Injectarea intracitoplasmatică de spermatozoizi (ICSI)

Tehnica de fertilizare FIV este benefică în cazul unei producţii reduse de spermă sau a unei motilităţi limitate a spermatozoizilor. Deoarece celulele spermatice
intră în contact cu ovocitele în mediul cultură, este nevoie de mai puţină spermă pentru fecundare. Spre deosebire de FIV, această tehnică prevede injectarea
directă intraovulară a unui singur spermatozoid (vizualizaţi schiţa şi fotografiile organelor) prin microinjectare, şi este cunoscută sub denumirea de ICSI. Această
tehnică este benefică în cazul în care sperma nu este bună din punct de vedere calitativ sau atunci când spermatozoizii sunt recoltaţi individual prin puncţie
testiculară.
O ultimă alternativă pentru cuplurile care nu au avut succes la fertilizare utilizând sperma partenerului, cu toate că au recurs la ICSI, este inseminarea
heterologică (utilizând spermă donată). Dacă tuburile fallopiene ale femeii nu sunt obstrucţionate, sperma donorului va fi injectată în uter. Sperma donată este
examinată conform reglementărilor impuse de Ministerul de Sănătate.
Indicaţii
Injectarea Intracitoplasmică de Spermatozoizi (ICSI) este recomandată în cazul în care analizele indică o spermă de calitate redusă ca fiind cauza infertilităţii.
Ceea ce înseamnă că fertilizarea naturală nu este posibilă, din cauza cantităţii reduse de spermă, motilitate limitată, şi/sau un număr ridicat de spermatozoizi
malformaţi, şi este necesară o microinjectare pentru asistarea fecundării.

Rata de succes
Rata de succes înregistrată la tehnica de fertilizare ICSI este de 30-40% pe ciclu, în funcţie de vârsta cuplului, nivelul hormonal, boli (diabet, hipertensiune etc.)
şi stilul de viaţă (greutate corporală în exces, stres, consumul excesiv de alcool şi nicotină)

STIMULAREA HORMONALĂ A OVARELOR

Tratamentele de Fertilizate In Vitro (FIV) şi Injectare Intracitoplasmică de Spermatozoizi (ICSI) sunt efectuate, cu anumite excepţii, prin stimularea hormonală a
ovarelor.
Ţelul terapiei hormonale este de a încuraja dezvoltarea foliculilor în număr mai mare în ambele ovare şi de a extrage mai multe ovocite fecundabile.

Faza cunoscută sub denumirea de "down regulation" pregăteşte corpul pentru stimulare prin reducerea producţiei şi secreţiei hormonale a organismului. Această
aşa numită "down regulation" poate fi reglată prin medicaţie orală sau injecţii subcutanate zilnice, avantajul fiind un control extern al fazei de stimulare mai
ridicat.

Pentru o constantă stimulare a ovarelor, se utilizează FHS (hormon de stimulare foliculară) şi LH (hormon luteinizant) în formă pură sau ca preparat combinat. În
timpul tratamentului hormonal, se administrează zilnic aceşti hormoni în cantităţi exacte (în funcţie de vârstă, greutate corporală etc.) sub formă de injecţii
subcutanate. La începutul tratamentului se va explica şi demonstra exact modul în care aceşti hormoni vor fi administraţi. Administrarea poate fi efectuată direct
de către pacient sau de către partenerul acestuia. Nu sunt necesare vizite la doctor zilnice.

Numărul şi stadiul de dezvoltare a foliculilor este monitorizat prin intermediul unei serii frecvente de examinări ecografice. După ce are loc completa maturare a
foliculilor, va fi indusă ovulaţia prin administrarea hormonului hCG (hormonul corionic gonadotrofic). Astfel, ovocitele vor fi recoltate la momentul propice,
exact înainte de expulzarea acestora.

RECOLTAREA OVULELOR
La 36 de ore de la administrarea injecţiei de stimulare a ovulaţiei, vor fi recoltate oocitele transvaginal sub control ecografic. Lichidul folicular împreună cu
ovocitele incorporate este extras prin puncţie foliculară. După care, ovocitele sunt izolate de acest lichid, transferate în mediul de cultură adecvat şi incubate la
37°C. Puncţia foliculară durează, în medie, 15 minute, în funcţie de numărul de foliculi. Pentru a uşura această intervenţie chirugicală, pacientei i se
administrează o combinaţie de barbiturice (pastile de dormit) şi analgezice (pastile antidurere).
Puncţia foliculară este o procedură ambulatorie şi, după absolvirea acesteia, este absolut necesară o perioadă de observare de una până la două ore în secţia
noastră de recuperare.

RECOLTAREA SPERMEI
După 2-3 zile lipsite de ejaculare, partenerul de gen masculin este rugat să ejaculeze în ziua recoltării ovulelor, pentru a se putea extrage sperma din ejaculat.
Coordonarea aceasta nu este întotdeauna posibilă, mai ales pentru că pacientul trebuie să se încadreze în anumiţi parametri temporali, ceea ce l-ar putea face să se
simtă sub presiune. În anumite cazuri, este posibilă aducerea unei mostre de spermă de acasă. Cel mai important este ca, între ejaculare şi procesul de extragere a
spermei efectuat la institut, să nu se depăşească limita maximă de două ore.

TRATAMENT DE FERTILIZARE: TEHNICA ICSI

Fertilizarea ovocitelor recoltate are loc în aceeaşi zi. Tratamentul ICSI constă în facilitarea fertilizării prin micro-manipulare cu ajutorul unui microscop: ovocitul
este fixat într-o pipetă de sticlă şi spermatozoidul este apoi introdus direct cu un ac fin, gol pe dinăuntru. A doua zi, se va observa la microscop câte ovocite
prezintă caracteristicile fecundării (doi pronuclei şi doi globuli polari).

TRANSFERUL EMBRIONAR
După o perioadă cuprinsă între două şi cinci zile de la fecundare, embrionii vor fi transferaţi în uter cu ajutorul unui cateter subţire şi flexibil sub control
ecografic. Ziua în care are loc transferul embrionar este determinată de numărul de ovocite fecundate: dacă au fost fecundate între 1 şi 4 ovocite, atunci transferul
embrionar în uter va avea loc la 2-3 zile de la puncţia foliculară. În această perioadă, dezvoltarea embrionului (diviziunea celulară) va fi monitorizată zilnic şi
evaluată după anumite criterii, cum ar fi rata diviziunii celulare şi progresul diviziunii celulare. Embrionii dezvoltaţi cel mai bine din punct de vedere calitativ vor
fi selectaţi pentru transfer. Dacă sunt cinci sau mai mulţi embrioni, la a cincea zi de la fecundare se va efectua transferul de blastocişti: stadiul cel mai dezvoltat
pe care un embrion îl poate atinge în afara organismului uman. Dacă sunt mai mulţi embrioni buni din punct de vedere calitativ decât este necesar pentru un
transfer embrionar, atunci embrionii pot fi conservaţi criogenic (îngheţaţi în nitrogen lichid).
Transferul embrionar se realizează în câteva minute şi procedura este, în general, lipsită de durere. Le sfătuim pe pacientele noastre să se relaxeze apoi timp de
20-30 de minute în secţia de recuperare.

ECLOZIUNE EMBRIONARĂ ASISTATĂ PRIN LASER

Embrionul este înconjurat de o crustă fermă, aşa numita zonă pelucidă. Atunci când atinge stadiul de blastocit, acesta trebuie să străpungă această crustă pentru a
putea fi cuibărit în uter (nidare). Câteodată, zona pelucidă este “întărită” sau deosebit de groasă, ceea ce îngreunează sau chiar face imposibil procesul de nidare.
În aceste cazuri, zona pelucidă este subţiată sau perforată cu ajutorul unui laser, încurajând, astfel, embrionul să iasă şi facilitând nidarea.

PROCESUL DE NIDARE (FAZA LUTEALĂ)

Odată cu extragerea ovocitului începe cea de-a doua fază a ciclului, aşa numita fază a corpului galben (corpus luteum). Cu ajutorul medicaţiei este indusă
producţia hormonală a acestor corpuri galbene, care pregăteşte endometrul pentru nidare. În faza luteală, medicaţia poate fi administrată sub formă de injecţii
intramusculare, injecţii subcutanate, pastile sau supozitoare vaginale.
Sarcina poate fi verificată cel mai devreme la două săptămâni de la fecundare, prin măsurarea nivelului de secreţie a hormonului sarcinii hCG din sânge şi urină.
După verificarea sarcinii, faza luteală va fi asistată până la a 12-a săptămână de sarcină.

BIBLIOGRAFIE: ICSI – Injectare Intracitoplasmica de Spermatozoizi - Kinderwunsch Institut Feichtinger, Wien (wunschbaby.at)