Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Din paginile Scripturii ştim că s-a născut în Egipt şi că era din neamul lui
Levi. A trăit între secolele XIV –XIII î.Hs, conform cronologiilor întocmite de cei
care au studiat viaţa sa. În vremea naşterii sale, evreii erau aspru prigoniţi de
către Faraon, care vedea în ei un mare pericol, pe care dorea să-l stârpească,
omorând pruncii de parte bărbătească din familiile evreilor.
Mama lui Moise, dorind să-şi scape pruncul, l-a lăsat pe apa Nilului, într-un
coş, aproape de locul unde se scălda fiica faraonului. Aşa a ajuns acesta să fie
adoptat în familia faraonului, primind o educaţie şi o creştere aleasă. Însuşi
numele său este de origine egipteană, însemnând “scos (salvat) din apă” (mo =
apă şi sese = mântuit, salvat). În urma unei întâmplări tragice, dintr-un
privilegiat la palatul faraonului, Moise ajunge un om simplu, un anonim refugiat
în deşertul Arabiei, un om care a trăit ani de zile departe de oameni, păscându-şi
turmele în deşert. De aici a fost chemat de Dumnezeu – “Cel ce este” (YAHVE) la
cea mai sfântă misiune, aceea de trimis al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, al
poporului ales Israel, pe care l-a scos din robia egipteană, conducându-l vreme
de 40 de ani prin deşert, pănă la pământul făgăduinţei – Canaanul, pe care
aveau să-l stăpânească evreii până în ziua de azi.
Paginile Scripturii ne dau mărturie despre faptele vieţii lui Moise şi despre
tot ceea ce el a făcut şi învăţat. Moise a murit la o vârstă înaintată (peste 120 de
ani), dar fără să apuce să vadă pământul făgăduinţei, de care s-a bucurat
poporul pe care îl condusese cu înţelepciune. Viaţa lui este considerată ca
o icoană a vieţii duhovniceşti, a înaintării omului spre Dumnezeu ( Sf. Grigorie de
Nyssa).