OMFALOCEL

Definitie – formatiune hemisferica situata central la nivel ombilical, acoperita de o

membrana translucida, la nivelul careia se exteriorizeaza ansele intestinale si organe
parenchimatoase intraabdominale

Epidemiologie
- incidenta 1:4000 -6000 nou-nascuti

Etiologie. Embriologie

Ultima teorie cu privire la originea omfalocelului postuleaza ca acesta apare din cauza
absentei reintegrarii anselor in timpul procesului de formare intestinala din saptamana a 10a.
Sacul omfalocelului poate sa contina anse intestinale, ficat, vezica urinara, stomac, ovar sau
testiculi. Omfalocelul este acoperit de o membrana translucida, avasculara, formata din
amnios, gelatina Wharton si peritoneu parietal.

Spre deosebire de laparoschizis, peste 50% dintre pacientii cu omfalocel prezinta si alte
malformatii asociate (anomalii cromozomiale, malformatii cardiace, anomalii SNC, anomalii
sindromice sau non-sindromice).

Factori de risc: fumatul matern, consumul de alcool, utilizarea inhibitorilor de serotonina.

Diagnostic prenatal
- valoare crescuta a alfa-fetoproteinei materne (dar nu la fel de mare ca in cazul pacientilor cu
laparoschizis)
- La ecografia fetala se constata prezenta unei formatiuni tumorale la nivelul abdomenului
anterior; sunt diagnosticate si malformatiile asociate

Diagnosticul prenatal este important in vederea consilierii prenatale.

Management
1. Prenatal
In ceea ce priveste nasterea in cazul acestor pacientii, se prefera nasterea la termen, pe cale
vaginala, din cauza riscului lezarii ficatului in timpul cezarianei.

Postnatal
Dupa nastere este necesara evaluare in vederea malformatiilor associate - Ecografie cardiaca
si ecografie abdominala.
Se recomanda – abord venos, reechilibrare hidroelectrolitica, sonda nazogastrica

Pierderile la un pacient cu omfalocel sunt mai mici decat la cei cu laparoschizis. Sacul
omfalocelului va fi acoperit cu comprese imbibate in ser caldut si de pansament impermeabil
pentru a minimiza pierderile, in vederea transportului.
Tratament chirurgical

Tipul de tratament chirurgical variaza in functie de dimensiunile defectului, varsta

gestationala si prezenta anomaliilor congenitale asociate.

Inchiderea primara

Inchiderea primara consta in excizia sacului si inchiderea defectului de la nivelul peretelui

abdominal.
Daca defectul peste mai mic de 1.5 cm putem vorbi despre o hernie intracordonala.
Interventia chirurgicală se poate face la scurt timp dupa nastere. Daca defectul este mai mare
de 1.5 cm, dar se poate inchide cu usurinta, interventia chirurgicală se poate realiza dupa
nastere.

Inchiderea pe etape

Daca defectul de la nivelul peretelui abdominal este mare, in urma inchiderii primare pot sa
apara semne de crestere a presiunii intraabdominale, motiv pentru care se prefere inchiderea
pe etape in aceste cazuri. Sunt descrise mai multe tehnici chirurgicale pentru inchiderea
defectului, cu utilizarea sacului sau excizia acestuia si plasarea continutului intr-un dispozitiv
tip SILO.

Mangement neoperator

Se utilizeaza agenti care determina procese de scarificare la nivelul sacului. In 4-10

saptamani incepe procesul de epitelizare, cu transformarea sacului intr-o hernie ventrala ce va
fi reparata la varsta de 1-5 ani.

Omfalocelul rupt este greu de diferentiat la nastere de laparoschizis. Interventia chirurgicală

in cazul acestor pacienti se va face in urgenta.

Evolutie

Pe termen lung, acesti pacienti se pot prezenta cu reflux gastroesofagian, insuficienta

pulmonara, insuficienta respiratorie, astm, dificultati de alimentatie sau falimentul cresterii.

Bibliografie
1. George Holcomb J. Patrick Murphy Shawn St Peter et al. 2019. Ashcraft’s Pediatric
Surgery. 7th Edition. Elsevier
2. Coran, Arnold G., and N. Scott Adzick. 2012. Pediatric surgery. Philadelphia, PA:
Elsevier Mosby. http://www.clinicalkey.com/dura/browse/bookChapter/3-s2.0-
C2009041746X.
3. Buicko J., Lopez M., Lopez-Viego M. Handbook of Pediatric Surgery. Wolters Kluwer
4. Balanescu R., Balanescu L. Chirurgie neonatala. Diagnostic si tratament. 2015. Editura
Universitara “Carol Davila”