului. Lt. Ciolpan D. Vasile, provine dintr un
mediu þãrãnesc, este membru P.M.R. din 1947. Pe linie politicã nu a depus prea mare
interes atuncia când partidul i-a încredinþat munca politicã de rãspundere a pus mai
presus de toate interesele personale refuzând sã primeascã munca ce i-a fost
încredinþatã.9 Ca director de penitenciar, sa dovedit cã este un element ataºat insti-
tuþiei noastre, munca ce i-a fost încredinþatã a dus-o în bune condiþiuni, este energic,
cu multã putere de muncã, posedã bune cunoºtinþe profesionale, are spirit gospodãresc
în muncã. Nivelul politic îl are în desvoltare. Spiritul critic îl are puþin desvoltat ºi are
destul de desvoltat simþul de clasã (sublinierea noastrã). În general este un element
corespunzãtor în munca pe care o are, având ºi perspective de desvoltare. Þinând
6. Constantin C. Giurescu, Cinci ani ºi douã luni în penitenciarul Sighet, Editura Fundaþiei Culturale
Române, Bucureºti, 1994, p. 92.
7. Doina Jelea, Lexiconul Negru, Unelte ale represiunii comuniste, Editura Humanitas, Bucureºti,
2001, pp. 72-74.
8. Constantin C. Giurescu, op.cit., p.94 Când a fost adus Aurelian Bentoiu de la Bucureºti, bolnav
, cu duba cãilor ferate, în gara Sighet aºtepta directorul ºi cu cîþiva gardieni ca sã-l ia în primire.
Bentoiu a arãtat cã în starea bolnavã în care se gãseºte nu poate duce tot bagajul: avea un sac ºi
un alt pachet destul de voluminos. Da ce, vrei sã þi-l duc eu? i-a rãspuns Vasile Ciolpan ºi i-a
tras douã palme. Încãrcat cu tot bagajul, prietenul nostru a fãcut cîþiva paºi ºi apoi s-a prãbuºit.
Abia atunci, directorul a dat ordin unui gardian sã-i ia bagajul care a ºi fost pus pe cadrul unei
biciclete ºi adus astfel la închisoare. Altã datã , la o percheziþie , a gãsit asupra lui Sever Dan o
cruce, fãcutã din douã bucãþi de lemn. Ce e asta, mã? i-a strigat directorul furios ºi l-a lovit cu
crucea peste cap; dupã aceea, a rupt-o în bucãþi ºi a azvîrlit-o pe jos. Dacã vrei sã te rogi ,
roagã-te în sinea ta, nu cu asemenea lucruri. A mai lovit ºi pe alþii; mãrturiile respective vor ieºi,
de bunã seamã, la ivealã. Nu lipseau uneori ºi manifestãri verbale violente. Pe cînd eram singur
în celula 21, l-am auzit cînd striga unui ºef de secþie , în legãturã cu un deþinut: Dã-i în cap!.
9. În 1947, dupã absolvirea ºcolii de cadre de la Baia Mare, este numit secretar pe Plaºa Iza. Invocând
depãrtarea de familie cere sã fie transferat pe Plaºa Viºeu. Vezi mai jos.
seama de lipsurile pe care, propunem sã fie sprijinit în muncã de Org. D.G. Penit. mai
des10.
Ciolpan este caracterizat de subalternii ca fiind un personaj egoist, îngâmfat ºi
care nu þine cont de pãrerile celorlalþi. În acest dosar existã ºi o autocaracterizare: În
primul rînd am slãbiciunea cã îmi subapreciez forþele mele, recunosc cã în unele
cazuri nu sunt destul de energic, de multe ori trebuia sã iau iniþiativa ºi nu am luat ºi
imediat îmi dau seama cã trebuia sã o eau. În altã privinþã perspective de desvoltare
am în orice direcþie. Îmi place mult sã studiez caiete revoluþionare, îmi place sã ajut
pe cel ce cade la greºalã catul sãl îndrept la o nenorocire. Îmi place sã atac pe cei ce
se manifestã cu nemulþumiri faþã de regimul nostru (sublinierea noastrã). Datoritã
posibilitãþilor ce mileau dat Partidul miam schimbat atitudinea faþã de toate vederile
mele de acum un an sau 2 ani11.
Penitenciarul Sighet, unde Ciolpan a activat timp de ºase ani, a fost unul dintre cele
mai reprezentative locuri pentru exterminarea elitei interbelice. Construit în anul 1897
de administraþia austro-ungarã, penitenciarul a funcþionat pânã în anul 1950 ca
închisoare de drept comun, iar dupã acest an pânã în 1955 ca unitate specialã pentru
deþinuþi politici. Clãdirea era formatã din trei corpuri în forma de T, cu 108 de celule
dintre care 36 erau pentru un singur deþinut 12, iar restul pentru patru ºi ºase persoane13.
Cele mai sinistre dintre celule erau neagra ºi ºura. În penitenciar exista câte o
neagrã la etajul I, ultima pe stânga (celula 39 ) ºi celula 69 la etajul al II-lea 14. Neagra
era o celulã fãrã ferestre cu un lanþ în mijloc de care erau legaþi deþinuþii periculoºi,
iar singura razã de luminã ºi aerul proaspãt pãtrundeau doar pe sub uºa metalicã. Un
fost deþinut politic, Gheorghe Andreica, arestat pe când avea 17 ani ºi dus, în august
1948, la Sighet, povesteºte cã atunci când a fost dus la neagra, pentru a putea respira
stãtea cu capul înspre uºã, inspirând aerul ce intra pe sub aceasta. În acelaºi interviu,
Andreica precizeazã cã încã din anul 1948 foamea ºi frigul fãceau parte din regimul de
detenþie15, asta în condiþiile în care gardienii erau tot cei vechi ºi încã nu fuseserã
ºcoliþi la Jilava16. Construcþia închisorii în sistem celular oferea condiþii excelente de
izolare a deþinuþilor recalcitranþi, dupã cum se menþioneazã într-un raport întocmit
de administraþia închisorii în anul 1967, la cererea Direcþiei Generale a Penitenciarelor.
În acelaºi raport se menþioneazã cã Pînã la 23 august 1944 ºi-au executat pedeapsa
în acest penitenciar (Sighet Principal n. a.) deþinuþi de drept comun avînd ºi o secþie
10. A.A.N.P., Fond Secþia Cadre-Dosare Personale, Dosar 1302 C

11. Ibidem
12. Valeriu Achim, Închisoarea din Sighet acuzã, Editura Gutinul, Baia Mare, 1991, p. 16.
13. Idem, p. 22.
14. Constantin C. Giurescu, op.cit., Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1994, p.133.
15. Interviu cu Gheorghe Andreica, realizat de D. Lãcãtuºu, Piteºti, 24 Septembrie 2006.
16. ªcoala de cadre de la Jilava a fost înfiinþatã în august 1949 în urma unui raport adresat de col.
Baciu ministrului de interne, redãm o parte din document pentru a vedea motivaþia înfiinþãrii unei
ºcoli de cadre: Pe linia formãrii ºi ridicãrii de noui elemente necesare aparatului nostru
administrativ ºi de pazã, ca gardieni, primi-gardieni ºi directori de penitenciare, cunoscând
importanþa ºcolilor de cadre unde se formeazã elemente cu pregãtire corespunzãtoare atât din
punct de vedere politic cât ºi profesional, se simte nevoia înfiinþãrii de urgenþã în cadrul Direcþiei
de alienaþi mintali. Dupã 23 august o perioadã scurtã de circa un an a fost lagãr de

triere a prizonierilor (repatriaþi din U.R.S.S. n.n.), dupã care ºi-au executat pedeapsa
din nou deþinuþi de drept comun pînã în anul 1950. Din anul 1950 ºi pînã la 21 iulie
1955 ºi-au executat pedeapsa în penitenciarul Sighet deþinuþi contra securitãþii
statului, vârfurile partidelor istorice care au guvernat ca: P.N.L. ºi P.N.Þ.17.
Timp de cinci ani de zile, soarta elitei româneºti s-a aflat la discreþia lui Vasile
Ciolpan. Acesta s-a nãscut pe 8 ianuarie 1920 într-o familie de þãrani din Viºeul de Jos,
judeþul Maramureº. Dupã ce terminã trei clase primare în anul 1930, lucreazã cu ziua
prin comunã pânã în anul 1935. Începând din acest an se angajeazã ca tãietor de lemne
pe Valea Lotrului, pe lângã Sibiu, apoi în regiunea Sebeº Alba pânã în anul 1942, când
este încorporat în armata maghiarã la Batalionul 12 Vânãtori de Munte Viºeul de Sus.
Dupã cele trei luni de instrucþie se reîntoarce la meseria lui pânã în martie 1944, când
este rechemat în armatã ºi trimis pe frontul de est împotriva Uniunii Sovietice. Pe 27
iulie 1944 dezerteazã ºi se predã trupelor sovietice, fiind internat în lagãrul din oraºul
Zaporoje. În lagãr se înroleazã în divizia Horea, Cloºca ºi Criºan cu care se va
întoarce în þarã în luna iulie a anului 1945. Dupã un scurt stagiu ºi în divizia Tudor
Vladimirescu, este lãsat la vatrã ºi se întoarce în Maramureº reluându-ºi vechea
ocupaþie. În 1947 se înscrie în partidul comunist, iar din acest an parcurge traseul unui
activist de partid, trecând prin mai multe ºcoli de cadre. La o lunã de la intrarea în
partid este trimis la un curs de treizeci de zile în oraºul Sighet, dupã care este numit
responsabil cu agitaþia ºi propaganda pe plasa Viºeu. Ca urmare a comportamentului
corespunzãtor, este trimis la ºcoala medie de cadre de la Baia Mare, iar dupã absolvire
este numit secretar pe plasa Iza. În aceastã funcþie activeazã timp de o sãptãmânã, dupã
care cere sã fie transferat pe plasa Viºeu pentru a fi mai aproape de familie. Respingerea
acestei cereri îl determinã sã se întoarcã acasã la familie ºi la bucãþica lui pãmânt:
Aceastã propunere nu misa (sic) aprobat, ºi eu fiind legat de pãmânt am spus cã nu
voi activa decât pe plaºa Viºeu, astfel am fost lãsat acasã lângã familie18. În aceastã
perioadã, dupã cum susþine în autobiografie, se implicã în viaþa de partid din comunã,
contribuind la demascarea ºi înlãturarea din cooperativã a chiaburilor în frunte cu
preotul satului. Ulterior se angajeazã ca muncitor timp de un an ºi jumãtate pe ºantierul
Salva Viºeu, unde, sensibilizat de greutãþile clasei muncitoare, acþioneazã pe linie
sindicalã pentru a opþine diferite îmbunãtãþiri fie de salarii fie de ceva alimente
pentru noua forþã conducãtoare în societate.
Generale a Penitenciarelor a unei ºcoli de cadre pentru gardieni, cu un curs redus de una lunã la
care sã se urmeze în serii toþi gardienii dela penitenciarele din þarã. Menþionãm cã personalul de
pazã este format în parte din elemente angajate înainte de 1944, care încã mai au multe din
obiceiurile regimurilor trecute, ca ºperþ (mitã), introducerea ºi scoaterea corespondenþei din
penitenciare, favorizarea deþinuþilor cu bani etc., iar elementele tinere nu au pregãtirea necesarã
politicã ºi profesionalã pentru a corespunde sarcinilor ce li-se încredinþeazã., A.A.N.P. , Fond
Secretariat, Dosar nr. 1, vol. III, f..352
17. A.A. N.P. Fond Pazã ºi regim, Dosar nr. F.N./ 1967-1968, vol. II, f. 200.
18. A.A.N.P., Fond Secþia de Cadre Dosare Personale, Dosar 1302 C. Informaþiile despre Ciolpan
anterioare numirii lui în funcþia de comandant al Penitenciarului Sighet sunt luate din autobiografia
acestuia care este prezentatã în anexã.
Demascãrile duºmanilor de clasã, viaþã politicã tumultoasã, posibilitatea de a

pãtrunde într-un eºalon superior, ca membru de partid, îl ajutã sã conºtientizeze
greºeala sãvârºitã faþã de partid ºi îºi aratã disponibilitatea, dacã partidul mai poate
avea încredere în mine, de a accepta numirea într-o funcþie de rãspundere indiferent
de loc, adicã unde va crede partidul de cuviinþã.
În urma acestei solicitãri este numit educator (la 15.07.1949) la Penitenciarul
Sighet, devenind responsabil cu reeducarea duºmanilor de clasã. La recomandarea
partidului, este trimis în primãvara anului 1950 la o ºcoalã de directori de penitenciar
din Bucureºti, unde i se comunicã noile atribuþii. Dupã acest instructaj este numit
director al Penitenciarului Sighet (1.05.1950 ), numirea lui survenind în urma
transformãrii acestui penitenciar dintr-unul de drept comun într-unul de maximã
siguranþã, cu regim special, destinat elitei interbelice româneºti, penitenciarul este
menþionat în documentele M.A.I. sub numele de unitatea de muncã specialã Dunãrea.
Deºi primii deþinuþi politici au intrat pe poarta închisorii în august 1948, declanºarea
torturii ºi aplicarea noului regulament este direct legatã de numirea lui Ciolpan în
funcþia de comandant. Pânã în anul 1950, deþinuþii beneficiau încã de dreptul de a
primi pachete cu mâncare ºi îmbrãcãminte de la familie ºi puteau încã sã comunice cu
aceasta prin scrisori. Dupã 1950, toate aceste drepturi au fost sistate nu numai la
Sighet, ci în întregul sistem penitenciar românesc. Aplicarea noului regulament a
însemnat ºi înlocuirea vechilor gardieni cu cei noi ºcoliþi la Jilava, sub directa
supraveghere a lui Moromete. Gardienii de tip nou jurau, la numirea lor în funcþii, sã
apere Republica Popularã Românã împotriva duºmanilor din afarã ºi dinãuntru.
Cei care au decis schimbarea statutului închisorii Sighet au þinut cont de poziþia
geograficã a oraºului Sighetul Marmaþiei, situat în apropiere de graniþa cu Uniunea
Sovieticã. În cazul declanºãrii unei revolte populare, exista posibilitatea ca foºtii lideri
interbelici sã fie transportaþi direct în U.R.R.S. ºi trimiºi în lagãrele din Siberia.
De la Bucureºti, Ciolpan se întoarce în Sighet însoþit de 17 miliþieni (gardieni)
ºcoliþi în spiritul urii de clasã, cu concursul cãrora va instaura un nou regim de detenþie,
ale cãrui caracteristici au fost foamea, frigul, lipsa asistenþei medicale, tortura ºi
izolarea deþinuþilor politici. Dupã câteva zile de la numirea lui ca director, prin 5-6 mai
1950, au început sã soseascã dubele cu primii deþinuþi politici. Odatã cu aceste dube au
venit ministrul Jianu Marin ºi colonelul Baciu Ion. Repartizarea deþinuþilor în camere
a fost realizatã de ministrul adjunct Jianu. La sosirea acestui transport s-a înregistrat ºi
decesul primului deþinut politic, îngropat din ordinul lui Jianu în cimitirul spitalului.
În acelaºi timp s-a hotãrât ca pe viitor deþinuþii sã fie îngropaþi noaptea, în secret, într-
un loc ascuns, situat la marginea oraºului, iar decesul sã fie consemnat de cãtre doi
medici. Primele , actele de moarte au fost întocmite la câþiva ani de la moartea celor
cincizeci de deþinuþi recunoscuþi oficial. În aceste acte deþinutul figura ca fiind fãrã
ocupaþie ºi fãrã studii: la una din dube a venit un deþinut deja mort ºi un nebun, pe
cel mort a dat ordinul (ministrul Jianu, n.n.) sã vie cãruþa de la spital ºi a fost dus la
spital pentru a fi îngropat, ºi a spus cã se facã un proces verbal de constatarea morþii
ºi sã semneze 2 medici dar sã se pãstreze secretul. Întrebând ca pe viitor cum sã se
procedeze, mi sa spus cã tot la fel sã se facã proces verbal ºi sã semneze 2 medici, dar
sã se pãstreze secretu. A mai spus ca împreunã cu comandantu Securitãþii din oraº sã
cãutam un loc pentru a putea înmormânta ºi sã nu anunþãm necãeri moartea lor.

Fostu colonelu Baciu a fost de faþã cînd sa hotãrît cum va trebui în viitor sã procedeze
cu cei morþi ºi în felu acesta am stabilit locul cu fostu cãpitan de securitate ºi
comandant al securitãþii judeþene din Sighet Mureºan Alexandru unde am stabilit
unde sã fie în mormântaþi, în anul 1950-51 ºi 52 pînã întrun timp în cimitirul oraºului,
datoritã faptului cã la orice orã din noapte mai circulã oameni am intervenit din nou
pe lîngã comandantu securitãþi din oraº pentru a stabili un nou loc mai ascuns ºi dupã
cîteva zile de la intervenþia mea am fost chemat de capitanu Sterm în prezent Maior la
Reg. Baia Mare ºi mia indicat locul unde trebuie sa-i transport pe cei morþi, adicã în
cimitiru spitalului care este în afara de oraº19".
Din cauza regimului de detenþie (frig, foame, torturã ºi izolare) precum ºi a lipsei
oricãrei forme de asistenþã medicalã, la Sighet s-au înregistrat, oficial, între 1950-
1955, 50 de decese. Moartea unui deþinut nu era anunþatã familiei, ci doar Direcþiei
Generale a Penitenciarelor, printr-un cod: La camera nr ... s-a stins becul ... Când
un deþinut era pe moarte, codul era: La nr ... becul arde din ce în ce mai slab. Locul
în care au fost îngropaþi politicii era situat în afara cimitirului propriu-zis. Gropile erau
sãpate de deþinuþii de drept comun, iar dupã ce decedatul era aruncat în groapã, cu sau
fãrã sicriu, locul era nivelat ºi bãtãtorit pentru a nu fi recunoscut. Astãzi acest cimitir
este gestionat de Muzeul memorial Sighet.
În perioada de maximã teroare de la Sighet (1950-1955), înfometarea deþinuþilor a
reprezentat o modalitate de exterminare a unei elite declaratã indezirabilã de cãtre
regimul comunist. Subnutriþia deþinuþilor a fost o constantã a regimului concentraþionar
românesc, fiind practicatã în toate închisorile politice ºi în special în unitãþile ºi
coloniile de muncã, fapt certificat de foºtii deþinuþii politici dar ºi de anchetele pro-
curaturii realizate în diverse penitenciare. La înfometarea deþinuþilor a contribuit atât
hrana zilnicã ce consta în 250 de grame de pâine, un terci, de fapt tãrâþe amestecate cu
apã, ºi o supã lipsitã de consistenþã, cât ºi sustragerile de alimente de cãtre gardieni ºi
comandanþi. Cei mai mulþi supravieþuitori povestesc cã dupã ce terminai de mâncat
rãmâneai flãmând, încât dupã câteva zile deveneai obsedat de foame, ºi pentru un colþ
de pâine sau un polonic de terci în plus acceptai orice corvoadã sau josnicie din partea
gardienilor. Alexandru Raþiu, preot greco-catolic ºi fost deþinut la Sighet, considerã cã
regimul alimentar din aceastã închisoare n-a depãºit niciodatã cele 1300 de calorii
necesare unei persoane sã nu moarã de foame, ba chiar s-a coborât la 700 de calorii.20.
Deþinuþii primeau zilnic o cãniþã cu zeamã de zer, dimineaþa, iar la amiazã ºi seara un
polonic de 500 de grame cu supã de arpacaº, supã de varzã sau supã de fasole. Timp
de trei ani de zile am avut acest regim, uneori dimineaþa primeam o cãniþã de cafea
neagrã sau alta de terci (fãinã de porumb) ºi o bucãþicã de marmeladã. Dupã dejun
eram mai flãmânzi decât înainte. La prânz ºi la cinã, polonicul de supã de arpacaº
sau de fasole era numai apã goalã, fãrã grãsime; ne miram cum pot bucãtarii sã
19. A.A.N.P., Fond Secþia de Cadre Dosare Personale, Dosar 1302 C. Greºelile de ortografie aparþin
lui Vasile Ciolpan. Pentru a reda nivelul de pregãtire al comandantului de penitenciar, am decis sã
pãstrãm în text toate greºelile gramaticale ºi de ortografie.
20. Romulus Rusan (edito ), Memoria închisorii Sighet, Editura Fundaþia Civicã, 1999, pp. 117-118
pregãteascã mâncarea noastrã fãrã de ulei; de asemenea, cafeaua atât de puþin

îndulcitã. Singur terciul era gustos, însã insuficient.... Din cauza foamei mulþi deþi-
nuþi mai ales din celulele mici, de izolare au cãzut în distrofie, care le-a cauzat
moartea21.
De asemenea, la Sighet, comandantul ºi gardienii obiºnuiau sã împrumute din
raþiile deþinuþilor ºi sã le consume în popota unitãþii sau acasã. Principalele alimente
sustrase de cãtre Ciolpan erau carnea, smântâna, laptele, oasele afumate, zarzavaturile
etc. Acestea figurau în registrele închisorii ca fiind distribuite deþinuþilor, însã faptul
este infirmat atât de foºtii deþinuþi, care povestesc cã laptele, carnea ºi oasele afumate
erau un lux ce nu se întâlnea în puºcãriile comuniste, dar ºi de un referat întocmit în
anul 1955 de o comisie de anchetã, în care sunt precizate cantitãþile de alimente
sustrase. Astfel, carnea era sustrasã zilnic în porþii de câte 3-4 kilograme, oasele
afumate la fel, smântâna la fiecare 2-3 zile, iar zarzavaturile se aflau la discreþia
directorului penitenciarului ºi a celorlalþi gardieni. Laptele ºi smântâna care trebuiau
distribuite deþinuþilor erau sustrase de Ciolpan, pe considerentul cã deþinuþii sunt
bandiþi ºi nu au dreptul sã consume asemenea alimente. Într-o notã din februarie 1955
este prezentatã frecvenþa cu care erau sustrase alimentele, pe care Ciolpan le întrebuinþa
atât pentru consumul propriu cât ºi pentru îngrãºarea porcilor de acasã: Susnumitul
ofiþer în fiecare zi sustrage câte 3-4 gãleþi de mâncare dela bucãtãria deþinuþilor, cu
care îºi creºte porcii sãi proprii de acasã, iar în ziua de 27 sept. 1954 a sustras ºi cca.
20 kg mãmãligã dela bucãtãria deþinuþilor22.
Un alt obicei al comandantului era sã afiºeze un lux extravagant, purtând hainele ºi
obiectele deþinuþilor, de la ceasuri de firmã pânã la genþi de piele. La ºedinþele din
Bucureºti se prezenta îmbrãcat în paltoane ºi costume ce aparþinuserã cândva lui
Maniu, Argetoianu ºi altor deþinuþi, ceea ce a atras suspiciunea superiorilor sãi ºi
declanºarea unei anchete la penitenciarul Sighet. Deºi raportul a fost destul de clar în
precizarea neregulilor sãvârºite de Ciolpan, acesta fiind chiar învinuit ºi propus spre
judecare, singura sancþiune a fost disponibilizarea sa din rândul cadrelor active M.A.I.
în 1958 ºi trecerea sa în rezervã, pe motivul cã faptele constate de anchetatori nu
constituie probe suficiente pentru condamnare.23
Pânã la revoluþia din decembrie 1989, a fost Director al Cinematografului din
Sighet, apoi a lucrat ca funcþionar al Primãriei din Sighet ºi în sistemul cooperatist, iar
spre final administra un stand de tir sportiv plasat în centrului oraºului.24 Deºi a
traversat comunismul cu gradul de locotenent major, dupã 1989 a fost înaintat în
gradul de cãpitan (1990), ulterior maior (1995) de cãtre regimul iliescian. Vasile
Ciolpan a murit în 2004, fiind împãcat cu faptele sale, pentru cã acesta a fost
regimul25.
21. Ibidem.
22. A.A.N.P., Fond Secþia de Cadre Dosare Personale, Dosar 1302 C.
23. Ibidem
24. Nicolae Teremtuº, A murit un torþionar, Gazeta de Maramureº, 10 mai 2004, http://
new.revistapresei.ro/pp_articol_721-A-murit-un-tortionar.htm
25. Doina Jela, op. cit, p.73.
Anexa 1
Autobiografie26
Subsemnatul lt Ciolpan Vasile, nãscut la data de 01 ianuarie 1920, în comuna

Viºeul de Jos, Raionul Viºeu, regiunea Baia Mare. Posed avere 0,41 hectare la Viºeul
de Jos ºi una camerã.
Sunt membru de partid din anul 1947, luna septembrie; am fost înscris în P.C.R. la
data de mai sus ºi am fost confirmat de cãtre judeþeana Maramureº chiar în acea
lunã27, am activat în comunã puþin timp, dupã o lunã am fost propus de cãtre org. de
bazã din comunã casã plec la un curs de 30 de zile la judeþeana de partid care se gãsea
la Sighet, dupã acele 30 de zile de ºcoalã am fost pus ca activist de plasã pe plasa Viºeu
ca responsabil cu agitaºia ºi propaganda aceastã perioadã a fost pânã la data de 1 mai
1941 când am fost tremes la ºcoalã medie de partid Baia Mare, dupã acest curs am fost
repartizat de cãtre judeþeana de partid ca secretar de plasã pe plasa Iza, ºi dupã o
sãptãmânã de lucru pe teren neam întors la judeþeanã pentru o conferinþã cu toþi
secretarii org.de bazã de partid din toate comunele, dupã acea conferinþã am venit la
Tov. fost secretar judeþean Creþu Ioan ºi am pus problema familiei, cã eu nu pot sã
activez dacã nu sunt lângã familie ºi cã vreau sã fiu pus pe plasa Viºeu fiind cã sunt
mai aproape de familie.
Aceasta propunere nu mia aprobat, ºi eu fiind legat încã de bucãþica de pãmânt am
spus cã nu voi activa decât pe plasa Viºeu, astfel am fost lãsat acasã lângã familie, în
acel timp mia nãscut soþia 2 gemeni, dupã naºtere am întrebat judeþeana cã ce sã fac,
ºi mia spus cã sã stau acasã lâgã familie, neavând ce face lâgã familie mam angajat la
ºanterul Salva Viºeu ca marcator ºi am lucrat timp de un an ºi jumãtate, în acel timp am
participat la viaþa de partid în comunã ºi am în lãturat de la conducerea cooperaþiei pe
toþi chiaburi pânã când ºi pe popa care era ºi preºedinte ºi casier a fost prinºi tot de
mine cã a vândut 2 vagoane de porumb cu un preþ mai mare caºi cât era prevãzut, din
26. Sublinierea se regãseºte în document. Textul este scris de mânã ºi semnat de cãtre Ciolpan. Pentru
a reda gradul de inteligenþã al acestuia, am decis sã nu modificãm greºelile gramaticale care apar
în text.
27. Dupã 1944 Partidul Comunist lipsit de legitimare în rândul populaþiei a permis intrarea în rândurile
sale a unor persoane oprtuniste (organizaþii ale Gãrzii de Fier, minoritari persecutaþi, prizonieri de
rãzboi, muncitori agricolii) care urmãreau obþinerea unui avantaje materiale sau sã nu fie arestati.
În 1948 partidul numãra 1 milon de membri. În acest an se declanºeazã în interiorul partidul o
acþiune de purificare ºi de înlãturare a elementelor oportuniste, astfel cã în mai 1950 partidul
numãra 720.000 de membrii. Vezi S. Tãnase, op.cit., pag. 56
care a rezultat 24 de mii de lei, fiind demascaþ în faþa poporului am reuºit uºor ca sãi
în lãtur dela conducerea cooperativei.
Iar din bani rezultaþi sa reparat o ºcoalã care era pe acel timp aproape sãse distrugã,
astãzi ºcoala reparatã de atunci este cea mai mare ºcoalã din sat, toate acestea a fost de
sigur cu ajutorul org. de bazã de partid.
În acel timp ºi pe ºantier am dus o muncã sindicatã, de multe or am fost ales ca
delegat din partea muncitorilor pentru a opþine diferite înbunãtãþiri fie de salariu fie de
ceva alimente, mai târziu am fost pus ca ºef de echipã la un tren de lucru unde aveam
60 de oameni sub conducere, gândindumã la greºeala pe care am fãcuto faþã de partid
am fãcut o corespondenþã la foasta judeþeanã de partid care se gãsea la Sighet, în care
am arãta cã dacã partidu mai poate avea încredere în mine sã fiu pus undeva la o muncã
de rãspundere mai mare ºi indiferent unde, adicã unde va crede partidul de cuviinþã,
dupã aceastã corãspundenþã am fost chemat la judeþeana de partid ºi am fost întrebat
cã unde vreau sã fiu încadrat eu am spus cã la Miliþie ºi am fost trimis la miliþie am dat
o autobiografie ºi o cerere spunândunise cã sã aºteptãm acasã, am plecat mai departe
pe ºantier, ºi am fost chemat din nou de judeþeanã la secþia cadre, ºi misa spus cã dacã
vreau sã mã duc la penitenciar ca conducãtor la deþinuþi, eu am acceptat aceasta
propunere depunând actele la Directorul penitenciarului fiindumi aprobate prin luna
iunie sau iulie ca educator al penitenciarului , în primãvara anului 1950 am fost propus
pentru a urma ºcoalã la dir. Generalã a Penitenciarelor Bucureºti, dupã terminarea
ºcoli am fost pus ca director al penitenciarului Sighet principal pe carel conduc ºi în
prezent.
Pãrinþi mei sunt de originã þãrani sãrãci, tata Dumitru fost muncitir de pãdure,
decedat din anul 1933 luna decembrie, mama Nastasia trãieºte, este casnicã, posedã 2
½ ha pãmânt ºi una camerã politicã nu cunosc dacã ar fi fãcut vodatã ºi nici în prezent
nu face tata la fe no fãcut politicã ºi nci avere na posedat în afarã de aceia ce a posedã
mama.
Am un singur frate surdo-mut, în prezent se aflã la Bucureºti la ºcoala de surdo-
muþi din strada Austrului numãrul 37 raionul Nicolai Bãlcescu, se numeºte Ciolpan
ªtefan.
............................................................................................................................................................................
Activitatea mea personalã dela etatea de 7 ani, 3 ani am umblat la ºcoalã în comunã,
din anul 1927 ºi pânã în anul 1931 primãvara, nam mai putut continua fiind cã tatãl
meu se bolnãvise de t.b.c ºi atrebuit ca sã stau acasã sã lucrez adicã aveam grijã de o
vacã ce o aveam, dupã 4 ani grei de boalã tata a murit, ºi dupã toate cheltuielile ce sa
fãcut atât în timpul boli cât ºi la înmormântare a trebuit ca sa ma deplasez la lucru de
pãdure pe Valea lotrului, adicã în vara anului 1935 ºi am stat 5 luni, ºi pe urmã mam
întors acasã cu întreg transportu de oameni care a fost din comunã.
În anul 1936 am plecat din nou ca servitor la Tomoiagã Gheorghe Tuluc, tot la
lucru de pãdure, la Sibiu, acolo am stat 4 luni ºi mam întors acasã odatã cu transportu
întreg de oameni.
În anul 1937 am plecat primãvara de acasã ºi am lucrat la Sibiu ºi la Sebeº-Alba
pânã în decembrie ce cãzuse zãpada mare.
În anul 1938 am lucrat la fel pe Valea Sebeºului la foasta societate Petroºana, ºi mai
pe toamnã la fe la Sibiu la foasta Societate Feltrinele, Talmaci.
În anul 1939 am plecat la plutire de buºteni pe valea Sebeºului, pe urmã pe râu
Sadului plutire de buºteni pe canale de apã ºi mam întors acasa numai de crãciun,
menþionez cã în luna martie 1939 m-am legat cãsãtorti cu Nasui Nastasia care ºi în
prezent trãim împreunã, ºi avem 3 copii.
În anul 1940 am plecat din nou la Sibiu pe Valea Sadului la plutire de buºteni ºi pe
urmã pe Valea crãciuneasa în apropiere de palat.
În acel timp a fost cedat Ardealul de Nord ºi am plecat acasã, în timpul anului 1940
am mai stat acasã dar în primãvara anului 1941 am plecat pe valea Tisei la lucru de
pãdure la comuna Tisa bogdan, ºi am lucrat în anul 1941-942, dar în vara anului 1942
am fost chemat sub armã la maghiari, am plecat ºi am fãcut 3 luni de instrucþie ºi am
fost lãsat la vatrã ca concentraº. Instrucþia am fãcuto 2 luni la Viºeul de Sus iar o lunã
la ªatora.... 28 în Ungaria, deacolo neam întors la Viºeu de sus ºi am fost dezbrãcaþ.
În toamna aceluiaºi an am lucrat ºi la cefreu, adicã pânã în primãvara anului 1949
când am plecat pe valea Râului, adicã la Viºeul de Sus unde am lucrat 3 luni de zile,
mai departe am plecat tot la lucru de pãdure la lunca Ilvei Coºna.
În anul 1944 primãvara am primit ordin de chemare din nou în armatã, adicã direct
pe front în potriva U.S. cu trupele maghiare , adicã cu batalionu 12 V.M. 29 Viseul de
Sus, unde am fãcut ºi instrucþia de recrut, pe front am luptat dela data de 14 Martie
1944 ºi pânp la data de 27 Iulie 1944 câd am trecut la trupele sovietice une am sta ca
prizioner pânã în anul 1945, 8 Aprilie când am intrat în divizia Horia Cloºca ºi Criºan
care sa format pe teritoriu U.S.
În potriva U.I. am luptat pe teritoriul Polonia, în apropiere de oraºu Colomia, astãzi
se aflã în teritoriu Ucrainei sub Carpatice dupã ce am trecut frontul am fost dus
împreunã cu alþi prizonieri în oraºu Zaporoje pe nipru, acolo am stat 8 luni.
În lagãr cât am stat am lucrat la dãrâmãturi am fost printre echipele fruntaºe, am
primit când am eºit din lagãr 280 de ruble, divizia sa format la orãºelul Catovschi
unde am fãcut trei luni de instrucþie ºi prin luna iulie am venit în þarã cu divizia, am
fost stabiliþi cu Regimentul ºase voluntar care fãcea parte din Divizie, la Curtea de
Argeº, mai târziu la Sãlistea Sibiului. Dela Sãliºtea Sibiului am fost detaºat la Bucureºti
Divizia T Vladimirescu, unde am stat pânã în anul 1946 1 martie când am fost lãsat la
vatrã, desconcentrat.Tot în anul 1946, toamna am plecat la lucru de pãdure pe valea
sebeºului ºi am stat pânã iarna mam intors acasã de crãciun, în anu 1947 am început ca
sã lucrez pe ºanteru salva Viºeu pânã când am intrar în partid ºi am fost tremes de cãtre
org. de bazã partid la ºcoala de 30 de zile, dupã ºcoalã am fost scos din producþie.
................................................................................................................................................
28. indescifrabil
29. Este vorba despre Batalionul 12 Vînãtori de Munte
În strãinãtate am fost cu ocazia rãzboiului în U.R.S.S. Pedepsit nam fost nici odatã
în viaþã decât cu 10 zile arest la Direcþia Generalã a Penitenciarelor pentru fapta cã am
cãutat sã ajut pe cumnatu când se afla la penitenciar, adicã am depus o cerere ca sã fie
pus în libertate pentru aº aranja singur situaþia.
Sighet 13.03.95430
Anexa 2
Declaraþie31
Subsemnatul Lt. maj. Ciolpan D. Vasile comandant al Penitenciarului Sighet

principal dau urmãtoarea declaraþie.-
În anul 1950 la 1 mai am fost numit Director al Penitenciarului Sighet Principal,
plecînd din Bucureºti cu un numãr de 17 miliþieni, venind la Sighet am gãsit aici pe
fostul Inspector ºi mai tîrziu Maior Dumitrescu care în prezent este pensionar, am stat
cîteva zile ºi pe data de 5-6 mai 1950 a început sã soseascã Dube cu deþinuþi, odatã cu
deþinuþi au venit ºi fostu ministru Jianu Marin împreunã cu fostul colonel Baciu Ion,
care a stat vreo douã zile aici în localitate, însãºi fostu ministru a repartizat deþinuþi pe
camere, la una din dube a venit un deþinut deja mort ºi unu nebun32, pe cel mort au dat
ordin ca sã vie cãruþa de la spitral ºi a fost dus la spital pentru a fi îngropat, ºi a spus
ca sã se facã un proces verbal de constatarea morþi ºi sã semneze doi medici dar sãse
pãstreze secretu,întrebînd cã pe viitor cum sã procedez misa spus cã tot la fel sã se facã
proces verbal ºi sã semneze doi medici dar sã se pãstreze secretul a mai spus cã
împreunã cu comandantu Securitãþii din oraº sã cãutãm un loc pentru a putea
înmormînta dar în timpul nopþi ºi sã nu anunþãm necãieri moartea lor.33 Fostu colonelu
Baciu a fost defaþã cînt sa hotãrît de felu cum va trebui în viitor sã se procedeze cu cei
morti ºi in felu acesta am stabilit locul cu fostu cãpitan de securitateºi comandant al
securitãþii judeþene din Sighet Muresan Alexandru unde am stabilit unde trebuie sa fie
înmormîntaþi, în anul 1950-51 ºi 52 pînã întrun timp în cimitirul oraºului, datoritã
faptului cã la orice orã din noapte mai circula noapte am intervenit din nou pe lîngã
comandantul securitãþii din oraº pentru a stabili un nou loc mai ascuns ºi dupã cîteva
zile dela intervenþia mea am fost chemat de cãpitanul Stern în prezent maior la Reg.
30. Sublinierea lui Ciolpan. Documentul se încheie cu semnãtura lui Ciolpan.

31. Documentul este scris de mânã cu cernealã roºie de cãtre Vasile Ciolpan
32. Constantin C. Giurescu menþioneazã în cartea Cinci ani ºi douã luni în penitenciarul Sighet cã
Daniel Ciugureanu a murit în drum spre Sighet, la Spitalul Turda., deþinutul nebun este generalul
Henri Cihoski.
33. Sublinierea apare în document
Baia Mare ºi mia indicat locul unde trebuia sã-i transport pe cei morþi adicã în cimitirul
spitalului care este în afarã de oraº.. 34
Nu misa cerut nici sã raportez mãcar cînd more cîte unul ci prin serviciu operativ
se raporta telefonic, în anu 1950-51 a fost Slt. Manea Petru în prezent lt. maj. La Baia
Sprie, în anul 1952-1953 a fost Lt. Bertea Vasile ºi Slt. Timp Gheorghe.35 Iar din 1953
sau dela începutu lui 54 a fost tot timpu lt. maj. Satmari Alex care este ºi în prezent la
bir. Operativ care a raportat orice deces s-a petrecut.
Faptu cã noi nam fãcut nici un act de deces ci numai proces verbal este ca aºa ni sa
dat ordine verbale de cãtre fostu ministru Jianu ºi de fostu colonel Baciu Ion,
constituind pentru noi o sarcina de partid ºi de stat ºi normal un secret de stat.
Acest lucru a fost bine cunoscut de conducerea Direcþie generale fiind cã fostu
colonel Baciu a mai fost pela unitatea noastrã ºi isa raportat cum se procedeazã cu cei
morþi la fel am raportat ºi la Bucureºti ori de cîte ori am fost chemat bunînþãles verbal
ºi nu mia dat alte instrucþiuni de felu cum trebuie sã procedez cu cei morþi, la fel prin
anul 1951-52 a fost tov. lt. colonel Slobodã Ion înpreunã cu Maioru Roºianu care era
ºeful SERVICIULUI operativ ºi lisa raportat cum se procedeazã cu cei ce mor dar nici
d-lor nu sa sesizat, deasemeni Tov Lt. colonel Soltuþ din Minister printre altele iam
raportat ca mia murit un deþinut ºi cã îl duc noaptea pentru ca sã nu ºtie nimeni, nici
d-lui nu sa sesizat de acest lucru, dacã conducerea de sus nu nea dat alte ordine ºi noi
la rîndu nostru nu neam sesizat, ºtiind cã este lege ordin dat ºi cã el trebuie executat în
togmai.
Cu toate acestea noi cu iniþiativa noastrã începînd cu anul 1954 am început ca sã
raportãm înscris directcolonelului Baciu ºi mai tîrziu lui Tov. Lt. Colonel Badicã Ilie
lucru cel facem ºi în prezent, lui fostu colonel Baciu an înaintat un tabel cu toþi deþinuþi
decedaþ pînã în luna martie 1954. iar în anul 1955 cînd a venit Comisia de anchetatori
în frunte cu Tov. Capitan Tîrnãveanu misa arãtat cã acest lucru este în legal, în urma
acestui fapt am fãcut raport ºi am cerut lãmuriri de felu cum trebuie sã fac cel puþin în
viitor, dupã raport am primit ordin cã trebuie sã facem acete de deces la sfatul popular
al oraºului, acest ordin dat lam ºi pus în practicã cu primu caz care lam avut ºi înviitor
il vom respecta.
Pentru noi dacã ar fi fost ordinu ca sã le facem acte de deces nar fi constituit nici
odatã o greutate, ci din contrã o uºurinþã prin faptu cã nar fi trebuit sã facem groapã
34. În luna iulie a anului 2006 I.C.C.R. a organizat în Cimitirul Sãracilor o campanie de sãpaturi
pentru identificarea celor decedaþi la Sighet între 1950-1955. Terenul ocupat de acest cimitir în
care astãzi nu se mai fac înhumãri se aflã poziþionat la limita dinspre vest a localitãþii, la ieºirea
din oraº, imediat în stânga drumului naþional spre Satu Mare. Suprafaþa cimitirului, de formã
aproximativ rectangularã, apreciatã undeva la circa 1,5 hectare, este delimitatã pe toate cele patru
laturi ale sale de un gard; pentru o localizare mai bunã, menþionãm cã întregul perimetru al cimitirului
este mãrginit, pe douã dintre laturile sale la N-NE de ºoseaua amintitã, flancatã de râul Tisa, iar la
S-SV de o cale feratã flancatã de râul Iza, ambele cãi de comunicaþie asigurând legãtura pe direcþia
cãtre Satu-Mare. În urma sãpãturilor s-au descoperit ºase schelete orientate cu capul spre rãsãrit ºi
picioarele spre apus. Investigaþiile preliminare nu confirmã deocamdatã dacã cele ºase schelete
aparþin deþinuþilor decedaþi la Sighet.
noaptea ºi nici nu lam fi înmormîntat noaptea ci am fi lucrat ziua ºi fãrã leacã de teamã
din partea nimãnui, dar fiind dat ordinu cã este secret ºi cã noi trebuie sã aplicãm
dictatura proletariatului aºa cum nea învãþat partidu, noi am aplicat acest lucru cu cel
mai mare secret ºi mai ales cînd am cunoscut cã cine sunt deþinuþi naº fi spus un cuvînt
nimãnui mai bine sã se fi întîmplat orce decît sã arãt cuiva ce se petrece la noi.
Se poate cã noi am greºit ºi nu neam orientat mai din timp de acest lucru, dar mai
interesant este faptu cã togmai Tov din conducere nu sa orentat mai din timp pentru
ane da un ordin care sã spunã cã nu mai este valabil ordinu vechi dat de Jianu ºi de
Baciu, iar în prezent dacã sa mai luat unele mãsuri sa luat numai dupã conferinþa ce sa
þinut la Vãcãreºti unde tov. Ministru a dat ordinu 405 referitor la legalitatea popularã.-
Referitor la deþinuþi Radu Rosculeþ ºi Lepãdatu Alexandru care sa strangulat, na
fost o intenþie dea ascunde fiind cã verbal am raportat lui fostu colonel Baciu, în sã
greºeala a fost cã nu sa trecut în procesu verbal cauza decesului dar colonelu Baciu
fiind cã isa raportat a ºtiut ca avem 3 deþinuþi care sa strangulat.36
Menþionez cã am fost ridicat de partid ºi educat în spirit revoluþionar, fãrã multã
pregãtire, am fost mîndru de sarcina pe care ni sa încredinþat guvernu ºi partidu, am
cãutat ca sã fac totul ca sã fie bine ºi sã îndeplinesc sarcina datã, dar poate cã nu am
ºtiut orenta în suficientã masurã în anumite problme, dar pot sã arãt cã nici ajutat
suficient nam fost mai ales în problema deceselor.
Sighet la 4.06.955
Lt. maj. Ciolpan Vasile

Anexa 3
PROCURATURA R.P.R.
PROCURATURA MILITARA A R.3.M. SECRET
Exemplar nr. 1
Din 27.04.56 1035
Nr. 03794
Oraºul Cluj
Cãtre
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Direcþia Penitenciare, Lagãre ºi Colonii
- BUCURESTI -
Vã facem cunoscut urmãtoarele:

Cauza privitoare pe fostul Lt. Maj. CIOLPAN VASILE, fost Comandant al
Penitenciarului Principal Sighet, învinuit de abuz ºi neglijenþã în serviciu a fost clasatã
din punct de vedere penal.-
Întrucît din ancheta efectuatã nu rezultã o lipsã realã cu privire la obiectele
personale din pachetele deþinuþilor, iar cei interesaþi nu au reclamat acest fapt, nu se
poate efectua o imputaþie în sarcina Lt. Maj. CIOLPAN VASILE.-
LOCÞIITOR AL PROCURORULUI MILITAR

Lt. Col. de justiþie
MICLEA CONSTANTIN
Scris în 2 exemplare
ex. 1 exp. La Ministerul Af. Int.
ex. 2 la dosarul biroului
Redactat de Lt. Col. Miclea C-tin
Scris la maºinã de A.C. Mureºan
Nr. 538 din 27.04.56 (reg. dactilograf)
Clara MAREª
Represiunea Securitãþii împotriva scriitorilor

în anii 1986-1988
Cele trei valuri de teroare pe care regimul comunist le-a declanºat imediat dupã
preluarea puterii (1948-1950, 1953-1955, 1958-1960), soldate cu sute de mii de
victime, au lãsat urme atât de adânci în conºtiinþa socialã româneascã, încât teama nu
a dispãrut niciodatã. Þintele terorii acelor ani au fost, în mod prioritar, elitele din orice
domeniu, fie cã erau politicieni, scriitori, artiºti, studenþi sau þãrani.
Dacã, pe termen scurt, scopul a fost înspãimântarea populaþiei ºi blocarea oricãrei
tentative de revoltã, pe termen lung s-a urmãrit eliminarea modelelor, a reperelor
morale sau intelectuale, altele decât cele oficiale. Amintirea terorii acelor ani a impus
reþinere ºi circumspecþie, iar teama a devenit un reflex necondiþionat la nivel de
societate.
Terorismul social masiv practicat în anii de început ai regimului comunist a avut
drept urmare, pentru o lungã perioadã de timp, eliminarea oricãrei voci critice, a
oricãrei opoziþii. Pentru spunerea, în mod rãspicat, a adevãrului, preþul plãtit devenise
prea mare, motiv pentru care unul dintre multele efecte secundare ale acestei situaþii a
fost instaurarea celei mai puternice cenzuri, autocenzura.
Instrumentul special creat pentru îndeplinirea scopului propus de comuniºti,
controlul total al societãþii româneºti, a fost Securitatea. De fapt, însãºi înfiinþarea ei
din august 1948 nu a avut altã menire decât aceea de forþã de comando aflatã la ordinul
ºi la dispoziþia P.C.R..
Pentru a putea preveni orice manifestãri critice la adresa regimului comunist,
Securitatea trebuia sã le cunoascã. În consecinþã, ea trebuia sã dezvolte un aparat
capabil sã fie atent la tot ºi toate, ochii ºi urechile poporului. Astfel, în ciuda
discursurilor oficiale, Securitatea a devenit un instrument al regimului împotriva
propriilor cetãþeni, pentru cã, în realitate, ea reprezenta ochii ºi urechile regimului
împotriva poporului.
Mentalitatea potrivit cãreia Securitatea este peste tot, ºtie tot, vede tot, s-a
dezvoltat în timp, fiind întreþinutã ºi folositã cu abilitate chiar de cãtre ofiþerii ei.
202 CLARA MAREª
Faima instituþiei a ajuns chiar sã întreacã eficienþa ºi posibilitãþile sale de acþiune. Iar
ideea unei supravegheri continue bloca uneori din start orice iniþiativã de opoziþie.
1. Metodele de lucru ale Securitãþii
Urmãrirea Securitãþii se desfãºura gradual ºi sub diverse forme, în acþiuni

individuale sau colective. Formele urmãririi erau: supraveghere informativã
generalã (S.I.G., urmãrirea de rutinã a Securitãþii, în care erau adunate diverse
informaþii care ar fi putut servi ulterior unei supravegheri organizate. În aceastã bazã
de date intrau foºtii deþinuþi politici, persoanele care fãceau comentarii ostile regimului,
care ascultau posturi de radio strãine, dar care erau încã inofensivi); supraveghere
informativã prioritarã (S.I.P., o formã superioarã a celei anterioare, în care li se
dãdea mai multã atenþie celor care puteau pune probleme Securitãþii); mapã de
verificare (M.V., o formã de urmãrire temporarã care îºi propunea sã lãmureascã un
aspect în mod special, în urma unor sesizãri sau note informative. Dacã informaþiile se
dovedeau reale, urma deschiderea unui dosar de urmãrire personal); dosar de ur-
mãrire individualã (D.U.I., forma cea mai detaliatã de urmãrire, fãrã o perioadã
limitã, aceasta implicând ascultarea telefonului, interceptarea scrisorilor ºi a coletelor
poºtale, percheziþii domiciliare, mai ales în lipsa proprietarului, urmãrirea familiei ºi a
prietenilor celui care fãcea obiectul studiului. Persoana respectivã era urmãritã acasã,
la serviciu, la petreceri, oriunde ar fi mers, de oameni care primeau salariu doar pentru
acest lucru. Informaþiile din acest tip de dosar erau completate cu note informative
furnizate de informatori anterior recrutaþi, de unii noi, special racolaþi pentru urmãrirea
lui, sau de cãtre prieteni care erau chemaþi la Securitate ºi obligaþi sã dea declaraþii sub
semnãturã proprie despre ceea ce cunosc despre cel aflat în atenþia Securitãþii); dosar
de obiectiv (privea un institut, un spital, o ºcoalã sau o întreprindere, notele in-
formative fiind furnizate de informatorii pe care ofiþerul care rãspundea de acel
obiectiv avea sarcinã sã îi recruteze ºi sã îi coordoneze, obligatoriu în cel mai mare
secret); dosar de problemã (foºtii deþinuþi politici, foºtii legionari, membrii cultelor
religioase erau urmãriþi doar pentru fosta lor condamnare. Vinovãþia nu înceta în
regimul comunist, ba dimpotrivã, ea era transmisã ºi copiilor, care puteau fi la rândul
lor urmãriþi pentru vinele pãrinþilor lor 1.); dosar de mediu (scriitori, artiºti, ziariºti
etc. Aceastã formã de urmãrire presupunea colectarea de materiale diverse despre cei
în cauzã, ea nu era o urmãrire nominalã ºi nici limitatã în timp, ci un amalgam din care
puteau fi scoase oricând informaþiile despre cel care devenise ostil regimului pentru
întocmirea unui dosar individual).
1. Despre Ana Blandiana, un ofiþer nota într-un document nedatat, dar probabil din 1981, cã avea
probleme la dosar, adicã [...] tatãl sãu ... a fost membru al organizaþiei legionare, deþinând
funcþia de ºef de cuib (asemenea informaþii trebuie întotdeauna privite cu suspiciune pentru cã ele,
de multe ori, serveau Securitãþii drept argumente pentru procese care altfel ar fi dus lipsã de capete
de acuzare, n.n.). În Ianuarie 1941 a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru participare la
rebeliune. În 1959 a fost condamnat la 6 ani pentru activitate legionarã organizatã în grup.
Arhiva Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securitãþii (citatã în continuare A.C.N.S.A.S.), fond
Documentar, Dosar nr. 118, vol. 6, ff. 1-8.
REPRESIUNEA SECURITÃÞII ÎMPOTRIVA SCRIITORILOR ÎN ANII 1986 - 1988 203
În ultima categorie intra ºi problema artã-culturã. În acest caz, Securitatea urmãrea

în mod prioritar scriitorii, artiºtii plastici, regizorii, actorii, ziariºtii.
Serviciul V al Direcþiei I (informaþii interne) a Securitãþii, care avea un cores-
pondent la nivelul fiecãrui judeþ, centraliza toate informaþiile despre aceste categorii
profesionale. De asemenea, ofiþerii Serviciului V dãdeau dispoziþii ºi analizau aplicarea
mãsurilor, la nivel naþional, în acþiunile de urmãrire a persoanelor suspecte.
Deoarece scriitorii, în mod special, erau consideraþi persoane cu potenþial ostil,
au beneficiat de atenþia minuþioasã a Securitãþii. În inventarul arhivei Consiliului
pentru Studierea Arhivelor Securitãþii (C.N.S.A.S.), sunt incluse la problema artã-
culturã trei fonduri documentare totalizând 51 de volume2, cifrã elocventã, însã care
exclude dosarele individuale de urmãrire, mapele de verificare sau celelalte forme de
supraveghere menþionate mai sus.
Strict pentru segmentul scriitorilor, Securitatea îºi propunea un întreg set de mãsuri
de supraveghere: informatori din anturajul fiecãrei persoane cu atitudine ne-
corespunzãtoare, microfoane plasate în instituþii ºi la locuinþele personale,
interceptarea scrisorilor, a coletelor poºtale, investigaþii la domiciliu3 ºi filaj (urmãrire
pe stradã).
Toate aceste acþiuni aveau drept scop strângerea de date în baza cãrora se decideau
mãsurile de neutralizare. Acestea mergeau de la influenþarea pozitivã ºi temperarea
obiectivului, pânã la izolarea ºi compromiterea fiecãrei persoane implicate într-o
acþiune de protest.
Pentru început sã explicãm ce presupunea fiecare dintre aceste mãsuri:
Influenþarea pozitivã era realizatã de cãtre o persoanã cu autoritate pe lângã
opozant. De obicei, aceste persoane erau cele mai indicate pentru recrutare pentru cã
puteau stopa o acþiune din faza primarã. Ele acþionau cu indicaþii precise de la
Securitate, prezentând riscurile la care contestatarul se expunea, pe sine ºi familia sa.
Securitatea numea aceste persoane agenþi de influenþã, care puteau servi intereselor
ei nu doar pe lângã persoane urmãrite, ci ºi în alte probleme. Erau cazuri când aceste
persoane cu autoritate erau îndemnate sã ia ºi poziþie publicã, într-o ºedinþã sau în
presã. În acest fel, pe lângã descurajarea opozantului, era împiedicatã ºi eventuala
adeziune a altor persoane.
Temperarea se putea realiza prin informatori sau agenþi de influenþã, recrutaþi
din rândul prietenilor instruiþi special la Securitate, în acest scop. De multe ori aceste
mãsuri dãdeau rezultate. Ele se suprapuneau pe ideea cã Securitatea ºtie tot, vede tot,
deci orice acþiune devine ineficientã.
Dacã opozantul era membru de partid, Securitatea recurgea întotdeauna ºi la
semnalarea cãtre organele de partid. Ulterior urma punerea în discuþie publicã a
organizaþiei de bazã a P.C.R. unde fiecare membru al acesteia trebuia sã critice
2. Cifra era valabilã în martie 2005, când s-a fãcut numãrãtoarea în speþã.
3. Dosarele au pãstrat consemnate exemple în care, în baza informaþiilor furnizate de sursele recrutate,
ofiþerii reuºeau sã-ºi procure mulaje dupã cheile apartamentelor persoanelor pe care le urmãreau,
putând percheziþiona casele acestora fãrã nici stânjenealã.
204 CLARA MAREª
vinovatul, iar acesta sã-ºi facã autocritica. Erau momente umilitoare atât pentru cel
în cauzã, cât ºi pentru colegii lui, care puteau fi acuzaþi cã ar fi susþinãtori sau chiar
complici dacã nu combãteau cu fermitate. Dacã opozantul nu era membru de partid,
se putea face o semnalare la conducerea instituþiei unde lucra, putându-se ajunge
pânã la concedieri 4.
În cazul eºecului acestor mãsuri, se puneau în aplicare mãsuri de compromitere
ºi izolare. Securitatea putea pune în circulaþie o serie de documente sau zvonuri, pe
baze reale sau fabricate, care sã discrediteze opozantul.
Ascultând tot ce se vorbea în casã sau la telefon, ºtiind tot ce scria acesta,
Securitatea folosea informaþiile pentru a lansa tocmai acele idei care ar fi dus la
neutralizarea acþiunii. De la calomnii insidioase, pânã la confecþionarea de documente
compromiþãtoare, efectul era asigurat. Pentru acest aspect Securitatea avea pro-
fesioniºti. Serviciul D5 al Securitãþii se ocupa exclusiv cu dezinformarea, intoxicarea
ºi lansarea de zvonuri. Existenþa acestui serviciu denotã importanþa acþiunilor lui, iar
menþinerea acestuia de-a lungul timpului, în ciuda tuturor reorganizãrilor pe care
Securitatea le-a suferit, este elocventã.
Compromiterea opozanþilor se mai putea face ºi prin constrângerea lor sã
participe la diverse acþiuni festiviste, propagandistice. Aceastã implicare dinamita
credibilitatea unei acþiuni de protest împotriva regimului, de vreme ce aceleaºi per-
soane aveau, în mod public, ºi o angajare politicã6.
Mãsura izolãrii survenea ulterior mãsurilor de compromitere ºi a acþiunii directe
de intimidare a prietenilor, a rudelor ºi a colegilor celui în cauzã. Prin telefoane
suspecte, ameninþãri repetate sau convocãri la sediul Securitãþii a posibililor aderenþi,
opozantul era separat.
Pentru blocarea publicãrii unor lucrãri critice, Securitatea îºi desfãºura forþele în
redacþiile editurilor sau prin cenzura exercitatã de cãtre Consiliul Culturii ºi Educaþiei
Socialiste. Uneori, ofiþerii nici nu fac un secret din aceste intervenþii, dovadã stând
unele documente7.
Avertizarea consta într-o convocare la sediul Securitãþii, unde cel în cauzã era
anchetat în legãturã cu acþiunile sale, i se luau mai multe declaraþii, iar, în final era
4. Un exemplu, dintre multe altele, în acest sens este cazul lui Dan Petrescu, care ºi-a pierdut postul
de bibliotecar în urma semnalãrilor Securitãþii la conducerea bibliotecii.
5. În organizarea Departamentului Securitãþii din 13 septembrie 1967 apare specificat Serviciul D
(intoxicarea agenþiilor de informaþii strãine). La 19 aprilie 1972 se menþioneazã doar Secþia D
(intoxicare), la fel în 27 iunie 1973. Din martie 1978 pânã în decembrie 1989 era numit Serviciul
D (dezinformare), condus de col. Dumitru Tatu. (Dennis Deletant, Studiu introductiv în Marius
Oprea, Banalitatea rãului. O istorie a Securitãþii în documente 1949-1989, Editura Polirom, Iaºi,
2002, p. 50-52). Bucureºtenii numiserã acest serviciu clubul mincinoºilor, apud Romulus Rusan.
6. A.C.N.S.A.S., fond Documentar, Dosar nr. 120, vol. 1, f. 110.
7. Steinhardt Nicu-Aurel a continuat sã scrie ºi sã publice recenzii ºi articole critice în care încearcã
sã introducã unele idei sau aspecte cu conþinut necorespunzãtor sau mistico-religios. Ca urmare a
mãsurilor întreprinse prin intermediul factorilor competenþi, astfel de materiale au fost respinse
atât de cãtre editurile ºi redacþiile din Capitalã, cât ºi din oraºele Cluj, Oradea, Timiºoara, Tg.
Mureº ºi Iaºi (A.C.N.S.A.S., fond Informativ, Dosar nr. 207, vol. 7, ff. 204-207).
obligat sã semneze un angajament8 cã va înceta actele ostile, luând la cunoºtinþã cã

fusese avertizat. Aceastã mãsurã era singura în care Securitatea se implica direct, toate
celelalte desfãºurându-le prin intermediari.
Conform unui raport din martie 1987, scriitorii suspecþi ºi urmãriþi de cãtre Direcþia
I erau: Octavian Paler, Geta Dimisianu, Dan Hãulicã, iar de cãtre Securitatea Muni-
cipiului Bucureºti erau urmãriþi: Nicolae Manolescu, Mircea Dinescu, Alexandru
Paleologu, Dan Zamfirescu, Ileana Mãlãncioiu, Ana Blandiana, Dana Dimitriu, Ion
Gheorghe, Cezar Ivãnescu, Florica Mitroi 9. Documentul se referã doar la situaþia din
Bucureºti, ºi nu face nici o menþionare despre celelalte zeci, poate sute, de oameni de
litere urmãriþi de cãtre serviciile de securitate din provincie.
2. Proporþiile urmãririi scriitorilor: 1986-1988
Într-un raport din 23 decembrie 198610, Serviciul V al Direcþiei I urmãrea prin

D.U.I., în mediul artã-culturã, 112 de persoane, iar alte 154 erau verificate în vederea
clarificãrii unor suspiciuni.
Concomitent mai erau urmãrite 365 de persoane care proferau injurii la adresa
politicii partidului, 12 erau semnalate cu intenþii de a-ºi constitui anturaje11, alte 44
persoane din mediul artã-culturã au recurs la ameninþãri cu greva foamei pentru a li
se rezolva cererile (paºaport, temporar sau definitiv, publicarea unor lucrãri, aviz
pentru filme). Pentru suspiciuni de evaziune sau rãmânere ilegalã în strãinãtate erau
verificate, în mediul artã-culturã, 135 persoane12.
Documentul face referire la unele cazuri mai deosebite, pentru care Securitatea
a fãcut uz de mãsuri de influenþare, temperare, descurajare în ceea ce-i privea pe
Mircea Dinescu, Ion Gheorghe, Cezar Ivãnescu, Fãnuº Neagu, Gheorghe Pituþ din
Bucureºti, Damian Ureche din Timiºoara, Ion Liviu Stoiciu din Focºani 13.
Pentru a ne face o idee mai clarã asupra a ceea ce considera Securitatea subversiv
ºi periculos, vom exemplifica prin câteva romane interzise sau cenzurate în 1986.
Lui Bujor Nedelcovici i se refuzase lucrarea Cãpetenia din golf pentru cã
volumul conþinea o nuvelã care se referea la un regim totalitar din America Latinã,
cu aluzii la situaþia social-politicã din þara noastrã14. Lucrarea Play-Back a lui
Stelian Tãnase prezenta probleme pentru cã aborda în mod necorespunzãtor aspecte
ale vieþii social-politice din þara noastrã. Întâlnirea de la miezul nopþii a lui
Teohar Mihadaº trata necorespunzãtor unele evenimente istorice, contrar modului
8. A nu se confunda cu angajamentul de recrutare ca informator. Acest tip de angajament era de fapt

o declaraþie semnatã cu numele propriu în care persoana anchetatã recunoºtea cã fusese informatã
de faptele sale de cãtre ofiþerul de securitate.
9. A.C.N.S.A.S., fond Documentar, Dosar nr. 120, vol. 1, f. 112.
10. Ibidem, f. 218.
11. Ibidem.
12. La nivelul þãrii, sub acest pretext, erau urmãrite 664 persoane. Idem, f. 221.
13. Ibidem, f. 219.
14. A.C.N.S.A.S., fond Documentar, Dosar nr. 118, vol. 15, ff. 2-4.
206 CLARA MAREª
lor oficial de abordare în istoriografia româneascã de azi, iar volumul de prozã

scurtã ºi eseisticã al Marilenei Rotaru s-a lovit de cenzura Securitãþii pentru cã prezenta
aspecte din cadrul Radioteleviziunii Române, în mod tendenþios. Lucrarea
ªoarecele B a lui I.D. Sârbu era plinã de aluzii tendenþioase referitoare la activitatea
literarã din þara noastrã.
În concluzie, marea grijã a Securitãþii era ca nu cumva sã transparã ceva neconform
moralei ºi istoriei oficiale a partidului, a acelei istorii pe care activiºtii se strãduiserã
timp de 40 de ani s-o falsifice.
Totuºi, în ciuda efortului continuu ca nici un text subversiv sã nu vadã lumina
tiparului, Securitãþii i-a fost înºelatã vigilenþa în 1987, când revista Familia din
Oradea publica textul lui Nicu Steinhardt, Taina libertãþii. În acel text autorul scria:
taina libertãþii nu este altceva decît curajul de a înfrunta moartea. Cel atacat are
întotdeauna dreptul cît ºi datoria sã se apere. Cedarea în faþa agresiunii sau ºantajului
înseamnã acceptarea sclaviei. Împrejurãrile justificate nu sunt decît pretexte, scuze
sau ºiretlicuri ale miºeliei. [...] ªantajul, alãturi de turnãtorie, este fãrãdelegea cea
mai odioasã, respingãtoare. A fi de acord cu el este acelaºi lucru cu a-l aproba, a-l
rãspândi. [...] Plecãciunea, închinarea, capitularea imediatã riscã fãrã greº sã mã-
reascã pretenþiile adversarului, dându-i acestuia un surplus de energie ºi de tupeu.
Totdeauna plecãciunea semnificã primul pas pe calea unei robiri perfecte. [...] Înro-
birea nu presupune doar ºantajul cu forþã brutã la care se dedã regimul, ci ºi
acceptarea acestui ºantaj, ca un dat inexorabil al soartei. Neîmpotrivindu-se la timp,
omul devine treptat incapabil de a se mai împotrivi vreodatã. Acest proces se încheie
prin contaminarea celorlalþi cu aceastã atitudine.15
Pare incredibil ca asemenea cuvinte sã fi apãrut într-o revistã din România anului
1987. Trebuie sã fi fost multe complicitãþi la mijloc: din partea redactorilor, a corec-
torilor, dar ºi multã superficialitate din partea ofiþerilor, a celui care rãspundea de
tipãrituri la Oradea, cât ºi din partea celui care îl urmãrea pe Nicu Steinhardt, cãci
editarea unui asemenea text este cu atât mai surprinzãtoare cu cât autorul era permanent
supravegheat16.
Din pãcate, nu putem ºti cum au receptat cititorii revistei orãdene cuvintele lui
Steinhardt, însã Securitatea a intrat în panicã mai ales dupã ce textul a fost reluat pe
larg la postul Deutsche Welle, în aprilie 1988 17. Urmarea imediatã a fost un set de
dispoziþii ºi mai stricte pentru urmãrirea scriitorilor ºi a tot ceea ce publicau aceºtia
pentru ca asemenea episoade sã nu se mai repete.
Protestele scriitorilor tot mai dese din anii 80 au obligat Securitatea sã îºi îmbu-
nãtãþeascã metodele de lucru. Drept urmare, planurile de mãsuri din dosarele de
urmãrire au devenit mai detaliate ºi mai atent controlate de la Centru.
În cazul grupului de opozanþi de la Iaºi, ofiþerii au început urmãrirea în mod
organizat a conversaþiilor telefonice dintre Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Luca Piþu,
Alexandru Cãlinescu ºi lectorul francez Thomas Bazin.
15. Ibidem.
16. Dupã cum relevã A.C.N.S.A.S., fond Informativ, Dosar nr. 207, 11 volume.
17. A.C.N.S.A.S., fond Documentar, Dosar nr. 118, vol 15, ff. 2-4.
În 1988, când Dan Petrescu este invitat la un colocviu internaþional pe tema

drepturilor omului ºi cere aprobare de plecare de la directorul bibliotecii, acesta este
instruit de Securitate sã respingã cererea: directorul bibliotecii îi va reproºa lui Dan
Petrescu faptul cã l-a dezinformat18 asupra scopului solicitãrii de a cãlãtori în strãi-
nãtate, atenþionându-l, totodatã, asupra necesitãþii de a înceta orice acþiune care ar
putea pune într-o luminã nefavorabilã instituþia din care face parte19.
ªi pentru cã Securitatea aflase cã lectorul francez Thomas Bazin era cel care îl
ajuta pe Dan Petrescu sã transmitã materialele sale anticomuniste în strãinãtate, obþine
confirmarea într-o manierã tipicã, încãlcând brutal drepturile ºi intimitatea unui cetã-
þean strãin: Sistemul a fost confirmat de percheziþia secretã efectuatã în ziua de 3
iunie a.c. la reºedinþa lui Th. B, unde au fost gãsite ºi luate urmãtoarele materiale cu
conþinut necorespunzãtor destinate sã ajungã în strãinãtate.20
Dacã ofiþerii de informaþii nu aveau nici cea mai micã consideraþie faþã de un
cetãþean strãin care ar fi putut face plângere la ambasada þãrii sale, putând crea unele
neplãceri, în mod clar nu aveau nici o reþinere sã percheziþioneze casele cetãþenilor
români.
În planul de mãsuri din 8 iunie 1988 se prevedea o pãtrundere secretã la domiciliul
lui Alexandru Cãlinescu pentru a stabili dacã mai deþine eventuale materiale ostile
aparþinând lui Dan Petrescu ºi legãturilor acestuia...21
Rapoartele Securitãþii menþioneazã drept dosare deosebit de complexe cele numite
conspirativ Tulceanu, Pop, Pãun, Lectorul, Panaitescu, Karol 22. Acestea
sunt nume conspirative pe care Securitatea le dãdea persoanelor urmãrite, fãrã ca acest
lucru sã însemne cã erau informatori. S-au întâlnit ºi cazuri în care o persoanã avea un
nume conspirativ ca urmãrit, ºi altul ca informator, dacã acceptase colaborarea. La fel,
se cunosc cazuri în care existau dosare cu aceleaºi nume conspirative, însã unul privea
o persoanã urmãritã, iar altul un informator. De asemenea, nu existã nici o garanþie cã
persoana care are un dosar de urmãrire nu are ºi un dosar de informator (de reþea, cum
se numeºte în limbajul securistic), cu un alt nume conspirativ. Din pãcate, în ceea ce
priveºte numele secrete de mai sus, nu putem ºti cine era urmãrit sub aceste nume fãrã
un acces liber la arhivele Securitãþii.
Motivele urmãririi ºi ale abuzurilor Securitãþii aveau adesea aspecte ridicole. Între
septembrie-noiembrie 1988 au fost confiscate 13.074 de exemplare din cele 55.135 23
ale volumului de poezii Întâmplãri de pe strada mea semnat de Ana Blandiana. ªi
toate acestea pentru niºte versuri pentru copii în care cineva îl recunoscuse pe cel mai
iubit fiu al poporului: Cine este acest personaj,/ Pe care-mi permit/ Sã-l numesc cel
mai vestit/ Motan din oraº/ Cãruia/ I s-au scris poezii/ ªi i s-au fãcut portrete/ Aºa
18. Evident cã Dan Petrescu nu putea spune adevãratul motiv pentru care cerea aprobare de plecare în
strãinãtate, aºa cã a motivat cã vrea sã-ºi viziteze o prietenã. Ibidem, vol. 14, f. 228.
19. Ibidem, vol. 14, ff. 227-231.
20. Ibidem, f. 230.
21. Ibidem, f. 230.
23. A.C.N.S.A.S., Fond Documentar, Dosar nr. 118 vol. 5, ff. 221-222; 303-330.
208 CLARA MAREª
cum se obiºnuieºte printre vedete;/ [...] Când iese la plimbare/ Toatã strada
emoþionatã/ Se îmbulzeºte sã-l vadã;/ [...] I se dau flori/ Pâine cu sare/ Câte o
scrisoare/ În plic/ ªi toatã lumea strigã/ Arpagic!/ El înainteazã important ºi hai-
hui/ Dã un sfat, ascultã un protest mai sonor/ [...] Distribuie zâmbete, strângeri de
labã,/ Câte o amendã/ Sau, mai degrabã, / Admonestare/ ªi toatã lumea e atentã/ ªi
recunoscãtoare [...]. Iar retragerea cãrþii Anei Blandiana se fãcea direct din librãrii
sau din depozitele de carte, dupã ce primise toate avizele ºi parafele necesare apariþiei.
În mod cert acest caz nu a fost singurul, dar pentru a calcula proporþiile abuzurilor
la care au fost supuºi scriitorii nonconformiºti încã aºteptãm deschiderea arhivelor.
Pentru protestele scriitorilor anului 1989 ºi mãsurile întreprinse de Securitate
împotriva lor e nevoie de un nou studiu, pentru cã subiectul este prea amplu pentru a
fi tratat fugitiv.
În mod evident Securitatea cunoºtea foarte bine care era percepþia popularã asupra
regimului comunist ºi tocmai de aceea chiar ºi cea mai firavã tentativã de opoziþie
trebuia compromisã iremediabil. Marea mizã era reducerea la tãcere a acestor protes-
tatari, ca nu cumva aceºtia sã reuºeascã sã catalizeze un început de opoziþie, sã nu
cumva sã aibã timp sau forþã sã coalizeze un sâmbure de rezistenþã.
3. Urmãrirea scriitorilor în cifre
În 1988, la nivelul þãrii, Securitatea avea în atenþie 20724 dosare de urmãrire

informativã individualã, dintre care 32 fuseserã deschise în acel an, iar în 41 de cazuri
urmãrirea încetase 25. Deci, în doar doi ani, Securitatea începuse urmãrirea organizatã
a încã 95 de persoane din mediul cultural.
La acestea se adãugau cele 99 mape de verificare dintre care 62 fuseserã deschise
în 1988.
Însã domeniul din care transpare, cu excelenþã, preocuparea Securitãþii pentru
urmãrirea generalizatã era Supravegherea Informativã (S.I.), acel amalgam de infor-
maþii despre care nu se ºtia când va fi de folos, dar care era punctul de plecare pentru
orice acþiune organizatã de urmãrire. În decembrie 1988 în S.I. se aflau 598 de
persoane, dintre care 51 fuseserã incluse doar în acel an. Din acest numãr, 130 de
persoane fuseserã scoase din supraveghere, unele fiind clarificate, iar altele probabil
transformate într-o formã diferitã de urmãrire.
În ceea ce priveºte partea concretã de opoziþie din partea scriitorilor pe care
Securitatea trebuia sã o controleze, raportul 26 întocmit la finele anului 1988 de cãtre
maiorul Mãlureanu Vasile menþiona urmãtoarele: activitatea ostilã deschisã a lui Dan
24. A.C.N.S.A.S., fond Documentar, Dosar nr. 120, vol. 1, f. 112. Pentru detalii complete vezi Anexa
1, ibidem, vol. 2, f. 136.
25. Ibidem, vol. 2, f. 136. Scoaterea dintr-o formã de urmãrire sau alta nu însemna obligatoriu ºi faptul
cã persoana respectivã nu mai era urmãritã. În momentul în care Securitatea avea numele unei
persoane în baza sa de date, aceasta era potenþial suspectã, iar urmãrirea generalizatã putea fi
oricând reactivatã.
Petrescu ºi Liviu Cangeopol la Iaºi; scrisoarea de protest semnatã de Dan Deºliu

adresatã ºefului statului referitoare la sistematizarea localitãþilor rurale; demisia Ilenei
Mãlãncioiu din funcþia de redactor al revistei Viaþa Româneascã invocând cenzura
exercitatã de Consiliul Culturii ºi Educaþiei Socialiste; solicitarea lui Mircea Daneliuc
de a pleca temporar din þarã, în Franþa, pentru a putea regiza un film, de vreme ce în
România nu i se permisese; adeziunea lui ªtefan Augustin Doinaº la acþiunea iniþiatã
de Doina Cornea la Cluj; renunþarea la calitatea de membru de partid a lui Aurel
Dragoº Munteanu datoritã politicii partidului; depunerea carnetului de partid de
cãtre Mihai Stãnescu cãruia i se blocase tipãrirea unui album de caricaturi; iniþiativa
lui Mircea Dinescu din octombrie 1988, alãturi de alþi nouã scriitori, de a protesta în
scris faþã de politica partidului ºi a statului. Aceastã ultimã mãsurã a fost anihilatã de
Securitate, la fel ca ºi cea similarã a lui Nicolae Manolescu, menþiona acelaºi
document.
O altã mare problemã a Securitãþii, în 1988, era ºi larga audienþã a posturilor de
radio strãine în rândul românilor. Securitatea avea ºi la acest capitol informaþii
(aparent) precise: 389 persoane ascultau aceste posturi, dintre care 325 de persoane
din mediul artã-culturã, iar 64 din mediul presã27.
Printre succesele pe care Securitatea le evidenþia erau ºi materialele compro-
miþãtoare pe care le confecþionase ºi le trimisese în strãinãtate pentru a-l discredita pe
Dan Petrescu28.
Dintre mãsurile de prevenire pe care Direcþia I le luase la nivel naþional, raportul
din 198829 se lãuda cu: 37 avertizãri, 245 atenþionãri, 261 influenþãri pozitive
ale cetãþenilor români, 37 influenþãri pozitive ale cetãþenilor strãini, 587 informãri
la organele de partid, 1.559 semnalãri la conducerea instituþiilor unde lucrau cei
urmãriþi, 215 de semnalãri la organele de miliþie, 8 destrãmãri de anturaj cu 45 de
persoane, 11 puneri în dezbatere publicã30, 287 controale în instituþiile în care lucrau,
208 avizãri negative pentru cereri de plecare temporarã în strãinãtate, 128 preveniri
privind rãmânerea ilegalã în strãinãtate prin avizarea negativã a cãlãtoriilor31.
Toate aceste cifre reprezintã tot atâtea intruziuni brutale în existenþa unor cetãþeni
care, în orice stat normal, erau complet nevinovaþi. Însã regimul comunist condamna
curiozitatea, încercarea de acces la informaþii corecte ºi comentariile critice.
Pentru Securitate, cifrele de mai sus nu erau decât succese cu care se lãuda în faþa
superiorilor de la partid, însã câte drame se ascund oare în spatele acestor simple
numere?!
Aceste cifre reprezintã în fapt oameni care au trãit clipe de coºmar în faþa ofiþerilor
de securitate sau de miliþie, care s-au umilit în public la ºedinþele de partid pentru un
salariu de mizerie, dar care totuºi le permitea sã-ºi þinã copiii la ºcoalã, oameni care ºi-
au vãzut munca de ani de zile irositã pentru cã nu prezentau suficientã încredere încât
27. Ibidem, f. 130

28. Ibidem.
29. Ibidem.
30. Ibidem, f. 136.
31. Ibidem, vol. 1, ff. 103-105.
210 CLARA MAREª
statul sã le acorde paºaport pentru a putea participa la vreun congres ºtiinþific; oameni
care ºi-au pierdut slujbele, iar unii chiar ºi conºtiinþele prin semnarea vreunui anga-
jament compromiþãtor.
În anii 80, chiar dacã oamenii nu mai erau arestaþi în miez de noapte (nu atât de
mulþi!) ca în anii 50, totuºi se trãia cu aceeaºi spaimã. Frica, de aceastã datã, era
difuzã, însã permanentã. Dacã în anii 50-60, gratiile îi înconjurau, pe unii, la propriu,
în anii 80 ele erau invizibile, dar omniprezente.
Întreaga viaþã a cetãþeanului român în regimul comunist era de fapt o succesiune de
închisori prin care acesta trecea atent supravegheat ºi clasat ca un microb sub lupa
unui cercetãtor. Grãdiniþa, ºcoala, armata, institutul sau întreprinderea, blocul de
locuinþe erau tot atâtea închisori în care cetãþeanul era atent urmãrit pentru ceea ce
spune ºi ce face.
4. Reþeaua informativã.
a. Statisticã 1987
Cea mai eficientã mãsurã pentru culegerea de informaþii era recrutarea de

informatori. Pentru acest aspect, ofiþerii aveau planuri stabilite pentru fiecare trimestru
al anului.
În 1987, numai Securitatea Municipiului Bucureºti avea, pentru mediul artã-culturã,
o reþea informativã formatã din 67932 persoane dintre care: 187 informatori, 150
colaboratori, 20 rezidenþi, 305 persoane de sprijin33.
Din punct de vedere vizual, aceste cifre se pot reprezenta astfel:
Dintre aceºtia, 50% aveau studii superioare, 39% studii medii, iar 11% generale.
Din aceste procente se poate observa, cu uºurinþã, preocuparea Securitãþii de a recruta
oameni cu o pregãtire superioarã.
32. Ibidem, vol. 3, f. 42.

33. Cifrele nu sunt complete, lipsesc 17 persoane.
Din totalul de 679 persoane, 339 absolvenþi de studii superioare acceptaserã sã

devinã instrumente ale acþiunilor ofiþerilor de securitate. Cifrele spun foarte multe
despre moralitatea cetãþeanului român în timpul regimului comunist. Nicu Steinhardt
a dat definiþia exactã fenomenului turnãtoriei în România socialistã: ...neîmpotri-
vindu-se la timp, omul devine treptat incapabil de a se mai împotrivi vreodatã. Acest
proces se încheie prin contaminarea celorlalþi cu aceastã atitudine.
Graficul studiilor informatorilor poate fi reprezentat în modul urmãtor:
Aceastã cifrã de 679 persoane alcãtuia doar reþeaua informativã a municipiului

Bucureºti ºi numai în problema artã-culturã. Dintre persoanele din aceastã reþea,
4% aveau vârsta între 20 ºi 30 de ani, 89% între 30 ºi 60 de ani, 7% peste 60 de ani.
În cifre, aceste 4 procente reprezintã 27 de tineri între 20 ºi 30 de ani, care au
acceptat colaborarea cu ofiþerii infamei instituþii. Cine poate cântãri la câtã presiune
au fost supuºi aceºtia?! Sau se va putea ºti vreodatã cât oportunism s-a ascuns în
decizia semnãrii angajamentului de colaborare?!
Regimul comunist în care se nãscuserã aceºti tineri i-a obligat sã ia decizii

hotãrâtoare pentru întreaga lor viaþã, pe unii i-a forþat la o dedublare a conºtiinþei, la
212 CLARA MAREª
minciuni ºi trãdãri, iar pe alþii la marginalizare, suspiciune ºi supraveghere.

Procentul de 89% reprezintã, 604 persoane, adicã majoritatea reþelei informative,
sursa primarã care oferea datele necesare urmãririi celor care îndrãzneau sã comenteze
o ºtire, sã citeascã o carte aflatã la index sau sã spunã un banc politic. Care trebuie sã
fi fost argumentele ofiþerilor la recrutare dacã reuºiserã o asemenea performanþã
numericã?!
Însã în aceleaºi dosare în care am gãsit statisticile de mai sus, sunt ºi exemple ale
celor care au avut curajul sã spunã NU, care au înfruntat ulterior nedreptãþi ºi pri-
vaþiuni.
Restul de 48 de persoane aflate în reþea ºi având vârsta peste 60 de ani reprezintã
probabil mulþi dintre cei care trãiserã ei înºiºi teroarea anilor 50. Speranþa cã acest
regim odios va fi înfrânt îi pãrãsise probabil pe mulþi dintre ei. Nu era oare firesc sã
încerce sã convieþuiascã în puþinul timp care le mai rãmãsese?! Scriem aceste rânduri
cu o amarã ironie.
Nu încercãm sub nici o formã sã cãutãm scuze informatorilor, ne strãduim doar sã
înþelegem considerentele care i-ar fi putut face sã accepte compromisul. Considerãm
informatorii la fel de vinovaþi ca ºi ofiþerii care îi recrutaserã ºi credem cã, mai ales cu
ajutorul lor, regimul comunist s-a perpetuat mai mult decât ar fi avut putere. În plus,
acþiunea lor trãdãtoare a fãcut ca orice tentativã de opoziþie sã fie repede anihilatã,
informatorii fiind responsabili în mare mãsurã de frustrãrile ºi de umilinþa noastrã de
dupã 1990 ºi de întrebãrile retorice gen: noi de ce nu am avut un Havel sau un sindicat
ca Solidaritatea?!.
Dupã vechimea în reþea, 5 persoane sunt de peste 20 de ani, 336 între 5 ºi 20 de ani,
278 între 1 ºi 5 ani, iar 60 sub 1 an. Deci numai în perioada 1983-1987 Securitatea
reuºise sã recruteze 278 de persoane, iar în mai puþin de un an, 60. ªi aici vorbim
doar despre situaþia din Bucureºti, ºi numai în problema artã-culturã. Dacã am extinde
proporþiile la nivelul întregii þãri ºi pentru nenumãratele probleme pe care Securitatea
le avea în atenþie, oare la ce cifre am ajunge?!
În calculul acestor cifre care se va face (poate!) vreodatã, trebuie sã se þinã seama
ºi de faptul cã mulþi dintre aceºti informatori, persoane de sprijin, rezidenþi sau cum le
mai spunea Securitatea celor care o serveau, erau adesea folosiþi în mai multe dosare
de urmãrire. Notele lor informative se puteau regãsi ºi la dosarul unui scriitor urmãrit,
dar ºi la cel al unui preot care se întâlnise cu scriitorul respectiv.
Deºi cifrele de mai sus pot pãrea înspãimântãtoare privind colaborarea românilor
cu Securitatea, dosarele însele ne-au arãtat cã au existat ºi refuzuri, uneori cu preþul
vieþii34.
Dintre informatorii Securitãþii Municipiului Bucureºti (S.M.B.), 18 aveau posibi-
litatea de a se deplasa ºi pe raza altor judeþe, iar alte 15 persoane puteau culege
informaþii în exteriorul þãrii. Informaþiile acestora erau exploatate de U.M. 0544
(D.I.E.) ºi U.M. 019535.
b. Statisticã 1988
La nivel naþional, în 1988 Securitatea avea recrutate, pentru mediul artã-culturã,

1997 de surse în mediul urban ºi 94 în mediul rural. Dintre aceºtia, 639 erau infor-
matori, 578 persoane de sprijin, 659 membri de partid care aveau aprobare pentru a
colabora cu ofiþerii de informaþii, 31 rezidenþi, 183 gazde casã de întâlnire36.
Din totalitatea reþelei informative, 1.132 informatori aveau studii superioare, 860
studii medii ºi 102 studii generale. Aceste cifre precizeazã calitatea ºi posibilitãþile de
pãtrundere ale acestor informatori, de vreme ce majoritatea covârºitoare era formatã
din persoane cu studii superioare care locuiau în oraºe.
Ca numãr de informaþii furnizate, statistica este copleºitoare. Securitatea a primit,
în 1988, 6.946 de informãri, la nivelul întregii þãri. Fruntaºii în turnãtorie sunt infor-
matorii recrutaþi pentru urmãrirea scriitorilor din Bucureºti cu 559 informãri, apoi cei
din Timiº cu 106 note, Cluj cu 9637, iar codaºe erau judeþele Giurgiu cu 20 de note ºi
Cãlãraºi cu doar 16.
În ceea ce priveºte colaborarea dintre Securitate ºi organele de partid, statisticile
Securitãþii ne demonstreazã cã ea funcþiona perfect: în 1988 Securitatea putea folosi
579 de persoane de sprijin38 la nivelul întregii þãri, iar ca surse39 pentru care ceruserã
aprobarea prim-secretarilor de partid foloseau 659 de membri de partid.
34. Inginerul Gheorghe Ursu a preferat sã se lase ucis decât sã abdice de la principiile sale. În multe
dintre dosarele studiate am descoperit cã nu a fost singurul, însã acest gen de erou are o popularitate
marginalã în societatea româneascã postcomunistã.
35. Nu am reuºit sã identificãm ce Direcþie se ascundea sub acest cod.
36. Pentru o situaþie detaliatã pe judeþe, la nivel naþional vezi Anexa 2, tabelele 1, 2, 3, 4, 5.
37. Într-un oraº în care trãia Doina Cornea ºi care, în 1988, avea deja un renume de opozant anticomunist,
pare surprinzãtor de mic numãrul de note informative pe care ofiþerii reuºiserã sã le obþinã. Pentru
detalii vezi Tabelul 3.
38. Sub acest nume se ascundeau membri de partid pentru colaborarea cãrora ofiþerii erau obligaþi sã
cearã acordul primului secretar judeþean pentru a-i folosi în acþiunile Securitãþii. Vezi Tabelul 4.
39. Sursele cu aprobare erau membri de partid, însã aceºtia semnaserã un angajament de colaborare în
care îºi asumaserã secretul legãturii ºi un nume conspirativ. De cele mai multe ori, ei erau racolaþi
214 CLARA MAREª
Pentru 1988, Securitatea îºi planificase 319 noi recrutãri din care realizase 159.
Numai pentru 1988, ofiþerii de informaþii îºi propuseserã sã-ºi sporeascã reþeaua
informativã cu peste 15%40.
Toþi aceºti informatori erau instruiþi ºi mobilizaþi pentru urmãrirea prietenilor, a
cunoºtinþelor, a colegilor, uneori chiar a propriilor familii. Practic, Securitatea consti-
tuise o societate secretã, paralelã celei reale, ai cãrei membri erau legaþi printr-un
angajament de conspirativitate. Dupã cum am prezentat în tabelele anexã, documentele
statistice spulberã orice iluzii privind lipsa colaborãrii acestui mediu. Nu este un caz
unic, probabil situaþia se repetã ºi pentru alte categorii profesionale. Noi ne-am oprit
asupra acestui aspect dintr-un interes strict personal.
Poate dacã regimul comunist ºi-ar fi continuat existenþa am fi ajuns ºi la mult
vehiculata sintagmã toþi am fost turnãtori, însã aceasta este doar o ipotezã în care nu
credem. ªi nu o acceptãm tocmai pentru cã regimul a fost înfrânt de acei mulþi români
care, la nivel material, nu au mai suportat foamea, mizeria, uniformizarea, lipsa de
medicamente ºi cãldurã, iar, la nivel moral, duplicitatea, minciuna, umilinþele ºi lipsa
de perspective pentru ei ºi copiii lor.
Buna organizare a sistemului de represiune pus la cale de comuniºti i-a ajutat doar
sã-ºi prelungeascã supravieþuirea mai mult decât ar fi fost cazul. Era deja momentul
sfârºitului unei iluzii.
ca informatori înainte de a deveni membri de partid. Însã cum la intrarea în P.C.R. loialitatea
principalã era faþã de partid, era nevoie de acordul acestuia pentru folosirea lor. Vezi Tabelul 4.
40. Ibidem, vol. 2, f. 136.
Lucia HOSSU LONGIN
Drama Bisericii Greco-Catolice: O eternitate de teroare
Ca sã calce pe urmele marii Uniunii Sovietice ce îºi dãrâma bisericile ºi le preschimba

în hambare, Iustinian Marina, nou-înscãunatul, în mai 1948, Patriarh al României,
face un schimb de vizite cu patriarhul Alexei al Moscovei. Nori negrii se aºtern peste
libertatea religioasã.
Programul lui Iustinian Marina, cel care a fost numit patriarhul roºu, prevedea,
printre cele ºapte obiective de realizat, în primul rând desfiinþarea bisericii greco-
catolice ºi silirea credincioºilor uniþi de a reveni la ortodoxie, confiscând toate bunurile
acestui cult. Astfel, spunea Marina, se înlãturã spãrtura provocatã de duºmani acum
250 de ani.
Iatã mãrturia unuia dintre slujitorii acestei biserici:
Preot Matei Boilã Aceastã agresiune împotriva bisericii greco-catolice a fost
punctul culminant al ocupaþiei sovietice. ªi de ce spun lucrul acesta? Îmi permiteþi sã
îmi aduc aminte de o întâmplare, pe care am citit-o într-un ziar sau am ascultat-o la
radio Europa Liberã, ºi anume: un reporter de la New York Herald Tribune l-a
întrebat pe Stalin, era în jurul anului 1945, se teme de vreo armatã? Acesta a zis: nu
mã tem de nici o armatã decât de armata neagrã a Papei. ªi Stalin a fost în momentul
acela un inspirat, deoarece caracteristica comunismului a fost o dictaturã - nu prin
cruzimea ei deosebitã, în decursul istoriei poate au fost destule dictaturi de o cruzime
extraordinarã, poate nu chiar aºa ca ºi a lor caracterul totalitar, se baza pe faptul
cã dorea sã impunã oamenilor nu numai legile, conducerea ci ºi concepþia de viaþã.
Acesta a fost lucrul esenþial al comunismului. Comunismul a încercat sã stãpâneascã
lumea stãpânind sufletele oamenilor ºi pentru aceasta cei mai mari duºmani au fost
biserica ºi credinþa creºtinã, care se opunea acestei comunizãri adevãrate a sufletului
omului prin concepþia atee marxistã.
Dupã 1989, puþini au fost martirii supravieþuitori care puteau sã vorbeascã despre
drama episcopilor greco-catolici.
Slujitor neobosit al bisericii sale, Alexandru Todea se consacrã de tânãr, pe
meterezele luptei contra ateismului comunist. El va fi unul dintre supravieþuitorii
regimului carceral de la Sighet. În închisoare a rostit ultima rugãciune pentru Iuliu
216 LUCIA HOSSU LONGIN
Maniu ºi a asigurat prin pãrintele Alexandru Raþiu ultima lui spovedanie. S-a îngrijit
de trupul neînsufleþit al lui Gheorghe Brãtianu, mãrturisind adevãrata cauzã a morþii
sale. Alãturi de Ioan Ploscaru, Ioan Dragomir ºi Aurel Leluþiu, episcopul Todea,
episcop în clandestinitate, va pãstra continuitatea instituþionalã a bisericii greco-
catolice. Tãvãlugul comunist nu a putut sã îl înfrângã. Acest interviu document este
înregistrat cu un an înainte ca o boalã nemiloasã sã îl þintuiascã la pat. A trãit, cum va
spune un coleg de suferinþã, o eternitate de teroare.
Eminenþa Sa Cardinal dr. Alexandru Todea: La un ceas ºi jumãtate dupã ieºirea
din catedralã am fost arestat de ruºi, în 46, din 14 august 1946, pânã a venit problema
aceasta cu biserica, am fost arestat de 5 ori, de 3 ori mai scurt, câte o sãptãmânã, 10
zile, ºi pentru intimidare. Nu am discutat cu ei, decât am spus: eu îmi fac slujba mea,
dupã conºtiinþa mea ºi dupã pregãtirea mea ºi dupã cum cred eu cã este mai de folos
poporului român, întregii þãri ºi nu numai întregii þãri ci ºi altora. În martie 1947,
pânã atunci deja au fost 5 arestãri, aproape în fiecare lunã. Am fost arestat trimis la
Bucureºti, pânã la Sighiºoara cu un camion, de acolo cu trenul, la Ministerul de
Interne, câteva ceasuri, ºi de acolo la Vãcãreºti, am stat, acolo, douã sãptãmâni.
Dupã douã sãptãmâni am fost dus la Ministerul de Interne ºi totul a durat o lunã de
zile. În timp ce doi dintre anchetatori, trei au fost de faþã la Ministerul de Interne, au
fost chemaþi afarã, cel care a rãmas a profitat de ocazie ºi a spus: domnule protopop,
vorbiþi tot aºa, pentru cã soarta noastrã e hotãrâtã, eu încã sunt aici de 20 de ani ºi
mã aºtept acum la orice; cei care au fost în jurul meu sunt doi evrei, deocamdatã de
ei suntem înconjuraþi ºi nu putem face nimic, dar sã ºtiþi cã veþi fi eliberat fiindcã a
intervenit Nunþiul Apostolic pentru dumneavoastrã. Am verificat cã aºa a fost, nu prea
credeam cã este adevãrat, dar dupã douã ceasuri am fost eliberat, însã nu mi-e jenã
sã spun, am fost plin de pãduchi. Era o mizerie, dupã rãzboi, la Vãcãreºti, încât nu o
pot descrie. Am fost totuºi pânã la urmã eliberat de acolo. M-am reîntors acasã ºi
lumea a rãmas, mai rar sã vezi o atmosferã, pentru cã au auzit de la Bucureºti, cineva
a anunþat cã eu mã întorc acasã ºi probabil ajung seara, într-o duminicã, o atmosferã
de nedescris. Acesta era, încã, sufletul poporului românesc ºi sufletul credincioºilor
noºtri.
În legãturã cu procesul lui Maniu, am fost rugat sã merg pânã la primãrie, într-o
problemã care intereseazã biserica. Natural, în ceea ce s-a putut, eu întotdeauna am
colaborat ºi am fost foarte amabil cu oamenii. Dar când sã plec, ºeful Siguranþei, cu
maºina dupã mine. Am zis: bine, dar ce îmi trebuie singuranþã pentru cã sunt alte
probleme?. Zice: a venit prefectul de la Târgu Mureº, generalul-comandant al unitãþii
de armatã, în total nouã persoane suntem acolo. Dar despre ce este vorba? Veþi vedea
când ajungem acolo. Zic: bine, ºi am plecat. Ajungând ºi intrând în sala primãriei
acolo unde erau ei, dupã ce i-am salutat respectuos, m-au poftit sã ºed. Zice: uitaþi de
ce v-am chemat, ºtiþi care este situaþia cu Maniu, Maniu este marele duºman al
poporului, vã daþi seama ce impresie mi-au produs de la început ºi ce enervare
interioarã, am stãpânit-o la exterior dar în interior nu, a fost peste puteri. ªi iatã de
ce v-am chemat, astãzi este joi, duminicã sã vorbiþi în bisericã ºi sã cereþi condamnarea
la moarte a lui Maniu. Chit cã mãcar sã le dau tot, dar nu le-am rãmas dator la un
DRAMA BISERICII GRECO-CATOLICE: O ETERNITATE DE TEROARE 217
astfel de rãspuns, am spus: dar dumneavoastrã v-ar plãcea ca cineva sã vã cearã

condamnarea la moarte, a dumneavoastrã? Poporul? Dar este justiþie în lume ºi în
þarã, dacã este vinovat cineva, justiþia, dar nu masa de stradã, nu biserica, care
biserica trebuie sã ierte chiar dacã ar fi ºi avem exemple, acela al Mântuitorului
nostru, Conducãtorul nostru ºi noi nu putem... Da? Atunci ºeful siguranþei din Târgu
Mureº, Patriþiu ªtrul, un evreu, un om foarte inteligent, de profesiune jurist - care
altfel mã simpatiza ºi a spus cuiva, nu ºtiu dacã e adevãrat, cã admirã curajul de a
vorbi deschis ºi el atunci se întoarce cãtre prefect ºi general ºi spune: v-am spus eu,
cã doar nu de astãzi ne cunoaºtem, cã aºa va rãspunde. Eu nu i-am mai spus nimic,
decât ei au repetat. Nu, niciodatã, chiar dacã vom merge la preoþi ºi vor vorbi preoþii
dumneavoastrã, aveam vreo 50 de parohii, în momentul când unul a vorbit în ziua
urmãtoare nu mai este preot greco-catolic. Noi nu vorbim, nu doar împotriva lui
Maniu, nici împotriva dumneavoastrã care sunteþi persecutorii noºtri. Cum, aºa ne
consideraþi cã suntem...? Da, sunteþi persecutorii noºtri, ai naþiei, ai poporului, ai
oamenilor care nu pot sã îºi câºtige pâinea de toate zilele ºi dumneavoastrã sunteþi
persecutorii lor. A durat douã ceasuri toatã discuþia aceasta ºi când am terminat ne-
am înþeles clar: nu. ªi dacã vreunul va vorbi, va vorbi de fricã, dar va fi un caracter
slab. În momentul când sã ies eu a intrat preotul ortodox, pe care eu l-am salutat la
intrarea lui în protopopiat, în parohie, am anunþat pe toþi credincioºii cã facem slujba
mai repede pentru cã este un protopop ortodox care este român ca ºi noi ºi deºi suntem
deosebiþi puþin în credinþã, dar suntem români ºi eu vreau sã merg sã îl salut, sã asist,
la introducere mai ales, în bisericã ºi dacã vor sã vinã. Toatã biserica a venit cu mine,
nu au intrat toþi pentru cã era plinã biserica dar au rãmas în curtea bisericii.
ªi l-am salutat cu cuvintele acestea, care au produs o mulþumire interioarã, mai
ales vãzând vremurile cum sunt: eu þi-s frate, tu îmi eºti frate ºi-n noi doi un suflet
bate/ unde-i unul nu-i putere la nevoi ºi la durere/ unde-s doi putere creºte ºi duºmanul
nu sporeºte. Toatã lumea a rãmas foarte impresionatã ºi cu lacrimi în ochi. Pentru ca
acest protopop, pe care nu doresc ºi nici nu îi amintesc numele, dar m-a durut foarte
mult pentru cã în momentele acestea când din pragul, din poartã l-au întrebat
generalul sau prefectul, nu ºtiu care: ei bine cã ai venit. Atunci el a spus, eu eram în
spatele dânsului, m-am oprit ca sã vedem ce se întâmplã, deci eram la ieºire, zice:
Todea v-a spus-o? Nu te priveºte ce ne-a spus, îþi spunem ca duminicã sã vorbeºti ºi
sã ceri condamnarea la moarte a lui Maniu, ce faci? Zice: duminicã este evanghelia
cu îndrãciþii care i-a scos Iisus din porci ºi porcii s-au aruncat în mare ºi s-au înecat,
duminicã este evanghelia aceasta, se apropie Crãciunul, porcii graºi sunt de tãiat. Tot
oraºul a rãmas consternat, pentru cã s-a auzit, când am ajuns eu acasã ºtiau toþi. Dar
ºi atunci am zis ºi l-am scuzat: uite, veþi vedea ce se va întâmpla ºi de acum încolo cu
oamenii, nu vom mai fi cum am fost înainte, uniþi.
La 28 octombrie 1948, episcopul Iuliu Hossu împreunã cu P.S. Martin Aron, episcop
de Alba Iulia aveau fixatã audienþã la Stanciu Stoian, Ministrul Cultelor, spre a prezenta
Statutul de Organizare a Bisericii Catolice de Ambele Rituri.
Audienþa a durat 20 de minute, cu cei doi ierarhi în picioare. Pe Ministrul Cultelor
îl interesa numai dacã din statut eparhiile sunt aceleaºi, ca numãr. Iuliu Hossu rãspunde
cã a înfiinþa ºi desfiinþa Eparhii e dreptul Sfântului Scaun, iar guvernul va trebui sã ia

legãtura cu nunþiatura apostolicã pentru a ajunge la înþelegere.
Urma ca a doua zi, în 29 octombrie, Iuliu Hossu sã fie primit de dr. Petru Groza,
primul ministru. În aceeaºi zi, noaptea, din casa fratelui Ioan de pe strada Cortului
nr.11 este arestat ºi dus la Interne de trei agenþi.
Seara, în aceeaºi zi este scos din celulã ºi dus la ministrul Stanciu Stoian. I se cere
sã lase preoþii sã-ºi lepede credinþa. Cetate nebiruitã, domnule ministru, sufletul, în
care nici o putere nu intrã dacã nu i se deschide de credincioºi.
Acest început de temniþã, beciul Internelor ºi zuruitul uºilor de fier erau pregãtirea
pentru ca episcopul Iuliu Hossu sã înþeleagã rolul mare ºi frumos, istoric ce i-ar fi
revenit în acele momente ºi pentru care ministrul Stoian a pledat în câteva rânduri cu
insistenþã. Pe mine m-a rãnit cu presupunerea cã aº fi capabil de o asemenea infamie.
Domnule ministru, i-a rãspuns invariabil, credinþa noastrã este viaþa noastrã. I-a
cerut demnitarului sã se punã capãt teroarei asupra preoþilor ºi credincioºilor noºtri,
care nici de formã nu ºi-au dat numele sã fie trecuþi la Biserica Ortodoxã.
Intors de la Interne, descoperã dupã doar douã zile în sala mare pe ceilalþi fraþi
episcopi arestaþi ºi ei: P.S. Alexandru al Maramureºului, I.P.S. Valeriu T. Frenþiu de la
Oradea, P.S. Vasile Aftene de la Bucureºti, P.S. Ion Bãlan al Lugojului, P.S. Ioan Suciu
de la Arhidiaceza de Alba Iulia ºi Fãgãraº. Scrie Iuliu Hossu în memoriile sale: Astfel,
în marea încercare a Bisericii noastre ne-am întâlnit cu toþii arestaþi ºi aºezaþi în
beciurile Ministerului de Interne, dupã ce ne culeseserã dupã un plan pre stabilit,
ridicând pe unul cu o minciunã ºi pe altul cu o alta...
În ºedinþa din 13 aprilie 1948, Marea Adunare Naþionalã voteazã noua constituþie
cu unanimitate de voturi. Graba cu care a fost votatã ºi promulgatã, aratã precipitarea
puterii comuniste de a se asigura de o lege care sã acopere nenumãratele mãsuri
represive ce au fost luate ºi care urmau sã se ia.
Deºi libertatea conºtiinþei ºi libertatea religioasã sunt formal garantate de stat,
odatã cu toamna anului 1948 se declanºeazã persecuþia. Violenþa politicã ºi intoleranþa
spiritualã vor marca anii 50, anii impunerii marxism-leninismului ca noua biblie a
statului totalitar. Din memoriile cardinalului dr. Iuliu Hossu, publicate dupã anul 1990,
aflãm ce atmosferã grea ºi încãrcatã se resimþea în acei ani: Arestãri se fãceau pentru
diferite pretexte, fie cu nelegiuirile din alegerile anului 1946, fie cã nu ceream
condamnarea la moarte a lui Maniu, fapt este cã teroarea cãdea din ce în ce mai rãu
asupra oamenilor ºi bine ziceau unii: voi nu ºtiþi cã ne aflãm în Rusia?
Doina Cornea în comunicarea sa la simpozionul de la Sighet a vorbit despre
Asaltul comunist împotriva Bisericii Greco Catolice ºi miracolul supravieþuirii ei:
Decretul 177, din 4 august 1948, interzicea orice legãturi cu vreun cult religios din
afara þãrii ºi impunea jurãmântul de fidelitate faþã de stat. Deci se lasã definitiv
Cortina de Fier, se înterzice orice legãturã cu Occidentul, în cazul Bisericii Greco-
Catolice cu papalitatea. Prin acest decret statul îºi arogã dreptul de a suprima
autonomia spiritualã cât ºi cea organizatoricã a bisercii. Episcopii refuzã însã sã
aserveascã biserica statului. Acesta din urmã continuã sã emitã decrete abuzive
neþinând cont de nimic, astfel îºi permite în mod samavolnic sã reîmpartã diocezele
reducându-le la 2, existau 6 dioceze greco-catolice. Biserica se bucura sub aspect
canonic, legal recunoscut, de autonomie organizatoricã, iar numãrul credincioºilor

fiind constant, mãsura statului era lipsitã de orice temei logic. Drept rãspuns la
aceastã mãsurã, a statului comunist, cei 6 episcopi în funcþie nu au þinut cont de
decret dimpotrivã îºi intensificã pastoraþia pentru a întãri credinþa enoriaºilor faþã de
bisericã.
Urmeazã pentru episcopii arestaþi calvarul pribegiei la Dragoslavele, reºedinþã
patriarhalã, înconjuratã cu sârmã ghimpatã ºi pãzitã de 36 de soldaþi înarmaþi, unde au
sosit la 31 octombrie 1948. N-ai fi putut crede, spune patriarhul Miron Cristea, cã în
aceastã vilã va fi internat întregul episcopat al Bisericii Române Unite, începutul Cãii
Crucii pregãtitã de cei fãrã Dumnezeu ºi de mai mulþi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe.
Prima vizitã a patriarhului Iustinian are loc în 14 Noiembrie. Patriarhul este însoþit
de douã persoane în civil. Rând pe rând vorbind cu episcopii, pãrintele patriarh îºi
exprimã durerea cã nu are în Sinod cel puþin unul sau doi dintre ei. Aluzia era limpede
ºi nu este lãsatã fãrã rãspuns: Pãrinte Patriarh, credinþa noastrã este viaþa noastrã,
acesta mi-a fost cuvântul, a spus Î.P.S. Iuliu Hossu, pe întreaga cale aceasta, pânã în
ziua de azi, ºi, cu ajutorul Domnului, pânã la moarte.
La Dragoslavele, episcopii primesc în 3 decembrie 1948 o nouã vizitã a patriarhului
Iustinian, însoþit de Vicarul sãu Teoctist. Ei aduc Monitorul Oficial care publica în nr.
281 din 2 decembrie 1948 decretul 358 de desfiinþare a Bisericii Greco-Catolice pe
temeiul cã toþi credincioºii greco-catolici au trecut la religia ortodoxã ºi astfel mitro-
polia, episcopiile, capitlurile ºi toate organele de organizaþie bisericeasca sunt ºi rãmân
desfiinþate ºi toate averile trec pe Stat ºi pe Biserica Ortodoxã. Nu spune cã este
desfiinþat cultul, nemaifiind credincioºi, rãmân desfiinþate organele ei, rãmâne pentru
posteritate acest document, pentru care nu uºor se aflã cuvânt destul de greu la
condamnare (memoriile Cardinalului dr. Iuliu Hossu).
Pãrintele patriarh le-a comunicat cã sunt scoºi din lege ºi sã cearã locul de
aºezare în viitor.
Cardinalul Alexandru Todea îºi aminteºte cum s-a ajuns la acest decret:
Primul atac care a fost împotriva noastrã din partea patriarhului Iustinian
Marina, care a fost fãcut patriarh aºa cum ºtim pentru cã l-a þinut ascuns pe
Gheorghiu-Dej, dar eu nu mã amestec în treaba aceasta ºi a fãcut o declaraþie la
instalare cã a sosit timpul ca Biserica Românã Unitã sã se întoarcã la pieptul de
mamã, care era Biserica Ortodoxã. Pe Câmpia Libertãþii de la Blaj, în 1948, în 3-15
mai, mitropolitul Bãlan, de la Sibiu, asistat de guvernanþi, Gheorghiu-Dej ºi toþi care
erau atunci în funcþiile înalte, unde era ºi episcopul nostru Suciu, ºi a spus urmãtoarele
cuvinte: acum când sunt perpectivele de o reînnoire a þãrii, a sosit timpul ca ºi fraþii
Uniþi sã se întoarcã la pieptul de mamã de la care au plecat, ca sã fim toþi una ºi sã
fie fericirea poporului român, dacã ei nu vor, dacã biserica, conducerea nu o va face,
o va face poporul. Pentru ei, poporul era Securitatea.
În 27 septembrie 1948, vin 3 preoþi la mine, deodatã, speriaþi, niºte oameni foarte
veseli ºi binedispuºi de obicei ºi au venit la mine: dumneavoastrã cum sunteþi? Ce aþi
fãcut? Dar cu ce? Nu au fost ºi la dumneavoastrã? Nu, cine? Au venit Siguranþa,
partidul ºi Sfatul Popular sã trecem la ortodocºi, pentru cã dacã nu Siberia ne
aºteaptã. ªi au vorbit foarte dur cu noi, s-au speriat soþiile noastre, s-au speriat copiii
când au auzit, ºi am venit sã vedem ce este. Am zis: uite, eu vã spun sincer, nu ºtiu
nimic, ºtiu aºa în mod mai îndepãrtat, dar cã deja a început problema aceasta, de la
voi aflu prima ºtire, ºi am zis: crucea a fost purtatã, dacã este aºa cum ziceþi eu vã
spun de acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu nu semnez, dar fiecare pe rãspunderea
lui, deci gândiþi-vã ce misiune aveþi, ce examen trebuie sã dãm, pentru cã noi nu ºtim
ce urmãreºte Dumnezeu pentru tot ceea ce se întâmplã. Trec ei vin alþii, tot pe ziua de
27, preoþii veneau ºi am aflat dupã aceea toatã situaþia cã pe toatã provincia
mitropolitanã, adicã Maramureºul, Banatul, Criºana, Bureºtiul, vechiul regat, pe
unde am avut parohii, peste tot umblã echipe formate ca sã se treacã la Biserica
Ortodoxã. Era greu de înþeles ce vor în definitiv, aceasta este o persecuþie cum nu a
fost nici în timpurile vechi ale creºtinismului. ªi trei zile, 27, 28 ºi 29 a trebuit sã
hotãrâm, eu nu am fost întrebat ºtiau cã nu au de ce sã vinã la mine. Sã ajungã la un
grup de preoþi care, spunea ei, sã corespundã la un grup de preoþi de la 1700 care s-
au întrunit ºi au fãcut unirea, deci 36 de preoþi, bãtuþi pânã la sânge, uneori bãgaþi în
pivniþe, dezbrãcaþi ºi bãtuþi, încojuraþi de miliþie, de securitate (Siguranþa încã era,
pentru cã nu era transformatã) au fost duºi cu forþa la Cluj. În fruntea lor a fost un
protopop din Þichindeal, de pe lângã Sibiu, Þichindeal este foarte puþin cunoscut. El
a fost ºeful lor, ori în bisericã ºi nu numai în biserica noastrã, ºi în Biserica Ortodoxã,
fãrã încredinþare de la episcop nu are nici o valoare, poate sã spunã, cã nu are nici o
valoare, nu existã bisericã fãrã de episcop. Acestea sunt noþiunile pe care le-a neglijat
biserica noastrã sorã, ortodoxã, dar i-am înþeles pentru cã ºi ei au fost sub teroare,
pentru cã toate au venit de la Stalin, întâi de toate ºi în faþa lui Stalin, foarte puþini,
numai cei care au fost hotãrâþi sã îºi sacrifice viaþa. La Cluj, au declarat câþiva cã au
hotãrât sã rupã pecetele cu Roma, au hotãrât sã se uneascã cu biserica mamã ortodoxã
ºi de aceea Biserica Greco-Catolicã nu mai existã.
De curând a fost fãcut public un document aflat în arhiva SRI care aratã clar ce
model a urmat România când a decis desfiinþarea Bisericii Unite cu Roma: modelul
sovietic.
Este vorba de un proces verbal ce rezumã triumfalist revenirea greco-catolicilor din
Ucraina la biserica rusã. Arhiva ucrainianã seamãnã izbitor cu arhiva româneascã.
Totul în fond era privit ca un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte între latinitate ºi slavism.
Aceastã trecere nu a fost fãcutã, nici în România, sfânt, paºnic sau prin liberã con-
simþire. Greco-catolicii din Transilvania anului 1948 au fost forþaþi sã treacã la orto-
doxie prin intervenþia brutalã a Securitãþii ºi a tuturor forþelor de represiune. Satele au
opus rezistenþã, erau pregãtite pentru martiriu. Lui Iuliu Hossu i s-a propus sã pri-
meascã demnitatea de patriarh al Bisericii Ortodoxe române; a refuzat. Credinþa
noastrã este viaþa noastrã, a rãspuns mereu marele prelat.
27-28 octombrie 1948 sunt arestaþi Episcopii Greco-Catolici: Valeriu Traian
Frenþiu, Alexandru Rusu, Ioan Bãlan, Iuliu Hossu, Ioan Suciu, Vasile Aftenie.
Sunt arestaþi ºi Episcopii Romano-Catolici: Alexandru Pacha, Anton Durcovici, J.
Schefler, Monseniorul Vladimir Ghica ca ºi alþi numeroºi preoþi ai Bisericii Greco-
Catolice ( a se vedea fiºele de la Securitate).
Cardinalul Alexandru Todea.: Toþi au fost arestaþi duºi la Bucureºti, la ministrul
de Interne, Teoharie Georgescu, ºi le-a cerut sã semneze trecerea ºi ei au spus: nu, noi
avem convingerile noastre. Toþi în cor au rãspuns: nu, niciodatã, noi avem
convingerile noastre. Bineînþeles cã au fost jigniþi, ofensaþi: sunteþi trãdãtori... Puteþi
sã spuneþi orice, noi ºtim ce suntem, se va vedea odatã cine este trãdãtorul de þarã ºi
de românism ºi de naþionalism. Au fost duºi la mânãstirea ortodoxã Dragoslave. A
mers patriarhul Iustinian la ei sã le spunã aºa: pânã acum am þinut braþul ocrotitor
asupra voastrã, acum am venit, dacã nu v-aþi hotãrât sã treceþi la biserica noastrã îmi
voi retrage braþul ocrotitor ºi vã voi da pe mâna Securitãþii. Episcopii au vrut sã nu
rãspundã nimic dar episcopul Bãlan de la Sibiu, cu multã bunãtate, blândeþe pentru
cã era firea lui, zice: preafericite, dacã noi am fi convinºi am face lucrul acesta, cum
dumneata ai convingerile dumitale avem ºi noi ale noastre, puteþi face orice cu noi,
puteþi sã ne daþi pe mâna oricui pentru cã noi pentru convingerile noastre murim, dar
nu cedãm, pentru cã ºtim ceea ce înseamnã un bine pentru poporul acesta ºi ce
înseamnã ceea ce faceþi dumneavoastrã acum. Dupã aceasta patriarhul a plecat
capul, când a ajuns la Bucureºti - iarãºi ceea ce spun acum este de la martorul ocular
care a fost acolo, erau ºi preoþi cu ei - l-a întrebat: cum ai umblat? Zice: acolo e vorba
de convingeri, nu cum am crezut noi. ªi atunci ce facem? Îi dãm pe mâna Securitãþii.
În locul episcopilor arestaþi, Papa Pius XII consacrã alþi episcopi, în clandestinitate:
Ioan Ploscaru, Ioan Dragomir, Iuliu Hirþea, Alexandru Todea, Liviu Chinezu, Ioan
Cherteº. ªi aceºtia vor fi arestaþi.
Existenþa legalã a Bisericii Unite s-a încheiat la 1 decembrie 1948, diocezele ºi
instituþiile ei au fost practic desfiinþate. Catedralele, bisericile, capelele au fost predate
ortodocºilor sau au intrat în custodia statului român. Cu ajutorul Bisercii Ortodoxe,
regimul a manipulat contopirea, în anul 1948, a celor douã biserici. Proces în care a
fost folositã Securitatea pentru a smulge consimþãmântul clericului unit am citat din
istoricul Dennis Deletant, România sub regimul comunist. Milioane de credincioºi
nu au mai avut biserici în care sã se roage. Preoþii lor au preferat sã ia drumul
temniþelor, decât sã îºi renege credinþa.
Cardinalul Alexandru Todea: Eu am fost primul arestat, încã pânã atunci nu se
fãcuserã arestãrile, decât acelora pe care i-a dus ºi ici, colea câte unul, dar dupã o zi,
douã i-a dat drumul, totuºi cu speranþa, cum spuneau ei, cã se vor cuminþi, adicã vor
trece. În 14 octombrie am fost arestat, dar cum? De la 1 octombrie pânã la 13, în
fiecare searã, noapte am fost dus la Securitatea din Reghin. ªi acel domn Friedman,
care era ºeful Securitãþii, ºi care personal nu m-a jignit niciodatã ºi a vorbit în
termeni cuvincioºi oricâte probleme pe care le-am amintit. Numai atât îmi spunea: v-
am chemat sã semnaþi pentru cã mi-e milã de dumneavoastrã De mine nu vreau sã îþi
fie milã, mie trebuie sã îmi fie milã, nu semnez. Atunci plecaþi. ªi în fiecare noapte
aceaºi cerere, pânã în 13 spre 14 octombrie am spus: nu, acelaºi lucru. Zice: domnule
protopop, de ce nu vreþi sã fiþi bun român. Mai întâi am zâmbit puþin ºi am spus: eu
vreau sã fiu, nu ºtiu ce îmi lipseºte, pentru cã nu a spus nimeni niciodatã cã nu sunt
bun român, dumneavoastrã îmi spuneþi prima datã. Zice: sã treceþi la ortodocºi ca sã
fiþi bun român. Da? Dar dumneavoastrã aþi trecut? El era evreu. Dar cum, eu? Dar
reprezentaþi statul, trebuie sã daþi bun exemplu. Adicã cum? Eu nu reprezint nici stat
nici nimic, eu sunt un biet preot, mã trudesc dupã ideile mele, aici, cu copiii, cu elevii,
cu credincioºii, dar dumneata ca reprezentant al statului trebuie sã dai exemplu la
celãlalt, dacã într-adevãr este o însuºire ca sã fii bun român în þara aceasta. Zic: pe
Câmpia Libertãþii la Blaj în 1848 au fost ortodocºii români prezidaþi de doi episcopi,
unul ortodox ºi unul greco-catolic ºi au fost toþi buni români. În 1918 la Alba-Iulia
când s-a unit Transilvania cu România a fost episcop greco-catolic, Iuliu Hossu, ºi a
fost episcop ortodox, Cristea, ºi dupã aceea alþi reprezentanþi ºi am fost toþi buni
români. Ce s-a întâmplat acum faþã de atunci, ca sã fii bun român trebuie sã fii numai
ortodox? Zice: aºa sunt vremurile. Bine, eu nu vreau sã colaborez cu spiritul acesta,
dacã aºa sunt vremurile, aºa încât nu semnez. E drept cã am spus: dacã vã voi vedea
pe dumneavoastrã când treceþi pe lângã biserica ortodoxã cã intraþi în bisericã, dar
nu când este slujbã, pentru cã atunci lumea vã bãnuieºte cã mergeþi sã spionaþi, sã
mergeþi, sã intraþi ºi dacã veþi spune câte o rugãciune ºi eu observ, poate mã voi gândi
ºi eu dar pânã atunci sã ºtiþi cã nu. Dl. Friedman a spus: Veþi fi victimã! Atunci am
spus: unde sunt cãlãi trebuie sã fie victime.
Arestat pentru ultima oarã în 14 octombrie 1948, Alexandru Todea reuºeºte sã fugã
de sub escortã, a stat fugar aproape 2 ani, timp în care va fi consacrat episcop în
clandestinitate, pânã în 30 ianuarie 1951 când în ascunziºul lui, în casa de þãrani,
nãvãlesc organele Securitãþii.
Cardinalul Alexandru Todea: Am intrat în ascunziºul acesta la orele 12, în ziua
de 30 ianuarie 1951, mi-am fãcut loc pentru picioare, ca totuºi cu restul trupului sã
stau liniºtit acolo, în graba mare am intrat invers, cu capul, aºa cã am stat, ºi de multe
ori am zis, ca în sânul mamei mele, ca un ghem, 13 ore. La miezul nopþii ei au venit,
au cãutat ºi nu m-au gãsit, 3 au rãmas în bucãtãrie, nu au plecat de acolo. Eu am
spus: singur nu ies, chiar dacã mor, pentru cã aceasta înseamnã cã fac un compromis
cu ei ºi eu nu vreau sã fac nici un compromis, dacã Dumnezeu vrea sã mã scape, voi
scãpa, dacã nu, accept moartea. Pe la orele 2, 3 ale nopþii am auzit cum se învârtea
acest loc cu mine, am auzit cã se apropie un rârâit de maºinã ºi au intrat, nu pot sã
spun câte persoane, dar cum au intrat, unele afarã, unele în bucãtãrioarã ºi apoi
intrate pânã în camerã, speriaþi, unul dupã altul în frunte cu un comandant care nu
era de prin pãrþiile noastre, dupã aceea am verificat era de la Bucureºti. Deci propriu-
zis Bucureºtiul m-a gãsit ºi nu securitãþile din regiune.
Este o poveste mai lungã cu anumite semne pe care le-au avut ºi, în sfârºit, nu
intereseazã, prea multe amãnunte ar fi. Am fost gãsit în sfârºit, când a intrat coman-
dantul a zis: dupã uºã este un capac, acolo e. Nu l-au gãsit vreo 10 minute, eu aveam
un mâner acolo ºi îl þineam pentru ca ei sã nu poatã aºa de uºor....dar totuºi pânã la
urmã cu un cuþit sau sabie sau ce au avut ºi l-au miºcat. Câþiva din ei au venit cu
armele spre mine, au crezut cã eu am arme, dar eu nu am umblat nici cu arme de ºoc,
nicidecum cu arme din celelalte. ªi am reuºit sã mã miºc, m-au ajutat, ºi-a revenit
circulaþia imediat. Când am vãzut toate rãsturnate, am avut un altãraº unde serveam
liturghia, am vãzut cã erau luate toate, numai mãsuþa era, eu am îngenunchiat puþin
dar nu cu gândul, pentru cã în halul acela nu puteam sã spun nimic decât: Doamne
ajutã, atât am zis, Sfântã Fecioarã ajutã-mã. Dar atunci comandantul mi-a strigat:
gata cu acesta.
În februarie 1949, episcopii greco-catolici sunt mutaþi la mãnãstirea Cãldãruºani.
Acesta era rãspunsul la memoriul pe care-l înaintaserã cerând reabilitarea Bisericii lor
în drepturile sale. Aici au fost aduºi ºi preoþii care fuseseã internaþi la mânãstirea
Neamþ. Ei au povestit cum s-a încercat ºi acolo sã-i detrmine sã treacã la ortodoxie,
chiar prin ameninþãri de cãtre vicarul patriarhiei, Teoctist.
Aici au primit o adresã a Patriarhiei prin care erau invitaþi sã-ºi cearã dreptul la
pensie. Episcopii au trimis adresa înapoi arãtând cã nu recunosc competenþa patriarhiei
ortodoxe române de a le face aceastã invitaþie.
Î.P.S Iustinian s-a supãrat ºi a declarat din nou cã îºi retrage mâna ocrotitoare de
la noi, dându-i în seama Securitãþii. În 24 mai 1950 sunt încãrcaþi în camioane ºi duºi
la Sighet.
La Sighet, demnitarilor în reverendã li s-a încredinþat mãturatul închisorii. Deºi
menitã sã îi umileascã, îndeletnicirea nu i-a coborât. Au putut astfel sã fie mãrturisitorii
din urmã ai tragediilor petrecute în ferecatele celule ale închisorii. Au putut sã spunã
Tatãl nostru muribunzilor ºi celor aflaþi în deznãdejde, au dus lumina mântuirii în
întunericul temniþei. Ion Ioanid în Închisoarea noastrã cea de toate zilele spune de
anii detenþiei lui Alexandru Todea: Tip de preot luptãtor, profund credincios, dedicat
bisericii lui prigonite ºi totodatã cauzei româneºti, Todea se bucura de un respect
unanim impunându-se în ochii tuturor ca un adevãrat Vlãdicã.
Cardinalul Alexandru Todea.: Dezbrãcaþi-vã! Acum eram obiºnuiþi, nu, nu m-a
impresionat dar totuºi ne era milã de ei pentru cã sunt aºa inumani dar o datã vor trãi
ºi ei ºi vor trebui sã plãteascã scump ºi noi va trebui sã îi apãrãm, sã avem milã faþã
de ei. Ne-am dezbrãcat ºi sigur cã a fost unul din momentele cele mai grele, închipuiþi-
vã dezbrãcat de reverendã încã, pentru cã o aveam, când am plecat am luat de la
bagaje reverenda pe mine, nu m-a oprit de la Ministerul de Interne. ªi dupã aceea
toatã viaþa pânã atunci am purtat reverendã ºi deodatã dezbrãcarea ºi cu niºte haine,
nu spun cã erau murdare, dar cam murdare, erau rãmase de la alþii care au murit
probabil, în orice caz haine vãrgate. A fost un moment penibil, greu de suportat, parcã
nu ne puteam obiºnui ºi când unul spune: dar sã ºtii cã ºi episcopii bãtrâni. Hossu
îmbrãcat? Cã eu sunt îmbrãcat da, dar ceilalþi, nu-mi puteam închipui nicicum.
Descriind sosirea la Sighet, 25 mai 1950, episcopul Iuliu Hossu spune când ne-
am coborât din maºini am auzit de la pãzitorii noºtri: bãgãm bivolii la grajd. Aceasta
a fost de bun venit pentru noi.
Cardinalul Alexandru Todea: Mulþumind lui Dumnezeu cã am putut rezista, eu de
multe ori mi-am dorit când auzeam cã a murit Suciu, a murit Chinezu, a murit Frenþiu,
a murit Durcovici, de la Iaºi ºi Bucureºti, episcop romano-catolic, a murit de foame,
pot sã spun a fost bolnav, nu am mai putut...acum luând în luminã cum interpretãm noi
lucrurile vreau sã spun cã totuºi moartea lor este un dar al lui Dumnezeu pentru cã
totdeauna s-a cerut sacrificii. Avem mânãstirea Argeºului, aceea este o legendã, dar
este o legendã care exprimã adevãrul. La toate trãsãturile istoriei omenirii pozitive cu
valori mari ºi valori eterne, este sacrificiu.
Au murit în închisoare: Vasile Aftenie 10 mai 1950, Valeriu Traian Frenþiu 11
iulie 1952, Ioan Suciu 27 iunie 1953, Liviu Chinezu 15 ianuarie 1955, Ioan Bãlan
4 august 1059, Alexandru Rusu 9 mai 1963.
Cardinalul Alexandru Todea.: Figura principalã din biserica noastrã este Iuliu
Hossu, l-au cunoscut ºi Papii, l-au cunoscut toþi pe unde a umblat. Un argument îl am
eu, pe care nu l-au avut alþii, eu l-am gãsit în Colegiul Ppropaganda Fide, când eram
acolo în anul al 7-lea, l-am gãsit între doctorii principali, acolo se numeau prefecþi,
care aveau un grup de 40-50 cu care se ocupau, fãceau legãtura dintre ei ºi superiori,
când trebuia, ce trebuia, de toate, toate problemele. ªi figureazã Iuliu Hossu Giulio
Hossu, prefetto della prima camerata cã un grup întreg se numea camerata, ºi astãzi
este acolo. ªi acest Iuliu Hossu care a fost, la Alba-Iulia, elementul pricipal sau
persoana principalã, fiindcã el a fost încredinþat...se ºtie numai cã a citit actul dar nu
aceasta e principalul, dintre toþi care s-au dus la Bucureºti, el a fost încredinþat de
Marea Adunare sã citeascã actul de unire regelui. ªi acest Iuliu Hossu ajunge la
închisoarea din Sighet. ªi când ne dezbrãcau la percheziþie, sunt multe lucruri de
spus, ne dezbrãcau la piele ºi ei se uitau sã nu fie vreun ac, ceva ºi când s-a terminat
aceastã percheziþie în camera lor, a episcopilor, camera 44, unde era Iuliu Hossu,
când ºi-a luat haina pe el a cãzut o scobitoare pe care ºi-o þinea în mânecã, dar luatã
din padiment - pentru cã era scândurã la Sighet, nu era ciment pe jos ºi de acolo luat
ºi cu o coadã de lingurã ascuþitã a putut sã o ciopleascã puþin ºi avea mare necaz cu
o parte din danturã, orice mânca rãmânea acolo. A cãzut ºi ofiþerul politic a vãzut, a
zis: ce a cãzut acolo? Este o scobitoare. Da? Te arde de scobitori? ªi spune la
gardian: dã-i douã palme. Gardianul s-a proptit în picioare, mi-a povestit totul în
spitalul din Colentina, unde a murit, s-a proptit, ºi nu palme, ci cu dosul mâinii la
dreapta ºi la stânga cât a putut. ªi el a spus: pentru Domnul, obiºnuia sã zicã cuvântul
acesta, fãrã sã rãspundã nimic. Douã luni l-au durut, cu expresia lui, umerii obrajilor.
Dar am iertat pe toþi, au fost ultimele cuvinte, am iertat ºi oriunde mã vei pomeni am
o rugãminte, sã spui am iertat pe toþi ºi numai binele le doresc ºi mai ales Dumnezeu
sã le mântuiascã sufletul, pentru aceastã iertare sã coboare Dumnezeu ajutorul sãu
peste þara aceasta care începe sã fie atât de nenorocitã.
Cardinalul Iuliu Hossu a stat în temniþa din Sighet din 25 mai 1950 pânã în 4
Ianuarie 1955. A ieºit cu ochelari negri ºi a urcat în dubã pe aceeaºi cale grea, acum
plinã de zãpezi. Fiind grav bolnav este internat la spitalul din Floreasca, alãturi de P.S.
Alexandru Rusu ºi P.S. Ioan Bãlan. Trei luni au parte de un tratament bun ºi mai ales
de afecþiune din partea corpului medical. În 7 Mai 1955 sunt mutaþi la Mânãstirea
Curtea de Argeº.
Din nou un memoriu înaintat de P.S. Alexandru Russu cãtre conducerea partidului
ºi a þãrii în care cereau drepturi constituþionale pentru biserica lor provoacã o nouã
înrãutãþire a situaþiei. Din când în când trecea pe la ei un inspector de la Bucureºti care
încerca sã-i convingã cã ceea ce s-a fãcut a fost bun fãcut ºi nu se mai poate schimba.
Biserica ortodoxã aniversa an de an dezrobirea de sub jugul vaticanului ºi al papei
consolidând astfel unirea din 1948. Dar acþiunea Bisericii Ortodoxe s-a izbit de
rezistenþa hotãrâtã a celor ce sufleteºte au rãmas ceea ce au fost. Fiind întrebaþi, de
exemplu preoþii ce sunt, au rãspuns ceea ce am fost. Dar în ºapte ani cu cine aþi
fost? Cu poporul.
S-au speriat, spune Î.P.S Cardinalul Iuliu Hossu în memoriile sale, vãzând cã cel
crezut mort, trãieºte. De vinã erau episcopii ce mai trãiau ºi valurile de afecþiune pe
care credincioºii le aduceau cãtre ei oriunde s-ar fi aflat în þarã.
În Iulie 1956, episcopul vicar al patriarhiei, Teoctist, le comunicã: vor pleca din
nou la Ciorogârla în domiciliu obligatoriu. De-acolo, din nou la Cãldãruºani. Sunt
dispersaþi. Din ºase mai rãmãseserã trei în viaþã. Seara târziu, în 16 august 1956,
primeºte o camerã la Cãlãdãruºani. Aflã cã persecuþia dezlãnþuitã împotriva Bisericii
sale s-a înteþit. Nu cerea libertate pentru sine, ci statornic ºi hotãrât libertate pentru
Biserica sa. A cerut-o de la asupritori ºi de la cei care s-au fãcut uneltele lor. I se
spunea mereu cã cetãþile au fost cucerite ºi a rãmas singur.
În completã izolare, a dus viaþa de legat al Domnului. I-a spus dr. Ioan Cherteº,
fostul sãu secretar ºi profesor la teologie la Cluj: Spune-le dacã ar fi sã rãmân aici în
Sighet, spune-le cã i-am iubit pe toþi pânã la moarte, spune-le cã acesta mi-a fost
cuvântul din urmã pentru ei.
În 30 Ianuarie 1970 , Iuliu Hossu a împlinit 85 de ani ºi în 27 martie, 60 de ani de
preoþie. Joi dimineaþa, 28 Mai 1970, se stinge din viaþã. A dorit ca cel puþin înainte de
moarte sã fie în Clujul pe care nu l-a vãzut din 1948, dar i s-a spus din partea ierarhilor
Bisericii Ortodoxe cã nu este cu putinþã. Resemnat, a declarat: Nu se putea altfel. Toþi
au murit departe de eparhiile lor. Eu nu pot avea altã soartã. Ultimele sale cuvinte
înainte de moarte au fost: Lupta nu s-a sfârºit. Lupta noastrã continuã! Duceþi-o pânã
la sfârºit!
Sanctitatea sa Papa Paul al VI-lea, în consistoriul urmãtor, din 5 mai 1973, a þinut
sã facã cunoscut nu numai Bisericii Unite cu Roma, ci lumii întregi, numirea
Episcopului Hossu în demnitatea de Cardinal al Bisericii Catolice.
În timpul Requiem-ului celebrat la Paris în octombrie 1973 pentru odihna sufletului
cardinalului Iuliu Hossu, cardinalul Marti a spus: forþa spiritului i-a dat puterea sã nu
se supunã niciodatã, sã rãmânã un om în picioare în chiar momentul când mâinile ºi
picioarele îi erau legate; datoritã credinþei lui tenace el a permis bisericii sale sã nu
moarã, ea care este din 1948 o bisericã a tãcerii.
COMUNIªTI ÎN POSTCOMUNISM
Raluca GROSESCU
Conversia elitelor comuniste din România

în perioada de tranziþie:1989 - 2000
Conversia elitelor comuniste din Europa de Est a suscitat interesul a numeroºi

analiºti care ºi-au concentrat cercetãrile asupra transformãrilor sociale generate de
prãbuºirea comunismului. Pentru sociologi, mobilitatea socialã a foºtilor membri ai
nomenclaturii a constituit un instrument important pentru a testa efectul crizelor
politice asupra ierarhiilor sociale ºi a evalua schimbãrile apãrute în structura elitelor
conducãtoare1. Pentru politologi, fenomenul conversiei a oferit un câmp larg de cer-
cetare pentru a stabili legãturi teoretice între continuitatea elitelor ºi emergenþa unor
noi regimuri politice2. ªi pentru economiºti, transformarea dupã 1989 a unei pãrþi
importante a nomenclaturii în clasã antreprenorialã a constituit punctul de plecare în
analiza noilor capitalisme apãrute în Europa de Est3. În toate aceste domenii, o serie de
întrebãri vizând destinul postcomunist al fostei nomenclaturi a fost analizatã, pentru a
determina cine sunt câºtigãtorii ºi perdanþii revoluþiilor din 1989; ce grupuri sociale
favorizeazã sau încetinesc consolidarea unei societãþi democratice; cum s-a produs
trecerea la economia de piaþã ºi care sunt caracteristicile ei specifice în spaþiul fost
comunist.
1. Jacek Wasilewski, Hungary, Poland, and Russia: The Fate of Nomenklatura Elites, in Mattei
Dogan and John Higley: Elites, Crisis and the Origins of Regimes (Rowman & Littlefield Publishers,
1998); George Mink, La société postcommuniste: Théories et données sociologiques, în Dominique
Colas (ed.): LEurope Poscommuniste, (Paris: PUF, 2002).
2. Gyl Eyal, Ivan Szelenyi, Eleonor Townsley, Capitalism fara capitalisti: Noua elitã conducãtoare
din Europa de Est, Bucureºti, Omega Press, 200; George Mink, Jean Charles Szurek, La Grande
Conversion (Seuil, Paris, 1999).
3. David Stark, Laszlo Bruszt, Postsocialist Pathways. Transforming Politics and Property in East
Central Europe, Cambridge University Press, New York, 1998, (Versiunea în limba românã:
Ziua, Bucureºti, 2002), Jadwiga Staniszkis, The Dynamics of the Breakthrough in Eastern Europe,
University of California Press, Berkeley-Los Angeles-Oxford, 1991.
230 RALUCA GROSESCU
Conversia elitelor comuniste a fost anticipatã de unii sociologi încã înainte de

prãbuºirea regimurilor de tip sovietic din Europa de Est. La sfarºitul anilor 1980,
Elemer Hankiss4 în Ungaria ºi Jadwiga Staniszkis5 în Polonia au formulat ipoteza unei
reproduceri deliberate ºi generalizate a nomenclaturii în structurile de putere politicã
ºi economicã ce aveau sã succeadã sistemului comunist. Conform celor doi autori,
conºtientÎ cã evoluþia socialismului de tip sovietic îi ameninþa dominaþia pe termen
lung ºi prevãzând bulversãrile anticomuniste, o parte a nomenclaturii s-a lansat, la
mijlocul anilor 1980, în transformarea capitalului sãu politic ºi administrativ în capital
economic, devenind primul grup de antreprenori din Europa de Est. În viziunea
autorilor, o coaliþie a elitelor comuniste a fost organizatã, pentru a facilita apariþia
formelor private de capital ºi a asigura nomenclaturii statutul de mare burghezie sau
cel puþin pe cel de elitã câºtigãtoare, în cazul unei schimbãri radicale de sistem.
Transformarea fostelor cadre comuniste în burghezie proprietarã avea sã garanteze o
tranziþie paºnicã la capitalism, având în vedere cã principalii adversari ai economiei
de piaþã urmau sã devinã principalii actori ai privatizãrii. În schimb, pe termen mediu,
aceastã transformare avea sã ducã la apariþia unei forme specifice de capitalism:
capitalismul politic, caracterizat prin asocierea permanentã între iniþiativa economicã
privatã ºi ocuparea de funcþii publice. Legãturile între firmele private ºi elitele politice
aveau sã devinã atât de strânse, încât graniþele dintre lumea afacerilor ºi lumea politicã
tindeau sã disparã, producând oligarhizarea societãþii. Acest proces servea nomen-
claturii pentru a-ºi prezerva statutul de grup privilegiat dupã tranziþia la capitalism ºi
de principal actor al proceselor decizionale vizând reformele politice ºi economice din
societãþile postcomuniste6.
Anchetele de mobilitate socialã a elitelor, conduse între 1992 ºi 1993, sub coor-
donarea lui Donald Treiman ºi Ivan Szelenyi7, în Polonia, Ungaria, Rusia ºi Republica
Cehã, nu au confirmat însã decât în Rusia ipoteza unei reproduceri masive a nomen-
claturii în structurile de putere postcomuniste. În toate celelalte þãri, chiar dacã anumite
mecanisme de recrutare a elitelor, bazate pe apartenenþa la reþelele fostului partid
comunist au continuat sã funcþioneze ºi dupã prãbuºirea regimului, evenimentele din
1989 au schimbat radical ierarhiile sociale ºi au condus la apariþia unei noi elite, care,
în majoritatea ei, nu fusese implicatã în structurile de putere comuniste. Pentru Szelenyi
ºi colaboratorii sãi, capitalul social, instituþionalizat înainte de 1989 prin apartenenþa
la nomenclaturã, a cunoscut o depreciere importantã dupã 1989 în þãrile Europei
Centrale, conducând la declasarea socialã a unei pãrþi a fostei elite. Nomenclatura nu
a reuºit, în acest spaþiu, sã devinã o burghezie puternicã sau o forþã politicã fermã,
capabilã sã preia conducerea societãþii, ea fiind înlocuitã de o elitã nouã, formatã din
tehnocraþi ºi intelectuali umaniºti, care au devenit actorii structuranþi ai tranziþiilor
4. Elemer Hankiss, East European Alternatives, Oxford, Clarendon Press, 1990.

5. Jadwiga Staniszkis, Political Capitalism in Poland, în East European Politics and Societies, nr. 1
/ 1991.
6. Ibidem, p.137.
7. Rezultatele acestei anchete au fost publicate în numarul 4/1995 al revistei Theory and Society,
numãr dedicat circulaþiei ºi reproducerii elitelor în Europa de Est.
CONVERSIA ELITELOR COMUNISTE DIN ROMÂNIA
ÎN PERIOADA DE TRANZIÞIE: 1989 - 2000 231
central europene8. În schimb, în Europa de Est, ºi în special în Rusia, absenþa unei

societãþi civile puternice ºi active a permis fostei Nomenclaturi sã devinã marele
câºtigãtor al prãbuºirii comunismului ºi agentul numãrul unu al tranziþiei la democraþie
ºi capitalism. În spaþiul rus, reþelele fostului Partid Stat s-au transformat în oligarhii,
iar reformele au fost conduse de aºa manierã încât sã menþinã privilegiile ºi logicile
sociale existente în timpul comunismului. Fostele elite ale partidului au reuºit nu
numai sã-ºi converteascã capitalul social în capital economic, ci ºi sã exercite un
control permanent asupra vieþii politice. Proprietatea statului a trecut sub controlul
unor clanuri politico-birocratice, care au manipulat pârghiile decizionale ale þãrii.
Conform autorilor, tranziþia rusa a reprezentat o tranziþie de la plan la clan, un proces
dominat ºi dependent de structurile, reþelele de influenþã ºi mentalitãþile instituþio-
nalizate în timpul comunismului9.
În România, teoria conversiei puterii ºi a capitalismul politic a fost foarte popularã
în primii ani care au succedat evenimentele din decembrie 1989. Numeroºi politicieni
ºi jurnaliºti ºi o parte a societãþii civile au denunþat schimbãrile superficiale înre-
gistrate în structura elitelor, considerând cã ele au afectat numai eºaloanele superioare
de putere, în timp ce marea majoritate a nomenclaturii ºi-a pãstrat statutul de grup
dominant ºi privilegiat, devenind un actor conservator al tranziþiei româneºti ºi pro-
motor al unor modalitãþi de organizare politicã ºi economicã specifice fostului regim.
Anumite cazuri notorii de conversie au susþinut aceastã tezã iar absenþa analizelor
sistematice asupra acestui subiect a permis rãspândirea ideii unei continuitãþi gene-
ralizate a fostei nomenclaturi, model explicativ pentru ritmul lent al reformelor politice
ºi economice întreprinse dupã 1989.
***
În acest context, studiul de faþã îºi propune sã analizeze conversia politicã a elitelor
comuniste din România în perioada de tranziþie ºi sã evalueze rolul pe care aceste elite
le-au jucat în procesul decizional vizând consolidarea democraticã. Ipoteza principalã
formulatã în acest studiu este cã, deºi o parte a fostei nomenclaturi din România a
reuºit sã prezerve poziþii de putere politicã dupã 1989 ºi sã devinã unul din actorii
structuranþi ai tranziþiei româneºti, cãderea comunismului a provocat totuºi schimbãri
majore în ierarhiile sociale, generând, ca în toate þãrile Europei Centrale, o depreciere
a capitalului social, instituþionalizat prin apartenenþa la nomenclaturã, în procesul de
recrutare a elitelor. Considerãm cã circulaþia elitelor a avut în România o amploare mai
mare decât continuitatea lor ºi cã acest fenomen este înregistrabil la nivelul tuturor
forþelor politice active dupã 1989, chiar ºi în cazul acelora care au fost constituite ºi
conduse de foºti lideri comuniºti proeminenþi. Totuºi, deºi minoritari din punct de
vedere numeric, foºtii membri ai nomenclaturii au reuºit sã ocupe poziþii decizionale
importante, care le-au conferit rolul de iniþiatori ºi executanþi ai diverselor reforme
realizate dupã 1989.
8. Gyl Eyal, Ivan Szelenyi, Eleonor Townsley, op. cit., p. 11.

9. Ibidem, pp. 164-169.
232 RALUCA GROSESCU
A doua ipotezã formulatã este cã aceastã continuitate s-a bazat, pe de o parte, pe un

capital simbolic al unei pãrþi a fostei nomenclaturi politice, care, aflatã în opoziþie cu
regimul Ceauºescu sau marginalizatã în ultimii ani ai dictaturii, deþinea imaginea de
potenþial reformator al sistemului. În absenþa unei contra-elite anticomuniste, parti-
ciparea acestei nomenclaturi la prãbuºirea regimului i-a întãrit capitalul simbolic,
legitimându-i continuitatea pe scena politicã postcomunistã. Pe de altã parte, capitalul
cultural, tradus prin experienþa administrativã ºi tehnocratã a membrilor nomenclaturii
de stat sau economice, fie ei marginalizaþi sau încã activi în 1989, le-a asigurat acestora
posibilitatea de a ocupa funcþii publice în perioada postcomunistã. Nu în ultimul rând,
abilitatea fostei nomenclaturi de a se asocia cu elite neimplicate pânã atunci în viaþa
politicã ºi de a dezvolta discursuri asiguratoare în privinþa unei tranziþii lente de la un
sistem la altul i-au asigurat susþinerea electoralã a unei pãrþi importante a populaþiei
din România, care a optat pentru partide constituite în jurul foºtilor lideri comuniºti ºi
i-a confirmat pe aceºtia prin vot direct în funcþii de conducere la diferite niveluri, de
la primari la preºedintele statului.
Pentru a valida ipotezele formulate mai sus, am examinat dinamica reproducerii
nomenclaturii în principalele instituþii politice postcomuniste între 1989 ºi 2000. Am
comparat de asemenea rezultatele analizei noastre cu datele produse de anchete
similare, realizate în alte þãri ale Europei de Est. În primul rând, am încercat sã
determinãm care au fost acele categorii ale nomenclaturii care au reuºit sã urmeze o
carierã politicã dupã 1989, distribuirea lor în diferitele instituþii politice postcomuniste
ºi modul de funcþionare a reþelelor fostului partid unic în recrutarea noilor elite. De
asemenea, am urmãrit regruparea nomenclaturii în diferite partide politice, pentru a
determina dacã distincþii importante pot fi stabilite la nivelul compoziþiei elitelor
recrutate de principalele forþe politice active în România între 1990 ºi 2000.
În ceea ce priveºte definiþia operaþionalã a nomenclaturii, facem referire în aceastã
cercetare la toate posturile de responsabilitate înscrise pe listele de nomenclaturã
stabilite de Comitetul Central al P.M.R. / P.C.R.. Pentru a nu coborî la niveluri foarte
joase ale birocraþiei comuniste ºi pentru a nu include funcþii care nu aveau importanþã
în procesul decizional în regimurile comuniste, facem referire în analiza noastrã numai
la nomenclatura controlatã ºi aprobatã în funcþie de cãtre organele Comitetului Central
al partidului10. Funcþiile care intrau sub incidenþa organelor locale ale partidului ºi care
formau nomenclaturile locale nu au fost luate în considerare de acest studiu. Pentru a
stabili un tip ideal al nomenclaturii din România, am confruntat douã liste de nomen-
claturã a C.C. al P.M.R./ P.C.R., datând din195411 ºi respectiv 196612 ºi am inclus în
10. De-a lungul timpului numãrul acestor poziþii a variat, nedepãºind însã niciodatã ordinul miilor. De
exemplu, în 1954, în Nomenclatura CC al PMR figurau 5.243 de funcþii iar în 1966, 3596 de
poziþii. Datele sunt preluate din documentele citate la urmãtoarele douã note.
11. Informare asupra compoziþiei Nomenclaturii CC al PMR, ªedinþa Secretariatului CC al PMR din
17 iunie 1954, Arhivele Naþionale Române, Fondul Comitetului Central al P.C.R. Cancelarie,
dosar N° 78/1954, ff : 29-30.
12. Referat cu privire la ameliorarea Nomenclaturii de funcþii a C.C. al P.C.R., Protocol N°3 al ºedinþei
Comitetului Politic executiv al C.C. al P.C.R. din 8 februarie 1966, Arhivele Naþionale Române,
Fondul C.C. al P.C.R. Cancelarie, Dosar N° : 14/1966, ff. 92 99.
modelul nostru toate posturile care erau înscrise în aceste liste. Lista rezultatã a fost
foarte asemãnãtoare cu tipul ideal de nomenclaturã folosit în cercetãrile coordonate în
Europa de Est de Ivan Szelenyi ºi Donald Treiman.
Trebuie de asemenea subliniat cã studiul de faþã nu a inclus în definiþia
nomenclaturii cadrele Securitãþii. Aceastã opþiune are la bazã douã motive de ordin
metodologic. În primul rând, listele de nomenclaturã elaborate de comitetele centrale
ale partidelor comuniste nu fãceau referire la posturile de responsabilitate din cadrul
Securitãþii. Aceste funcþii erau repertoriate separat ºi erau controlate de organe speciale
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sau din cadrul Securitãþii. Lipsa trans-
parenþei, chiar ºi dupã 1989, în ceea ce priveºte funcþionarea acestei instituþii ne-a
împiedicat sã intrãm în posesia unei liste a tuturor posturilor de responsabilitate ale
organelor Securitãþii. Al doilea motiv pentru care nu am inclus cadrele Securitãþii în
tipul ideal al nomenclaturii române l-a constituit rezerva acestor elite de a-ºi asuma,
dupã 1989, activitãþile pe care le derulaserã în structurile fostei poliþii politice. Din
acest punct de vedere, biografiile oficiale ale multor politicieni români sunt ajustate
astfel încât sã elimine orice declaraþie referitoare la relaþiile lor cu Securitatea. Prin
urmare, este foarte greu de stabilit în România cine a fãcut ºi cine nu a fãcut parte din
organele Securitãþii, iar datele pe care le-am fi obþinut dintr-o astfel de cercetare nu ar
fi fost decât parþiale ºi nerelevante. Chiar ºi în perspectiva actualã a studierii arhivelor
securitãþii de cãtre CNSAS, informaþiile publicate nu fac referire decât la informatorii
fostei poliþii politice, lãsând deocamdatã de o parte ofiþerii de securitate care lucrau
sub acoperire. Pânã la deschiderea totalã a acestor arhive, un studiu referitor la
conversia politicã a persoanelor care au activat în aceastã instituþie nu ar putea depãºi
analiza unor cazuri particulare.
Din punct de vedere sociologic, definim nomenclatura ca elita conducãtoare a
statelor comuniste. Chiar dacã anumite distincþii pot fi fãcute între diverse eºaloane
ale acestei categorii, considerãm, din perspectiva teoriei elitelor, cã nomenclatura în
ansamblul ei a funcþionat ca un grup administrativ de exercitare a puterii, care înde-
plinea toate funcþiile politice, monopoliza puterea ºi beneficia de privilegiile aduse de
aceastã putere13. Prin urmare, termenii de nomenclaturã ºi elitã comunistã vor fi
folosiþi în acest studiu ca indistincþi.
În ceea ce priveºte elita politicã postcomunistã, facem referire la acele persoane
care au ocupat funcþii politice la nivel naþional dupã 1989. Datele referitoare la
carierele politice ºi profesionale urmate între 1945 ºi 1989 de membrii elitei politice
postcomuniste din România au fost colectate ºi codificate într-o bazã de date numitã
Elite politice postcomuniste. Cele 1871 de persoane incluse în aceastã bazã de date
reprezintã urmãtoarele categorii : toþi membrii instituþiilor provizorii de putere
constituite imediat dupã Revoluþia din decembrie 1989 Comitetul Frontului Salvãrii
Naþionale (CFNS), Guvernul Provizoriu condus de Petre Roman, Consiliul Provizoriu
13. Ne raportãm la nomenclaturã ca la elita conducãtoare, utilizând termenii de elitã conducãtoare

definiþi de Gaetano Mosca ºi de Max Weber, Gaetano Mosca, The Ruling Class. (Elementi di
Scienza Politica), New York & London, McGraw-Hill, 1939 ºi Max Weber, Max Weber, Economie
et Société, 1er Tome : Les catégories sociologiques (Le formes de domination), Paris, Pocket, 1995.
234 RALUCA GROSESCU
de Uniune Naþionalã (C.P.U.N.) toþi miniºtrii României numiþi în funcþie între 1990
ºi 2000, toþi parlamentarii români activi între 1990 ºi 2000 ºi toþi demnitarii
Administraþiei Prezidenþiale între 1990 ºi 2000.
Trebuie subliniat cã adunarea acestor date s-a dovedit dificilã, întrucât oamenii
politici români sunt reticenþi în a-ºi expune trecutul comunist. Statutul de membru al
nomenclaturii » este în general asociat în România falimentului politic ºi economic al
regimului comunist iar personalitãþile publice tind sã ascundã în biografiile lor oficiale
participarea la structurile decizionale ale fostului regim. În plus, arhivele secþiei de
cadre a Comitetului Central al P.C.R. nu sunt deschise spre cercetare, fapt care
împiedicã accesul la listele nominale ale nomenclaturii. Pe de altã parte, în timp ce în
þãri precum Polonia, Ungaria ºi Republica Cehã anchetele de mobilitate socialã au
putut sã înregistreze declasarea sau reproducerea fostelor elite, în România, un ase-
menea studiu nu a fost realizat dupã 1990. În acest context, constituirea bazei de date
s-a bazat pe încruciºarea mai multor tipuri de surse : dicþionare de tip Whos Who, site-
uri oficiale ale diferitelor instituþii politice postcomuniste, cãrþi referitoare la istoria
comunismului românesc, interviuri sau discuþii informale cu foºti lideri comuniºti14.
Între toate aceste surse, dorim sã menþionãm dicþionarul de tip Whos Who
Piramida Puterii. Oameni politici ºi de stat din România: 23 august 1944 22
decembrie 198915. Publicatã în 2001 de Gheorghe Criºan un cercetãtor care a avut
acces la arhivele Secþiei de cadre a C.C. al P.C.R. aceastã carte conþine 5.000 de
cariere politice ale membrilor nomenclaturii naþionale: membri ai aparatului
Comitetului Central, membri ai Marii Adunãri Naþionale, membri ai Consiliului de
Stat ºi ai Guvernului (miniºtri, miniºtri adjuncþi ºi secretari de stat), corpul generalilor
din armatã, membri ai direcþiilor judeþele ale partidului, lideri naþionali din diverse
organizaþii de masã, membri ai Academiei Române, ambasadori, diplomaþi, etc. În
2004, Gheorghe Criºan a publicat al doilea volum din Piramida Puterii, dicþionar unde
figureazã carierele profesionale ºi politice, dinainte ºi dupã 1989, a 5.000 de elite
postcomuniste : parlamentari, membri ai guvernului, membri ai administraþiei locale,
etc16.
O altã sursã importantã utilizatã a fost un dicþionar de tipul Whos Who al
personalitãþilor publice din România postcomunistã : Protagoniºti ai vieþii publice:
decembrie 1989 decembrie 199417. Publicat de agenþia naþionalã de presã Rompres
în 1995, acest ghid conþine informaþii biografice despre elitele care au urmat cariere
politice dupã prãbuºirea comunismului.
Foarte utilã pentru colectarea datelor a fost ºi baza de date ROMELITE, constituitã
sub coordonarea lui Laurenþiu ªtefan ºi utilizatã într-un proiect internaþional de
14. Spaþiul redus alocat acestui articol nu ne-a permis sã intrãm într-o criticã sociologicã a surselor.
Cu toate cã multe din aceste surse prezintã informaþii incomplete, verificarea lor încruciºatã ne-a
permis sã obþinem datele necesare realizãrii bazei de date care stã la baza acestui studiu.
15. Gheorghe Criºan, Piramida puterii. Oameni politici ºi de stat, din România 1944-1989), Bucureºti,
ProHistoria, 2001.
16. Gh. Criºan, Piramida Puterii vol. II. Oameni politici ºi de stat, generali ºi ierarhi din România
(22 decembrie 1989 10 martie 2004), Pro Historia, Bucureºti, 2004.
17. Protagoniºti ai vieþii publice: Decembrie 1989 Decembrie 1994, Bucureºti, Rompress, 1995.
cercetare vizând recrutarea elitelor parlamentare în Europa de Est.18 Aceastã bazã de

date include informaþii referitoare la carierele profesionale ale parlamentarilor români
care au activat între 1990 ºi 2000.
Surse adiþionale, precum studii referitoare la compoziþia elitelor politice
postcomuniste19, site-urile oficiale ale instituþiilor politice româneºti, rapoartele
diferitelor organisme ale societãþii civile (în primul rând ghidurile de personalitãþi
publice editate de Asociaþia Pro Democraþia) sau articole de presã, au fost de asemenea
utilizate. 30 de interviuri conduse cu foºti membri ai nomenclaturii au completat
informaþiile culese din surse publice, devenind un instrument important pentru cer-
cetarea de faþã.
Trebuie adãugat de asemenea cã analiza pe care o realizãm aici nu vizeazã decât
mobilitatea intrageneraþionalã a fostelor elite comuniste. Chiar dacã în România câteva
exemple (Petre Roman, Mircea Geoanã, Sion Bujor sau Adrian Nãstase) permit
formularea unei ipoteze privind reproducerea intergeneraþionalã a nomenclaturii, lipsa
informaþiilor sistematice ne-a împiedicat sã mãsurãm amploarea acestui fenomen ºi sã
tragem concluzii generalizatoare asupra lui.
1. Continuitatea nomenclaturii în timpul Revoluþiei20 din decembrie
Continuitatea politicã a elitelor comuniste din Europa de Est este un proces strâns
legat de evenimentele derulate în 1989. Cãile de desprindere de fostul regim influen-
þeazã în mod direct, în imediatul post-dictatorial, configurarea câmpului politic, struc-
turarea sistemului de partide ºi relaþiile dintre elite21. În acest context, câteva aspecte
care au singularizat trecerea de la regimul partidului comunist unic la pluralismul
democratic în România, în raport cu alte þãri ale Europei de Est, ºi care au influenþat
mobilitatea socialã a elitelor, trebuie menþionate.
În primul rând trebuie subliniat cã o opoziþie puternicã la regimul dictatorial condus
de Nicolae Ceauºescu nu s-a consolidat niciodatã în România. Condiþionate de
18. European Political Elites in Comparison: The Long Road to Convergence (EUROELITE), cross-
national survey on political recruitment in Eastern Europe, coordinated by Heinrich Best (Jena
University) and Maurizio Cotta (Siena University).
19. Irina Culic, Câºtigãtorii. Elitã politicã ºi democratizare în România: 1989-2000, Limes, Cluj-
Napoca, 2003, George Tibil, Conflictul elitelor ºi instabilitatea politicã în evoluþia modernã ºi
contemporanã a României, în Polis, Vol:2/1995, p:85-112; Laurenþiu ªtefan, Patterns of Political
Elite Recruitment in Post-Communist Romania, Bucureºti, Ziua, 2004.
20. Natura evenimentelor din decembrie 1989 constituie subiectul unor dezbateri teoretice controversate
care depãºesc scopul articolului de faþã. Þinând cont de acele opinii care pun sub semnul întrebãrii
legitimitatea termenului de revoluþie pentru evenimentele din decembrie 1989, optãm totuºi în
aceastã lucrare pentru folosirea acestui termen. Alegerea noastrã se bazeazã în primul rând pe
precaritatea surselor care susþin scenariul unei lovituri de stat ºi pe faptul cã, în decembrie 1989,
schimbarea regimului s-a realizat printr-o revoltã popularã, care a impus un nou sistem politic,
introducând instituþiile democraþiei reprezentative ºi noi principii pentru funcþionarea ºi structurarea
câmpului politic.
21. Stark & Bruszt, op. cit., pp. 27 28.
236 RALUCA GROSESCU
autoritarismul regimului, dar ºi de absenþa unei culturi politice participative 22,

protestele împotriva comunismului au avut aproape întotdeauna un caracter individual
iar cele câteva greve derulate între 1977 ºi 1987 au avut ca obiective principale,
revendicãri economice.
În al doilea rând, la momentul revoluþiei, douã tipuri de nomenclaturã co-existau în
România: o nomenclaturã activã, fidelã regimului Ceauºescu ºi o nomenclaturã mar-
ginalizatã sau în opoziþie cu regimul Ceauºescu, înlãturatã din viaþa politicã, ºi care,
deºi aparþinând în majoritate fostei elite staliniste din anii 1950, optase în ultimii ani
pentru ideile reformatoare promovate de Gorbaciov (Ion Iliescu, Silviu Brucan,
Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlãdeanu, etc.). Aceasta din urmã reprezenta o formã
de dizidenþã la dictatura lui Nicolae Ceauºescu, fãrã a fi pus însã sub semnul întrebãrii
fundamentele sistemului comunist. Chiar dacã nu dispunea de anvergura echipelor
reformatoare impuse în structurile de putere în Polonia sau în Ungaria, aceastã
nomenclaturã se bucura de un anumit prestigiu necesar preluãrii puterii în ipoteza
prãbuºirii regimului Ceauºescu.
În al treilea rând, România este singurul stat membru al fostului Pact de la Varºovia,
unde trecerea de la sistemul comunist la democraþie s-a realizat printr-o revoltã
popularã, reprimatã violent de Armatã ºi de forþele Securitãþii ºi soldatã cu 1104 morþi
ºi 3352 de rãniþi23. În acest context, o parte a nomenclaturii marginalizate, regrupate în
jurul lui Silviu Brucan ºi Ion Iliescu, a angajat negocieri cu generali ai Armatei ºi ai
Securitãþii, obþinând în dupã-amiaza lui 22 decembrie un acord de încetare a focului ºi
solidarizarea oficialã a forþelor armate cu partizanii revoluþiei. Legitimatã de succesul
acestor negocieri, dar ºi de renumele de potenþiali reformatori, o parte a liderilor
comuniºti marginalizaþi sau aflaþi în opoziþie faþã de regimul Ceauºescu a reuºit sã se
impunã ca figuri simbolice ale cãderii regimului dictatorial.
Trebuie subliniat de asemenea cã revoluþia româna a avut un caracter limitat din
punct de vedere al participãrii populare, precum ºi din punct de vedere al ariei geo-
grafice de rãspândire. Numai la Timiºoara manifestaþiile au cuprins întregul oraº,
locuitorii ieºind în majoritate în stradã între 18 ºi 22 decembrie. La Bucureºti, în seara
de 21 decembrie, doar un grup de 4.000 5000 de persoane, dintr-o populaþie de
2.000.000, protesta împotriva regimului comunist. Numai dupã fuga dictatorului,
Revoluþia a luat amploare. În anumite oraºe ale Transilvaniei, precum Braºov, Cluj,
Cugir, manifestaþii importante au fost organizate începând cu 21 decembrie, dar numai
o minoritate a populaþiei a participat. În majoritatea localitãþilor din Moldova ºi din
Muntenia nu au avut loc miºcãri protestatare, în timp ce mediul rural a rãmas pasiv în
raport cu manifestaþiile împotriva regimului.
22. Facem referire la cultura politicã participativã în sensul definit de Almond ºi Verba. În acest tip de
culturã politicã, membrii societãþii tind sã fie orientaþi cãtre un rol activist al sinelui în corpul
politic ; ei tind sã fie în mod explicit orientaþi cãtre sistem ca întreg ºi cãtre ambele structuri de
procese, politic ºi administrativ. Gabriel A. Almond, Sidney Verba, Cultura civicã, Editura Du
Style, Bucureºti, 1996, p. 49.
23. Statisticã a Ministerului Apãrãrii Naþionale, citatã de Ruxandra Cesereanu, Decembrie 89.
Deconstrucþia unei revoluþii, Iaºi, Polirom, 2004, p. 61.
Nu în ultimul rând, trebuie menþionat cã revoluþia româna nu a reuºit sã impunã noi

personalitãþi politice proeminente. Numai la Timiºoara, constituirea Forumului
Democratic de cãtre persoane neimplicate în viaþa politicã înainte de 1989 ar fi putut
înlocui elitele partidului comunist. Acest oraº nu era însã capitala ºi nu dispunea de
resurse mediatice necesare pentru a-ºi legitima poziþia la nivel naþional. La Bucureºti,
dupã fuga soþilor Ceauºescu, vidul ºi haosul politic marcau scena politicã.
În acest context, noile structuri de putere politicã au fost constituite începând cu 22
decembrie. Consiliul Frontului Salvãrii Naþionale (C.F.S.N.) a fost primul organ
provizoriu al puterii de stat, având ca scop principal stabilizarea situaþiei politice ºi
organizarea de alegeri libere. Printre cei 39 de membri fondatori anunþaþi la
televiziunea româna de Ion Iliescu în seara de 22 decembrie, co-existau grupuri foarte
diferite. Membri ai nomenclaturii marginalizate figurau alãturi de colaboratori
apropiaþi ai dictatorului detronat, de generali implicaþi direct în reprimarea
manifestaþiilor de la Timiºoara, de intelectuali opozanþi ai fostului regim ºi de
personalitãþi noi. Primii care figurau pe aceastã listã erau opozanþii regimului
comunist : Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, dar printre
cei 39 de membri, 11 persoane (28%)24 ocupaserã posturi de responsabilitate în aparatul
partidului comunist între 1945 ºi 1989. Cei mai mulþi dintre ei se regãsiserã, de-a
lungul timpului, marginalizaþi (Dan Marþian, Domokoº Geza, Ion Iliescu) sau în
opoziþie cu regimul Ceauºescu (Dan Deºliu, Corneliu Mãnescu, Alexandru
Bârlãdeanu, Silviu Brucan, Dumitru Mazilu). Alþii, mai puþin numeroºi, rãmãseserã
fideli dictatorului pânã în ultimul moment al regimului, fiind implicaþi în represaliile
anti-revoluþionare din decembrie 1989 (Gh. ªtefan Guºe, Victor Athanasie
Stãnculescu).
Pe durata funcþionãrii sale, C.F.S.N. a guvernat prin decrete lege, devenind un
organism legislativ ºi executiv în acelaºi timp, însãrcinat cu apãrarea, numirile în
funcþie, elaborarea legilor ºi pregãtirea primelor alegeri libere. Pe 27 decembrie, al
doilea decret lege al C.F.S.N. a anunþat oficial constituirea, organizarea ºi modul de
funcþionare ale acestei instituþii. Organismul era format din 141 de membri,
reprezentanþi ai tuturor judeþelor din România ºi era condus de un Birou Executiv.
Printre ei, 27,2% erau foºti membri ai nomenclaturii. În acelaºi timp, din cei 11
membri ai Biroului Executiv, 5 demnitari ai fostului regim controlau poziþii cheie
precum cea de preºedinte sau vice-preºedinte. Aproape jumãtate din nucleul dur al noii
puteri fãcuse aºadar parte din structurile decizionale comuniste.
Trebuie însã subliniat cã C.F.S.N. a constituit un grup heteroclit, în interiorul
cãruia cel format de foºtii responsabili ai administraþiei de partid a devenit cel mai
proeminent ºi mai important25. Provenind în primul rând din cercurile intelectualilor
umaniºti, opozanþii regimului Ceauºescu, chiar dacã erau cunoscuþi de opinia publicã,
nu dispuneau de experienþa necesarã în gestiunea administrativã pentru a influenþa
problemele curente cu care se confrunta populaþia. În privinþa celorlalþi membri
24. Baza de Date Elite Politice Postcomuniste.

25. Andrei Stoiciu, Enigmes de la séduction politique. Les élites roumaines entre 1989 et 1999, Bucarest
Montréal, Humanitas Libra, 2000, p.35.
238 RALUCA GROSESCU
recrutaþi în teritoriu, aceºtia fuseserã selecþionaþi în marea lor majoritate printr-un

sistem de recomandãri, care asigura susþinerea deciziilor luate de grupul format în
jurul lui Ion Iliescu ºi Silviu Brucan 26. Nedeþinând experienþã administrativã sau
vizibilitate mediaticã, ºi având legitimitate în virtutea suportului acordat fondatorilor
C.F.S.N., majoritatea acestor persoane a devenit un grup care a asigurat aripii Iliescu
Brucan dominaþia asupra procesului decizional în Consiliu. Grupul format în jurul
acestor lideri reunea oameni din aceeaºi generaþie, cu experienþã similarã în politicã ºi
în administraþie ºi care deþineau numeroase relaþii în cadrul fostelor structuri ale
statului. Astfel, în Consiliu, numai o mâna de persoane (regrupate în jurului lui Ion
Iliescu) a avut un rol veritabil, comunicând cu responsabilii prefecturilor ºi asi-
gurându-ºi suportul Armatei ºi al Ministerului de Interne, în virtutea alianþelor cu
prietenii de ieri27.
Al doilea organism provizoriu de putere politicã constituit pe 26 decembrie, prin
primul decret lege al C.F.S.N., a fost guvernul provizoriu condus de Petre Roman,
organism format în proporþie de 74,2%28 din foºti membri ai nomenclaturii. Din 31 de
miniºtri, 23 ocupaserã înainte de 1989 posturi de responsabilitate în structurile par-
tidului sau statului comunist. Patru categorii pot fi distinse. (1) Cei mai numeroºi ºi
mai puþin cunoscuþi de opinia publicã erau tehnocraþii celei de-a doua generaþii de elite
comuniste, care ocupaserã poziþii decizionale în aparatul de stat, fãrã a fi implicaþi în
activitatea de partid: Nicolae ªtefan, Adrian Georgescu, Gheorghe Caranfil, Ioan
Cheºa, Victor Murea, Nicolae M. Nicolae, Corneliu Burada, Dan Enãchescu, Sergiu
Celac. (2) O a doua categorie era formatã din tehnocraþi care urmaserã ºi o carierã în
partid ºi care îºi pãstraserã funcþiile pe linie de stat pânã în 1989 : Teofil Pop, Nicolae
Dicu, Stelian Pintilie, Ioan Folea. Toate persoanele incluse în aceste douã categorii -
în afara lui Sergiu Celac, care nu lucrase niciodatã pânã atunci în cadrul unui minister
(fiind traducãtorul oficial al preºedinþiei României) ºi care a fost numit la Afaceri
Externe deþineau experienþa unei funcþii importante în cadrul ministerului pe care îl
conduceau în prezent, fiind înainte de 1989 ministru, ministru adjunct sau director de
departament. (3) O a treia categorie cuprindea cadre de partid marginalizate de Nicolae
Ceauºescu în anii 1980: Nicolae Militaru, Constantin Popescu, Mircea Angelescu,
Mihail Drãgãnescu. Printre ei, numai Nicolae Militaru si Mihail Drãgãnescu ocupaserã
poziþii în eºaloanele superioare de putere, ceilalþi fiind legaþi de organizaþia tineretului
comunist. 7 din 31 de miniºtri ai guvernului provizoriu fãcuserã parte din Comitetul
Central al P.C.R., în timp ce 8 fuseserã deputaþi în Marea Adunare Naþionalã. (4)
Ultima categorie regrupa membrii ai nomenclaturii care fuseserã implicaþi direct în
represaliile din decembrie 1989 : Victor Athanasie Stãnculescu ºi Mihai Chiþac con-
duceau Ministerul Apãrãrii ºi respectiv Ministerul de Interne.
Trebuie subliniat însã cã anumiþi opozanþi ai fostului partidului comunist fãceau de
asemenea parte din guvernul provizoriu. Ei erau însã puþin numeroºi iar ministerele pe
care le conduceau nu aveau importanþã strategicã sau economicã. Toate ministerele
26. Interviu cu Dumitru Mazilu, Bucureºti, 29 Iulie 2005.

27. Andrei Stoiciu, op. cit., p. 35.
28. Baza de Date Elite Politice Postcomuniste.
cheie ale statului erau concentrate sub direcþia foºtilor membri ai nomenclaturii :
Interne, Apãrare, Afaceri Externe, Economie, Justiþie, Petrol, Industrie Grea,
Transporturi, Poºtã ºi Telecomunicaþii.
Bazându-se oficial pe reputaþia de tehnocrat, aceste numiri au ajutat fosta nomen-
claturã sã recupereze un anumit capital politic ºi sã evite o schimbare radicalã la
nivelul compoziþiei elitelor executive ale statului.
Cea de-a treia instituþie provizorie de putere politicã, Consiliul Provizoriu de
Uniune Naþionalã (C.P.U.N.) a fost constituit dupã decizia controversatã a lui Ion
Iliescu de a transforma Frontul Salvãrii Naþionale în partid politic, care urma sã se
prezinte în cursa electoralã a alegerilor legislative stabilite pentru mai 1990. Sub
presiunea partidelor istorice reconstituite imediat dupã cãderea regimului Ceauºescu
ºi în urma mai multor manifestaþii anticomuniste organizate în diferite oraºe ale þãrii,
la 1 februarie 1990, prin decret lege al C.F.S.N. este organizat Parlamentul provizoriu,
al cãrui rol era sã asigure participarea la putere a principalelor partide care activau în
România. Acest organism era format din 255 de membri, dintre care 112 aparþineau
F.S.N., 112 se distribuiau între diferitele partide politice, 27 erau reprezentanþi ai
minoritãþilor naþionale ºi 3 ai Asociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politici. Un vot era rezervat
preºedintelui. Din cei 255 de membri ai C.P.U.N. numai 21% deþinuserã înainte de
1989 o funcþie în nomenclaturã29. Toþi ceilalþi 79% accedeau pentru prima datã într-o
funcþie de reprezentare. Deºi partidele istorice erau prezente în Parlamentul provizoriu,
aproape o treime din locurile Biroului Executiv al C.P.U.N. rãmâneau controlate de
foste elite ale partidului comunist.
În interiorul C.P.U.N., în dezordinea care caracteriza activitatea acestei instituþii,
în confuzia creatã de prezenþa a mai mult de 37 de partide, foºtii membri ai nomen-
claturii au reuºit sã se evidenþieze ca singurele persoane capabile sã formuleze
programe ºi direcþii coerente de dezvoltare. În afara lor, ºedinþele C.P.U.N. au etalat în
faþa populaþiei grupuri de politicieni ezitanþi ºi veleitari, care se înfruntau pe teme
derizorii, pentru a urma la finalul dezbaterilor calea indicatã de Front. Reprezentaþii
partidelor istorice, singurii care fãceau opinie separatã, nu au putut sã aparã decât ca
actori marginali, înghiþiþi de o masã de manevrã care impunea majoritar deciziile
echipei Iliescu.
Mai mult de un sfert, 34,8%, din reprezentanþii F.S.N. în C.P.U.N. ocupaserã o
funcþie de nomenclaturã înainte de 198930. Proveneau în marea lor majoritate din
structurile conducãtoare de partid, în biografia lor politicã figurând posturi precum
membru supleant al CPEx, membru ºi membru supleant al C.C., prim-secretar sau
secretar la nivel judeþean, deputat în Marea Adunare Naþionalã, profesori la Academia
Naþionalã de Partid. Din cei trei delegaþi avuþi în C.P.U.N., Uniunea Democratã a
Maghiarilor a impus douã persoane care deþinuserã funcþia de membru supleant ºi
respectiv membru al Comitetului Central, în timp ce Partidul Democrat Agrar din
România a prezentat un fost secretar de partid la nivel judeþean, devenit mai târziu
unul din militanþii menþinerii colectivizãrii. Minoritãþile naþionale au delegat la rândul
29. Baza de date Elite Politice Postcomuniste.

30. Baza de date Elite politice postcomuniste.
240 RALUCA GROSESCU
lor 6 foºti membri ai nomenclaturii din 27 de reprezentanþi. ªi alte partide intrate în

Parlamentul provizoriu, dar care nu s-au bucurat de susþinere electoralã importantã în
alegerile din mai 1990, au desemnat ºi ele foºti membri ai nomenclaturii în funcþii de
reprezentare. Partidele istorice ºi miºcãrile ecologiste nu au inclus reprezentanþi ai
fostului regim în grupurile lor parlamentare, fãcând apel în primul rând la foºti opozanþi
ai regimului.
Pentru a ajunge la o concluzie referitoare la amploarea continuitãþii elitelor comu-
niste în structurile de putere provizorii, Tabelul N° 1 propune o evaluare comparativã
a ponderii numerice a nomenclaturii în cele trei instituþii analizate mai sus, precum ºi
a distribuirii diverselor categorii de nomenclaturã în aceste instituþii.
Ponderea numericã ºi distribuirea categoriilor de Nomenclaturã

în Instituþiile Provizorii (procente)*
CATEGORII CFSN Biroul Executiv CPUN Biroul Executiv Guvernul

al CFSN al CPUN Provizoriu
Membru al 27,2 45,5 21 28,6 74,2
Nomenclaturii
Nomenclatura 2 3 ,5 4 5 ,5 1 5 ,8 2 8 ,6 7 4 ,2
naional
Nomenclatura 3 ,7 0 5 ,2 0 0
regional
Nomenclatura de 14 4 5 ,5 1 0 ,5 2 3 ,8 3 8 ,7
Partid
Administra ia de 14 3 6 ,4 9 ,6 2 8 ,6 6 4 ,5
Stat
Nomenclatura 2 ,9 9 ,1 3 ,1 9 ,5 3 2 ,3
economic
Nomenclatura 4 ,4 2 7 ,3 2 ,6 19 9 ,7
organiza iilor de
mas
Nomenclatura 5 ,9 9 ,1 3 ,9 9 ,5 6 ,5
cultural
Nomenclatura 9 ,6 0 3 ,9 4 ,8 1 2 ,9
militar
Nomenclatura 3 ,5 1 8 ,2 1 ,9 9 ,5 1 6 ,1
afacerilor externe
Deputa i în M.A.N. 7 ,8 1 8 ,2 4 ,2 1 4 ,3 2 5 ,8
Nomenclatura 1 5 ,7 0 1 5 ,3 4 ,8 5 1 ,6
activîn 1 9 8 9
Nomenclatura 1 1 ,5 4 5 ,5 5 ,7 2 3 ,8 2 2 ,6
marginalizat
Diziden i sau 1 6 ,3 3 6 ,4 1 4 ,2 4 2 ,9 1 2 ,9
opozan i ai
regimului
TABEL N° 1 : Ponderea numericã ºi distribuirea categoriilor de Nomenclaturã în Instituþiile

Provizorii
Sursa : Baza de Date Elite Politice Postcomuniste * Procentele cumulate exced 100%, având în
vedere cã majoritatea membrilor Nomenclaturii au ocupat mai multe posturi responsabile în mai
multe domenii de activitate.
Fãrã a fi dominate de foºtii membri ai nomenclaturii, C.F.S.N. ºi C.P.U.N. se

caracterizeazã prin prezenþa unei importante componente comuniste, concentrate în
primul rând în nucleul dur al puterii decizionale. C.F.S.N., organism creat de
nomenclatura dizidentã regimului Ceauºescu, a reprezentat instrumentul instituþional
prin intermediul cãruia acest grup de comuniºti marginalizaþi sau aflaþi în opoziþie cu
regimul în ultimele douã decenii a reuºit sã-ºi asigure supravieþuirea ºi rolul politic în
istoria post-revoluþionarã. C.P.U.N., constituit sub presiunea partidelor istorice tra-
diþionale (P.N.L., P.N.Þ.C.D., P.S.D.R.) ºi sub presiunea manifestaþiilor anticomuniste
organizate în mai multe oraºe ale României, a reprezentat instrumentul instituþional
prin care pluripartitismul s-a impus în România, dupã 40 de ani de absenþã. Negocierile
angajate între liderii partidelor istorice ºi conducãtorii C.F.S.N. au apãrut însã ca un
ecou tardiv ºi deformat al « meselor rotunde » din Polonia ºi Ungaria, având în vedere
cã opoziþia nu a reuºit sã-ºi asigure decât un rol slab în procesul decizional privind
problemele politice ºi economice. Reprezentând oficial modelul de cooperare ºi con-
sens naþional propus de Ion Iliescu ºi oferind opiniei publice imaginea unui organism
haotic, în care echipa F.S.N. constituia, din motive de reprezentare numericã, singurul
grup coerent, formarea ºi funcþionarea C.P.U.N. au constituit primii paºi importanþi în
consolidarea puterii grupului de nomenclaturã concentrat în jurul lui Ion Iliescu. În
ceea ce priveºte Guvernul provizoriu, compoziþia sa aratã cã la nivelul structurilor
executive, reproducerea elitelor a avut o amploare mai mare decât circulaþia lor. Acolo
unde recrutãrile puteau fi motivate prin reputaþia de tehnocrat a elitelor, continuitatea
politicã a fostei nomenclaturi a putut fi impusã cu o mai mare uºurinþã.
Observãm cã în toate instituþiile, majoritatea fostelor elite comuniste provin dintr-
o nomenclaturã centralã, aparþinând în general aparatului de Partid în cazul instituþiilor
legislative ºi administraþiei de stat în cazul executivului. Deputaþi din Marea Adunare
Naþionalã sunt de asemenea bine reprezentaþi, mai ales în guvern, unde formeazã 25%
din miniºtri. De asemenea, anumiþi membri ai nomenclaturii militare au fost cooptaþi
în C.F.S.N. ºi în guvern, unde generali direct implicaþi în represaliile din decembrie
1989 conduc ministere cheie ca Apãrare, Afaceri Interne sau Economie. Numirea lor
în aceste posturi se explicã în primul rând prin negocierile anagajate de grupul fondator
al C.F.S.N. cu conducerea Armatei, pentru a obþine un acord de încetare a focului
împotriva manifestanþilor, dar indicã ºi o voinþã politicã de a limita condamnarea lor
pentru crimele comise în timpul represiunilor anti-revoluþionare. Constatãm de
asemenea cã majoritatea fostelor elite ocupaserã posturi de responsabilitate pânã la
finalul regimului ºi cã nomenclatura marginalizatã nu este majoritarã decât în Birourile
Executive ale C.F.S.N. ºi C.P.U.N.. Concentrat în primul rând în nucleul dur al puterii
provizorii ºi deþinând pârghiile de control ale procesului decizional, acest grup a fãcut
apel, pentru punerea în practicã a direcþiilor de dezvoltare propuse, la membri ai
nomenclaturii care îºi pãstraserã poziþiile de conducere pânã în decembrie 1989. Acest
amestec între nomenclatura marginalizatã ºi nomenclatura activã aratã cã înlãturarea
din structurile de putere ale regimului Ceauºescu nu a constituit decât un criteriu
secundar în recrutarea elitelor din instituþiile provizorii. Aceastã ipotezã este
242 RALUCA GROSESCU
confirmatã de altfel ºi de reprezentarea slabã a dizidenþilor ºi opozanþilor regimului,

numãrul lor fiind depãºit de ponderea numericã a nomenclaturii.
Legitimându-ºi continuitatea pe scena politicã prin implicarea activã în prãbuºirea
regimului Ceauºescu ºi prin experienþa administrativã deþinutã, elitele comuniste
regrupate în jurul lui Ion Iliescu ºi Silviu Brucan au reuºit sã se impunã ca vocea cea
mai rezonantã ºi mai popularã a revoluþiei române. Aceastã realitate a confruntat
cercetãtorii cu un paradox frapant: cea mai abruptã ºi mai violentã rupturã cu fostul
regim dictatorial a produs cea mai puþin radicalã transformare ºi cea mai slabã destruc-
turare a reþelelor fostului partid unic31. Aceastã continuitate nu s-a soldat însã cu o
restaurare completã , ci cu o pluralitate de tendinþe politice care au încorporat
elemente ale experienþei leniniste, tendinþe naþionaliste, precum ºi valori ale partidelor
ºi grupurilor civice liberale32.
Trebuie de asemenea subliniat cã aceastã continuitate politicã a nomenclaturii s-a
bucurat în primele luni ale lui 1990 de un puternic suport popular. Într-o þarã în care
comunismul a adus modernitate, unde o parte a populaþiei a beneficiat de-a lungul
fostului regim de un statut social ºi material superior celui de dinainte de rãzboi, într-
o þarã în care cultura politicã participativã a fost slabã ºi unde naþionalismul promovat
de comunism a beneficiat de suportul populaþiei33, într-o societate care, în majoritatea
ei, nu a vãzut în revoluþie decât o luptã pentru ameliorarea standardului de viaþã 34,
mesajul anticomunist radical anunþat de opoziþia anti-F.N.S. nu putea sã rezoneze
decât slab, mobilizând o parte restrânsã a românilor. Mesajul pacificator al lui Ion
Iliescu, apelul sãu la consens naþional ºi la uitarea responsabilitãþii fostului regim,
precum ºi discursurile sale referitoare la o tranziþie lentã ºi fãrã costuri sociale majore
au fost preferate de majoritatea românilor, care au perceput echipa Iliescu ca pe singurã
voce capabilã sã-i reprezinte interesele.
2. Regruparea politicã a Nomenclaturii în perioada

de tranziþie: 1990 - 2000
2.1. Parlamentele
În primele alegeri parlamentare ºi prezidenþiale, organizate simultan în mai 1990,

F.S.N. a câºtigat competiþia electoralã cu mai mult de 66% din voturi în ambele camere
ale Parlamentului, iar Ion Iliescu, candidatul F.S.N. în cursa prezidenþialã ºi preºedinte
al partidului, a fost ales cu 85% din voturi. În 1991, Ion Iliescu ºi grupul conservator
31. Vladimir Tismãneanu, Stalinism pentru Eternitate. O istorie politicã a comunismului românesc,
32. Mihnea Berindei, Ariadna Combes, Anne Planche, Roumanie le livre blanc. La réalité dun pouvoir
néo-communiste, Paris, La Découverte, 1990, p. 280.
33. De vazut în acest sens studiul lui Daniel Barbu, Participation politique et clivages politiques en
Roumanie. Du communisme au postcommunisme, în Jean-Michel De Waele (ed.) Les clivages
politiques en Europe centrale et orientale, Editions de lUniversité de Bruxelles, Bruxelles 2004.
34. Pavel Câmpeanu, Ariadna Combes, Mihnea Berindei, România înainte ºi dupã alegerile de la 20
mai, Bucureºti, Humanitas, 1991.
format de colaboratorii sãi au intrat în conflict deschis cu grupul condus de Petre

Roman ºi care regrupa promotorii unor reforme economice rapide ºi radicale.
Conflictul a generat divizarea F.S.N. în douã partide politice. Aripa condusã de Petre
Roman a pãstrat vechiul nume (F.S.N.), în timp ce aripa condusã de Iliescu s-a regrupat
într-o nouã miºcare politicã : Frontul Democratic al Salvãrii Naþionale (F.D.S.N.).
Primele alegeri constituþionale (Constiþutia a fost adoptatã la sfârºitul lui 1991) au
avut loc în 1992. F.D.S.N. a ieºit pe primul loc, cu aproximativ 28%, ºi a format un
guvern minoritar cu suportul parlamentar al partidelor România Mare, Partidul Unitãþii
Naþionale Române ºi Partidul Socialist al Muncii. Ion Iliescu a fost reconfirmat în
funcþia de Preºedinte al Republicii. În 1996, alegerile au fost câºtigate de Convenþia
Democratã, coaliþie de centru-dreapta formatã în jurul Partidului Naþional Þãrãnesc
Creºtin ºi Democrat ºi al Partidului Naþional Liberal. C.D.R. a guvernat în alianþã cu
Uniunea Democratã a Maghiarilor din România (U.D.M.R.) ºi cu Partidul Democrat
(noul nume luat de partidul condus de Petre Roman). În 2000, F.D.S.N., transformat în
Partidul Democraþiei Sociale din România (P.D.S.R.) s-a întors la putere, împreunã cu
candidatul ei la preºedinþie, acelaºi Ion Iliescu. Din nou, partidul a format un guvern
minoritar, de data aceasta cu suportul U.D.M.R.
Graficul N° 1 prezintã dinamica ponderii numerice a nomenclaturii în cele patru
parlamente care s-au succedat între 1990 ºi 2000.
În toate parlamentele, ponderea numericã a nomenclaturii nu depãºeºte 15%. Luând
în considerare cã în România o lege a lustraþiei nu a fost niciodatã adoptatã ºi subliniind
faptul cã unii membri ai nomenclaturii au participat activ la rãsturnarea regimului
Ceausescu, ne-am fi aºteptat la un procent mai mare de foºti lideri comuniºti în noile
parlamente. Rezultatele acestei cercetãri indicã însã faptul cã o nouã elitã politicã,
neimplicatã în structurile decizionale ale vechiului regim a fost recrutatã pentru poziþii
parlamentare ºi cã numai un grup restrâns de foºti membri ai nomenclaturii a reuºit sã
fie promovat în aceastã instituþie.
Prezenþa fostelor elite comuniste în parlamentele României este aproape constantã
în 1990 ºi 1992 (15%), pentru a atinge un minim în 1996 (11%). Aceastã scãdere este
explicatã de victoria Convenþiei Democrate în legislativele din 1996, coaliþie al cãrui
mesaj electoral s-a bazat pe ideea de decomunizare ºi de înlãturare a foºtilor lideri
comuniºti din funcþiile importante ale statului. P.N.Þ.C.D. ºi P.N.L., partide istorice cu
un puternic mesaj anticomunist, nu au regrupat în cadrul elitei lor în perioada 1990
1996 foºti membri ai Nomenclaturii. Cel puþin din motive biologice (îmbãtrânire,
moarte), ne-am fi aºteptat ca aceastã diminuare sã continue ºi în 2000. Alegerile din
acest an nu au confirmat însã aceastã ipotezã, rezultatele cercetãrii indicând o uºoarã
creºtere a procentului de parlamentari foºti membri ai nomenclaturii în aceastã
legislaturã (13%). În analiza acestei dinamici trebuie luate în considerare
particularitãþile alegerilor din 2000, când partidul România Mare ºi Partidul
Democraþiei Sociale din România au câºtigat împreunã mai mult de 60% din voturi.
Cum cele mai multe foste elite comuniste convertite au integrat aceste douã partide,
creºterea procentului de nomenclaturã nu este aºadar surprinzãtoare.
244 RALUCA GROSESCU
Grafic 1: Ponderea Numericã a Nomenclaturii în Parlamentele României: 1990 - 200435

Sursa: Baza de Date Elite Politice Postcomuniste
Procentele prezentate mai sus demonstreazã cã numai o parte restrânsã a elitelor

parlamentare post-1989 au deþinut poziþii de decizie în administraþia comunistã. Chiar
dacã ponderea numericã a nomenclaturii nu a depãºit niciodatã 15%, ei i-a corespuns
însã o pondere decizionalã importantã. De exemplu, în 1990 ºi 1992, preºedinþii
Camerei Deputaþilor ºi Senatului (Alexandru Bârlãdeanu ºi Dan Marþian) erau bine-
cunoscuþi lideri comuniºti. Membri notorii ai nomenclaturii au fost numiþi preºedinþi
sau vicepreºedinþi ai comisiilor parlamentare, secretari de camere sau ºefi de grup
politic parlamentar. Prezenþa unor lideri comuniºti în astfel de poziþii le-a permis sã
exercite o influenþã importantã asupra procesului decizional la nivelul forumului
legislativ.
Referitor la categoriile de nomenclaturã din care proveneau aceºti parlamentari, ei
fãceau parte în marea lor majoritate dintr-o nomenclaturã economicã regionalã, ocu-
pând înainte de 1989 funcþii de directori de întreprinderi sau de direcþii agricole
regionale. Din totalitatea fostelor elite comuniste prezente în parlamentele României
între 1990 ºi 2004, 48,9% fãcuserã parte din nomenclatura economicã, 27,9%
ocupaserã o poziþie decizionalã în cadrul partidului comunist, iar 31% se aflaserã într-
o funcþie de responsabilitate în administraþia de stat. Numai 2,3% proveneau din
nomenclatura militarã ºi 8,7% din nomenclatura culturalã. 10% din fostele elite
comuniste recrutate dupã 1989 în funcþii de parlamentari, fuseserã deputaþi în Marea
35. P1= 1990 1992; P2 = 1992 1996; P3 = 1996 2000; P4 = 2000 - 2004
Adunare Naþionalã36. Suma procentelor prezentate mai sus excede 100%, pentru cã
politica de rotaþie a cadrelor caracteristicã sistemului comunist a fãcut ca numeroase
persoane sã ocupe de-a lungul timpului sau chiar în acelaºi moment funcþii în mai
multe domenii de nomenclaturã. Totuºi, este relevant faptul cã nomenclatura eco-
nomicã este cel mai bine reprezentatã în parlamentele României, urmatã de admi-
nistraþia de stat ºi abia apoi de cea de partid. Acest lucru indicã faptul cã recrutarea
fostelor elite comuniste în funcþii parlamentare dupã 1989 a avut la bazã experienþa pe
care aceste elite o deþineau în domeniul managementului economic sau al administraþiei
de stat. Apartenenþa la structurile fostului Partid-Stat s-a menþinut ºi ea ca criteriu de
recrutare, iar prezenþa constantã a unui grup restrâns de foºti deputaþi din Marea
Adunarea Naþionalã în parlamentele postcomuniste indicã o anumitã continuitate la
nivelul celor doua instituþii legislative.
Pentru a avea o imagine comparativã între ponderea numericã a nomenclaturii în
parlamentele postcomuniste româneºti ºi prezenþa fostelor elite comuniste în
parlamentele altor þãri din Europa de Est, Graficul N°2 indicã dinamica fenomenului
pentru România, Polonia ºi Croaþia. Pentru România ºi Polonia, luãm în considerare ºi
parlamentele provizorii: C.P.U.N. în cazul României ºi Parlamentul polonez negociat
în 1989. Ele vor fi desemnate în tabel ca legislaturile 0 . Pentru Polonia ºi Croaþia,
procentele sunt preluate din ancheta sociologicã comparativã European Political
Elites in Comparison: The Long Road to Convergence (EUROELITE) coordonatã
de Heinrich Best (Universitatea din Jena) si Maurizio Cotta (Universitatea din Siena).
În septembrie 2003, rezultatele acestei cercetãri au fost prezentate la Bucureºti, într-o
conferinþã a tuturor echipelor naþionale participante. Pentru România, rezultatele au
fost preluate din Baza de Date Elite Politice Postcomuniste
36. Baza de date Elite Politice Postcomuniste

246 RALUCA GROSESCU
Legislatur România Polonia Croaia

P0 21,1 18,1 -
P1 15,3 5,4 12,8
P2 15,5 12,6 10,8
P3 11,7 7,8 8,9
P4 13,3 10,19 11,3
Grafic 2: Ponderea numericã a Nomenclaturii în parlamentele român, polonez ºi croat: 1990 200437.
Surse: Baza de Date Elite Politice Postcomuniste ºi Euroelite Survey
Dupã cum o indicã procentele, prezenþa foºtilor membri ai nomenclaturii în

parlamentele române este mai ridicatã decât în toate celelalte þãri. Þinând cont de
caracterul violent al revoluþiei din decembrie, ne-am fi aºteptat la un procent mai
scãzut decât în cazul Poloniei, unde trecerea de la comunism la democraþie s-a fãcut
prin negociere ºi nu prin miºcare popularã de masã. Prezenþa nomenclaturii în toate
parlamentele naþionale nu prezintã însã variaþii importante de la o þarã la alta, procentul
menþinându-se întotdeauna în parlamentele alese între 10% ºi 15%, diferenþele pro-
venind din alternanþa la putere a diverselor partide politice. Singura excepþie notabilã,
procentul de 5% în parlamentul polonez din 1990, se explicã prin victoria forþelor
democratice de centru dreapta împotriva Partidului Comunist. Reproducerea elitelor
comuniste în structurile parlamentare postcomuniste este aºadar constantã dar redusã
în toate cele trei þãri, indicând o destructurare a reþelelor fostului partid comunist ºi o
depreciere a capitalului social, instituþionalizat prin apartenenþa la nomenclaturã, în
recrutarea noilor elite parlamentare postcomuniste.
Orientarea fostelor elite comuniste spre partidele politice postcomuniste a fost
dominatã de trei tendinþe. Tabelul urmãtor indicã ponderea numericã a nomenclaturii
în grupurile parlamentare ale principalelor partide prezente în parlamentul României
între 1990 ºi 2000.
Poderea Numericã a Nomenclaturii în grupurile parlamentare : 1990 2004
LEGISLA- FSN/FDSN/ PD PSM PRM PUNR PNTCD PNL UDMR PDAR PUR
TURA PDSR/PSD
1990 1992 19,9% - - - (1/12) (1/16) 0 (4/45) (4/11) -

8,3% 6,3 8,9% 36,4%
1992-1996 22% (11/72) (14/20) (8/20) (6/48) (1/68) 0 (1/43) 0 -
15,3% 70% 30,8% 12,5% 1,5% 2,3%
37. 0 = Parlamentele Negociate; 1, 2, 3, 4 = Parlamentale alese prin vot direct si universal

1996-2000 28,4% (8/72) - (8/30) (1/26) (1/113) (3/48) (1/37) - -

11,1% 26,7% 3,8% 0,9% 6,3% 2,7%
2000-2004 18,4% (2/42) - (18/126) - - (3/45) (1/40) - (3/1
4,4% 14,3% 6,7% 2,5% 0)
30%
Tabel N°2: Ponderea numericã a nomenclaturii în grupurile parlamentare: 1990 2004. Acolo unde
datele nu figureazã, partidele respective nu au obþinut mandate parlamentare în legislaturile la
care se face referire.
Sursa : Baza de Date Elite Politice Postcomuniste
Orientarea spre social-democraþie s-a dovedit a fi o cale de succes constant,

principalele partide social democrate partide cu o importantã susþinere electoralã în
perioada 1990-2000 integrând în grupurile lor parlamentare ºi în sânul conducerii
lor numeroºi membri ai nomenclaturii. În 1990, 19,9% din grupul parlamentar F.S.N.,
partidul fondat ºi condus de Ion Iliescu, era format din persoane care ocupaserã funcþii
de decizie în timpul regimului comunist. În 1992, dupã divizarea F.S.N., F.D.S.N.,
partidul fondat de aripa conservatoare Iliescu, a menþinut în elita ei parlamentarã 22%
foºti membri ai nomenclaturii. Tendinþa s-a menþinut ºi în urmãtoarele legislaturi, în
1996 si 2000, elita parlamentarã P.D.S.R./P.S.D. fiind formatã în proporþie de 28,4%
ºi respectiv 18,4% din foste elite comuniste. ªi Partidul Democrat, a doua formaþiune
social-democratã desprinsã din F.S.N. a integrat în elitele ei persoane care ocupaserã
funcþii de responsabilitate înainte de 1989. 15,3% din grupul sãu parlamentar din 1992
ºi 11% din cel din 1996 aparþinuserã fostei nomenclaturi. În 2000, procentul a scãzut
vizibil, din cei 42 de parlamentari P.D., numai doi deþinând o funcþie de conducere în
administraþia de stat sau în domeniul economic înainte de 1989. Spre deosebire de
F.D.S.N./P.D.S.R./P.S.D., care a regrupat numeroºi membri ai elitei de partid, P.D. a
optat mai degrabã pentru elite care nu urmaserã o carierã în partidul comunist ºi care
deþinuserã funcþii de conducere în administraþia de stat sau în economie.
A doua tendinþã înregistratã la nivelul conversiei fostelor elite a fost returul pe
scena politicã prin constituirea de partide declarate a fi continuare ale miºcãrii mun-
citoreºti ºi socialiste din România. Aceastã cale nu a tentat însã decât o parte restrânsã
a fostelor elite comuniste, provenind în general din persoane care ocupaserã funcþii
importante la vârful ierarhiei partidului comunist ºi care erau asimilate de opinia
publicã structurilor fostului regim. Succesul electoral al Partidului Socialist al Muncii
în alegerile din 1992, partid al cãrui grup parlamentar era format în proporþie de 70%
(14 din 20 de persoane) din foºti membri ai nomenclaturii, nu a fost decât unul
temporar. Eºecul sãu în legislativele din 1996 si 2000, determinat de un puternic
conservatorism doctrinar, a demonstrat cã aceastã cale de conversie politicã nu era una
de succes ºi a determinat reorientarea elitelor sale spre formaþiuni politice precum
P.D.S.R./P.S.D. sau Partidul România Mare.
248 RALUCA GROSESCU
Cartea naþionalistã a fost a treia tendinþã importantã urmatã de elitele comuniste în

conversia lor politicã. În 1992 ºi 1996, 30,8% (8 parlamentari din 26) ºi respectiv
26,7% (8 parlamentari din 30) din grupul parlamentar România Mare aparþinuserã
fostei nomenclaturi. Scãderea procentului la 14,3 % (18 parlamentari din 126), se
explicã dupã alegerile din 2000 prin numãrul mare de parlamentari pe care acest partid
a reuºit sã-l impunã în aceste legislative, unde a câºtigat aproape 25% din voturi. Calea
naþionalistã de conversie a beneficiat de un important suport popular, P.R.M. ajungând
în 2000 al doilea partid parlamentar din România. Spre deosebire de Partidul România
Mare, cea de-a doua formaþiune naþionalistã din România, Partidul Unitãþii Naþionale
Române (PUNR), nu s-a constituit în jurul unui nucleu de nomenclaturã, iar în afara
legislaturii 1992 1996, când 6 din cei 48 de parlamentari ai sãi aparþineau fostei elite
comuniste, acest partid nu s-a caracterizat prin recrutarea sistematicã a nomenclaturii
în rândul conducerii sau al grupului sãu parlamentar.
Pentru restul partidelor politice, putem observa cã aproape în fiecare grup
parlamentar regãsim una sau douã persoane care sã fi ocupat înainte de 1989 un post
de nomenclaturã controlat de organele Comitetului Central al P.M.R./P.C.R. Totuºi
ponderea fostelor elite comuniste nu depãºeºte 10% decât în cazul partidelor men-
þionate mai sus. Alãturi de ele, trebuie adãugat Partidul Umanist din România, partid
format în jurul lui Dan Voiculescu fost director de întreprinderi de comerþ exterior
care a promovat în legislatura 2000 2004 parlamentari care proveneau din fostele
cadre ale organizaþiei comuniste de tineret sau persoane care deþinuserã funcþii în
nomenclatura economicã.
2.2. Guvernele
Dupã alegerile din mai 1990, Petre Roman a fost reconfirmat în funcþia de prim
ministru, în fruntea unei noi echipe guvernamentale. Conflictele apãrute în cadrul
F.S.N. în 1991, între aripa liberalã condusã de Petre Roman ºi aripa conservatoare
condusã de Ion Iliescu, au generat demisia lui Roman ºi dizolvarea guvernului. Criza
s-a finalizat prin reconfigurarea unui guvern de uniune naþionalã, condus de Theordor
Stolojan, la care au participat F.S.N., P.N.L., PDAR ºi partidele ecologiste. Dupã
alegerile din 1992, F.D.S.N. a format un guvern minoritar, iar Nicolae Vãcãroiu a fost
numit prim ministru. Instabilitatea guvernamentalã a caracterizat perioada 1996
2000, când Convenþia Democratã s-a aflat la putere. Victor Ciorbea a condus guvernul
pentru doi ani ºi jumãtate, fiind înlocuit de Radu Vasile în aprilie 1998. Conflictele în
cadrul coaliþiei de guvernãmânt au continuat în perioada urmãtoare, generând dizol-
varea guvernului Vasile ºi numirea lui Mugur Isãrescu ca prim-ministru în decembrie
1999. În noiembrie 2000, P.D.S.R. l-a impus pe Adrian Nãstase la conducerea unui
guvern minoritar, care a beneficiat de susþinerea parlamentarã a U.D.M.R.
Graficul urmãtor indicã dinamica ponderii numerice a nomenclaturii în toate
guvernele României.
Grafic 3 : Ponderea numericã a nomenclaturii în guvernele României : 1990 200038

În raport cu guvernul provizoriu, format în majoritate din foºti membri ai

nomenclaturii, cabinetele constituite dupã alegerile din 1990 înregistreazã o scãdere
treptatã a numãrului de elite comuniste prezente în funcþia de ministru, pentru a ajunge
la procente mici în cadrul guvernelor formate de Convenþia Democratã. Ca ºi în cazul
parlamentelor, aceastã evoluþie aratã o diferenþiere a diverselor partide aflate la
guvernare în funcþie de compoziþia elitelor executive. Dacã partidele de centru-stânga
au impus, pânã în 1996, în proporþie de aproape 50% elite comuniste în funcþia de
ministru, în perioada 1996-2000, numai doi miniºtri P.D. deþinuserã funcþii de
nomenclaturã înainte de 1989. Odatã cu întoarcerea la putere a P.D.S.R. în 2000, se
observã o uºoarã creºtere a procentului de elite comuniste în guvernul Nãstase (de la
9% în guvernul Isãrescu, la 18% în guvernul Nãstase), procentul fiind însã mult mai
mic în comparaþie cu cel din guvernarea 1992 1996 (44%). Majoritatea fostelor elite
comuniste care ºi-au continuat carierele politice în funcþii executive la nivel naþional
au fost aºadar promovate de partidele succesoare ale Frontului Salvarii Naþionale : PD
ºi F.D.S.N./ P.D.S.R./P.S.D. Nici unul dintre miniºtrii numiþi în funcþie de partidele
care se declarau ca aparþinând centrului dreapta nu a fãcut parte din structurile
decizionale ale fostului regim.
Recrutarea unei nomenclaturi naþionale, provenind din administraþia de stat, a
prevalat în toate cabinetele. Cu excepþia guvernului provizoriu, doar câþiva miniºtri au
urmat înainte de 1989 cariere în administraþia de partid sau în Marea Adunare
Naþionalã. În general, în perioada postcomunistã au fost preferaþi în funcþii executive
38. 1=Guvernul provizoriu Petre Roman; 2 = Guvernul Petre Roman; 3 = Guvernul Theodor Stolojan;
4 = Guvernul Nicolae Vãcaroiu; 5 = Guvernul Victor Ciorbea; 6 = Guvernul Radu Vasile; 7 =
Guvernul Mugur Isrescu; 8 = Guvernul Adrian Nãstase.
250 RALUCA GROSESCU
indivizi cu educaþie superioarã, beneficiind de experienþã tehnocratã. Din totalitatea

fostelor elite comuniste prezente în guvernele României, 70% ocupaserã o funcþie în
administraþia de stat, 38,6% în economie ºi numai 35,1% în conducerea partidului.
15,8% din ei fuseserã deputaþi în Marea Adunare Naþionalã 39.
2.3. Administraþiile prezidenþiale
Datoritã numeroaselor prerogative deþinute de ºeful statului, instituþia prezidenþialã

constituie din 1990 unul dintre organismele politice cele mai influente la nivel naþional,
în timp ce Preºedintele Republicii reprezintã omul cel mai important în aparatul
statului40. Ales prin vot universal, Preºedintele deþine privilegiul legitimitãþii electorale,
reprezentând principalul mediator între puterile statului ºi între stat ºi societate. Acest
rol de arbitru legitim conferã deciziilor ºi luãrilor de poziþie ale preºedintelui o mare
popularitate în rândul majoritãþii cetãþenilor. În acelaºi timp, personalizarea campa-
niilor electorale din România ºi organizarea simultanã a alegerilor legislative ºi pre-
zidenþiale (pânã în 2004) au avut ca efect derularea competiþiei partizane în umbra
dezbaterilor ºi a discursurilor candidaþilor la funcþia prezidenþialã.
Activitatea Preºedintelui este asistatã de un aparat administrativ care nu poate
depãºi 180 de persoane. Printre membrii administraþiei prezidenþiale, o parte restrânsã
a consilierilor, reprezentând în general coordonatorii diverselor departamente ºi având
o importanþã majorã în procesul decizional ºi în conceperea proiectelor politice ale
Preºedintelui, constituie corpul demnitarilor prezidenþiali. Depinzând direct de ale-
gerea personalã a Preºedintelui, recrutarea acestui corp reflectã încrederea ºi preferinþa
ªefului statului pentru un tip sau altul de elitã politicã.
Între 1990 ºi 2000, administraþiile prezidenþiale au regrupat în sânul structurilor lor
decizionale un important numãr de foºti membri ai nomenclaturii. Graficul N°4 indicã
dinamica acestui fenomen în administraþiile prezidenþiale care s-au succedat în
România între 1990 ºi 2000.
39. Baza de date Elite Politice Postcomuniste. Procentul excede 100%, pentru cã numeroºi membri ai
nomenclaturii au ocupat funcþii în mai multe domenii de activitate.
40. Vezi Constituþia României din 1991, Titlul III: Autoritãþile publice, Capitolul II: Preºedintele
României. Vezi de asemenea Ioan Muraru, Simina Tãnãsescu, Drept Constituþional ºi Instituþii
Politice, Bucureºti, Lumina LEX, 2002, pp. 515-530
Grafic N°4 : Ponderea numericã a nomenclaturii în administraþiile prezidenþiale: 1990 200441

Imediat dupã evenimentele din decembrie 1989, preºedintele Ion Iliescu a recrutat
în cadrul echipei sale un important numãr de consilieri care deþinuserã posturi de
decizie în aparatul comunist. Cu un procent majoritar de 76,9%, aceste elite au reuºit
sã domine procesul decizional în cadrul administraþiei prezidenþiale. Continuitatea
prezenþei lor majoritare în timpul celui de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu (59,1 %)
a arãtat cã o rupturã radicalã între vechiul ºi noul regim nu se concretizase încã la
nivelul compoziþiei elitei prezidenþiale.
Ponderea numericã a nomenclaturii în primele douã administraþii conduse de Ion
Iliescu este foarte apropiatã de procentul fostelor elite comuniste în administraþiile
prezidenþiale conduse de Boris Elþin. Între 1991 ºi 1993, 75,1% dintre consilierii
preºedintelui rus erau membri ai elitei comuniste, în timp ce între 1993 ºi 1997
procentul a scãzut la 58,1%42. Chiar dacã tranziþiile rusã ºi românã diferã în mod
esenþial la nivelul schimbãrilor instituþionale, reproducerea fostei nomenclaturi în
echipele prezidenþiale prezintã pânã în 1996 cifre similare, indicând o continuitate
semnificativã la nivelul compoziþiei elitei.
În România, între 1996 ºi 2000, mandatul lui Emil Constantinescu a pus capãt
acestei tendinþe, Preºedintele incluzând în echipa sa un singur membru al fostei
nomenclaturi, un militar specializat în apãrare aerianã. Numit de Ion Iliescu, acest
consilier ºi-a pãstrat funcþia încã câteva luni dupã preluarea puterii de Constantinescu,
pãrãsind echipa prezidenþialã în 1997.
Dupã întoarcerea sa la palatul Cotroceni în 2000, Preºedintele Iliescu nu ºi-a
menþinut decât parþial preferinþa pentru recrutarea fostelor elite în administraþia sa.
41. 1 = Primul mandat Ion Iliescu (1990 1992) ; 2 = Al doilea mandat Ion Iliescu (1992 1996) ; 3
= Mandat Emil Constantinescu (1996 -2000) ; 4 = Al treilea mandat Ion Iliescu (2000 2004).
42. Olga Krystanovskaia & Stephen White, « From Soviet Nomenklatura to Russian Elite », în Europe-
Asia Studies, vol. 48, Nr.5/ 1996, pp. 771 733.
252 RALUCA GROSESCU
Înnoirea echipei prezidenþiale a adus pe scena politicã persoane tinere, care nu

ocupaserã funcþii publice înainte de cãderea comunismului. Numai 35% dintre
consilierii prezidenþiali ºi de stat proveneau din fosta elitã, fiind însã persoane care nu
ocupaserã funcþii în administraþia de partid.
În primele douã echipe prezidenþiale, nomenclatura de partid este cel mai bine
reprezentatã, 50% ºi respectiv 38% din fostele elite comuniste aparþinând acestei
categorii43. Cadrele didactice de la Academia de Partid ªtefan Gheorghiu (Ioan Mircea
Paºcu, Dan Mircea Popescu, Vladimir Pasti, Iosif Boda, Vasile Secãreº, Grigore
Giorgiu) instituþie care a constituit de altfel principalul nucleu de recrutare a
consilierilor prezidenþiali între 1990 ºi 1992 - reprezintã grupul cel mai numeros, fiind
aleºi probabil pentru statutul lor de ideologi ºi teoreticieni. În afara grupului de la
ªtefan Gheorghiu, toþi ceilalþi consilieri membri ai nomenclaturii ocupaserã funcþii în
structurile militare, diplomatice sau în administraþia de stat. Aceste persoane dispuneau
în marea lor majoritate de o experienþã executivã în domeniul lor de activitate, fiind
însã implicaþi în anumite cazuri în conducerea diverselor organisme ale partidului
comunist. Motivatã de criteriul competenþei ºi al experienþei în gestiunea admi-
nistrativã, recrutarea lor a impregnat însã administraþiei prezidenþiale imaginea unei
instituþii conservatoare, care nu era pregãtitã sã taie legãturile cu structurile fostului
regim, mai ales în condiþiile în care aceste persoane ocupaserã funcþii de
responsabilitate pânã la finalul regimului Ceauºescu. În schimb, al treilea mandat al
lui Ion Iliescu indicã un interes al preºedintelui pentru o schimbare radicalã a imaginii
sale. Începând cu 2000, aparatul de partid nu este decât foarte slab reprezentat,
majoritatea membrilor nomenclaturii provenind din domeniul cultural sau al
organizaþiilor de masã ºi fiind persoane necunoscute pentru activitatea politicã în
sânul puterii comuniste.
Recrutarea fostelor elite comuniste în echipele prezidenþiale a fost explicatã de Ion
Iliescu ca o necesitate de ordin administrativ, întrucât « experienþa în administraþie ºi
capacitatea teoreticã de a formula programe coerente, lucruri care caracterizau aceste
persoane, reprezentau criterii esenþiale în alegerea consilierilor » 44. Aceste numiri se
bazau însã ºi pe un criteriu ideologic, care fãrã sã însemne neapãrat pietrificarea sub
amprenta intelectualã comunistã, angaja totuºi o anumitã solidaritate faþã de anumite
politici ºi realizãri ale regimului. A existat fãrã îndoialã ºi un criteriu ideologic de
recrutare. Ion Iliescu era un om de stânga ºi nu putea sã opteze pentru consilieri cu
viziuni liberale explicã Gheorghe Constantin, consilier de Stat între 2000 ºi 2004.
Persoanele alese proveneau dintr-o elitã socialistã cunoscutã pentru deschiderea ºi
viziunea ei reformatoare. O elitã care cunoºtea bine realitatea þãrii ºi care era conºtientã
cã distrugerea tuturor realizãrilor comunismului însemna întoarcerea la pre-
modernitate45.
43. Baza de date Elite politice postcomuniste.

44. Interviu cu Ion Iliescu, Bucureºti, 25 Octombrie 2005.
45. Interviu cu Gheorghe Constantin, Consilier de Stat în cadrul administraþiei prezidenþiale, 2001
2004, Bucureºti, 21 Octombrie 2005.
Trebuie subliniat în acelaºi timp cã alegerea prin vot direct a lui Ion Iliescu pentru
trei mandate prezidenþiale indicã faptul cã trecutul comunist al unui candidat nu a
constituit un criteriu, sau cel puþin nu un criteriu defavorabil, în procesul de selecþie
electoralã. Carisma ºi discursurile lui Ion Iliescu au sedus majoritatea electoratului
romanesc, care s-a dovedit a fi insensibil în faþa ideilor de lustraþie ºi de decomunizare
rapidã, preferând o tranziþie lentã care sã asigure un echilibru între fostul ºi actualul
regim. Cum subliniazã Vladimir Tismãneanu, abilitatea lui Ion Iliescu a constat tocmai
în alimentarea temerilor, nevrozelor ºi fobiilor muncitorilor din industrie, ale þãranilor
din regiunile mai puþin dezvoltate, pe care i-a convins cã tranziþia va fi mai puþin
traumatizantã dacã va fi pusã în practicã de adevãraþi patrioþi ca el însuºi, ºi nu de
occidentalizanþi din opoziþie, care ar fi vrut sã restaureze marile moºii ºi sã vândã
þara corporaþiilor multinaþionale46.
Concluzii
Rezultatele cercetãrii aratã cã circulaþia elitelor a avut în România o amploare mai

mare decât reproducerea lor. Deºi o parte a fostei nomenclaturi a reuºit sã prezerve
poziþii de putere politicã dupã 1989 ºi sã devinã unul din actorii structuranþi ai tranziþiei
româneºti, cãderea comunismului a provocat totuºi schimbãri majore în ierarhiile
sociale, generând, ca în toate þãrile Europei Centrale, apariþia unei noi elite politice,
care nu fusese implicatã în structurile decizionale ale regimului comunist. Acest
fenomen se înregistreazã la nivelul tuturor forþelor politice active dupã 1989, chiar ºi
în cazul partidelor care au fost constituite ºi conduse de foºti lideri comuniºti
proeminenþi. În afara primelor douã administraþii prezidenþiale conduse de Ion Iliescu
ºi a primelor douã guverne ale României, nici o altã instituþie politicã la nivel naþional
nu a fost dominatã de foºtii membri ai nomenclaturii. Totuºi, deºi minoritare din punct
de vedere numeric, fostele elite comuniste au reuºit sã ocupe poziþii decizionale
importante, care le-au conferit rolul de iniþiatori ai diverselor reforme realizate dupã
1989. Adoptarea ºi aplicarea acestor reforme nu le-au aparþinut însã în exclusivitate ºi
nici nu au fost posibile fãrã susþinerea unei majoritãti a elitelor politice postcomuniste,
care, fãrã a proveni din structurile fostului regim, a avut opþiuni similare fostei nomen-
claturi în privinþa direcþiilor de dezvoltare a statului postcomunist.
Social-democraþia ºi cartea naþionalistã au reprezentat cãile unei conversii politice
de succes, în timp ce încercarea de a fonda partide continuatoare ale miºcãrii mun-
citoreºti din România nu a gãsit decât o susþinere electoralã redusã. Partidele care au
afirmat o identitate de centru dreapta au evitat pânã în 2000 sã integreze în corpul
elitelor lor foºti membri ai nomenclaturii. Deschiderea arhivelor fostei Securitãþi ºi
realizarea unui studiu asupra continuitãþii reþelelor fostei poliþii politice dupã 1989 ar
putea modifica însã considerabil procentele rezultate din analiza de faþã. Numãrul
important al dosarelor de informatori politici publicate în perioada 2005 2006 aratã
un flux transpartinic al acestui grup. Din acest punct de vedere, analiza realizatã aici
46. Vladimir Tismãneanu, Stalinism Pentru Eternitate. O istorie politicã a comunismului românesc,
254 RALUCA GROSESCU
ar trebui completatã în viitor cu statistici referitoare la continuitatea cadrelor ºi a

colaboratorilor Securitãþii în politica româneascã postcomunistã.
Conversia politicã a fostelor elite comuniste s-a bazat pe câteva elemente principale.
Ca ºi în celelalte þãri ale Europei Centrale, participarea activã a unor membri ai
nomenclaturii la prãbuºirea regimului comunist le-a conferit legitimitate pentru conti-
nuarea activitãþii politice dupã 1989. Abilitatea lor de a se asocia cu elite neimplicate
pânã atunci în viaþa politicã ºi de a dezvolta discursuri asiguratoare în privinþa unei
tranziþii lente de la un sistem la altul le-a asigurat de asemenea susþinerea electoralã a
unei pãrþi importante a populaþiei din România. Partidele care au regrupat în cadrul
elitelor lor foºti lideri comuniºti au fost legitimate prin vot universal ºi au obþinut
procente importante în diverse alegeri legislative. Succesul politic postcomunist al
unei pãrþi a fostei nomenclaturi s-a bazat pe de o parte pe capacitatea acestei elite de
a produce discursuri care erau compatibile cu scheme de percepþie, gândire, acþiune ºi
comportament social, interiorizate de o parte a populaþiei din România în timpul
comunismului. Pe de altã parte, aceste persoane au avut abilitatea de a se adapta, de a-
ºi ajusta ideile ºi comportamentele politice la noul context socio-politic. Experienþa
administrativã si tehnocratã pe care fosta nomenclaturã o deþinea i-a asigurat un rol
important in procesul de gestiune a crizei sociale ºi economice cu care se confrunta
România imediat dupã evenimentele din decembrie 1989.
Nu în ultimul rând, absenþa unei forte politice alternative, capabile sã se organizeze
ºi sã concureze experienþa politicã ºi administrativã a fostelor elite comuniste, a
favorizat menþinerea unor membri ai nomenclaturii în poziþii decizionale importante la
nivel naþional ºi local. Absenþa unei legi a lustraþiei, proiect susþinut numai de o parte
restrânsã a populaþiei din România, a permis de asemenea fostelor elite comuniste sã
acceadã la funcþii politice ºi dupã prãbuºirea regimului comunist.
Mihai BURCEA, Mihail BUMBEª
Lustrabilii
În toþi cei ºaisprezece ani care au trecut de la rãsturnarea, în decembrie 1989, a

regimului totalitar de tip comunist, calea României spre democraþie a fost ºi este încã
marcatã în mod evident de continuitatea elementului cultural comunist, la nivel de
persoane ºi mentalitãþi.
Vidul de putere apãrut dupã cãderea dictatorului Nicolae Ceauºescu a marcat o
scurtã dar absolutã discontinuitate instituþionalã. Instinctul de conservare al foºtilor
activiºti de partid ºi ofiþeri de Securitate le-a conferit abilitate si promptitudine pentru
a umple acest vid, prin regruparea ºi reafirmarea la nivelul instituþiilor democratice
nou-create. Garantul reuºitei lor a fost persoana în jurul cãreia s-au regrupat, un fost
nomenclaturist1, Ion Iliescu. Acesta a fost totodatã ºi un disident de culise al regimului
ceauºist, ceea ce îi legitima în linii mari postura de lider post-revoluþionar.
Astfel, cei din eºalonul secund nomenclaturist2, care cunoºteau cel mai bine din
interior mecanismele ºi pârghiile de funcþionare ºi de menþinere la putere prin
manipularea ºi dezinformarea populaþiei, au reuºit sã punã mâna pe putere. Presaþi de
prãbuºirea totalã a comunismului pe plan extern ºi de puternicul curent anticomunist
nãscut în valul revoltei anticeauºiste, pe plan intern, aceºtia au fost nevoiþi sã renunþe
1. Nomenklatura-ansamblul listelor ce conþineau posturile de responsabilitate din societatea comunistã,

aºa cum erau ele stabilite în mod ierarhic de partid, precum ºi persoanele care ocupau aceste
poziþii, vezi Raluca Grosescu, Nomenklatura: o structurã monoliticã, în Idei în dialog, nr. 6 (9),
iunie 2005.
2. În 1985 au fost promovate în funcþii, din nomenclatura organelor de partid ºi de stat, 9.786 de
cadre, din care 920 în aparatul de partid, 974 la organizaþiile de masã, 818 la consiliile populare ºi
unitãþile subordonate, 7. 074 în economie ºi în alte domenii. Ponderea cadrelor provenite din
rândul muncitorilor, maiºtrilor ºi tehnicienilor în aparatul de partid era de 79 % iar în aparatul
organizaþiilor de masã ºi obºteºti era de 84, 1 %. În 1986, în Academia ªtefan Gheorghiu ºi în
ºcolile interjudeþene de partid, erau pregãtiþi peste 12.000 de activiºti P.C.R., U.T.C., din aparatul
de stat, unitãþi economice ºi presã, iar în nomenclatura organelor de partid erau cuprinse peste
190.000 de cadre. În listã erau menþionaþi ºi deputaþii Consiliilor populare judeþene, municipale ºi
orãºeneºti, dar ºi membrii plini ºi supleanþi ai Consiliului U.A.S.R. / U.A.S.C.R., organul central
de conducere al U.A.S.R. / U.A.S.C.R.
256 MIHAI BURCEA, MIHAIL BUMBEª
la structurile vechi comuniste ºi sã le adopte pe cele noi cerute de conjunctura de

moment, cele democratice.
Din necesitatea stabilizãrii ºi reinstituþionalizãrii statului, în zilele marcate de
terorism ºi de haos post-revoluþionar, C.F.S.N.-ul (organ care dupã 22 decembrie
1989 a preluat întreaga putere în stat) aflat sub conducerea lui Ion Iliescu, a câºtigat
capital de încredere din partea unei populaþii buimãcite încã ºi dornicã de liniºte ºi
siguranþã (generoasele principii de luptã anticomunistã enunþate în Comunicatul cãtre
þarã al C.F.S.N au animat speranþele ºi au declanºat încredere).
Cu o lipsã de scrupule specificã oligarhiilor comuniste, acest capital de încredere
a fost folosit drept capital politic prin transformarea F.S.N. în partid politic ºi anunþarea
participãrii acestuia la alegerile din mai 1990.
În aceastã conjuncturã, o parte dintre disidenþii si opozanþii anticomuniºti ai
fostului regim, promovaþi pânã atunci de F.S.N. pentru creºterea credibilitãþii ºi a
legitimitãþii acestuia, ºi-au dat demisia, demascând caracterul duplicitar al liderilor
F.S.N.
Rezultatul revoluþiei din 1989 a fost un regim nou, cu o structurã instituþionalã de
tip democratic, populatã însã de persoane tributare mentalitãþii comuniste, constituind
o autenticã forþã reacþionarã care doar mima procesul de democratizare. Aceste caracte-
ristici au dus adesea la catalogarea regimului, atât in exteriorul cât ºi în interiorul þãrii,
ca neocomunist.
Aceastã forþã conservatoare ºi-a folosit fãrã rezerve, în anii care au urmat, întregul
arsenal al tehnicilor de manipulare a populaþiei prin dezinformare ºi minciunã, învãþate
la ºcoala fostului P.C.R., în vederea reproducerii personale în funcþii de conducere, dar
ºi în vederea anihilãrii discursului anticomunist al societãþii civile sau al diferitelor
partide. Dezinformarea practicatã la nivel înalt prin aservirea radioului, a unei parþi
din presa scrisã ºi a televiziunii, a vizat: mistificarea identitãþii partidelor politice ºi a
liderilor acestora, alimentarea conflictelor inter-etnice, instigarea unor pãrþi ale
populaþiei împotriva altora ºi denigrarea celor mai perseverenþi luptãtori anticomuniºti.
Deseori, în interviurile acordate, Ion Iliescu a încercat sã arunce în derizoriu Punctul
8 al Proclamaþiei de la Timiºoara3, arãtând cã foºti membri ai P.C.R. se aflã în toate
partidele, nu numai în F.S.N; tot el omitea cu rea-credinþã cerinþa Punctului 8, care
viza doar foºtii activiºti de partid ºi ofiþerii de Securitate ºi nu simpli membri de partid.
Eforturi în vederea iniþierii unei lustraþii s-au fãcut ºi dupã ce F.S.N.ul a câºtigat
alegerile din 20 mai 1990. În legislaturile 1990-1992 ºi 1992-1996, parlamentarii
Claudiu Iordache (F.S.N.) ºi Ticu Dumitrescu (P.N.T.C.D.) au iniþiat 2 moþiuni care
priveau publicarea listelor cu persoanele publice cu un trecut necurat ºi asanarea
morala a societãþii româneºti (fãrã succes însã!).
Prima iniþiativã legislativã în domeniul lustraþiei a avut-o principalul iniþiator al
Proclamaþiei de la Timiºoara, deputatul P.N.T.C.D. George ªerban. Proiectul actului
3. Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara (document civic lansat la 11 martie 1990), prevedea ca

viitoarea lege electorala sã interzicã pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidaturã,
pe orice listã, a foºtilor activiºti comuniºti ºi a ofiþerilor de securitate. Noua putere de facturã
neocomunistã instalatã la 22 decembrie 1989 a ignorat total textul acestei proclamaþii.
LUSTRABILII 257
normativ avea la bazã chiar Punctul 8 al Proclamaþiei. Datoritã decesului sãu survenit
la 31 decembrie 1998, proiectul nu a mai fost finalizat. Colegul sãu de partid, Teodor
Stanca, preia ºtafeta ºi la 27 mai 1999 predã Biroului Permanent al Camerei Deputaþilor
Proiectul de lege privind limitarea temporarã a accesului la demnitãþi ºi funcþii publice
pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de putere ale regimului comunist.
Biroul Permanent al Camerei Deputaþilor anunþã în plen faptul cã proiectul de lege a
fost înregistrat ºi îl remite Comisiei pentru Drepturile Omului, Culte ºi Minoritãþi
Naþionale. Preºedinte al respectivei comisii era Dan Marþian unul dintre oamenii
politici care ar fi avut de suferit de pe urma promovãrii respectivului proiect de lege(...).
Consiliul Legislativ (condus de un alt «vizat», Valer Dorneanu), care trebuia sã verifice
doar dacã normele de redactare satisfac cerinþele unui proiect legislativ, ºi-a depãºit
atribuþiile, întocmind un raport întins pe opt pagini prin care aviza negativ, gãsind
niºte chichiþe hilare, propunerea legislativã. Data avizului este 31 decembrie 1999
ultima zi din an, într-un moment în care nimeni nu mai avea cum sã reacþioneze 4.
Ulterior, în 2001, majoritatea parlamentarã P.D.S.R.-istã a susþinut ideea neconstituþio-
nalitãþii proiectului de lege.
Dupã câºtigarea alegerilor generale de cãtre Alianþa D.A. (2004), preºedintele
Partidului Iniþiativa Naþionala, deputatul Cozmin Guºã, a depus la 7 aprilie 2005 un
proiect de lege intitulat Legea antinomenclaturã. Aceasta prevedea interzicerea pe o
perioada de 10 ani de la intrarea în vigoare a legii a accesului la funcþii ºi demnitãþi
publice pentru persoanele care au fãcut parte din structurile de conducere ale vechiului
regim.
Dupã ce s-a aflat mai întâi în dezbatere publicã, P.N.L. a depus la Parlament, în mai
2005, un proiect de lege a lustraþiei. Iniþiatorii acestui proiect, preluat de la Societatea
Timiºoara, sunt Adrian Cioroianu, Mona Muscã, Viorel Oancea ºi Eugen Nicolãescu.
La data de 29 martie 2006, Comisia juridicã de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi
validãri ºi Comisia pentru drepturile omului, culte ºi minoritãþi, au luat în discuþie ºi
au întocmit un raport comun la propunerea legislativã referitoare la legea lustraþiei
propusã de P.N.L. Proiectul iniþial enumera categoriile de persoane care au fãcut parte
din structurile de conducere ºi cele represive; prevederile nu au fost suficient de clare,
lãsând loc de interpretãri. Astfel: referitor la art. 1, lit. a. se menþioneazã: cadrele cu
funcþii de conducere din aparatul central ºi local al P.C.R. ºi U.T.C., fãrã a se detalia
pânã la ce nivel se merge cu membrii comitetelor acestor organizaþii (judeþean, munici-
pal, orãºenesc, comunal). Dupã ce a ieºit de la comisii, textul nu a fost îmbunãtãþit din
punct de vedere juridic, ci, dimpotrivã, a fost mutilat (de ex: cuvântul local de la art.
1, lit. a. dispare din textul iniþial, acest amendament fiind propus de cãtre senatorul
P.N.L., Puiu Haºotti. (Mai multe detalii în tabelul urmãtor).
Atât legea antinomenclaturã (iniþiatã de P.I.N.), cât ºi cea a lustraþiei (iniþiatã de
P.N.L.), vor fi luate în discuþie de cãtre Camera Deputaþilor (camera decizionalã în
cazul acestor proiecte de lege) în sesiunea din toamna acestui an.
4. http://www.pntcd.ro/index.php?option=content&task=view&id=6005&Itemid=96, 12: 45; 07. 10.

2006.
Cum a modificat Senatul proiectul Legii Lustraþiei
Varianta Varianta Senatului Cine a propus Efecte

iniiatorilor amendanentul
Art.1, Sunt supuse Sunt supuse lustra iei Puiu Haotti Activiti PCR
a) lustraiei (..) () persoane care au (PNL) i UTC de
cadrele cu func ii ocupat func ii de nivel local
de conducere din conducere în aparatul (judee, orae,
aparatul central i central al Partidului comune) nu
local PCR i UTC Muncitoresc Român, al vor mai fi
Partidului Comunist lustrai
Român, al Uniunii
tineretului Muncitoresc
si al Uniunii
Tineretului Comunist
Art.1, Sunt supu i Membrii Consiliului de Doru Ioan Deputa ii alei
c) lustraiei: Stat i ai Consiliului de Trcil (PSD), în Marea
membrii Minitri, precum i Gyorgy Frunda Adunare
Consiliilor de minitri secretari de (UDMR) Na ional nu
Stat, ai Consiliilor stat, prim adjunc ii vor mai fi
de Minitrii i minitrilor i lustrai
Marii Adunri secretarilor de stat
Na ionale,
precum i
minitrii secretari
de stat, prim
adjunc ii i
adjunc ii
minitrilor i
secretarii de stat
Art.1, Sunt supuse Sunt supuse lustra iei: Teodor Cadrele
g) lustraiei : rectorii i decanii de la Melecanu didactice de la
rectorii, decanii i Academia tefan (PNL) Academia
cadrele didactice Gheorghiu precum i tefan
angajate în persoanele cu func ii de Gheorghiu nu
Academia tefan conducere din colile vor mai fi
Gheorghiu, judeene de partid lustrate
precum i cadrele
de conducere din
colile de partid
Art.1, Procurorii preedintele i Cristian Procurorii-
i) generali, preedin ii de sec ii ale Cucuian (PD), efi,
procurorii Tribunalului Suprem, Gheorghe procurorii-efi
generali adjunc i, procurorul general i David (PD), adjunc i,
procurorii-efi, adjunc ii si: Alexandru preedin ii i
procurorii- efi judectorii i procurorii Pere (PD), vicepreedin i
adjunc i, care au colaborat în Gyorgy Frunda ai instan elor
preedin ii i orice fel cu Securitatea (UDMR) i judectoreti
vicepreedin ii sau cu orice alte Antonie civile i
instan elor servicii secrete române Iorgovan (PSD) militare de la
judectoreti toate
civile i militare nivelurile nu
de la toate vor mai fi
nivelurile lustrai
LUSTRABILII 259
Cei peste o sutã de lustrabili care sunt cuprinºi în lista noastrã nu reprezintã decât
o micã parte din cei afectaþi de prevederile legii, motiv pentru care ne propunem
completarea prezentei liste. De asemenea, este important de menþionat faptul cã multe
instituþii publice nu pun la dispoziþia publicului CV-urile membrilor lor, iar cele care
sunt afiºate nu pomenesc aproape deloc despre perioada comunistã. Pe site-urile Înaltei
Curþi de Casaþie ºi Justiþie, Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Legislativ,
Ministerului Justiþiei, Curþii de Apel Bucureºti, Parchetului General de pe lângã Înalta
Curte de Casaþie ºi Justiþie º.a.m.d. nu existã CV-urile judecãtorilor, ceea ce face
imposibilã eventuala identificare a numelor cu listele de nomenclaturiºti.
Lista noastrã se referã doar la organele alese pe linie de partid (aici am inclus ºi
U.T.C. ºi U.A.S.C.R. organizaþia de tineret a studenþilor fiind subordonatã U.T.C.)
ºi de stat (consiliile populare, Marea Adunare Naþionalã), dar ºi la agenþii ºi colabo-
ratorii fostului Departament al Securitãþii Statului. Nu este însã nici pe departe o listã
completã, fiindcã accesul la unele surse vitale de informaþie este interzis5.
1. AILINCÃI, VASILE, primar al municipiului Moineºti (2000-

azi); fost membru în Biroul C.J. Bacãu al U.T.C.6
2. ANDEA, PETRU, (n. 1949), deputat P.S.D. de Timiº (2000 azi); fost preºe-
dinte al Consiliului U.A.S.C. din Centrul universitar Timiºoara ºi secretar al
Comitetului municipal Timiºoara al U.T.C.7, membru în Comitetul Executiv al
Consiliului U.A.S.C.R.8, ºef al Comisiei Culturale a Consiliului U.A.S. din Institutul
Politehnic Timiºoara9, vicepreºedinte al Consiliului U.A.S. al Centrului universitar
Timiºoara10, secretar al Comitetului de partid al Institutului Politehnic Traian Vuia
din Timiºoara11
5. Sursele folosite în aceastã lucrare sunt Buletinul Oficial al R.S.R., organele de presã ale comitetelor
judeþene de partid, organele centrale ale C.C. al P.C.R., F.D.U.S. ºi C.C. al U.T.C; Gheorghe
Criºan, Piramida puterii, Editura Pro Historia, Bucureºti, 2004; C.N.S.A.S., Membrii CC ai P.C.R..
1945-1989. Dicþionar, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2004.
6. Steagul roºu-Bacãu, 21 ianuarie 1973.
7. Drapelul roºu-Timiº, 16 octombrie 1975.
8. Viaþa studenþeascã, 28 februarie 1978.
9. Micron-Timiºoara, nr. 10-11 / 1970
10. Micron-Timiºoara, nr. 4 / 1970.
11. Drapelul roºu-Timiº, 23 iunie 1987.
3. ANGHEL, GHEORGHE, (n. 1947), primar P.S.D. al munici-

piului Caracal (2000-azi); fost membru al C.C. al U.T.C. (1966-1971), membru în C.J.
Olt al P.C.R.12, membru al C.C. al P.C.R. (1984-1989), prim-secretar al Comitetului
orãºenesc de partid ºi primar al oraºului Caracal 13, preºedintele Biroului executiv al
Consiliului popular al oraºului Caracal ºi membru în Comitetul pentru Problemele
Consiliilor Populare (1985).
4. ANTONESCU, MARIN (n. 1953), prefect al judeþului

Dâmboviþa (1993-1996), preºedinte al organizaþiei judeþene Dâmboviþa a P.D.S.R.
(pânã în 1997) ºi ApR (din 1997), vicepreºedinte al ApR (pânã în 2001), consilier
judeþean P.D. în Consiliul Judeþean Dâmboviþa (2004-azi); fost lt. maj. ºi cãpitan la I.J.
Dâmboviþa al M.I. (1981-1985), ofiþer activ D.I.E. al D.S.S. (1985-1987), diplomat la
Ambasada R.S.R. de la Bruxelles (1987-1990), deconspirat în 2005 de C.N.S.A.S. ca
agent (ofiþer) al organelor de securitate, ca poliþie politicã14
5. ARGINTARU, ION, directorul Direcþiei pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu

Gorj (Ministerul Culturii)15, consilier judeþean P.S.D. în Consiliul judeþean Gorj (2004-
azi); fost preºedinte al Consiliului Judeþean al elevilor din cadrul C.J. Gorj al U.T.C. 16,
membru în C.J. Gorj al P.C.R.17
12. Oltul-Olt, 13 noiembrie 1984 ºi 11 noiembrie 1989.

13. Oltul-Olt, 9 iulie 1985.
14. Monitorul oficial al României, partea a III-a, nr. 924, 28 decembrie 2005.
14. Gazeta de Sud, 21 sptembrie 2001.
16. Gazeta Gorjului-Gorj, 18 octombrie 1975.
17. Gazeta Gorjului-Gorj, 10 noiembrie 1979 si 9 noiembrie 1989.
LUSTRABILII 261
6. AVRAM, DUMITRU, (n. 1946), deputat P.R.M.de

Teleorman (2004-azi); fost redactor-ºef al AGERPRESS (1986), instructor la Secþia
de presã a C.C. al P.C.R. (1987-1989)
7. BACALU VASILE, manager S.C. MEVA S.A. Drobeta Turnu Severin-uzina

de vagoane (1997), consilier local P.S.D. în Consiliul local al municipiului Drobeta
Turnu-Severin, preºedintele Comisiei pentru servicii ºi comerþ, liberã iniþiativã a
Consiliului local Drobeta Turnu-Severin (2004-azi); fost membru în C.J. Mehedinþi al
P.C.R.18, în Biroul C.J. Mehedinþi al P.C.R.19, deputat de Mehedinþi în M.A.N. (1975-
1989), director al Întreprinderii de vagoane Meva- Drobeta Turnu-Severin (1980-
1989).
8. BELACURENCU, TRIFON, preºedinte P.S.D. al Consiliului judeþean Tulcea

(2000-2004), consilier judeþean P.S.D. în Consiliul Judeþean Tulcea (2004-azi); fost
preºedinte al Consiliului U.A.S.C. din Universitatea Galaþi 20, secretar al Comitetului
Executiv al Consiliului U.A.S.C.R. 21
9. BELEAN, PAVEL, ºeful subcomisiei pentru probleme financiar-bancare a

Consiliului Judeþean Arad al F.S.N. 22, director general al Direcþiei generale a finanþelor
publice Arad23, membru în C.A. S.I.F. Banat-Criºana S.A. (2006); fost preºedinte al
Comisiei Judeþene de Revizie a C.J. Arad al P.C.R.24, membru supleant în Biroul C J.
Arad al P.C.R.25, deputat ºi membru în Comitetul executiv al Consiliului popular al
judeþului Arad26, membru în Biroul Permanent al Comitetului executiv al Consiliului
popular al judeþului Arad27.
18. Viitorul-Mehedinþi, 25 ianuarie 1973, 17 noiembrie 1974, 6 noiembrie 1979, 13 noiembrie 1984
ºi 14 noiembrie 1989.
19. Viitorul-Mehedinþi, 25 ianuarie 1973, 17 noiembrie 1974, 13 noiembrie 1984.
20. Viaþa nouã-Galaþi, 21 octombrie 1975.
21. Scînteia tineretului, 6 noiembrie 1975.
22. Adevãrul-Arad, 4 ianuarie 1990.
23. Adevãrul-Arad, 31 iulie 1991.
24. Flacãra roºie-Arad, 6 noiembrie 1979.
25. Flacãra roºie-Arad, 8 noiembrie 1984.
26. Flacãra roºie-Arad, 3 aprilie 1980 si 3 aprilie 1985.
27. Flacãra roºie-Arad, 3 aprilie 1980.
10.BELINSKI, PAVEL, consilier judeþean P. S. D. în Consiliul judeþean Olt (2004-

azi); fost membru în C.J. Olt al P.C.R.28, deputat ºi membru în Comitetul executiv al
Consiliului popular al judeþului Olt.29
11.BOBOC, VIRGIL, subprefect al judeþului Dolj, prefect interimar (2004),

Directorul Regiei Autonome de Transport Craiova30; fost membru în Biroul C.J. Dolj
al U.T.C.31, prim-secretar al Comitetului municipal Craiova al U.T.C. 32, membru în
Biroul Comitetului municipal Craiova al P.C.R.33, secretar al Comitetului municipal
Craiova al P.C.R.34, membru în C.J. Dolj al P.C.R.35
12.BUTUªINÃ, POPESCU ELENA, consilier local P.S.D. în Consiliul local al

municipiului Drobeta Turnu-Severin, director al S.C. ASTRA S.A., preºedintele
Comisiei de Studii, prognoze economice, sociale, buget-finanþe ºi administrarea dome-
niului public ºi privat (2004-azi)36; fost membru în Comitetul executiv al Consiliului
popular al judeþului Mehedinþi37, membru in C.J. Mehedinti al P.C. .38
13.CANDIDATU, F. PETRE, consilier judeþean P.S.D. în Consiliul Judeþean

Brãila (2004-azi); fost secretar al comitetului de partid ºi primar al comunei Ianca 39,
deputat in Consiliul popular al judeþului Brãila40, membru în C.J. Brãila al P.C.R.41,
membru în Biroul C.J. Brãila al P.C.R.42
28. Oltul - Olt, 13 noiembrie 1984.

29. Oltul - Olt, 9 aprilie 1985.
30. Ediþie Specialã-Craiova, 26 ianuarie 2006.
31. Înainte-Dolj, 19 octombrie 1975.
32. Mesaj comunist-C. U. A. S. C.-Universitatea Craiova, nr. 2 (36) / 1978
34. Înainte-Dolj, 22 februarie 1985.
35. Înainte-Dolj, 9 noiembrie 1989.
36. http://www.primaria.severin.ro/modules.php?name=Membri, 18. 27, 02.01.2006.
37. Viitorul-Mehedinþi, 9 aprilie 1985.
38. Viitorul-Mehedinþi, 13 noiembrie 1984 ºi 14 noiembrie 1989.
39. Înainte - Brãila, 9 noiembrie 1974.
40. Înainte - Brãila, 19 martie 1985.
41. Înainte Brãila, 12 noiembrie 1974, 6 noiembrie 1979 ºi 13 noiembrie 1984.
42. Înainte - Brãila, 13 noiembrie 1984.
LUSTRABILII 263
14. CENGHER, IOAN, (n. 1955), consilier local P.N.G.

(P.N.L. din martie 2006) în Consiliul local al municipiului Reghin (2004-azi); fost
secretar adjunct al Comitetului U.T.C. de la I.M. « Republica » Reghin, membru în
Biroul C.J. Mureº al U.T.C.43
15. CEOCEA, COSTEL, (n.1956), director S.I.F. Moldova

(2005-azi); fost membru al C.C. al U.T.C. (1985-1989), membru în Biroul C.J. Bacãu
al P.C.R.44 prim-secretar al C.J. Bacãu al U.T.C. (1989).
16. CEPOI, P. VASILE, (n. 1954), secretar de stat la Ministerul

Sãnãtãþii (2003-2004), Director General al Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate
(2005); fost secretar al Consiliului U.A.S.C. - I.M.F. Iaºi45, membru supleant în
Consiliul U.A.S.C.R.46
43. Steaua roºie-Mureº, 21 aprilie 1985.

44. Steagul roºu Bacãu, 10 noiembrie 1984.
17. CHIOREAN, CORNEL, (n. 1949), preºedinte al organizaþiei

judeþene Mureº a P.S.M. (1990-2003), consilier judeþean P.S.M.(1996-2000), consilier
judeþean P.S.D. în Consiliul judeþean Mureº (2004-azi), vicepreºedinte al organizaþiei
Mureº a P.S.D (2003-2005)47; fost deputat în Consiliul popular judeþean Mureº48,
membru în Biroul C.J. Mureº al U.T.C. - preºedinte al Consiliului tineret muncitoresc49.
18. CHIª, FILONAª, (n.1950), deputat P.S.D. de Sãlaj (2004-

azi); fost membru în Biroul C. J. Sãlaj al U.T.C. 50, secretar al C.J. Sãlaj al U.T.C.51
19. CIBU, CONSTANTIN SEVER, (n. 1943), primar P.N.L. al

municipiului Brãila (2004-azi) Director general ºi Preºedinte al Consiliului de
Administraþie al S.C. PHOENIX S.A. (1991-2004); fost membru supleant al C.C. al
P.C.R. (1989), director al Întreprinderii Progresul- Brãila (1988-1989)
20.CIOBOIU GH. ADRIAN, (n. 1938), consilier judeþean P.S.D. în Consiliul

judeþean Dolj (2000-azi); fost membru în C.C. al P.C.R. (1989), prim-secretar al C.J.
47. http://www.cjmures.ro/Consilieri/chiorean_cornel.htm, 21: 52, 12. 01. 2006.

48. Steaua roºie-Mureº, 12 martie 1975.
49. Steaua roºie-Mureº, 19 octombrie 1975.
50. Nãzuinþa Sãlaj, 30 ianuarie 1973.
51. Nãzuinþa-Sãlaj, 19 aprilie 1980.
LUSTRABILII 265
Dolj al U.T.C.52, membru în C.C. al U.T.C. (1971), membru supleant în Biroul C.J.
Dolj al P. C.R.53, deputat în Consiliul popular al judeþului Dolj54, membru în C.J.
Dolj al P.C R.55, prim-vicepreºedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular
al municipiului Craiova (1975-1983), instructor al Secþiei Cadre a C.C. al P.C.R. (20
ianuarie 1983-11 decembrie 1987), prim-secretar al Comitetului municipal Braºov al
P.C.R., primar al municipiului Braºov ºi membru in Biroul C.J. Braºov al P.C.R.
(1987-1989).
21. CIONTU, CORNELIU, (n. 1941), deputat P.R.M. de

Bucureºti (2000-azi), prim-vicepreºedinte al P.R.M. (2004); fost activist de partid ºi
vicepreºedinte al Consiliului popular al sectorului 5, Bucureºti (1973-1989), secretar
P.C.R. cu propaganda pe sectorul 556, ºef sector Munca politicã de masã în cadrul
secþiei de propagandã a Comitetului municipal Bucureºti al P.C.R. ºi membru in
Comisia pentru avizarea conþinutului ºi formei de prezentare a afiºajului public,
firmelor, reclamelor ºi panourilor de propagandã vizualã din municipiul Bucureºti,
aflatã in subordinea Consiliului popular al municipiului Bucureºti 57 .
22.COADÃ, I. ALEXANDRU, (n. 1938), consilier local P.S.D. în consiliul

local al municipiului Brãila (2004-azi); fost secretar al C.J. Brãila al U.T.C.58, prim-
secretar al C.J. Brãila al U.T.C.59, membru în C.C. al U.T.C. (1971-1975), membru
supleant în Biroul C.J. Brãila al P.C.R.60, deputat în Consiliul popular al judeþului
Brãila61, secretar al C.J. Brãila al P.C R. 62, membru al C.C. al P.C.R. (1984-1989).
52. Înainte-Dolj, 22 decembrie 1968.

53. Înainte-Dolj, 15 decembrie 1968.
54. Înainte-Dolj, 5 martie 1969,11 martie 1975 ºi 12 martie 1980.
55. Înainte-Dolj, 21 ianuarie 1973 ºi 10 noiembrie 1974.
56. Constantinescu Emil, Adevãrul despre România, Editura Universalia, Bucureºti, 2004.
57. Buletinul Oficial al Consiliului popular al municipiului Bucureºti, nr. 1, ian. - iun. 1985 - Decizia
nr. 225 a Biroului Permanent al Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureºti
din 26 februarie 1985.
58. Înainte-Brãila, 12 ianuarie 1969.
59. Înainte-Brãila, 2 februarie 1975.
60. Înainte-Brãila, 21 ianuarie 1973.
61. Înainte-Brãila, 19 martie 1985.
62. Înainte-Brãila, 13 noiembrie 1984.
23. COTARCEA, HARALAMBIE, senator P.R.M.de Caraº-

Severin (1996-2000), consilier judeþean P.D. în Consiliul Judeþean Caraº-Severin
(2004-azi); fost preºedintele Comisiei de Cenzori- C.J. Caraº-Severin al U.T.C. 63,
membru în Biroul C.J. Caraº-Severin al P.C.R.64, membru în Consiliul Central al
U.G.S.R.65, deputat în Consiliul popular al judeþului Caraº-Severin.66
24. CONÞAC, C. CONSTANTIN, (n.1945) vicepreºedinte

P.S.D. al Consiliului judeþean Botoºani ºi al filialei judeþene Botoºani a P.S.D. (2001-
2004), preºedinte P.S.D. al Consiliului judeþean Botoºani (2006)67; fost membru
supleant al C.C. al U.T. C.68, membru în Biroul C.J. Botoºani al U.T.C.69
25. COSMA, MIRCEA, (n. 1945), preºedinte P.S.D. (2000-

2004) ºi vicepreºedinte (2004-mai 2005) al Consiliului judeþean Prahova, preºedinte
63. FlamuraCaraº-Severin, 20 decembrie 1970.

64. Flamura-Caraº-Severin, 13 noiembrie 1984.
65. Munca, 30 aprilie 1986.
66. Flamura-Caraº-Severin, 20 martie 1985.
67. http://www.psd.ro/diversedoc/afis-diversedoc-doc.php?iddoc=212&&ordi=desc, 06. 06. 2005, 12
: 31.
68. Scînteia tineretului, 23 februarie 1971.
69. Clopotul-Botoºani, 20 ianuarie 1973.
LUSTRABILII 267
al Uniunii Consiliilor Judeþene din România (2000-2004); fost secretar al C.J. Prahova
al U.T.C., preºedintele Consiliului tineret muncitoresc.70
26. COZMÂNCÃ, OCTAV, (n. 1947), ministru al Administraþiei

Publice (2000-2003), secretar general (2001-2003) ºi preºedinte executiv al P.S.D.
(2003-2005), senator P.S.D. de Suceava (2004-azi); fost secretar al Biroului Consiliului
U.A.S. din Universitatea Bucureºti71, adjunct de ºef de secþie la C.C. al U.T.C.72,
membru al C.C. al U.T.C. (1980-1983), ºef de sector coordonare (cancelarie, pregãtire
acte normative), Secretariatul General al Consiliului de Miniºtri al R.S.R. (1983-
1989).
27. DIACONU, T. MIRCEA, (n. 1933), vicepreºedinte P.S.D.

al Consiliului judeþean Vrancea (2000-azi), Inspector-ºef la Inspectoratul Silvic
judeþean Vrancea (1968-1994)73, preºedinte interimar al filialei judeþene P.S.D.
Vrancea (2003); fost membru în C.J. Vrancea al P.C R. 74, deputat în Consiliul popular
al judeþului Vrancea 75, membru în Comisia permanentã agriculturã, industrie ali-
mentarã a Consiliului popular Vrancea.
70. Flamura Prahovei-Prahova, 18 octombrie 1975.

71. Universitas, nr. 1-2 (7-8), oct.-nov. 1969.
72. Scînteia tineretului, 23 aprilie 1974.
73. http://www.cjvrancea.ro/htmluri/info_conducere.html, 01. 06. 2005, 22 : 04.
74. Milcovul-Vrancea, 25 ianuarie 1973, 11 noiembrie 1984 ºi 12 noiembrie 1989.
75. Milcovul-Vrancea, 23 martie 1985.
28. DINA, CAROL, (n. 1937), senator P.R.M. de Galaþi (2000-

azi), preºedinte al filialei judeþene Galaþi a P.R.M. (2001), vicepreºedinte al P.R.M.
(2001-2004); fost locþiitor al secretarului Comitetului de partid de la Uzina 23
August- Bucureºti76, director ºi secretar al Comitetului de partid al Uzinei 23
August- Bucureºti (1974-1980), membru în Comitetul municipal Bucureºti al P. C.
R.77, membru supleant (1984-1987) ºi membru al C.C. al P.C.R. (1987-1989), membru
supleant al C.P. Ex. al C.C. al P.C.R. (1989), prim-secretar al C.J. Galaþi al P.C.R.ºi
preºedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeþului Galaþi (1985-
1989), deputat de Bucureºti în M.A.N. (1975-1989), secretar al M.A.N. (1979-1980).
29. DINESCU, VALENTIN, (n.1955), senator P.R.M. de Timiº

(2000-azi); fost prim-secretar al Comitetului municipal Timiºoara al U.T.C. ºi membru
în Biroul C.J. Timiº al U.T.C., 78 membru în C.C. al U.T.C. (1985-1989).
30. DINU, CONSTANTIN, (n.1933), primar P.S.D. al munici-

piului Drobeta Turnu-Severin (2000-azi); fost membru supleant (1979) ºi membru al
C.C. al P.C.R. (1984-1989), deputat de Bucureºti (1961-1965), prim-secretar al
Comitetului orãºenesc Rîmnicu Sãrat al P.C.R. (1977), prim-secretar al Comitetului de
partid ºi preºedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeþului
76. Munca de partid, nr.5 / 1974.
77. Informaþia Bucureºtiului-Bucuresti, 18 noiembrie 1974, 9 noiembrie 1979 ºi 10 noiembrie 1984.
78. Drapelul roºu-Timiº, 27 aprilie 1985.
LUSTRABILII 269
Mehedinþi (1986-1989), prim-vicepreºedinte al Comitetului executiv al Consiliului

popular al judeþului Alba (dec.1989).
31. DUMITRESCU, VIOREL GHEORGHE, (n. 1929), sena-

tor P.R.M.de Cluj (2000-2004) ºi de Vâlcea (2004-azi); fost membru în Comitetul
municipal Bucureºti al P.C.R.79
32. DUMITRESCU, ZAMFIR, (n. 1946), deputat P. S. D. de

Bucureºti (2004-azi), preºedinte al Uniunii Artiºtilor Plastici (2005); fost secretar al
Comitetului U.T.C. din Institutul de arte plastice din Bucureºti, membru în Consiliul
U.A.S.R.80 ºi membru în Comitetul executiv al Consiliului U.A.S.R.81
33. DURBACÃ, EUGEN, (n. 1943), preºedintele P.U.R. al

Consiliului judeþean Galaþi (2004-azi), preºedinte al filialei judeþene Galaþi a P.U.R.
(2002); fost membru în C.J. Galaþi al P.C.R.82, deputat în Consiliul popular al judeþului
Galaþi83.
79. Informaþia Bucureºtiului-Bucureºti, 9 noiembrie 1979.

81. Viaþa studenþeascã, 23 aprilie 1969.
82. Viaþa nouã-Galaþi, 8 noiembrie 1984.
83. Viaþa nouã-Galaþi, 12 martie 1980 ºi 20 martie 1985.
34.ENÃªOAE, PETRU, consilier judeþean P.U.R. (2004-2005) si P.N.L. (2006)

in Consiliul Judeþean Bacãu, preºedintele Comisiei culturã, educaþie tineret ºi sport
din Consiliul judeþean Bacãu; fost secretar al C.J. regional al U.T.C. Bacãu84, membru
al Comisiei Centrale de Revizie al C. C. al U.T.C.(1966-1971), preºedinte al
Comitetului Judeþean Bacãu al Culturii ºi Educaþiei Socialiste ºi membru în Consiliul
Culturii ºi Educaþiei Socialiste (1987-1989), membru supleant în Biroul C. J. Bacãu al
P.C.R.85, deputat în Consiliul popular al judeþului Bacãu86.
35. FAINA, I. CONSTANTIN, (n. 1948), deputat P. U. R. de

Braºov (2004-azi), preºedinte al filialei judeþene P.U.R. Braºov (2004-azi); fost
secretar al Comitetului U.T.C. din Combinatul chimic Fãgãraº87, prim-secretar al C.J.
Braºov al U. T. C.88, membru în C.C. al U.T.C.(1975-1980) ºi în Biroul C.C. al
U.T.C.89, membru supleant90ºi membru în Biroul C. J. Braºov al P.C.R.91, membru în
Colegiul judeþean de partid al C.J. Braºov al P.C.R.92, deputat în Consiliul popular al
judeþului Braºov93, secretar cu probleme organizatorice al Comitetului municipal
Braºov al P.C.R. (1984-1989)94.
84. Steagul roºu-Bacãu, 30 ianuarie 1966.

85. Steagul roºu-Bacãu, 18 noiembrie 1989.
86. Steagul roºu-Bacãu, 15 martie 1980 si 23 martie 1985.
87. Munca, 18 ianuarie 1974.
88. Scînteia tineretului, 20 octombrie 1975.
89. Scînteia tinertului, 8 mai 1980.
90. Drum nou-Braºov, 17 noiembrie 1974.
93. Drum nou-Braºov, 12 martie 1980.
94. http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=92&cam=2&leg=2004&pag=0&idl=1, 01. 06.
2005, 08 : 10
LUSTRABILII 271
36. FILIPESCU, TEODOR, (n. 1942), secretar general la

prefectura judeþului Ilfov (2001-2002), prefect al judeþului Ilfov (2002-2004), senator
P.S.D. de Ilfov (2004-azi); fost membru în Comitetul municipal Bucureºti al P.C.R. 95,
inspector legalitate Primãria Municipiului Bucureºti (1980-1984), primar al comunei
Gãneasa (1984-1986), preºedinte C.U.A.S.C. Popeºti-Leordeni (1986-1989)96, deputat
în Consiliul popular al Sectorului Agricol Ilfov97
37. FLOREA, R. GEORGE, (n. 1955), viceprimar P.R.M.al

municipiului (2004-azi); fost secretar al C.J. Buzãu al U. T. C. 98
38.FRÃÞILESCU, NICOLAE, consilier local P.S.D. în Consiliul orãºenesc
Rovinari (2004-azi), preºedintele Forumului Naþional al Muncitorilor Gorj din P.S.D.
(2004); fost preºedinte al Consiliului tineret muncitoresc din cadrul C. J. Gorj al
U.T.C.99
39.FRÂNCULESCU, GH. (NECULAI) NICULAE, consilier municipal P.S.D.

in Consiliul local municipal Buzãu (2004-azi); secretar al C.J. Buzãu al P.C.R.100,
vicepreºedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeþului Buzãu (7
noiembrie-22 decembrie 1989).

96.http:www.senat.roPaginaPrincipala.aspx?tdID=47&divID=3&b=0&adr=%2fpagini%2ftemporar%2fsenatori.htm,
01. 06. 2005, 08 : 38.
97. Informaþia Bucureºtiului-Bucureºti, 20 martie 1985.
98. Viaþa Buzãului-Buzãu, 20 aprilie 1985.
100. Viaþa Buzãului-Buzãu, 18 noiembrie 1989.
40. FURO, IULIU IOAN, (n.1937), deputat P.R.M.de Bucureºti

(2004-azi); fost membru al C.C. al U.T.C.(1966-1971), vicepreºedinte al Consiliului
Naþional al Organizaþiei Pionierilor101, secretar de stat la Ministerul Educaþiei si
Învãþãmîntului (1980-1989), deputat de Braºov în M.A.N. (1980-1985).
41. FURTUNÃ, VINTILA HORIA, (n.1945), preºedinte al

filialei judeþene P. U. R. Vrancea (2002), vicepreºedinte P.U.R. al Consiliului judeþean
Vrancea (2004-azi); fost membru în C. J. Vrancea al P.C.R.102, director general al
Direcþiei Generale pentru agriculturã ºi silviculturã Vrancea (1984-1985), director
I.A.S. Coteºti (1985-1987), deputat de Vrancea în M.A.N. (1985-1989), director I.A.S.
Focºani (1987-1991)103.
42.GEORGESCU, ALEXANDRU, consilier local P.R.M.in Consiliul municipal

Galaþi (2004-azi) ; fost adjunct al ministrului Industriei Metalurgice (1986-1990).
43. GEORGESCU, MIHAIL PETRE, (n.1944), consilier judeþean

P.S.D. în Consiliul Judeþean Argeº (2004-azi), director general al Combinatului
petrochimic Arpechim- Piteºti (2002); fost membru in Biroul C.J. Argeº al P.C.R.104
101. Cutezãtorii, 28 octombrie 1971 ºi 13 noiembrie 1975.
102. Milcovul-Vrancea,12 noiembrie 1989.
103. http://www.cjvrancea.ro/htmluri/info_conducere.html, 01. 06. 2005, 22 : 02.
LUSTRABILII 273
44. GIURGEA, A. GHEORGHE, (n. 1941), consilier judeþean

P.D. în Consiliul judeþean Buzãu (2004-azi); fost secretar al Comitetului comunal de
partid Berca105, membru în Comisia judeþeanã de revizie a C.J. Buzãu al P.C.R.106,
director la Întreprinderea de producþie ºi prestãri servicii Buzãu107, deputat în Consiliul
popular al judeþului Buzãu.108
45. HREBENCIUC, VIOREL, (n. 1953), deputat P.S.D. de

Bacãu (2000-azi), vicepreºedinte al Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei
(2001-2004), preºedinte al filialei judeþene P.S.D. Bacãu (2004); fost membru în C.J.
Bacãu al P.C.R.109
46. IBÃNESCU, DUMITRU, (n. 1938), vicepreºedinte al

Biroului executiv al Consiliului judeþean Provizoriu de Uniune Naþionalã Suceava110,
preºedinte al Societãþii Cooperatiste Suconf S.C. Suceava ºi preºedintele filialei
judeþene Suceava a Partidului Democrat Cooperatist111, consilier judeþean în Consiliul
judeþean Suceava ºi preºedintele Comisiei pentru administraþie publicã localã, juridicã,
105. Viaþa Buzãului-Buzãu, 19 februarie 1980.

106. Viaþa Buzãului-Buzãu, 10 noiembrie 1984 ºi 18 noiembrie 1989.
108.Viaþa Buzãului-Buzãu, 16 martie 1980 ºi 23 martie 1985.
109. Steagul roºu-Bacãu, 18 noiembrie 1989.
110. Crai nou-Suceava, 24 februarie 1990.
apãrarea ordinii publice, respectarea drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti 112; fost

deputat în Consiliul popular al judeþului Suceava. 113
47.ICHIM, O. GHEORGHE, consilier local în Consiliul local municipal Feteºti

(2004-azi); fost secretar al C. J. Ialomiþa al U.T.C.ºi membru supleant în Biroul C. J.
Ialomiþa al P. C. R.114, prim-secretar al C. J. Ialomiþa al U. T. C.115, membru în C. C. al
U.T.C.(1971), prim-secretar al Comitetului orãºenesc de partid Feteºti 116, deputat în
Consiliul popular al judeþului Ialomiþa. 117, preºedintele Comisiei permanente plan,
buget, finanþe din cadrul Consiliului popular al judeþului Ialomiþa118, membru în C. J.
Ialomiþa al P. C. R.119
48. ILIESCU, A. ION, (n. 1930), preºedinte al României

(1990-1996 si 2000-2004), senator P.D.S.R. / P.S.D. de Bucureºti (1996-2000 ºi 2004-
azi); fost membru supleant (1965-1969) ºi membru al C.C. al P.C.R.(1969-1984),
membru supleant al C.P. Ex. al C.C. al P.C.R.(1969-1979), secretar al C.C. al
P.C.R.(1971), membru al C. C. al U.T.M. (1949-1960), membru în Biroul C.C. al
U.T.M. (1954-1960), reprezentant al U. T. M. la Uniunea Internaþionalã a Studenþilor-
Praga (1956), preºedinte al comitetului de organizare al asociaþiilor studenþeºti din R.
P. R. (1956), secretar al C.C. al U.T.M. (1956-1960), preºedinte al U.A.S.R. (1960),
adjunct al ºefului Secþiei de Propagandã ºi Agitaþie a C.C. al P.M.R. (1960-1962), ºef
al Secþiei învãþãmînt ºi sãnãtate din Direcþia de Propagandã ºi Culturã a C.C. al P.M.R.
(1962-1965), ºef al Secþiei Propagandã ºi Agiataþie a C.C. al P.M.R. (1965), prim-
secretar al C.C. al U.T.C.ºi ministru pentru Problemele Tineretului (1967-1971),
secretar cu probleme de propaganda la C.J Timiº al P.C.R.ºi vicepreºedinte al
Comitetului executiv al Consiliului popular al judeþului Timiº (1971-1974), membru
supleant (1974-1979) si membru al Consiliului de Stat (1979-1980), prim-secretar al
111. Crai nou-Suceava, 28 ianuarie 1992.

112. http://www.consiliu.suceava.ro/struct/stru.htm, 23: 45; 16. 03. 2006.
113. Zori noi-Suceava, 12 martie 1980.
114. Tribuna Ialomiþei-Ialomiþa, 15 decembrie 1968.
115. Tribuna Ialomiþei-Ialomiþa, 2 martie 1969 ºi 23 decembrie 1970.
116. Tribuna Ialomiþei-Ialomiþa, 20 octombrie 1984 ºi 9 martie 1985.
117. Tribuna Ialomiþei-Ialomiþa, 6 martie 1969, 15 martie 1980 ºi 23 martie 1985.
118. Tribuna Ialomiþei-Ialomiþa, 6 aprilie 1985.
119. Tribuna Ialomitei-Ialomita, 10 noiembrie 1979, 11 noiembrie 1984 ºi 12 noiembrie 1989.
LUSTRABILII 275
C.J. Iaºi al P.C.R.si preºedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al

judeþului Iaºi (1974-1979), preºedinte al Consiliului National al Apelor (1979-1984),
deputat de Bucureºti, Cluj, Ilfov, Iaºi ºi Vrancea în M.A.N. (1957-1985), director al
Editurii Tehnice (1984-1989).
49. ILIESCU, LUCIAN, (n. 1946), primar P.S.M.(1996-2004),

P. N. L. (2004-azi) al municipiului Giurgiu, preºedintele filialei judeþene P.N.L. Giurgiu
(2004); fost membru al C.C. al P.C.R.(1989), membru în Biroul C J. Giurgiu al P.C.R.ºi
director al întreprinderii pentru construcþii de maºini ºi utilaje grele.120
50. IONIÞÃ, T. TOMA, (n. 1949), consilier judeþean P. S.D. în

Consiliul judeþean Prahova, Administrator S.C. Paulus S.R.L. Ploieºti (2004-azi); fost
secretar cu probleme de sport turism ºi pregãtirea tineretului pentru apãrarea patriei al
C.J. Prahova al U.T.C.121
51.IONIÞÃ, VASILICA, consilier local P.D. in Consiliul local municipal Slobozia

(2004-azi); fost secretar al Comitetului municipal Slobozia al P.C.R.122.
52.IORDÃNESCU, TRAIAN (n. 1950), Director-Agenþia Românã pentru

Investiþii Strãine (2006); deconspirat in 2005 de C.N.S.A.S. drept colaborator al
organelor de securitate, ca politie politica123.
120. Steagul roºu-Giurgiu, 13 noiembrie 1989

121. Flamura Prahovei-Prahova, 18 octombrie 1975 ºi 26 aprilie 1980.
122. Tribuna Ialomiþei-Ialomiþa, 28 octombrie 1989.
123. Monitorul oficial al României, partea a III-a, nr. 360, 23 mai 2006.
53. IORGOVAN, GH. ANTONIE, (n. 1948), senator P.S.D.

de Prahova (2000-azi), fost preºedinte al Consiliului U.A.S.C. din Universitatea
Bucureºti124, membru în Consiliul U.A.S.C.R.125
54.JITÃRAªU, MIHAI, (n. 1933), consilier judeþean P.R.M.(2000-2005) ºi

P.N.G. (2006-azi); în Consiliul Judeþean Botoºani; fost membru în C.J. Botoºani al
P.C.R.126
55. LUNGU, D. ANTON, (n. 1931), primar P.S.D. al munici-

piului Brãila (2004) consilier local P. U. R. în Consiliul local al municipiului Brãila
(2004-azi); fost ºef al Comisiei tineret sãtesc (1958-1960) ºi secretar pentru probleme
organizatorice (1960-1962) la Comitetul regional U.T.M. Oltenia, organizator al C.C.
al U.T.M. la Combinatul Siderurgic Galaþi (1962-1964), ºef al Comitetului regional
U.T.M. Uniunea de Culturã Fizica ºi Sport Galaþi (U.C.F.S.)-(1964-1967), secretar
cu probleme organizatorice al Comitetului orãºenesc P.C.R.Brãila (1967), prim-
vicepreºedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular municipal Brãila127,
membru al C.C. al P.C.R. (1984-1989), prim-secretar al C.J. Brãila al P.C.R.128 ºi
preºedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeþului Brãila (1983-
1989), deputat de Brãila în M.A.N. (1985-1989).
124. Universitatea comunistã, nr. 27, octombrie 1975.

126. Clopotul-Botosani, 16 noiembrie 1984.
127. Înainte-Brãila, 20 martie 1969.
LUSTRABILII 277
56. MAGHIAR, T. TEODOR, (n. 1936), senator P.S.D. de Bihor

(2003-2004), vicepreºedinte al filialei P.S.D. Bihor (2001-2004), consilier judeþean P.
S. D. în Consiliul judeþean Bihor (2004-azi); fost ºef de sector la C.J. Bihor al P.C.R.
(1963-1970), membru în C.J. Bihor al P.C.R.129, deputat în Consiliul popular al
judeþului Bihor130, preºedintele Comisiei permanente pe probleme de învãþãmânt,
cultura, sãnãtate, sport, munca ºi ocrotiri sociale a Consiliului popular al judeþului
Bihor.131
57. MARIN, COSTEL, consilier judeþean P.R.M.în Consiliul

judeþean Galaþi (2004-azi); fost prim-secretar al C.J. Galaþi al U.T.C.132, membru în
C.C. al U.T.C. (1985), membru în Biroul C. J. Galaþi al P.C.R.133, deputat în Consiliul
popular judeþean Galaþi.134
58. MÃLAIMARE, MIHAI-ADRIAN, (n. 1950), deputat P.S.D.

(2000-mai 2005) ºi P.N.L. (mai 2005-azi) de Botoºani, vicepreºedinte al filialei

129. Criºana-Bihor, 8 noiembrie 1984.
130. Criºana-Bihor, 20 martie 1985.
131. Criºana-Bihor, 3 aprilie 1985.
134. Viaþa nouã-Galaþi, 20 martie 1985.
judeþene P.S.D. Botoºani (2000-2005); fost membru supleant al C.C. al UTC.(1980-

1985).
59. MÃRÃCINEANU, (GHEORGHE) GEORGE, (n. 1933),

primar (1996-2004) , P.U.R. (2004-azi) al oraºului Breaza; fost vicepreºedinte al
Comitetului executiv al Consiliului popular orãºenesc Breaza. 135
60. MERCE, ILIE (n. 1939), Prorector al Academiei de Poliþie,

Decan al Facultãþii de pshiosociologie ºi sef sector învãþãmânt-ªcoala Grãdiºtea a M.I.
(1990-1996), secretar executiv al P.R.M.ºi deputat P.R.M.de Dâmboviþa (2000-azi);
fost lt.-col., Direcþia I, Serviciul 5, ªef serviciu (1981-1982; col. Direcþia I, Serviciul
5, ªef serviciu (1983-1984); col. Direcþia I, Locþiitor ªef Direcþie (1984-1986), col.
Inspectoratul Judeþean al M.I. - ªeful Securitãþii Buzãu (1986-1989). Deconspirat de
C.N.S.A.S. in 2004, ca agent (ofiþer) al organelor de securitate, ca poliþie politicã. 136
61. MIHÃILESCU, PETRU ªERBAN, (n. 1944), deputat P.S.D.

de Prahova (2000-2004), senator P.S.D. de Teleorman (2004-azi), ministru coordonator
al Secretariatului General al Guvernului (2000-2003), vicepreºedinte P.S.D. (2004-
2005); fost secretar al Comitetului U.T.C. din Institutul de Cercetãri ºi Proiectãri
pentru Maºini Unelte ºi Agregate din Bucureºti137, director general al întreprinderii
135. Flamura Prahovei-Prahova, 19 martie 1969.

136. Monitorul oficial al României, partea a III-a, nr. 858, 20 decembrie 2004.
LUSTRABILII 279
Steaua Roºie din Bucureºti (1981-1983), deputat în Consiliul popular al sectorului

4138, secretar al Consiliului de Miniºtri cu grad de secretar de stat (1987).
62.MINCIU, DUMITRU, consilier local P.S.D. în Consiliul local al municipiului

Slobozia (2004-azi); fost membru în Colegiul judeþean de partid al C.J. Ialomiþa al
P.C.R.139, membru în C. J. Ialomiþa al P.C.R. ºi vicepreºedinte al Colegiului judeþean
de partid140
63. MINTAª, IOAN, consilier local P. S. D. în Consiliul local

al municipiului Oradea (2004-azi), vicepreºedinte al Consiliului Naþional al
Întreprinderilor Mici ºi Mijlocii (2005); fost membru în C.J. Bihor al P.C.R.141,
directorul Întreprinderii judeþene de Gospodãrire Comunalã ºi Locativã-Bihor (1989).
64. MIRCOVICI, NICULAE, (n. 1950), deputat U.B.B.R.

(Uniunea Bulgarã din Banat) (2004-azi) ; fost membru în Biroul C. J. Sibiu al
U.T.C.142, secretar al Comitetului U.T.C.-ªcoala militarã de ofiþeri activi « Nicolae
Bãlcescu »-Sibiu.143
137. Scînteia tineretului, 15 aprilie 1971.

139. Tribuna Ialomiþei-Ialomiþa, 11 noiembrie 1984.
140. Tribuna Ialomiþei-Ialomiþa, 12 noiembrie 1989.
142. Tribuna Sibiului-Sibiu, 16 octombrie 1975.
143. Apãrarea patriei, 3 martie 1976.
65. MITRAN, CONSTANTIN, (n. 1940), consilier judeþean P.

S. D. în Consiliul judeþean Prahova (2004-azi); fost membru în C. J. Prahova al P. C.
R.144
66. MOCANU, C. VICTOR, (n. 1949), vicepreºedinte (2000-

2004) ºi preºedinte P. D. al Consiliului judeþean Buzãu (2004-azi) ; fost director al
Administraþiei financiare a judeþului Buzãu 145, membru în Comitetul Executiv al
Consiliului popular al judeþului Buzãu146
67. MOCANU, GH. VASILE, (n. 1946), senator P.S.D. (2000-

2004) ºi deputat P.S.D. (2004-azi) de Iaºi, vicepreºedinte al organizaþiei judeþene P. S.
D. Iaºi (2001-2004), director general I. S. Agricola Târgu Frumos-judeþului Iaºi (1995-
2000); fost director general al I. A. S. Târgu Frumos judeþul Iaºi (1984-1990),
deputat în Consiliul popular al judeþului Iaºi 147
144. Flamura Prahovei-Prahova, 11 noiembrie 1989.

146. Viaþa Buzãului-Buzãu, 6 aprilie 1985.
147. Flacãra Iaºului-Iaºi, 20 martie 1985.
LUSTRABILII 281
68. MOHORA, TUDOR, (n.1950), deputat P. S. D. de Suceava

(2000-azi), secretar al Camerei Deputaþilor (2000-2004); fost secretar al C. C. al
U.T.C.(1980-1985), secretar ºi preºedinte al U. A. S. C. R. (1974-1985)148, secretar cu
propaganda al Comitetului de partid ºi vicepreºedinte al Comitetului executiv al
Consiliului popular al sectorului 4 al Capitalei (1985-1989).
69.MORARIU G. TRAIAN, consilier judeþean P.R.M.(2004-azi); fost director al

Întreprinderii Forestiere de Exploatare ºi Transport (I. F. E. T.) Bistriþa (1985), deputat
de Bistriþa-Nãsãud în M. A. N. (1980-1989), membru în C. J. Bistriþa-Nãsãud P. C.
R.149
70.MUNTEANU, GHEORGHE, consilier local P. S. D. în Consiliul local al

municipiului Piatra Neamþ (2004-azi); fost vicepreºedinte al Comitetului executiv al
Consiliului popular al municipiului Piatra Neamþ 150, primarul municipiului Piatra
Neamþ151
71. NEAGOE, OTILIAN, (n. 1950), senator P. S. D. de Braºov

(2004-azi), prefect al judeþului Braºov (2001-2004), vicepreºedinte al organizaþiei
judeþene P. S. D. Braºov (2001-azi); fost redactor-sef adjunct la Viaþa studenþeascã
ºi Amfiteatru (1987-1990).

2005, ora:16 : 49
149. Ecoul-Bistriþa-Nãsãud, 11 noiembrie 1984.
150. Ceahlaul-Neamþ, 5 aprilie 1980.
151. Flacãra, 15 septembrie 1989.
72. NICOLAE, M. ION, (n.1942), deputat P.S.D. de Dâmboviþa

(2001-2004), vicepreºedinte P.S.D. al Consiliului judeþean Dâmboviþa (2005-azi) 152;
fost membru în C.J. Dîmboviþa al P.C.R.153, secretar al Comitetului orãºenesc de partid
ºi primar al oraºului Titu154, prim-secretar al Comitetului de partid ºi primar al
municipiului Târgoviºte (1987-1989), deputat în Consiliul popular al judeþului
Dâmbovþa.15
73.NICOLESCU, N. VALERIU, (n. 1933), consilier local P.S.D. în Consiliul
local municipal Piteºti ºi membru în Comisia economico-financiarã a Consiliului local
al municipiului Piteºti (2004-azi); fost prim-secretar al Comitetului raional U.T.M.
Curtea de Argeº (1961-1962), membru al Biroului Comitetului regional U.T.M. Argeº
(1962-1964), secretar (oct. 1964-26 sept. 1967) ºi prim-secretar al Comitetului raional
de partid Drãgãneºti-Olt (1967), prim-vicepreºedinte al Comitetului executiv al
Consiliului popular al municipiului Brãila (1982), prim-vicepreºedinte al Comitetului
executiv al Consiliului popular al judeþului Olt ºi membru în Biroul C. J. Olt al P.C.R.
(1982-1984), membru supleant al C.C. al P.C.R. (1979-1984), membru în Biroul C.J.
Argeº al P.C.R.156, prim-secretar al Comitetului municipal Piteºti al P.C.R. 157,
preºedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular municipal Piteºti158, deputat
în Consiliul popular al judeþului Argeº159, director la Baza de aprovizionare pentru
agriculturã a judeþului Mureº (1984). Valeriu Nicolescu este fratele lui Constantin
Nicolescu (n. 1945), prefect al jud. Argeº (1995-1996), senator P.S.D. de Argeº (2000-
2004) ºi preºedinte al Consiliului judeþean Argeº (2004-azi); fost director comercial la
Centrala Industrialã de Autoturisme Piteºti (1985).
152. http://www.psd.ro/diversedoc/4/vice_cja.pdf, 06. 06. 2005, 12 : 40.

153. Dîmboviþa-Dâmboviþa, 11 noiembrie 1984.
154. Dîmboviþa-Dâmboviþa, 22 decembrie 1984.
155. Dîmboviþa-Dâmboviþa, 23 martie 1985.
156. Secera ºi ciocanul-Argeº, 15 noiembrie 1974 si 10 noiembrie 1979.
157. Secera ºi ciocanul-Argeº, 14 februarie 1975 si 15 februarie 1980.
158. Secera ºi ciocanul-Argeº, 4 aprilie 1975.
159. Secera ºi ciocanul-Argeº, 13 martie 1975 si 14 martie 1980.
LUSTRABILII 283
74. NOVOLAN, S. TRAIAN, (n. 1937), senator P.S.D. de

Dâmboviþa (2000-azi); fost membru al Comisiei Centrale de Revizie a C.C. al P.C.R.
(1979-1989), membru supleant în Biroul C.J. Dîmboviþa al P.C.R.160, membru în Biroul
C.J. Dîmboviþa al P.C.R.161, deputat de Dîmboviþa în M.A.N. (1975-1985), deputat în
Consiliul popular al judeþului Dâmboviþa.162
75. ODOBASIANU, NICU SILVIU, primar P.S.D. al

municipiului Beiuº (2004-azi)163 vicepreºedinte P.S.D. Bihor (2004) ; fost membru în
Colegiul judeþean de partid al C.J. Bihor al P.C.R.164, secretar al Comitetului municipal
Oradea al P.C.R.165.
76. ONCU, IOSIF, primar F.S.N. / F.D.S.N ./ P.D.S.R. / P.S.D.

al oraºului Sânnicolau Mare (1990-1992; 1996-azi); fost membru în C.J. Timiº al
P.C.R.166, deputat în Consiliul popular al judeþului Timiº167
162. Dîmboviþa-Dâmboviþa, 23 martie 1985.
163. http://www.primariabeius.decnet.ro/default.aspx?s=Primaria&c=Conducere; 23 decembrie 2005,
15: 29
165. Criºana-Bihor, 22 decembrie 1989.
166. Drapelul roºu-Timiº, 11 noiembrie 1984 ºi 12 noiembrie 1989.
167. Drapelul roºu-Timiº, 20 martie 1985.
77.PANÃ, S. GHEORGHE, preºedintele Tribunalului Buzãu (2005), preºedintele

secþiei penale a Tribunalului Buzãu 168; fost preºedinte al Tribunalului judeþean Buzãu
ºi membru supleant în Biroul C.J. Buzãu al P.C.R. 169
78. PAªNICIUC DUMITRU, (n. 1948), secretar general al

Prefecturii judeþului Suceava (2001-2005), subprefect al judeþului Suceava (2006) ;
fost secretar al C.J. Suceava al U.T.C.170
79. PÃDUCEL, ILIE, primar P.S.D. al oraºului Petrila (1996-

azi) ; fost preºedinte al comitetului de sindicat E. M. Lonea (1979-1981), secretarul
Comitetului de partid E. M Lonea (1981-1988), primar al oraºului Petrila (1988-
1989)171, membru în Comitetul municipal Petroºani al P.C.R.172, prim-secretar al
Comitetului orãºenesc de partid Petrila173, membru în C.J. Hunedoara al P.C.R.174,
deputat în Consiliul popular orãºenesc Petrila175.
168. http://portal.just.ro/InstantaOrganizare.aspx?idInstitutie=114, 14: 30; 02. 04. 2006.

169. Viaþa Buzãului-Buzãu, 18 noiembrie 1989.
170. Zori noi-Suceava, 7 februarie 1973 ºi 22 octombrie 1975.
171. http://www.jiuvalley.com/romana/orase/petrilasub_subcat.asp?categ=2&subcateg=9&sub_
subcateg=1, 01 : 07. 01. 2006.
172. Steagul roºu -Petroºani, 20 octombrie 1984 si 24 octombrie 1989.
173. Steagul roºu -Petroºani, 24 octombrie 1989.
174. Steagul roºu -Petroºani, 9 noiembrie 1989.
175. Steagul roºu -Petroºani, 21 martie 1985.
LUSTRABILII 285
80. PÃUNESCU, ADRIAN, (n. 1943), senator P.S.D. de Dolj

(2000-2004) ºi de Hunedoara (2004-azi); fost membru al Comisiei Centrale de Revizie
al C.C. al U.T.C.(1966-1971), secretar al Comitetului U.T.C. al Uniunii Scriitorilor
(1966-1968), redactor-ºef al revistei « Flacãra » (1975-1985)
81. PETREA, IONEL, inspector-ºef al Inspectoratului

Teritorial de Muncã Galaþi (instituþie subordonatã Inspecþiei Muncii din cadrul
Ministerului Muncii, Solidaritãþii Sociale ºi Familiei)176 ; fost prim-secretar al
Comitetului municipal Galaþi.177
82.PISMAC, ION, director la Direcþia Salubritate Direcþia Generalã de Servicii
Publice (2006); fost secretar al C.J. Giurgiu al U.T.C.ºi preºedinte al Consiliului
tineret muncitoresc al C. J. Ilfov al U. T. C.178, deputat în Consiliul popular al judeþului
Giurgiu179, prim-vicepreºedinte al Consiliului popular municipal Giurgiu.180
83. PLACINTÃ, GH. PETRU, (n. 1938), secretar de stat, sef al

Departamentului Alimentaþiei din Ministerul Agriculturii ºi Alimentaþiei (17 oct. 1990-
20 sept. 1991), consilier local P.N.L. în Consiliul local municipal Bacãu ºi preºedinte
al Comisiei pentru amenajarea teritoriului ºi urbanism, gospodãrie comunala ºi energie
176. România liberã, 16 decembrie 2005.

177. Viaþa nouã-Galaþi, 7 aprilie 1985.
178. Steagul roºu-Ilfov, 20 ianuarie 1973 ºi 25 octombrie 1975.
179. Steagul roºu -Giurgiu, 23 martie 1985.
180. Steagul roºu-Giurgiu, 28 octombrie 1989.
termicã, investiþii, protecþia mediului ºi reconstrucþie ecologicã (2004-azi), membru în

Biroul Permanent al organizaþiei judeþene Bacãu a P.N.L. (2005-azi); fost director al
Întreprinderii « Avicola » Bacãu (1964-1990 ºi 1991-1997), membru în C.J. Bacãu al
P.C.R.181, deputat în Consiliul popular al judeþului Bacãu.182
84. POPECI, CONSTANTIN, prefect al judeþului Dolj (2001),

patron al Întreprinderii de Utilaj Greu Craiova (2003), consilier P.D. în Consiliul local
al municipiului Craiova (2004-azi); fost membru supleant în Comitetul municipal
Craiova al P.C.R.183
85.POPESCU, V. ANDREI, secretar de stat la Ministerul Integrãrii Europene

(2001-2004), ºef al Departamentului pentru armonizarea legislaþiei cu reglementãrile
Uniunii Europene la Consiliul Legislativ-(2006)184; fost secretar al Comitetului U.T.C.
de la Universitatea Bucureºti ºi membru în Biroul Comitetului municipal Bucureºti al
U.T.C.185, vicepreºedinte cu probleme culturale al Consiliului U.A.S. al Centrului
universitar Bucureºti186, adjunct de ºef de secþie la C.C. al U.T.C.187, membru (1975-
1980) ºi membru supleant al C.C. al U.T.C.(1980-1985).
86. PUPEZÃ, VIOREL, (n. 1946), deputat P.S.D. de Bistriþa-

Nãsãud (2004-azi), preºedintele filialei judeþene Bistriþa-Nãsãud a P.S.D. (2003),
181. Steagul roºu-Bacãu, 10 noiembrie 1979 ºi 10 noiembrie 1984.

182. Steagul roºu-Bacãu, 13 martie 1975, 15 martie 1980 ºi 23 martie 1985.
183. ÎnainteDolj, 21 octombrie 1984.
184. http://www.clr.ro/act_clr.htm , 04. 06. 2005, 12 : 38.
185. Informaþia Bucureºtiului-Bucureºti, 13 ianuarie 1969.
186. Viaþa studenþeascã, 12 ianuarie 1972.
187. Tribuna ºcolii, 20 septembrie 1980.
LUSTRABILII 287
prefect al judeþului Bistriþa-Nãsãud (2002-2004); fost ºef de comisie în Consiliul

Naþional al Organizaþiei Pionierilor188, membru în Biroul Consiliului Naþional al
Organizaþiei Pionierilor.189
87. PURENCIU, MIRCEA, consilier local Independent în

Consiliul local al municipiului Sighiºoara (1992-1996), consilier local P.N.L. în
Consiliul local municipal Sighiºoara (2004-azi)190, preºedinte interimar al filialei locale
P.N.L. Sighiºoara (2005); fost membru supleant în Biroul C.J. Mureº al P.C.R.191,
prim-secretar al C.J. Mureº al U.T.C.192, deputat în Consiliul popular al judeþului
Mureº193
88. PUªCAª, VASILE, (n. 1952), deputat P.S.D. de Cluj (2000-

azi), vicepreºedinte al filialei judeþene P.S.D. Cluj (2001-azi), ministru delegat la
Ministerul Integrãrii Europene, negociator-ºef în relaþiile cu Uniunea Europeanã
(2000-2004), ministru interimar al Integrãrii Europene (2003),; fost membru în
Consiliul U.A.S.C.R.194
89.PUSCAªU, NECULAI, consilier judeþean în Consiliul judeþean Neamþ (2004);

fost prim-secretar al C.J. Neamþ al U.T.C.(1975), membru în C.J. Neamþ al P.C.R.195
188. Tribuna ºcolii, 23 iunie 1984.

189. Cutezãtorii, 30 mai 1985.
190. http://www.sighisoara.org.ro/subdomeniu.php?id_dom=1&id_subdom=2 , 01: 15 , 14. 01. 2006
191. Steaua roºie-Mureº, 25 ianuarie 1973.
192. Steaua roºie- Mureº, 4 februarie 1973.
193. Steaua roºie-Mureº, 12 martie 1980.
195. Ceahlãul-Neamþ, 10 noiembrie 1974.
90. PUªCÃ, BENONE, (n. 1935), director general - Centrul de

Perfecþionare a Funcþionarilor Publici din Administraþia Publicã Centralã ºi Localã
din cadrul Guvernului României (1990-1997), membru în Comitetul director al
Asociaþiei Luptãtorilor din Decembrie 1989 (1993) 196, consilier local P.S.D. în
Consiliul local municipal Galaþi (2004-azi), rectorul Universitãþii Danubius din
Galaþi (2005); fost secretar al Comitetului Executiv al Consiliului popular judeþean
Galaþi197
91.RÃCEANU, VIOREL, consilier local P.S.D. în Consiliul local al municipiului

Hunedoara (2004-azi); fost deputat în Consiliul popular al judeþului Hunedoara 198,
prim-vicepreºedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular municipal
Hunedoara199, membru supleant în C.J. Hunedoara al P.C.R.200, membru în C.J.
Hunedoara al P.C.R.201, director general al Grupului întreprinderilor de gospodãrire
comunalã ºi locativã Hunedoara202, membru în Comitetul executiv al Consiliului
popular al judeþului Hunedoara 203.
92. RÃUÞESCU, ILIE, primar P. S. D. al oraºului Rovinari

(2003), consilier judeþean P. S. D. în Consiliul judeþean Gorj (2004-azi); fost membru
al C.C. al U.T.C.(1971-1975), secretar cu probleme organizatorice la C.J. al U.T.C.
196. Whos who in Romanaia 2002, Editura Pegasus Press, Bucureºti, 2002.
197. Viaþa nouã-Galaþi, 20 august 1989.
198. Drumul socialismului-Hunedoara, 5 martie 1969, 1 aprilie 1980 si 3 aprilie 1985
199. Drumul socialismului-Hunedoara, 22 martie 1969.
200. Steagul roºu-Petroºani, 9 noiembrie 1979.
201. Steagul roºu-Petroºani, 8 noiembrie 1984.
202. Drumul socialismului-Hunedoara, 26 februarie 1985.
203. Drumul socialismului-Hunedoara, 1 aprilie 1980 si 3 aprilie 1985.
LUSTRABILII 289
Gorj204, secretar al Comitetului U.T.C. la C.M.C. Bîrseºti 205, membru în C.J. Gorj al
P.C.R.206, prim-secretar al oraºului Rovinari (1981).
93. RÃÞOI, GH. NECULAI, (n. 1939), primar P.S.D. al

municipiului Paºcani (2000-azi); fost instructor teritorial la C. J. Iaºi al P.C.R.
(1978)207, preºedinte al Consiliului popular Tg. Frumos (1983)208, preºedinte al
Consiliului popular orãºenesc Paºcani (1983) 209, deputat în Consiliul popular al
judeþului Iaºi210, membru în C.J. Iaºi al P.C.R.211, membru în Biroul C.J. Iaºi al P.C.R.
ºi ºef al secþiei organizatorice a C.J. al P.C.R.212
94. ROTARU, ZOE TREJI, inspector ºcolar general Arad,

consilier P.S.D. în Consiliul judeþean Arad (2004-azi); fost secretar al C.J. Arad al
U.T.C.213
95.RUS, GHEORGHE, consilier local P.S.D. în Consiliul local al municipiului

Sighetu-Marmaþiei (2004-azi) ; fost secretar al Comitetului municipal Sighetu-
Marmaþiei al U.T.C.214

205. Gazeta Gorjului-Gorj, 26 decembrie 1970.
206. Gazeta Gorjului-Gorj, 10 noiembrie 1979.
207. http://primaria.pascani.ro/curriculum/cv_primar.html, 05. 06. 2005, 21: 07.
208. Idem.
209. Idem.
210. Flacãra Iaºului-Iaºi, 20 martie 1985.
211. Flacãra Iaºului-Iaºi, 20 ianuarie 1973, 10 noiembrie 1974, 8 noiembrie 1984 ºi 9 noiembrie
1989
212. Flacãra Iaºului-Iaºi, 9 noiembrie 1989.
213. Flacãra roºie, 24 aprilie 1985.
214. Pentru socialism-Maramureº, 1985.
96. SASU, I. ION, (n. 1944), deputat P.S.D. de Dolj (2004-azi),

preºedinte al P.S.M.(2000-2003), vicepreºedinte al P.S.D. (2004); fost secretar al
Comitetului municipal Bucureºti al U.T.C.(1971-1975)215, preºedinte al U.A.S.C. din
Centrul universitar Bucuresti (1973) ºi al U.A.S.C.R. (1975-1980), secretar al C.C. al
U.T.C.(1975-1980), vicepreºedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al
judeþului Cluj (1984), secretar pentru probleme de propagandã al C.J. Cluj al P.C.R.216,
membru supleant al C.C. al P.C.R. (1984-1989), membru în Consiliul Culturii ºi
Educaþiei Socialiste (1987).
97. SCHRETER, CAROL, primar P.D. al municipiului

Petroºani (2004-azi); deputat în Consiliul popular al oraºului Uricani217, fost director
al Minei Valea de Brazi (1989) 218, membru în Comitetul municipal Petroºani al
P.C.R.219.
98. SERACIN, IOAN, (n. 1944), deputat P.D.A.R. de Bihor

(1990-februarie 1992), consilier judeþean ºi preºedinte al Comisiei pentru muncã ºi
protecþie socialã, protecþie copii, tineret ºi sport la Consiliul judeþean Bihor (2002),
consilier judeþean P.D. (iunie 2004-iulie 2005), Director Executiv al D.A.D.R.
215. Membrii C. C. al P.C.R. 1945-1989-C. N. S. A. S., Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 2004.

216. Fãclia-Cluj, 8 noiembrie 1984.
217. Steagul roºu-Petroºani, 13 martie 1980.
218. Evenimentul zilei, 18 iunie 2005.
219. Steagul roºu-Petroºani, 24 octombrie 1989.
LUSTRABILII 291
(Direcþia Generalã pentru Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã Bihor din cadrul prefecturii
judeþului Bihor (iulie 2005) ; fost director la Trustul S.M.A. Bihor (1984-1991),
deputat în Consiliul popular al judeþului Bihor220, membru în C.J. Bihor al P.C.R.221
99. SEVERIN, V. ADRIAN, (n.1954), deputat P.S.D. de

Bucureºti (2000-azi), preºedinte al Adunãrii Parlamentare a O.S.C.E. (2000-2004);
fost secretar al Comitetului U.T.C. al liceului Mihai Viteazul-Bucureºti222,
vicepreºedinte cu probleme culturale al Consiliului U.A.S.C. din Universitatea
Bucureºti223, membru în Consiliul U.A.S.C.R.224, ºeful comisiei culturale a Consiliului
U. A.S.C. din Centrul universitar Bucureºti.225
100. SEVERINEANU, GRIGORE, consilier judeþean în Consiliul judeþean

Mehedinþi (2004-azi)226; fost membru în C.J. Mehedinþi al P.C.R.227
101. SIMIONESCU, AUREL GABRIEL, (n.1955), senator

P.S.D. de Brãila (2004-azi), preºedinte P.S.D. al Consiliului judeþean Brãila (2000-
2004), secretar general al Uniunii Naþionale a Consiliilor Judeþene din România (2000-
2004), preºedinte al filialei judeþene P.S.D. Brãila ºi membru al Biroului Executiv
220. Criºana -Bihor, 20 martie 1985.

221. Criºana -Bihor, 9 noiembrie 1989
222. Informaþia Bucureºtiului-Bucureºti, 9 februarie 1973.
223. Universitatea comunistã, 27 octombrie 1975.
226. http://www.sejmh.ro/functionari.htm ,24, 03. 03. 12. 2006.
227. Viitorul-Mehedinþi, 14 noiembrie 1989.
Central al P.S.D. (2005); fost secretar al Comitetului municipal Brãila al U.T.C.228,

prim-secretar al C.J. al U.T.C.229, membru în C.C. al U.T.C.230
102. STAN, PETRU, (n. 1943), senator P.R.M.de Sãlaj (2004-

azi) ; fost membru în Biroul C.J. Sãlaj al P.C R.231, deputat în Consiliul popular al
judeþului Sãlaj232.
103. STANCÃ, PETRE, vicepreºedinte P.S.D. al Consiliului

judeþean Constanþa (2004-azi)233, consilier judeþean P.S.D. (2000-azi), preºedinte
(2001-2003) ºi secretar executiv al filialei judeþene Constanþa a P.S.D. (2005); fost
membru în Biroul C.J. Constanþa al U.T. C.234, membru în C.C. al U.T.C.(1985-1989),
membru în C. J Constanþa al P.C.R.235, director al Direcþiei Comerciale a judeþului
Constanþa (1989).
104. STÃNCIOIU, STELIAN, consilier local P.S.D. în Consiliul local al

municipiului Drobeta Turnu-Severin (2004-azi), director general S. C. SEVERNAV S.
A. Turnu Severin - ºantier naval - (2004-azi)236. În 2004 capitalul social al SC. C.
SEVERNAV S. A. era de 69, 7 miliarde de lei, controlat în proporþie de 70 % de AVAS,
restul titlurilor fiind în proprietatea altor acþionari, persoane fizice sau juridice. 237; fost
membru în Biroul C.J. Mehedinþi al P.C.R.238
228. Înainte-Brãila, 23 octombrie 1984.

229. Înainte-Brãila, 23 aprilie 1985.
230. Scînteia tineretului, 19 mai 1985.
231. Nãzuinþa-Sãlaj, 11 noiembrie 1984.
232. Nãzuinþa-Sãlaj, 23 martie 1985.
233. http://www.cjc.ro/, 05. 06. 2005, 21: 32.
234. Dobrogea nouã-Constanþa, 19 octombrie 1975.
235. Dobrogea nouã-Constanþa, 12 noiembrie 1989.
236. http://www.primaria.severin.ro/modules.php?name=Membri , 18.06, 02. 01. 2006.
237. Ziarul financiar, 27 iulie 2004.
238. Viitorul-Mehedinþi, 14 noiembrie 1989.
LUSTRABILII 293
105. STECYK, ROMAN, (n. 1942), consilier judeþean P.S.D.

în Consiliul judeþean Suceava, (2004-azi), preºedinte executiv al filialei judeþene
Suceava a P.S.D. (2003-2004), inspector ministerial pe probleme de turism la Suceava
(2004); fost membru în Biroul C.J.Suceava al U.T.C.239, membru supleant al C.C. al
U.T.C.(1966-1971), secretar al C.J. Suceava al U.T.C.240
106. ªANTA V. GHEORGHE, consilier judeþean P.S.D. în

Consiliul judeþean Bistriþa-Nãsãud (2004-azi), patronul firmei S. C. Regna S. R. L.
Bistriþa (2006); fost deputat in Consiliul popular al judeþului Bistriþa-Nãsãud 241, prim-
vicepreºedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular municipal Bistriþa. 242
107. ªERBAN, I. GRAÞIAN, preºedinte P.S.D. al Consiliului judeþean Cluj

(2000-2004), consilier judeþean P.S.D. în Consiliul judeþean Cluj (2004-azi); fost
membru supleant243, membru244 în C.J. Cluj al P.C.R. ºi membru în Biroul C. J. Cluj al
P.C.R.245, deputat în Consiliul popular al judeþului Cluj 246, membru în Biroul executiv
al Consiliului popular al judeþului Cluj247, director al Trustului judeþean de construcþii
Cluj (1979).
239. Zori noi-Suceava, 12 ianuarie 1969.

240. Zori noi-Suceava, 7 februarie 1973.
241. Ecoul-Bistriþa-Nãsãud,23 martie 1985.
242. Flacãra, 7 octombrie 1988.
243. Fãclia-Cluj, 25 ianuarie 1973 ºi 17 noiembrie 1974.
244. Fãclia-Cluj, 9 noiembrie 1979 ºi 8 noiembrie 1984.
245. Fãclia-Cluj, 9 noiembrie 1989.
246. Fãclia-Cluj, 12 martie 1980 ºi 20 martie 1985.
247. Fãclia-Cluj, 4 aprilie 1985.
108. ªTIRBU, PETRU, (n. 1944), vicepreºedinte P.S.D. al Consiliului judeþean

Suceava (2003-2004), consilier judeþean P.S.D. in Consiliul judeþean Suceava (2004-
azi); fost preºedinte de consiliu la C.J. Suceava al U.T.C.248, membru supleant în
Biroul C.J. Suceava al P.C.R.249, membru în Biroul executiv al Consiliului judeþean al
sindicatelor Suceava250, deputat în Consiliul popular al judeþului Suceava.251
109. TARNIÞÃ, DANIELA, consilier judeþean P.S.D. la

Consiliul judeþean Dolj, preºedintele Comisiei de Activitãþi ºtiinþifice, învãþãmânt,
sãnãtate, culturã, tineret ºi sport din cadrul Consiliului judeþean Dolj (2004-azi) ; fost
secretar ºi membru în Biroul C.U. A.S.C. din Centrul universitar Craiova 252, preºedinte
al Consiliului Uniunii Asociaþiilor Studenþilor Comuniºti din Centrul universitar
Craiova253, membru în Comitetul Executiv al Consiliului U.A.S.C.R.254. Soþul Danielei
Tarniþã, doctorul Dãnuþ Nicolae Tarniþã ºi Virgil Boboc sunt proprietarii Policlinicii
Atica (SC Atica Impex) din Craiova. Administratorii societãþii sunt însã Dãnuþ Nicolae
Tarniþã ºi fiica subprefectului, Corina Roxana Boboc. 255 Dãnuþ Tarniþã a fost membru
în Biroul Consiliului U. A. S. C. din Universitatea Craiova fiind vicepreºedinte cu
activitatea în rândul cetãþenilor de peste hotare aflaþi la studii în România256), membru
în Biroul Comitetului Judeþean Dolj al U.T.C.257, membru în Consiliul U.A.S.C.R.258.
Mai multe informaþii despre Virgil Boboc, vezi la litera B.
110. TRIFU, TIBERIU, consilier local P.S.D. în Consiliul local al municipiului

Sighetu-Marmaþiei (2004-azi); fost secretar al Comitetului municipal Sighetu-
248. Zori noi-Suceava, 7 februarie 1973.

249. Zori noi-Suceava, 12 noiembrie 1984.
250. Zori noi-Suceava, 31 ianuarie 1980.
251. Zori noi-Suceava, 20 martie 1985.
252. Mesaj comunist -Craiova, nr. 4 / 1984
253. Înainte-Dolj, 20 februarie 1985.
254. Viaþa studenþeascã, 22 mai 1985 si Conferinþa a XV-a a U. A. S. C. R. ., Editura Politicã, Bucureºti,
1988, p. 167
255. Opinia Olteniei, 4 mai 2004
256. Mesaj comunist -Craiova, nr. 6 (49) / 1979.
257. Înainte -Dolj, 13 aprilie 1980.
258. Viaþa studenþeascã , 10 mai 1980.
LUSTRABILII 295
Marmaþiei al U.T.C.259, prim-secretar al Comitetului municipal Sighetu-Marmaþiei al

U.T.C.260, membru în Biroul C.J. Maramureº al U.T.C.261
111. TUDOR, CONSTANTIN, (n. 1952), prefect al judeþului

Cãlãraºi (2001-2004), deputat P.S.D. (2004-februarie 2005) ºi P.U.R. (februarie 2005-
azi) de Cãlãraºi, preºedinte interimar al filialei judeþene P.S.D. Cãlãraºi (2004); fost
membru supleant în Biroul C.J. Cãlãraºi al P.C.R.262, preºedinte al Consiliului Judeþean
Cãlãraºi al Culturii ºi Educaþiei Socialiste (1989), director al filialei Cãlãraºi a
Arhivelor Statului (1981-1989).263
112. VÃRGÃU, ION, (n. 1957), prefect al judeþului Tulcea

(2001-2004), senator P.S.D. de Tulcea (2004-azi), preºedinte interimar al filialei
judeþene P.S.D. Tulcea (2004); fost membru supleant în Consiliul U.A.S.C.R. 264
113. VLÃDOIU, C. AUREL, (n. 1948), prefect al judeþului

Vâlcea (2003-2004), preºedinte executiv al filialei judeþene P.S.D. Vâlcea (2004),
259. Pentru socialism-Maramureº, 11 decembrie 1968.

260. Pentru socialism-Maramureº, 6 februarie 1973.
261. Pentru socialism-Maramureº, 29 decembrie 1968, 22 decembrie 1970 ºi 4 februarie 1973.
262. Vremuri noi-Cãlãraºi, 11 noiembrie 1989.
2005, 14 : 58.
deputat P.S.D. de Vâlcea (2004-azi); fost secretar cu probleme de agriculturã ºi

secretar cu probleme organizatorice la C.J. Vîlcea al U.T.C.(1970-1979)265, primar al
oraºului Olãneºti 1979-1989266, membru supleant în C. J. Vîlcea al P.C.R.267, deputat
în Consiliul popular al judeþului Vîlcea. 268
114. VOICULESCU, ION, (n. 1942), preºedinte P.S.D. al Consiliului judeþean

Dolj (2000-2004), preºedinte al filialei P.S.D. Dolj (2001-2004), consilier judeþean
P.S.D. în Consiliul judeþean Dolj (2004-azi)269; fost membru în Biroul Comitetului
municipal Craiova al P.C.R.270, membru în Biroul C.J. Dolj al P.C.R.271, deputat în
Consiliul popular judeþean Dolj272, primar ºi prim-secretar al Comitetului municipal
Craiova al P.C.R. (1988-1989), deputat de Dolj în M.A.N. (1988-1989), membru în
C.C. al P.C.R. (1989).
115. VOINEA, FLOREA, (n. 1956), deputat P.U.R. de Dolj

(2000-2004) ºi (2004-azi) de Vaslui (independent din mai 2005), vicepreºedinte al
P.U.R. (2001-2005); fost secretar al C.C. al U.T.C.(1985-1989), deputat de Bihor în
M.A.N.273

2005, 16: 28.
266. Idem.
267. Orizont-Vîlcea, 9 noiembrie 1984.
268. Orizont-Vîlcea, 14 martie 1980 ºi 22 martie 1985.
269. http://www.cjdolj.ro/index.php?menuoption=structura, 06. 06. 2005, 17: 03.
271. Înainte-Dolj, 9 noiembrie 1989.
272. Înainte-Dolj, 20 martie 1985.
273. România liberã, 19 martie 1985.
ÎN SPRIJINUL VICTIMELOR
COMUNISMULUI:
SCRISORI CÃTRE IICCR
În sprijinul victimelor comunismului: Scrisori cãtre IICCR
În atenþia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România a ajuns un

numãr mare de petiþii care semnaleazã diverse aspecte referitoare la încãlcarea
drepturilor omului în perioada regimului comunist, pornind de la deposedãri abuzive
de case sau terenuri, la cazuri de oameni arestaþi ºi condamnaþi la închisoare pentru
acþiunile lor împotriva sistemului, sancþionaþi pe linie de partid, concediaþi, mutaþi
disciplinar de la locul de muncã sau internaþi în spitale de psihiatrie din motive politice.
Au fost, de asemenea, oameni care au solicitat audienþe, care ºi-au exprimat dorinþa de
a colabora cu Institutul sau care au dorit, pur ºi simplu, sã-ºi exprime sprijinul ºi
încrederea în activitatea de cercetare întreprinsã de experþii IICCR.
Având în vedere categoriile largi de petenþi ºi problematica vastã supusã spre
soluþionare Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, preocuparea noastrã
majorã a vizat nu doar o comunicare bazatã pe eficienþã, ci ºi pe empatie, în relaþia cu
publicul. Factorul emoþional, pe care nu l-am putut exclude din cercetarea nici unuia
dintre cazurile semnalate, îºi are sursa în suferinþa, tristeþea sau deznãdejdea celor care
ne-au scris. De aceea, am încercat sã rãspundem cu promptitudine ºi responsabilitate
solicitãrilor primite, manifestându-ne, de fiecare datã, deplina disponibilitate de a
asculta, de a înþelege ºi de a ajuta, în conformitate cu reglementãrile impuse de cadrul
legal în baza cãruia funcþionãm, precum ºi de legislaþia în vigoare.
Din aceste numeroase scrisori, am selectat câteva fragmente care ilustreazã
necesitatea unei condamnãri publice a regimului comunist din România.
***
Bunicul meu dinspre tatã, Ioan Pitu, a fost comisar de Poliþie ºi apoi de Siguranþã
în Lugoj, judeþul Timiº, între anii 1922-1945 [] .
În iarna anului 1948, ianuarie sau februarie, dupã abdicarea forþatã a Majestãþii
Sale Regele Mihai I de România, bunicul meu a fost ridicat de acasã fãrã nici un fel de
explicaþie, arestat ºi introdus în penitenciar.
300 ÎN SPRIJINUL VICTIMELOR COMUNISMULUI: SCRISORI CÃTRE IICCR
Cel care l-a ridicat a fost un locotenent de securitate pe nume Pribany. Tatãl meu,
decedat în 1992, nu a ºtiut niciodatã unde se afla înmormântat tatãl sãu ºi a murit cu
sufletul neîmpãcat.
Când, dupã moartea tatãlui sãu, tatãl meu a fost la Bucureºti pentru a se interesa de
locul sãu de veci, cei de la Ministerul de Interne de atunci i-au spus: Mergi, bã, acasã!
Sau poate vrei sã ajungi lângã el?.
Dorind sã cunosc locul sãu de veci, am scris o scrisoare d-lui Ministru de Interne
Gavril Dejeu, solicitându-i ajutorul.
Nu am fãcut acest demers pânã atunci din simplul motiv cã nu am avut nici un gram
de încredere în Iliescu ºi în regimul sãu.
Rãspunsul a fost stupefiant pentru mine, ºi anume cã nu se face referinþã la dosar
despre locul de veci.
În schimb, se poate observa cu uºurinþã crima comisã de comuniºti, care l-au ridicat
abuziv de acasã în 1948, mandatul de arestare fiind emis abia în 1952, iar acuzaþia
fiind crimã contra umanitãþii.
A fost þinut ilegal în închisoare PATRU ani ºi, mai mult ca probabil, torturat
sãlbatic.
Dacã se doreºte cu adevãrat, nu numai declarativ, condamnarea crimelor comu-
nismului, atunci [...] va trebui sã [se] cerceteze absolut toate cazurile asemãnãtoare ce
s-au petrecut în toatã þara, cãci nu numai bunicul meu a fost arestat ºi asasinat, ci
aproape toþi ca el.
Din Lugoj au fost ridicaþi aproape toþi foºtii poliþiºti ºi lucrãtori ai Siguranþei, în
frunte cu chestorul Poliþiei, pe nume Soreanu, ºi asasinaþi în penitenciarele comuniste.
Nicolae Adrian Pitu
***
În doctrina liberalã bunicul s-a regãsit pe sine, prin urmare a devenit membru
al Partidului Liberal. A fost ales pe listele acestui partid in funcþia de primar al comunei
Cârlogani, pe care a ocupat-o între anii 1926-1936.
În perioada de dupã rãzboi, a fãcut parte din Partidul Liberal Tãtãrescu. Bunicul
meu a fost anticommunist ºi antibolºevic atât prin orientarea sa politicã cât ºi prin
convingerile sale corespunzãtoare unui sistem bine definit de valori, conduitã
opozabilã rãsturnãrilor tenebroase ºi tãlmãcirii idealiste ºi aventuroase a ordinii
naturale.
Începând din 11 iunie 1948 averea bunicului a trecut treptat în patrimonial statului
nou constituit. În toamna anului 1949, peste toate bunurile familiei a fost pus sechestru.
Familia a fost evacuatã ºi de atunci etichetatã cu termenul peiorativ de chiabur. În
aceste condiþii, bunica mea s-a sfârºit în ajunul Crãciunului al aceluiaºi an. Bunicu a
fost arestat la începutul anului urmãtor, ridicat de acasã, noaptea ºi reþinut fãrã judecatã
peste doi ani de zile într-o colonie de muncã silnicã, situatã în Dobrogea, la Canal
Poarta Albã. Amintesc participarea la aceste evenimente a noii autoritãþi sovietizate,
reprezentate în comuna Cârlogani de doi localnici (unul, Gecan, revenit în þarã cu
divizia T. Vladimirescu ºi un altul Iordache) investiþi drept ºefi ai primãriei ºi
ÎN SPRIJINUL VICTIMELOR COMUNISMULUI: SCRISORI CÃTRE IICCR 301
organizaþiei de partid din comunã ºi care au lãsat în amintirea locului, comportamentul

lor primitiv ºi ºi discreþionar precum zelul recunoscut al cozilor de topor.
Pânã în acest moment am putut afla puþine amãnunte despre circumstanþele în care
a avut loc arestarea bunicului ºi mai puþine despre perioada petrecutã în colonia
penitenciarã. Conform adresei M.J. nr. 1650/C din 02 10 2002, a fost reþinut din data
de 23 05 1950, pentru manifestãri duºmãnoase la adresa regimului comunist prin
decizia M.A.I. NR. 33/1950, pânã la expirarea mãsurii în data de 23 05 1952. Mi s-
a povestit cã pe timpul detenþiei, în pofida invaliditãþii, bunicul a fost repartizat la
cãratul gãleþilor cu apã pentru bucãtãrie. Se subînþelege cã în acest rãstimp a fost
privat de orice legãturã cu familia.
S-a întors din detenþie înfrânt, umilit ºi redus la tãcere, gãsind la întoarcerea doar
amintirea soþiei sale, agoniseala de o viaþã confiscatã de noile autoritãþi, domiciliu
impus la casa unuia dintre gineri, frica ºi teroarea instalate în casele copiilor sãi. În anii
care au urmat, i-a fost restricþionatã libertatea de miºcare ºi interzis accesul în comuna
Cârlogani.
Din acel moment ºi-a concentrat forþele pentru a se face util familiei acolo unde
era nevoie de priceperea sau sfatul sãu ºi pentru a contribui la creºterea cu multã
dragoste a nepoþilor. Despre tot ce a pãtimit, cel puþin faþã de nepoþi, a pãstrat tãcerea.
Autoritãþile comuniste i-au recunoscut cu greu ºi dupã intervenþii repetate ale
familiei, dreptul la o pensie de veteran. Participarea sa la luptele de la Mãrãºeºti, jertfa
fãcutã pe câmpul de luptã, au fost rãsplãtite dupã aproape 13 ani de insistenþe (din
anul 1965) cu suma de 60 de lei, pensie lunarã.
A trãit pânã la vârsta de 76 de ani, decedând în anul 1968. A aºteptat pânã la sfârºit
, cu nerostitã dar ºi nestrãmutatã încredere, revenirea la normalitate a þãrii.....
Nicolae Procopan
***
Mã numesc Þolea Stelea, locuiesc în satul Alexãndrei, judeþul Tulcea, mutat din
Constanþa, unde am lucrat la Navrom, ºi acum, datoritã sãrãciei am venit la þarã sã-mi
desfãºor activitatea.
Dupã cum puteþi citi în dosarul meu de la CNSAS, în perioada 1983 - 1985,
redactam manifeste scrise la maºinã - la maºini de scris pe care dupã aceea le aruncam,
ca sã nu mã depisteze Securitatea manifeste în care criticam politica lui Nicolae
Ceauºescu. Cum procedam? Mã duceam în Bucureºti, puneam manifestele în plicuri,
câte 10, 20 de plicuri, câte aveam la mine, ºi, din Cartea de telefoane, luam adrese la
întâmplare ºi trimiteam pe numele Popescu, Georgescu, etc. Erau adrese din întreaga
þarã. Nu ºtiam cine erau aceºti oameni, dar vroiam sã protestez într-un fel, sã transmit
oamenilor nemulþumirile mele, sã arãt cã acest sistem este criminal ºi uzurpator. ªi
aceasta a fost modalitatea pe care am gãsit-o. Ceva timp, Securitatea nu m-a depistat,
apoi, când am început sa scriu cu maºina de scris din birou, ºi-au dat seama. Eram de
fapt turnat de colegul meu de la Navrom, Ciprian Stamate, cel mai mare turnãtor din
Navrom. Am fost chemat la Securitate. M-a chemat maiorul Roºioru care rãspundea de
port. La regiune mã aºtepta colonelul Despinoiu. ªi cum am pãºit pragul, Despinoiu
zice: domneata eºti ãla, care ai pus o Securitate în picioare domne, cã te cãutãm de
atâþia ani de zile?Domne, zice, nu mai tãrãgãna cã îþi demonstrãm. ªi a tras sertarul, ºi
din sertar a scos un plic mare, un plic pachet cam aºa venea, ºi a început sã scoatã
scrisorile pe care le recuperase de la destinatarii care se duseserã cu ele ºi le predaserã.
Ia uite aici: asta, asta, asta..; ªi atunci, nu am avut încotro: da, domnule, eu le-am scris.
Nu m-au bãtut, nu m-au þinut multe ore, dar mi-au spus cã voi suferi consecinþele unui
astfel de act. Dupã o lunã de zile, am fost chemat la partid, unde secretarul de partid
Chirilã, în plinã ºedinþã a declarat: ãsta e duºmanul poporului, sã nu mai stea la flotã,
trebuie eliminat din Navrom. Ca drept dovadã, puteþi vedea cã ºi în dosarul de urmãrite
informativã (Nr. 79993-1984), recuperat de la CNSAS scrie clar acolo cã trebuie sã fiu
mutat. Apoi, dupã câteva luni, am mai fost convocat într-o ºedinþã. Erau acolo cinci
activiºti de partid: de la judeþ, de la municipiu ºi de la ºantier. La sfarºitul ei, activistul
pe probleme speciale, Puþinelu pe numele lui, a decretat: În 24 de ore pleci din flotã.
Dacã nu pleci, te strivim ca pe un vierme! Noi suntem mulþi ºi puternici, tu eºti unul
singur ºi nu ai nici o putere. În urma acestor presiuni, a trebuit sã mã mut de la
Navrom.
Astãzi, din cauza acelei mutãri, pensia mea este una micã. A trebuit sa pãrãsesc
oraºul ºi sã mã mut la þarã. Justiþia postcomunistã nu este încã gata sã facã dreptate,
mie ºi altor sute, mii de persoane care au avut de suferit. În schimb, foºtii comuniºti,
foºtii securiºti ºi foºtii informatori au afaceri ºi decid soarta societãþii. Puþinelu ºi
Despinoiu sunt bine mersi, iar Ciprian Stamate a beneficiat de burse în strãinãtate.
Þolea Stelea
Subsemnatul Corici Avram Nicolae din comuna Peºtiºani, sat Borosteni, judeþul
Gorj, solicit o audienþã în legãturã cu condamnarea mea la moarte prin sentinþa 700 din
25 septembrie 1958, torturarea mea de organele securitãþii din Craiova, 13 dinþi scoºi
cu patentul, spart timpanul stâng, unghiile de la picioare strivite în uºa celulei, varga
puºtii introdusã în plãmân, 7 coaste rupte în mod bestial.
Mi s-a aplicat un regim de exterminare în detenþie, special, fãrã pachet, carte
poºtalã ºi vizitã. Am executat 14 ani.
Nicolae Avram Corici
***
Domnul ing. prof. IOAN MOISIN a trimis în atenþia IICCR un proiect de lege
pentru condamnarea comunismului.
Vã trimit Proiectul de lege anticomunistã - Ciuma roºie a exterminat o zecime

din populaþia României. Consider cã sinteza aceasta cuprinde suficiente date pentru
ca Domnul Preºedinte al României sã dea fãrã întârziere o declaraþie de condamnare
a regimului comunist român.
Acþiunea Creºtinã pentru Renaºterea Naþionalã condamnã comunismul ºi cere

poporului român sã i se alãture
Acþiunea Creºtinã pentru Renaºterea Naþionalã condamnã moral comunismul

românesc datoritã urmãtoarelor fapte iniþiate ºi permise în perioada regimului
comunist:
1. Încãlcarea pe scarã largã a drepturilor fundamentale ale omului.
2. - Nesocotirea fapticã a principiilor statului de drept, prin promovarea urii de
clasã ºi contra religiei, generând grave abuzuri ºi crime.
3. Procesele înscenate unui mare numãr de nevinovaþi.
4. Deportãrile (cum au fost cele din Bãrãgan).
5. Închisorile de exterminare (Aiud, Gherla, Sighet, Jilava etc.) în care au pierit
foarte mulþi deþinuþi politici.
6. Lagãrele de muncã (cele de pe linia Canalului Dunãre-Marea Neagrã, cele de
la minele de plumb, uraniu, aur ºi cupru Baia Sprie, Cavnic etc., vestite fiind lagãrele
de exterminare de la Poarta Albã, Galeº, Peninsula, Salcia, Stoeneºti, Periprava etc.),
în care au pierit foarte mulþi deþinuþi politici.
7. Torturile folosite la anchetarea multor arestaþi: tortura foamei, tortura setei,
bãtãi cu ranga, tortura cu aparate electrice, cãlcarea în picioare, aruncarea deþinuþilor
în celule cu apã, metoda ºocului termic, închiderea printre ºobolani, închiderea în
celule cu ger cumplit, tortura cu foc, împiedicarea urinãrii normale, detenþia în celule
sufocante, detenþia în picioare mult timp, detenþia în lanþuri, metoda tapetului (care
zdrobea dinþii ºi faþa deþinutului), bãtaia la testicule, atârnarea de cuier (care aproape
cã rupea braþele), bãtaia cu sacul de nisip (care afecta puternic organele interne),
metoda prãbuºirii în cap prin fixarea picioarelor (era urcat pe un birou), închiderea în
cumplitele celule-mormânt (carcere subterane în interiorul temniþei), izolarea totalã
într-o tãcere absolutã ºi fãrã sfârºit (care favoriza nebunia) etc.
8. Moartea în temniþã ºi lagãre de muncã a unui mare numãr de deþinuþi politici
sau de conºtiinþã, practic nevinovaþi.
9. Reprimarea rezistenþei anticomuniste din munþii României (cu uciderea unui
numãr însemnat de rezistenþi anticomuniºti ºi persecutarea gravã a unui numãr
însemnat de susþinãtori de-ai lor din sate).
10. Colectivizarea, prin care au fost loviþi material peste 12.000.000 d þãrani,
mulþi arestaþi (chiar regimul comunist a recunoscut arestarea a 80.000 de þãrani), au
existat reprimãri brutale, efectele economice-sociale asupra satului au fost devastatoare
ºi se resimt pânã astãzi.
11. Naþionalizarea, prin care mulþi proprietari au fost deposedaþi de întreprinderile
lor sau de case.
12.- Demolãri de biserici ºi sate, vizând mai ales subminarea identitãþii creºtine a
neamului Românesc (care îºi avea fundamentul în bisericile orãºeneºti ºi mai ales în
tradiþionala lume spiritualã a satului românesc).
13. Ateismul ºi atacarea onoarei divine, prin propaganda anticreºtinã din ºcoli,
din mass-media, din zona cluburilor sãteºti, prin tipãrirea de lucrãri în care cele sfinte
erau ironizate sau ofensate, interpretate tendenþios sau discreditate.
14. Atentatul la fiinþa biologicã a poporului român, prin eronatul program de
alimentaþie ºtiinþificã ºi prin exportul masiv de produse agricole care a provocat o
foamete artificialã în ultimii 15 ani ai inumanului regim comunist.
15. Folosirea psihiatriei ca armã de represiune politicã, formã de intimidare extrem
de perversã ºi de gravã.
16. Prigoana contra Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolicã, în cursul
cãreia toþi Episcopii Uniþi din 1948 au pierit în detenþie, circa 600 de preoþi uniþi au
fost arestaþi, circa 1.800.000 de credincioºi uniþi au avut de suferit.
17. Crime deosebit de grave împotriva umanitãþii prin experimente inumane. Se
remarcã în acest sens experimentul reeducãrii, a cãrui manifestare principalã s-a
desfãºurat la închisoarea din Piteºti. Conceput în 4 faze, experimentul acesta a întrecut
în grozãvie tot ceea ce s-a sãvârºit vreodatã în istoria umanitãþii, fiind o lucrãturã
absolut diabolicã, vizând distrugerea a tot ceea ce era omenesc ºi sfânt în victime.
18. Falsificare tablei de valori morale ale societãþii, cu urmãri incalculabile timp
de generaþii. Minciuna era reprezentatã drept adevãr, ura de clasã înlocuia iubirea
creºtinã, delaþiunea devenea un merit, crima în interesul cauzei comuniste nu era
pedepsitã fiind justificatã etc.
19. Terorizarea poporului timp de decenii de cãtre Securitate, care executa linia
Partidului Comunist Român. Crimele Securitãþii.
20. Acþiunea nefastã a informatorilor (cifra lor, probabil minimalã, este apreciatã
la circa 400.000). Rãul fãcut de delaþiunile lor nu poate fi estimat dar se poate spune
cã a fost enorm, nu doar datoritã victimelor acestora, ci ºi datoritã subminãrii relaþiilor
sociale normale (de teamã, lumea a ajuns în majoritate ipocritã).
21. Distrugerea elitei româneºti ºi înlocuirea ei cu o falsã elitã, provenitã din

ºcolile de partid, care nu pretindeau performanþã intelectualã ci ataºament revo-
luþionar. Intelectualii care au refuzat înregimentarea comunistã au fost marginalizaþi,
dispreþuiþi, opriþi sã avanseze, etc.
22. Gropile comune cu victime ale represiunii comuniste. Astfel, numai în vol.
Din documentele Rezistenþei (nr. 7/1992) sunt amintite printre altele gropile de la
Agaua (jud. Brãila), acele gropi fãrã cruce de la Peninsula, Trei plopi la Aiud,
Salcia, Roja Sandor la Gherla, Sighet, Poarta Albã, Pãdurea Verde la Timiºoara,
Midia, Peste ºinã la Târgu Ocna etc., apoi la Cãciulaþi (socotit un alt Katyn
românesc, unde s-au descoperit circa 130 de cadavre de femei, copii ºi tineri, ºi
bãtrâni, se pare ºi preoþi ºi þãrani), sunt menþionate locuri unde au rãmas cadavre în
urma Securitãþii: Dealul Balaurului, Rãdãuþi, împrejurimile Babadagului, Vrancea,
Teregova, Bistra, Codlea, Sibiu, Valea Piersicilor-Jilava etc., apoi poligoane de
execuþii folosite în noapte pe ascuns, aºa cum s-a fãcut ºi în Neamþ ºi în Mureº
º.a.m.d. Ele au fost arãtate în Declaraþia Senatorului Ioan Moisin în Senatul României
din 8 noiembrie 1999. Printre altele, groapa comunã de la Dealul Mãrului (jud. Neamþ),
unde era ºi o fetiþã de 8-10 ani, cu mâinile întinse, în rochie gri (ibid., p.131).
Români, mâinile acelei fetiþe cer astãzi adevãr ºi dreptate moralã. Condamnaþi
genocidul comunist! Semnaþi acum ºi aici!
Sunt chemate sã semneze prezenta Declaraþie de condamnare moralã a comu-

nismului toate organele puterii de stat, partidele politice, ziarele, fundaþiile asociaþiile
ºi celelalte forme de organizare ale societãþii civile, persoanele juridice din orice
domeniu ºi persoanele fizice. Rugãm ca semnãturile sã fie trimise ziarului care va
publica declaraþia aceasta, iar o copie ºi la sediul A.C.R.N. (str. Stadionului, 10/4,
Victoria, 505700, jud. Braºov). Doamne-ajutã.
***
În primãvara anului 1981, dupã o vizitã efectuatã la Cluj de Nicolae Ceauºescu,
însoþit fiind de poetul Adrian Pãunescu, pe atunci redactor-ºef la Flacãra, eu,
împreunã cu soþul meu, Þene Florinel Sandu ºi socrul meu, Þene Ion, am hotãrât sã-i
scriem lui Adrian Pãunescu, la Flacãra, [o scrisoare- n.n.] în care am arãtat lipsurile
alimentare ale clujenilor ºi frigul insuportabil din case. Îi ceream sã nu mai laude pe
criminalul de Ceauºescu care înfometeazã þara. Era perioada când, aici, la Cluj, pentru
a cumpãra o sticlã de ½ de ulei trebuia sa stai la coadã cel puþin 12 ore. Dupã o astfel
de corvoadã, dupã care nu am reuºit sã cumpãrãm sticla de ulei, ne-am hotãrât toþi trei
sã îi scriem lui Pãunescu [...]
Dupã aproximativ un an, în vara anului 1982, am fost descoperiþi de cãtre
Securitate. Scrisoarea expediatã pe numele lui Adrian Pãunescu a ajuns la Securitatea
din Cluj. Eu am fost ridicatã de la servici de câþiva tineri ofiþeri de securitate, cu o
Dacie, pe socrul meu l-au luat de acasã ºi pe soþ l-au ridicat de la servici. [...] Ne-au
pus sã dãm declaraþii ºi angajamente cã nu mai facem [...].
În urma acestei anchete, eu (Þene Titina) am fost datã afarã din servici. Eram
contabilã la ITA Cluj. Am stat fãrã salariu aproape un an de zile. Soþul meu a fost
retrogradat. Amândoi am fost sancþionaþi pe linie de partid cu vot de blam cu avertis-
ment[...].
Astfel am pierdut la vechime mulþi ani pentru pensie. La cine sã apelez pentru
a-mi reda aceºti ani pierduþi? Pãunescu este bine merçi.
Þene Titina ºi Þene Florinel Sandu.
***
Notãm, de asemenea, ºi petiþia domnului Mihãlcescu Stelian, care trimite în atenþia

Institutului douã întrebãri referitoare la posibilitatea reglementãrii nedreptãþilor
trecutului:
1) Când se vor deconspira înaltele feþe bisericeºti, care sigur au colaborat cu
Securitatea ºi sunt pline de sânge?
2) Familia mea a fost expropriatã cu decretul 83/1949 ºi trimisã cu domiciliu
obligatoriu la Sf. Gheorghe din jud. Covasna, în condiþii mizerabile, iar pânã acum din
cele 50 ha ce aveam dreptul sã primim, am primit 3500 mp loc de casã, pe motiv cã
nu mai este pãmânt, dar primarul localitãþii Pãtãrlagele (de care aparþin) a fost comunist
cu state vechi ºi câþiva colaboratori ai lui stãpânesc pãmânturile celor expropriaþi.
Cum se aplicã deci legea în ceea ce ne priveºte?
***
Unul din memoriile semnificative care au venit pe adresa Institutului de Investigare

a Crimelor Comunismului în România este ºi cel al domnului Truºcã Marin. Pentru
activitatea sa de rezistenþã împotriva regimului comunist ºi a ideilor sale, domnul
Truºcã a fost supus unor abuzuri repetate din partea Securitãþii. Mãrturie stau Notele
Informative cuprinse în Dosarele de Urmãrire Informativã pe care Securitatea le-a
elaborat începând cu anul 1971, când domnul Truºcã era student al Facultãþii de Istorie
a Universitãþii Bucureºti. Notele informative din dosarele de la CNSAS fac dovada
faptelor grave comise de domnul Truºcã Marin, printre care: afirmaþii tendenþioase
la adresa partidului ºi a conducãtorului lui, propagandã duºmãnoasã împotriva
orânduirii socialiste, refuzul de a pune portretul conducãtorului partidului pe un
perete al cabinetului de ªtiinþe Sociale sau afirmaþia potrivit cãreia Basarabia este
un teritoriu care aparþine României. Pentru aceste fapte a fost atenþionat, urmãrit de
Securitate, internat de douã ori în spitale de psihiatrie ºi mutat disciplinar de la locul
de muncã.
Domnul Truºcã Marin ni s-a adresat de mai multe ori pentru a ne împãrtãºi
traumele la care a fost supus de regimul comunist, aducându-ne, în acelaºi timp, în
atenþie, tergiversarea de cãtre Statul Român a plãþii complete a daunelor materiale
provocate de regimul comunist. Problema nu a fost încã soluþionatã, domnul Truºcã
fiind nevoit în acest sens sa se adreseze Curþii Europeane a Drepturilor Omului.
In ultima scrisoare ajunsã pe adresa IICCR, domnul Truºcã ne scrie: Vã sugerez
ca, împreunã cu Guvernul/ Ministerul Culturii, sã determinaþi constituirea în fiecare
judeþ a unui nucleu al IICCR, eventual în cadrul Muzeului Judeþean de Istorie. Nucleul
trebuie sã cuprindã ºi un fost dizident politic.
***
Relevant este, de asemenea, ºi cazul domnului Pascu Andrei, care, conform actelor
ataºate dosarului trimis în atenþia IICCR, a fost avertizat, în anul 1965, de cãtre
fostele organe de securitate pentru intenþii de evaziune, prin deturnarea unui avion,
dar ºi pentru faptul cã, în vara anului 1964, a intenþionat sã pãrãseascã fraudulos
þara. Din declaraþiile martorilor, prezente în dosar, rezultã, de asemenea, cã domnul
Pascu a fost internat într-un azil psihiatric din raþiuni politice. Redãm, în cele ce
urmeazã, un fragment semnificativ din notele informative prezente în dosarul sãu de la
CNSAS.
Notã informativã
Sursa vã informeazã urmãtoarele: La începutul anului 1973 mai precis pe data de

6 ianuarie a.c. m-am întâlnit cu unul din grupul nostru care a participat la discuþiile
noastre pentru deturnarea unui avion din vara anului 1971 [...].
În altã ordine de idei, schimbându-mi programul, m-am ocupat mai mult de un
coleg ºi anume PASCU ANDREI. Acesta lucreazã la CTI în acelaºi sector cu mine
[...].
Din una în alta i-am spus cã îmi place sã port pãrul mare, ascult la Europa
Liberã ºtiri ºi topurile de muzicã uºoarã, precum ºi o parte din planul meu de a
deturna un avion pe ruta Timºoara-Austria (Viena). Acesta mi-a povestit cã a avut ºi el
o astfel de aventurã ºi anume prin anii 1963-1964, împreunã cu alþi trei prieteni de-
ai sãi, citind din presã de o oarecare deturnare de avion efectuatã de niºte indivizi prin
perioada anilor 1958, au cãutat sã repete ºi ei aceastã figurã ºi anume, ca ºi aceºtia,
trebuiau sã procure arme, dar nu au reuºit. Cu douã arme sau cu una singurã aveau de
gând sã ucidã pe oricare din personajele de avion pentru a le avertiza cã aveau de gând
sã înfãptuiascã acest act sub orice preþ. Ruta de deturnare era direcþia Istambul (Turcia),
dar nu ºtiu precis locul de unde vroiau sã plece din þarã, Craiova sau în alt oraº. Însã
nu a putut sã înfãptuiascã ceea ce plãnuiserã deoarece au fost pârâþi de cãtre unul din
ei care actualmente este ofiþer sau subofiþer în miliþie sau securitate. Ceilalþi au fost
prinºi ºi anchetaþi la miliþie [...].
Pe adresa IICCR au sosit ºi numeroase petiþii ºi scrisori semnate de cetãþeni ai

Republicii Moldova. Deºi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în
România are ca scop analiza ºi denunþarea abuzurilor comise de sistemul comunist pe
teritoriul statului român, suntem alãturi de toþi oamenii din Basarabia care au avut de
suferit în urma ocupaþiei sovietice. Compasiunea ºi sprijinul nostru moral pentru

victimele comunismului din Republica Moldova ne determinã sã publicãm scrisori
edificatoare pentru traumele lãsate de lunga dominaþie sovieticã în conºtiinþele
cetãþenilor moldoveni.
***
Scrisoare deschisã
Noi, românii din Republica Moldova, suntem în drept de a cere Guvernului

României implicarea în apãrarea ºi obþinerea dreptului de a cunoaºte adevãrul despre
crimele comise de statul sovietic comunist în Basarabia, în timpul ocupãrii din 28
iunie 1940 prin ultimatumul de cedare dat României, impus de cãtre tratatul adiþional
secret Molotov-Ribbentrop. În urma acestuia mii de familii din Basarabia au avut de
suferit mari pierderi umane ºi materiale, datoritã ocupaþiei.
Consiliul Europei ºi-a spus cuvântul condamnând comunismul. Suntem deosebit
de bucuroºi cã în sfârºit s-a fãcut aceastã condamnare deschizând drumul cãtre
cercetarea ºi aflarea adevãrului despre crimele comise de cãtre Armata Roºie ºi
structurile KGB-iste, ruso-sovietice pe teritoriul Basarabiei.
Noi, urmaºii acelor oameni, care am avut de suferit de la 28.06.1940 pânã la 23
august 1944 cerem reabilitarea pãrinþilor ºi bunicilor noºtri. Cu o astfel de cerere ne
adresãm, noi, membrii familie Tofan, din comuna Mãcãreºti, judeþul Ungheni, pentru
cercetarea dosarului tatãlui nostru, Tofan Samoilã, care a fost arestat în iulie 1940 ºi
judecat în oraºul Nisporeni, în ianuarie 1941 ºi condamnat la închisoare pentru
împotrivirea la furtul - de cãtre autoritãþile de ocupaþie, în cârdãºie cu autoritãþile
locale - pâinii ºi animalelor proprietarilor.
În aºa mod ºi-a apãrat dreptul de proprietate, apãrând demnitatea de român a sa ºi
a þãrii, pe care o iubea. Noi, nepoþii lui, am vãzut ºi am trãit împreunã cu pãrinþii noºtri
care nu mai sunt în viaþã, suferinþele ºi lacrimile care s-au pierdut întreþinãtorul.
Ne-am adresat Parlamentului Republicii Moldova cu o scrisoare de reabilitare.
Rãspunsul a fost cã dosarul lui nu este la Ministerul Afacerilor Interne ºi cã
reabilitarea se poate obþine pe cale judecãtoreascã.
Din informaþiile de care dispunem, ºtim cã tatãl nostru, Tofan Samoilã a fost
sacrificat în mãcelul de la Stalingrad în 1943, între 26 ºi 31 ianuarie, de cãtre trupele
KGB-iste conduse de generalul Ciukov (armatele 62, 64), ºi fãcut cu de-a sila ostaº
sovietic. Astãzi, numele lui este scris pe peretele memorialului de la Mamaevo-
Curgan din oraºul Volgograd, alãturi de mulþi români cazuþi pentru apãrarea oraºului.
Deoarece dânsul a fost deþinut si închis în puºcãrie ca duºman al poporului, ne
întrebãm de ce a devenit ostaº sovietic ºi nici mãcar nu ne-am dat rãspuns pentru cã
este înmormântat în groapa comunã.
Alexandru Puºcaºu
***
Scrisoare deschisã
În anul, când se împlinesc 65 de ani din ziua arestãrii bãºtinaºilor români din
Moldova, noi, membrii Asociaþiei Deportaþilor din Republica Moldova ce am suferit
din cauza deportãrilor masive, suntem nevoiþi sã ne adresãm cãtre întreaga omenire
pentru a spune deschis cã ceea ce se petrece astãzi faþã de bãºtinaºii acestei þãri ºi
întreg popor al Moldovei este un genocid camuflat din partea partidului comunist ce se
aflã în prezent la putere în Republica Moldova.
Noi, victimele regimului totalitar comunist, am fost reabilitaþi în anii 1989-1991,
peste 50 de ani, dupã deportarea noastrã masivã în Siberia, ceea ce a însemnat recu-
noaºterea oficialã din partea statului a crimelor sãvârºite faþã de deportaþi. În anul
1992, de cãtre Parlamentul Republicii Moldova, a fost votatã Legea nr. 1225-XII ce
prevede reabilitarea victimelor represiunilor politice, dar aceastã lege nu se
îndeplineºte nici pânã în ziua de azi. Sunt ignorate de cãtre organele judiciare ºi
organele de stat ale Republicii Moldova articolele 46 ºi 53 ale Constituþiei Republicii
Moldova, care a fost votatã de întregul popor al Republicii Moldova în anul 1994.
hotãrârea Guvernului RM nr. 338 privind plata compensaþiilor din anul 1995 a fost
atât de batjocoritoare faþã de foºtii deportaþi, încât a fost anulatã prin hotãrârile Curþii
Constituþionale RM nr. 29 din 27.10.97 ºi nr. 41 din 20.07.99. De atunci nici Guvernul,
nici Parlamentul Republicii Moldova nu au propus nici o soluþie pentru rezolvarea
problemei compensaþiei costului averii ºi a pãmântului, a pagubelor morale ºi mate-
riale, conform cerinþelor Convenþiei Europene pentru Apãrarea Drepturilor Omului ºi
a Libertãþilor Fundamentale, semnat de Republica Moldova în anul 1997.
Oamenii deportaþi în Siberia ºi cei care au fost nãscuþi pe drum sau în exil, primesc
o pensie mizerã de la 250 lei (19 USD) pânã la 450 lei pe lunã, bani ce nu pot ajunge
nicidecum pentru plata serviciile comunale, pentru întreþinerea existenþei, medi-
camente, alimente, haine. Autoritãþile Republicii Moldova au anulat chiar ºi deciziile
ce prevedeau plata celor mai mizere compensaþii pentru plata serviciilor comunale,
lecuire, transport. Foºtii deportaþi sunt lãsaþi, de cãtre autoritãþile Republicii Moldova,
la moarte sigurã, ºi aceastã situaþie este complet ignoratã de toate nivelurile de putere
statalã ºi juridicã în Republica Moldova.
Puterea statalã existentã pe teritoriul Republicii Moldova a fost reprezentatã pânã
în anul 1991 de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S), Republica
Moldova existând în forma de Republicã Sovieticã Socialistã (RSSM). Bunurile,
averea ºi pãmântul celor deportaþi au fost confiscate nelegitim ºi rãmân în folosinþa
statului pânã în ziua de azi. Iar victimele regimului totalitar comunist - bãtrâni ºi
bolnavi - sunt nevoiþi sã umble cu mâna întinsã sã caute de mâncare prin gunoiºtile
oraºelor ºi satelor moldoveneºti.
Oare nu sunt aceste fapte strigãtoare un adevãrat genocid programat de comuniºti?
Cei care se aflã în ziua de azi la putere sunt ºi ei ucigaºi la fel ca ºi Iosif Stalin,
Lavrentii Beria, Artiom Lazarev ºi alþii.
Autoritãþile Republicii Moldova nu doresc sã deschidã arhivele secrete cu faptele

criminale pânã în prezent, peste 65 de ani de tãinuire. De cine se tem tovarãºii
comuniºti?
Persoanele ce reprezintã Republica Moldova la nivel naþional ºi internaþional, nu
obosesc sã vorbeascã despre integrarea în Uniunea Europeanã. Dar faptele lor aratã ºi
dovedesc contrariul. Drepturile omului ºi libertãþile fundamentale rãmân grav încãlcate
în Republica Moldova din zi în zi ºi aceastã situaþie se înrãutãþeºte cu cât mai departe
cu atât mai mult.
În numele tuturor celor care au fost duºi în Siberia la moarte, celor care au mai
rãmas în viaþã ºi sunt acum bãtrâni ºi bolnavi, cerem de la autoritãþile statale ale
Republicii Moldova:
1. Respectarea Convenþiei Europene pentru Apãrarea Drepturilor Omului ºi a
Libertãþilor Fundamentale, legilor ºi a Constituþiei Republicii Moldova.
2. Adoptarea unei legi privind restituirea pagubelor materiale ºi morale,
întoarcerea pãmântului confiscat.
Ion Puþunticã
Anexa 1*
DUI1
total DUI DUI MV total MV MV SI total SI
existent deschise închise existent deschise clarificate existent deschisã SI închisã
Judeþul 1988 1988 1988 1988 1988 1988 1988 1988 1988
Alba 5 1
Arad 5 1 4 3 3 21 2 1
Argeº 3 1 3 2 1 26 2
Bacãu 4 1 9 4 3
Bihor 4 1 2 1 12 1 1
Bistriþa Nãsãud 1 2
Botoºani 3 1 2 4 6 4 4 4 2
Braºov 5 1 1 1 37 1 12
Brãila 1 1 5
Buzãu 4 1 5
Caraº Severin 1 1 1 1 5 2
Cãlãraºi 2
Cluj 17 1 1 9 6 2 53 3 3
Constanþa 8 1 2 5 2 42 6 4
Covasna 7 1 1 4 22 4 4
Dâmboviþa 1 2 7 3 5 21 3 3
Dolj 4 1 3 1 1 17
Galaþi 4 2 1 2 2 25 3
Giurgiu 2 2 1
Gorj 3
Harghita 9 1
Hunedoara 2 2 8 6 2
1
Vezi legenda din finalul anexei.
* A.C.N.S.A.S., fond documentar, dosar nr. 120, vol. 2, f. 136.
DUI total DUI DUI MV total MV MV SI total SI
existent deschise închise existent deschise clarificate existent deschisã SI închisã
Judeþul 1988 1988 1988 1988 1988 1988 1988 1988 1988
Ialomiþa 1
Iaºi 11 4 19 2 5 21 8 5
Maramureº 6 3 7 3 3
Mehedinþi 3 1 1 1 12 1
Mureº 4 4 4 3
Neamþ 3 1 3 3 7 1
Olt 3 3 11 2
Prahova 8 1 2 2 1 33 6
Satu Mare 1 6
Sãlaj 4 2 7 2
Sibiu 8 2 1 2 2 4 11 2
Suceava 1 3 1
Teleorman 1
Timiº 10 25
Tulcea 2 1 2 2
Vaslui 1 6 1 2
Vâlcea 1 3
Vrancea 1 2 2 15 2 3
Bucureºti 45 8 16 9 9 2 109 62
Direcþia I 12 2 2 2
Total 207 32 41 99 62 26 598 51 130
Legendã:
DUI: Dosar de Urmãrire Informativã,
MV: Mapã de Verificare,
SI: Supraveghere Informativã.
Bun de tipar: noiembrie 2006. Apãrut: 2006
Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 P.O. Box 266
700506, Iaºi, Tel. & Fax (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11;
(0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: office@polirom.ro
Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P. 37 P.O. Box 1-728, 030174
Tel.: (021) 313.89.78; E-mail: office.bucuresti@polirom.ro
Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.
str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucureºti
Tel./Fax: 211.32.60, 212.29.27, E-mail: office@luminatipo.com

De Ce Trebuie Condamnat Comunismul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

De Ce Trebuie Condamnat Comunismul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DE CE TREBUIE CONDAMNAT

ANUARUL INSTITUTULUI DE INVESTIGARE A CRIMELOR

© 2006 by Editura POLIROM

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României:

INSTITUTUL DE INVESTIGARE A CRIMELOR COMUNISMULUI ÎN

Adresa: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România,

DECONSTRUCÞIA SISTEMULUI REPRESIV COMUNIST

DIMENSIUNI ALE INFERNULUI TOTALITAR

ÎN SPRIJINUL VICTIMELOR COMUNISMULUI

Suferinþa nu se poate cuantifica  pentru ea nu existã unitate de mãsurã, ci doar urme:

Despre Institutul de Investigare a Crimelor

Dacã nu acceptãm aceste investigaþii asupra crimelor

dea în administrarea Institutului imobilul. Muzeul va fi renovat, dotat ºi amenajat dupã

Se spune adesea cã în România nu a existat disidenþã anticomunistã. Cel puþin, nu de

Ion Gavrilã Ogoranu

Oamenii de la capãtul grajdului

ºi ai dumneavoastrã, pe care i-am privit cu înþelegere, alteori cu mânie, cu dragoste

rezistenþa anticomunistã. Comisia îndrituitã a respins cererea doamnei Ogoranu. Într-

In memoriam Virgil Ierunca

Am citit cã domnul Ierunca a dorit ca la înmormântarea sa sã nu fie rostit nici un

instrument de distrugere psihicã a românilor încarceraþi. Aceastã din urmã lucrare a

Terorismul de stat în România comunistã

A te menþine la putere într-un sistem totalitar cere

Prin studiul de faþã ne propunem sã abordãm aplicarea conceptului terorismului de

B) A doua perioadã începe în 1964 cu amnistia deþinuþilor politici ºi dureazã pânã

Actul de poliþie politicã realizat de Securitate

Analizând modelul dictaturilor sud-americane, politologul Garzon Valdes identificã

Terorismul de stat în viziunea sud-americanã

Terorismul de stat, privit din perspectiva unui regim de teroare, ca o subdiviziune

populaþiei în vederea neutralizãrii oricãrei posibile tentative de împotrivire la deciziile

5. N. Chomsky, W. Schulz, M. Bonasso, Terrorismo de Estado, ediciones Txalaparta, Navarra, España,

impunerea unei filosofii de stat, sau în lipsa ei a punctului de vedere al unei

Caracterizarea comunismului românesc în epoca Dej.

Cât priveºte situaþia internaþionalã, nu vom face referiri detaliate la principalele

agriculturii este un alt punct important pe agenda comunistã; demaratã în 1949, ºi

42. Construirea combinatului siderurgic de la Galaþi devine simbolul revenirii la politica de

rezultatul concret inocularea sentimentului de teroare în întregul societãþii

Totalitarism, teroare, torturã  Terorism de stat

Analiza conceptului de totalitarism ºi comparaþia între diferitele tipuri de regimuri

cele economice, care implicã o planificare centralã.59" Caracterizate de un control

În calitatea sa de instanþã specialã, pe lângã represiune ºi asigurarea stabilitãþii

În numele dictaturii proletariatului...

Formulatã iniþial de cãtre Marx, sintagma dictatura proletariatului reprezenta

pentru dizolvarea statului ºi pentru înfrângerea duºmanilor sãi, ºi nu pentru refacerea

80. Tzvetan Todorov, op. cit., p. 37.

Control din România vizeazã întemniþarea în lagãre de concentrare92 de cãtre organele

trimitã în închisoare persoane considerate adversari ai regimului, cei mai mulþi

Direcþia Generalã a Securitãþii Poporului

În România, aparatul de siguranþã ºi serviciile speciale nu au suferit modificãri

momentul de maturizare a represiunii ca armã politicã, determinatã de succesul pe

violenþã, teroare ºi torturã. Administrarea actului de poliþie politicã devine metoda

119. Ion Bãlan, Regimul concentraþionar...p. 183.

conduceri de partid, prin utilizarea instrumentelor sale represive, Securitatea ºi alte

La cele deja prezentate se adaugã un organism coerent de propagandã, care

Indisolubil legatã de întreaga campanie de sovietizare, aceastã aliniere ideologicã

Propaganda prin educaþie

Dupã instaurarea regimului totalitar, crearea învãþãmântului de partid se subordona

noastrã132"), în practicã învãþãmântul de partid era un canal de dezinformare

Propagandã prin culturã

ale altor tipãrituri, cu difuzarea acestora ºi a filmelor, condiþiile de funcþionare a

145. Ibidem, p. 13.

Disciplina internã a Partidului-Stat

170. Marius Oprea, Banalitatea rãului..., p. 12.

Suferinþa nu se poate cuantifica pentru ea nu existã unitate de mãsurã, ci doar urme:

Dacã nu acceptãm aceste investigaþii asupra crimelor

A te menþine la putere într-un sistem totalitar cere

Prin studiul de faþã ne propunem sã abordãm aplicarea conceptului terorismului de

Totalitarism, teroare, torturã Terorism de stat

În numele dictaturii proletariatului...

Formulatã iniþial de cãtre Marx, sintagma dictatura proletariatului reprezenta

Control din România vizeazã întemniþarea în lagãre de concentrare92 de cãtre organele

La cele deja prezentate se adaugã un organism coerent de propagandã, care

noastrã132"), în practicã învãþãmântul de partid era un canal de dezinformare

ce are ca rezultat instituþionalizarea partidului care echivala cu constituirea unui grup

condiþiile în care hotãrârile partidului se luau de cãtre Secretariatul C.C. ºi erau

prin introducerea elementului popular asesorii populari, schimbarea funcþionãrii

anticomunistã, 731 erau duºmani ai regimului, 19.034 erau chiaburi ºi cârciumari

Hotãrârea nr. 114, privitoare la evidenþa schimbãrilor de domiciliu ºi a plecãrilor

Epurarea deviaþioniºtilor de dreapta de la vârfurile partidului comunist (Ana

liniºtii publice. În dosarele celor cercetaþi nu apãrea cuvântul grevã. Teama de a nu

Înfiinþarea Direcþiei Generale a Securitãþii Poporului a reprezentat o reorganizare a

24. M. Oprea, Banalitatea rãului, p. 65.

Gheorghe, director adjunct Vladimir Mazuru doar Boris Grunberg devenind

a politicii partidului48 º.a.m.d. Rodul unei asemenea selectãri ºi pregãtiri a

al partidului, tãiº al sabiei în lupta de clasã, Securitatea a utilizat neomenia din