Anomaliile Cromozomiale

Important!
Anomaliile cromozomiale sunt modificări ale numărului sau structurii cromozomilor.

Ele reprezintă o importantă componentă a patologiei genetice umane, atât datorită frecvenţei globale,
cât mai ales datorită consecinţelor fenotipice şi reproductive. Până în prezent au fost identificate peste
100 de sindroame cromozomice.
Anomaliile cromozomice afectează aproximativ: 0,7% din nou-născuţi, 2% din sarcinile femeilor cu
vârsta peste 35 de ani în momentul concepţiei şi se regăsesc la peste 50% din produşii avorturilor
spontane din primul trimestru.
 
Anomaliile cromozomiale pot fi clasificate pe bază mai multor criterii, cele mai importante fiind: tipul
anomaliei şi numărul de celule modificate. În raport cu numărul de celule afectate, anomaliile
cromozomice pot fi împărţite în: omogene şi în mozaic.
 Anomaliile omogene se caracterizează prin prezenţa anomaliei în toate celulele individului afectat.
 Anomaliile în mozaic sunt caracterizate de prezenţa a două sau mai multe linii (clone)celulare, care
diferă prin numărul de cromozomi.
 
În raport cu modul de afectare a materialului cromozomic, anomaliile pot fi împărţite în: numerice şi
structurale.
Prin anomalie cromozomială numerică se înţelege orice modificare anumărului de cromozomi în
raport cu numărul normal de cromozomi (46 cromozomi).
Anomaliile numerice se clasifică în: poliploidii şi aneuploidii.
 Poliploidiile sunt caracterizate prin prezenţa în plus a unuia sau mai multor seturi complete de
cromozomi (triploidie – 69 cromozomi; tetraploidie – 92 cromozomi).
 Aneuploidiile se caracterizează prin absenţa (monosomie – 45 cromozomi) sau prezenţa în plus a
unuia sau mai multor cromozomi (trisomie – 47 cromozomi, tetrasomie – 48 cromozomi, pentasomie –
49 cromozomi) din aceeaşi pereche sau din perechi diferite.
Anomaliile cromozomiale structurale se caracterizează prin modificarea structurii normale a
cromozomilor. Ele se împart, în raport cu efectul fenotipic (modificarea stării de sănătate) în: anomalii
echilibrate şi anomalii neechilibrate.
 Anomaliile echilibrate – translocaţii şi inversii – nu afectează cantitatea totală de material genetic
celular şi nici fenotipul (purtătorii unor astfel de anomalii sunt sănătoşi).
 Translocaţie –anomalie cromozomică caracterizată prin schimbul de fragmente între cel puţin doi
cromozomi diferiţi;
 Inversie – anomalie cromozomică caracterizată prin modificarea poziţiei unui segment cromozomic,
ce rămâne pe cromozomul de origine
 Anomaliile neechilibrate − deleţii, duplicaţii, cromozomi inelari, cromozomi dicentrici
şiisocromozomi − sunt caracterizate prin prezenţa suplimentară, absenţa sau asocierea dintresurplusul
şi lipsa unuia sau mai multor segmente cromozomice (trisomii sau monosomii parţiale) ceea ce
determină o modificare a cantităţii totale de material genetic celular şi un fenotip anormal (purtători
afectaţi de o boală cromozomială).

Important!
Cromozomii reprezintă unităţile structurale şi funcţionale ale materialului genetic la nivelcelular.
Numărul de cromozomi constituie o caracteristică de specie. Astfel, la specia umană există46 de
cromozomi grupaţi în 23 perechi (2 seturi cromozomice). Dintre aceste perechi, 22 suntidentice la cele
două sexe (autozomii) iar una este diferită (cromozomii sexuali sau gonozomii):XX la femeie,
respectiv XY la bărbat (figura nr. 2.). Fiecare persoană moşteneşte un setcromozomic de la mamă şi un
set cromozomic de la tată. Din punct de vedere structural fiecarecromozom are două elemente
longitudinale identice – cromatide – unite la nivelul centromerului,care împarte fiecare cromatidă în
două braţe: unul scurt, notat p şi unul lung, notat q.
                              Figura nr. 2. Cromozomii umani.
Cromozomii pot fi examinaţi printr-o serie de tehnici speciale, numite tehnici citogenetice.Aceste
metode se bazează în principiu pe obţinerea de celule în diviziune (de obicei, limfocite dinsânge sau
amniocite din lichidul amniotic), blocarea diviziunii într-o anumită etapă, realizareapreparatului
cromozomic, examinarea la microscop şi realizarea cariotipului (dispunereasistematizată a
cromozomilor fotografiaţi dintr-o singură celulă, pe baza unor criterii valabile întoată lumea). În final,
este stabilită formula cromozomică a individului investigat. La persoanelenormale, formula
cromozomică este 46, XX sau 46, XY. În cazul prezenţei unei anomaliicromozomiale, formula
cromozomică va fi anormală şi va specifica tipul anomaliei şi cromozomul(cromozomii) implicaţi.
Bolile cromozomice sunt maladii determinate de mutaţii genomice(anomalii numerice ale
cromozomilor) sau cromozomice (anomalii ale structurii normale acromozomilor).Deoarece aceste
mutaţii cauzează modificări importante ale materialului genetic, ele suntresponsabile pentru apariţia
unor afecţiuni umane grave.  Anomaliile de număr sau structură neechilibrate determină un fenotip
anormal, cel maifrecvent letal, astfel încât produsul de concepţie afectat se elimină de obicei prin avort
spontan saunou născut mort. Datorită acestei particularităţi numai 1 la 250 din nou născuţii vii au
trisomii sau monosomii, complete sau parţiale, care produc anomalii fenotipice caracteristice unor
sindroame cromozomiale specifice.
Indiferent de cromozomul afectat, toate anomaliile cromozomiale neechilibrate viabile prezintă o serie
de trăsături comune:
• tulburări de creştere şi dezvoltare pre- şi postnatală;
• retard psiho-motor;
• tulburări de reproducere, manifestate prin: sterilitate şi/sau infertilitate (avorturi repetate sau naştere
de copii plurimalformaţi morţi sau vii);
• sindrom plurimalformativ specific fiecărei anomalii în parte.
Consecinţele anomaliilor cromozomiale neechilibrate numerice şi structurale depind de mai mulţi
factori:
• tipul anomaliei, cantitatea de material genetic activ prezent pe cromozomul implicat şi mărimea
dezechilibrului genic:
• Poliploidiile produc o modificare majoră a cantităţii de material genetic şi sunt incompatibile cu viaţa
la specia umană;
 • Monosomiile complete, exceptând unele cazuri cu monosomie X, sunt letale la specia umană,
conducând la avort spontan;
• Trisomiile complete ale cromozomilor mari şi/sau active genetic sunt incompatibile cu
supravieţuirea; unele cazuri de trisomii complete ale unor cromozomi mici săraci în material genetic
active (cromozomii 21, 13, 18, 8) permit menţinerea sarcinii, dar copilul se naşte cu multiple
malformaţii;
• În cazul monosomiilor parţiale sau a trisomiilor parţiale supravieţuirea este dependentă de cantitatea
de material genetic modificată, cu cât aceasta este mai importantă cu atât probabilitatea de
supravieţuire este mai mică;
• tipul cromozomului afectat (autozom sau gonozom):
• anomaliile autozomilor sunt mai grave decât cele ale gonozomilor;
• numărul de celule afectate;
• anomaliile în mozaic sunt mai puţin severe decât cele omogene; cu cât numărul de celule normale
este mai mare cu atât o anomalie în mozaic va determina un fenotip mai puţin modificat.
Bolile cromozomiale produse prin anomalii neechilibrate ale autozomilor sunt numeroase (peste 100
de entităţi). Există numai trei anomalii complete şi omogene compatibile cu supravieţuirea:
 trisomia 21 (sindromul Down),
 trisomia 18 (sindromul Edwards) şi
 trisomia 13 (sindromul Patau);
Alte trisomii autozomale sunt rare şi se găsesc în mozaic.
Anomaliile de structură neechilibrate produc trisomii sau monosomii parţiale. Cele mai frecvente boli
de acest fel sunt:
 sindromul velo-cardio-facial (deleţie 22q11)
 sindromul Wolf-Hirschhorn (deleţie 4p) şi
 sindromul cri du chat (deleţie 5p).
Bolile cromozomiale determinate prin anomalii ale cromozomilor sexuali sunt mai puţin grave decât
cele generate prin anomalii autozomale şi, de regulă, se asociază cu o rată normală de supravieţuire şi
o inteligenţă normală sau aproape normală. În schimb, datorită implicării cromozomilor sexuali în
formarea şi funcţionarea organelor genitale, anomaliile gonozomale se asociază cu sterilitate sau cel
puţin hipofertilitate.
Principalele afecţiuni gonozomale sunt:
 sindromul Turner (monosomie X)
 sindromul Klinefelter (trisomie XXY)
 sindromul triplo X (trisomie X)
 sindromul dublu Y (trisomie XYY).
Sindroamele cu microdeleţie/microduplicaţie
Sindroamele de microdeleţie şi microduplicaţie au fost, mare parte dintre ele, descrise clinic de multă
vreme. În 1887, Langdon-Down a descris primul bolnav cu sindrom Prader Willi la o adolescentă cu
retard mintal, statură mică, hipogonadism şi obezitate, iar în 1956 Prader raportează mai mulţi pacienţi
cu fenotip similar. În 1981 Ledbetter a identificat microdeleţia 15q11.5 ca fiind elementul cauzal al
sindromului.
Din punct de vedere genetic asocierea unui anumit fenotip cu o anumită anomalie
structurală cromozomială a permis deschiderea căilor de cercetare asupra implicaţiilor pe care le au un
număr mic de gene contigue în fenomenele de dezvoltare. Studiul molecular al acestor sindroame s-a
concretizat în stabilirea unor corelaţii certe dintre un anumit fenotip şi acţiunea unor anumite gene din
intervalul cromozomial implicat.

Important!
Sindroamele genelor contigue sunt boli genetice caracterizate de un complex de anomalii majore şi
minore, asociază adesea în fenotip retardul mintal şi au implicaţii importante pe toată durata vieţii
indivizilor afectaţi.

Necesită îngrijire medicală ce implică echipe complexe de specialişti, de la medicul genetician, la

pediatru, cardiolog, neurolog, psihiatru, endocrinolog, urolog, otor-rino-laringolog, oftalmolog,
psiholog şi au adesea nevoie de intervenţii chirurgicale corectoare. Nu se cunosc diferenţe
semnificative în incidenţa la cele două sexe. Cunoaşterea evoluţiei afecţiunii este foarte importantă
pentru părinţii acestor bolnavi doarece marea lor majoritate asociază în fenotip retardul mintal şi nu
sunt capabili să aibă o viaţă independentă, având nevoie permanent de supraveghere şi îngrijire.
Prognosticul depinde de gradul de severitate al anomaliilor respective.
Cea mai mare parte a cazurilor sunt sporadice dar există şi cazuri familiale care au la bază
un mecanism etiopatogenic comun, adesea anomalii structurale echilibrate care implică
regiunile critice şi se transmit dezechilibrat.

Important! Unele sindroame se pot diagnostica prenatal.