Competențele de literație reflectă capacitatea unei persoane de a

relaționa cu un text. Cititorul competent înțelege și interpretează textul

– chiar la prima citire atentă – în detaliu și nuanțat, utilizează
informațiile din el, evaluează conținutul ideatic și forma sa, reflectează
asupra sa și interacționează cu el pentru a-și atinge scopurile, a-și
îmbogăți cunoștințele și a-și amplifica potențialul, precum și pentru a
participa la viața societății (OECD, 2018).

Pe scurt, competențele de literație reprezintă capacitatea unei

persoane de:

 a citi un text cu înțelegere;

 a interpreta textul prin prisma conexiunilor dintre text și ceea ce
știa înainte de a-l citi;
 a-și forma și exprima o părere despre text;
 a folosi informațiile sau ideile extrase din text.

Măsurarea nivelului de literație

Relaționarea cititorului cu textul este influențată de o serie de factori
care țin de text, de cititor și de sarcină.

Fiecare text are un anumit nivel de complexitate (de exemplu,

lungime, conținut ideatic și limbajul aferent, structura, tipul de text și
forma de prezentare mai familiare sau mai puțin familiare cititorului
etc.).

Cititorul are o serie de trăsături relevante în raport cu textul și cu

sarcina: e la o anumită vârstă, are un set de cunoștințe generale și
experiențe de viață, precum și un nivel al competenței de citire
(decodare, viteză de citire, capacitate de înțelegere, procesare,
interpretare a celor citite precum și a sarcinii) etc.

Sarcina de realizat pentru care citim va influența felul în care citim:

modul de citire (rapidă sau profundă) pe care îl folosim, atenția pe
care o acordăm textului întreg sau părților sale, contextul în care citim,
suportul digital sau letric pe care accesăm textul, dificultatea pe care o
atribuim sarcinii (inclusiv înțelegerea sarcinii), percepția proprie
despre complexitatea textului etc.

De aceea, măsurarea nivelului de literație al unui elev este un demers

complex și, ca orice evaluare, va oferi rezultate care necesită
interpretare funcție de scopul măsurării.

Rolul competențelor de literație

Competențele de literație au un rol crucial în viața unei persoane,
ajutând la dezvoltarea capacităților de reflecție și exprimare, de
gândire critică și empatie, asigurând integrarea și participarea în
societate la componentele vieții.

Testează-te
Testele de literație Brio
Testele de literație Brio reprezintă o standardizare a competențelor de
literație pe niveluri de clasă (clasele 1-4, respectiv 5-6 și 7-8).
Presupunem că elevii care se testează pot citi și pot gestiona
independent nu doar relația lor cu textele propuse în testare, dar și
cerințele fiecărui item. Itemii s-au construit pornind de la testele
internaționale PIRLS (Progress in International Reading Literacy
Study) și respectiv PISA (Programme for International Student
Assessment), însă nu acoperă toată gama de competențe de literație
evaluate în aceste teste.

Pentru a asigura accesibilitatea și aplicarea facilă a testelor BRIO (pe

platformă online, cu rezultate oferite automat), ele se rezumă la itemi
de evaluare cu răspuns la alegere. Testele măsoară nivelul de
performanță pe trei categorii de competențe:

 localizarea informațiilor (accesarea și desprinderea informațiilor

de interes din text; localizarea și selectarea părților relevante din
text)
 înțelegerea textului (atât a sensului literal, cât și prin integrarea
informațiilor și generarea de inferențe)
  sintetizarea informațiilor, ideilor din text (care este premisa
evaluării și reflecției asupra textului)

Raport de evaluare teste de literație

În urma testului de literație, elevul primește un raport generat pe baza
răspunsurilor sale la test. Acest raport descrie nivelul competențelor
sale de literație la nivelul clasei pentru care a optat să dea testul.
Raportul se bazează pe BRIO®, sistemul de testare standardizată
pentru accelerarea performanței în învățământ.

Raport
Rezultatul testelor de literație
Rezultatele sunt prezentate sub forma Indicelui de literație, un scor
care poate varia între 0 (foarte slab) și 100 (foarte competent). Scorul
total reflectă nivelul general al competenței de literație. Acest scor
reflectă capacitatea generală a elevului de a procesa textul citit în
cursul testării. În raport sunt furnizate, de asemenea, și scorurile
pentru cele trei componente ale literației: localizarea informațiilor,
înțelegerea și sintetizarea textului.

Testează-te
Abordări în dezvoltarea literației elevilor
13 ianuarie 2021 • Cornelia Bârlea • Colegiul Național de Informatică Carmen Sylva, Petroșani
(Hunedoara) • România

Putem să pornim în procesul de însușire a citit-scrisului de către elevi, de alfabetizare a acestora, de

la abordarea fonetică sau de la cea holistă, respectiv de la învățarea fiecărei litere și a sunetului
asociat, legarea lor în silabe, cuvinte, propoziții sau de la învățarea cititului unor cuvinte, desprinse
din texte întregi, prin recunoașterea și deslușirea lor, în contextul în care acestea apar.
Abordarea fonetică începe de la parte, activează aria Wernicke (implicată în înțelegerea limbajului
scris și vorbit), face conexiunea sunet-simbol și este bazată pe „codul” de descifrare al limbii, pe
când abordarea holistă începe de la întreg, este bazată pe experiența personală a elevilor, activează
sistemul vizual și face conexiunea imagine-simbol.

Abordarea holistă este o filosofie a învățării, o orientare teoretică despre cum se poate organiza
predarea-învățarea literației, reflectată de metoda Abel, care abordează diferit modul de însușire a
citit-scrisului, în perioada de învățare a unei limbi, de alfabetizare a elevilor. Se bazează pe
cunoștințele anterioare ale elevilor și presupune că dacă ne apropiem de limbaj luând separat
componentele sale, sunetele, silabele, cuvintele, atunci pierdem sensul. Dacă în schimb pornim cu
alegerea unor cărți, reviste, pliante potrivite nivelului de dezvoltare și intereselor elevilor, și nu cu
abecedarele clasice, elevii se familiarizează cu acestea, învață să recunoască cuvinte folosindu-se
de contextul în care acestea apar.

Procesul este similar cu învățatul unor cuvinte, după diferite  imagini prezentate – reținem numele a
ceea ce este prezentat și apoi facem legătura cu acesta de câte ori  vedem imaginea respectivă.

Atunci când nu funcționează metoda fonetică în învățarea citit-scrisului, se

poate folosi abordarea holistă, în special la elevii care au dificultăți în procesul
de alfabetizare.
Elevii trebuie să interacționeze cu textele scrise, de la bun început, participând la astfel de activități,
ascultând citirea unor texte de către alți cunoscători sau scrierea unor mesaje, pentru că ei imită
ceea ce văd. În familiile preocupate de dezvoltarea literației copiilor, se desfășoară multe astfel de
activități, iar copiii reușesc să învețe să citească, fără să se insiste pe acest lucru.

La școală, profesorul se adaptează acestei situații, citește și scrie împreună cu elevii, dispune de
cărți în biblioteca clasei, expune diferite materiale scrise. Elevii  își aleg ce să scrie sau ce  să
citească, iar profesorul lucrează împreună cu elevii la diferite texte create, pe care apoi le folosește
în activități, ținând cont de experiența personală a elevilor, de nevoile și interesele acestora și
încearcă să creeze legături între acestea. Trebuie ca și părinții să se implice în programul  de lectură
al copiilor lor.

Fiecare lecție care încearcă să dezvolte competențele de literație ale elevilor conține aspecte care
interacționează, precum discuții, citire și scriere. Ascultarea, vorbirea, gândirea, rememorarea  unor
întâmplări, scrisul și cititul trebuie să aibă loc, să se lucreze cu toate, în același timp, pentru a exista
o eficiență a învățării.

Prin diferite discuții provocate de către profesor, elevii rememorează momente din propria lor
experiență, le analizează, își exprimă părerile, sentimentele proprii, încercând ca fiecare elev să
participe la discuții, pe cât posibil.

Profesorul le citește elevilor, fiind un model al cititorului avansat, elevii ascultând, apoi se citesc texte
scurte create împreună cu elevii pentru a-i ajuta să se familiarizeze cu sunetele și forma literelor, a
cuvintelor și a propozițiilor, citind și alte texte scrise pentru a afla informații noi, a descoperi lucruri
noi, din viața cotidiană.

Scrierea unor cuvinte este folosită pentru a organiza astfel gânduri, idei, experiențe, potrivit nivelului
lor de dezvoltare și instruire. Este bine să combinăm aceste elemente în cadrul orelor, pentru a
realiza un tot unitar și de a activa toți elevii, pe cât posibil. Predarea integrată a limbii și literaturii
române oferă oportunități de organizare a activității didactice, astfel încât să se combine optim cele
trei elemente. Trebuie să fie ajutat fiecare elev pentru a se dezvolta, în ritmul său, fiecare având
interese și  abilități diverse, diferite, lucrând diferențiat cu aceștia, îmbinând munca individuală, cu
cea în perechi sau în grup.

Prin activitatea individuală, învățarea prin propria experiență, fiecare elev va reuși să învețe să
citească și să scrie, să înțeleagă ceea ce citesc, alocând timpul necesar exersării acestor deprinderi
noi. Elevii, lucrând în perechi uneori, pot mai ușor să fie ajutați la nevoie, de către profesor sau chiar
de către partenerii lor, își pot citi unii altora ceea ce au lucrat, se pot consulta, cooperează cu
partenerii. Se pot forma și grupuri mici de elevi, omogene, care să înceapă să discute între ei,
încurajându-i astfel pe toți să discute, chiar și cei mai necomunicativi, iar un elev va reprezenta
grupul și va vorbi despre rezultatul discuției cu ceilalți colegi.
Este indicat ca aceste moduri de organizare să fie incluse în structura lecțiilor
organizate pentru dezvoltarea literației elevilor, fiind  modalități ce conduc la
dezvoltarea încrederii în sine, a spiritul competitiv al acestora.
Dezvoltarea literației prin metoda Abel – abordarea bazată pe experiența utilizării limbii – are în prim
plan stimularea potențialului elevilor, urmărind ca aceștia să vorbească despre anumite subiecte,
fiind stimulați, să observe scrierea a ceea ce au discutat, cu scopul de  a compune texte scurte, care
apoi vor fi citite de mai multe ori, pentru ca elevii să rețină cât mai multe cuvinte rostite, asociate
textului citit, astfel se face un bun început pentru citire și scriere.

Această metodă este utilă și pentru cei care sunt la începutul acestui drum al învățării, dar și pentru
elevii care întâmpină dificultăți în sintetizarea sunetelor și rostirea cuvintelor.

După stimularea discuțiilor, urmează scrierea după dictare și citirea împreună, deconstrucția și
reconstruirea textelor, iar la final extinderea activităților. Profesorul ajută elevii în compunerea unui
text, îl scrie pe o foaie mare, pronunță fiecare cuvânt pe care îl scrie, iar elevii citesc de mai multe ori
fiecare propoziție scrisă, în timp ce profesorul indică ceea ce citesc. Textul compus și scris trebuie
lăsat la vederea elevilor, mai mult timp, repetată citirea acestuia, apoi se scrie un text identic, care
se taie etapizat pe bucăți reprezentând propoziții, cuvinte, silabe, litere, care trebuie citite și puse la
locul lor inițial, identificat de către copii. Elevii sunt invitați și ei să scrie cuvinte.

Pe măsură ce se vor crea și scrie mai multe texte, elevii vor învăța mai multe cuvinte, recitind mereu
textele. Se pot face diferite desene de către copii, care să însoțească textele, se pot aborda aspecte
legate de ortografie și punctuație, o atenție deosebită fiind acordată și scrisului.

Resurse bibliografice
1. Curs online: Dezvoltarea literației timpurii prin metoda Abel. Fundația Noi Orizonturi