Reintegrarea sociala

Asistenţa psiho-socială a persoanelor private de libertate priveşte depăşirea

incapacităţilor persoanale ale acestora pentru surmontarea handicapului social indus
de izolarea de comunitate pe perioada executării pedepsei . Nu se pierde însă din
vedere faptului că sancţiunea penală cu închisoarea este dictată tocmai pe de
principiul asigurării protecţiei comunităţii care trebuie să gireze şi decizia de punere în
libertate. Fără a intra prea mult în specificul activităţii de asistenţă complexă a
persoanelor aflate în custodia penitenciarelor , dorim să specificăm liniile generale
ale prezenţei specialiştilor din cadrul sectorului socio-educativ:

Educatorul specializat are atribuţii specifice şi deserveşte toţi deţinuţii , fiind cel care
cunoaşte în întregime toată situaţia psihosocială a deţinutului şi coordonează întregul
proces de intervenţie psiho-socio-educaţională a acestuia:
- cunoaşterea deţinuţilor , evaluarea nevoilor şi planificarea intervenţiilor
socio-educative;
- desfăşoară activităţi de asigurarea tipurilor de asistenţă specifică: juridică,
psihologică, educaţională , moral-religioasă, etc.;
- proiectează şi derulează activităţi de menţinere a tonusului psihic şi fizic;
- proiectează şi derulează manifestări culturale şi artistice pentru populaţia
carcerală;
- veghează asupra respectării drepturilor deţinuţilor;
- sprijină rezolvarea problemelor deţinuţilor în spiritul normelor în vigoare ;etc

Psihologul desfăşoară o serie de activităţi:

- cunoaştere şi evaluare psihologică a deţinuţilor
-asistenţă şi intervenţie specializată pentru deţinuţii care ridică probleme
deosebite (periculoşi, dificili, bolnavi psihic)
-consiliere psihologică individuală la solicitarea deţinuţilor
-intervenţia în situaţii de criză (tentative suicidare, automutilări, conflicte
cu membrii personalului sau alţi deţinuţi, etc), prevenind fenomenele de
inadaptare la mediul penitenciar
-planifică şi proiectează strategii şi programe pentru ameliorarea
adaptării şi desfăşurarea activităţilor , împreună cu ceilalţi specialişti din
unitate ( educatori, asistenţi sociali, medici, personalul din
sectorul operativ);

Atribuţiile de evaluare şi diagnostic presupun administrarea unor probe de

specialitate (teste psihologice , interviul clinic , observaţia , alte metode de
psihodiagnostic).
Asistenţă psihologică specializată cuprinde consilierea şi terapia ce pot avea o
formă de aplicaţie individuală sau de grup.

Asistentul social din penitenciar desfăşoară activităţi ce vizează următoarele aspecte:

▪ cunoaşterea necesităţilor particulare ale deţinuţilor;
▪ evaluarea riscului social pe care-l prezintă fiecare deţinut;
▪ identificarea factorilor de sprijin şi a resurselor necesare readaptării sociale;
▪ îndrumarea şi consilierea muncii de resocializare ;
 ▪ stabilirea unei colaborări cu serviciile comunitare locale şi familia pentru o
bună comunicare între părţi şi o bună planificare a procesului de reintegrare
socială;
▪ pregătirea pentru liberare, pentru o bună ancorare în realitatea exterioară
penitenciarului;

Lucrătorii sociali dispun de metode şi tehnici variate de intervenţie individuală

şi de grup: interviul, convorbiri , dezbateri, consilieri, module educaţionale, expuneri,
concursuri, etc, utilizând materiale de informare audio-vizuale, pliante publicitare, ,etc.

Promovând transparenţa activităţilor de asistenţă psiho-socială, pâstrând însă

limitele confidenţialităţii profesionale, lucrătorii sociali din penitenciare reuşesc să-şi
aducă o importantă contribuţie asupra modului de executare a pedepselor şi asupra
creşterii şanselor de reintegrare socială după liberare.

Activitatea cultural-educativă:
● se desfăşoară în baza legii executării pedepselor
● are ca scop atenuarea influenţei negative a privării de libertate asupra
personalităţii şi comportamentului deţinuţilor precum şi
● identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi abilităţilor care să le poată permite
integrarea într-o viaţă normală după liberarea din penitenciar.

Obiectivele acestei activităţi se referă la:

- adaptarea la viaţa instituţionalizată
- pregătirea şcolară şi profesională
- susţinerea morală
- dezvoltarea mijloacelor de exprimare şi a capacităţii de comunicare cu
alţii
- asistenţă şi monitorizare în vederea reintegrării socio-profesionale a
deţinuţilor după liberare.
Pentru realizarea acestor obiective se derulează, în principal, următoarele categorii
de activităţi:
a) cunoaşterea personalităţii deţinuţilor şi evaluarea nevoilor socio-educative ale
acestora
b) adaptarea la condiţiile privării de libertate
c) instruire şcolară
d) formare profesională
e) acţiuni cultural-educative, de educaţie fizică şi sportivă
f) încurajarea şi sprijinirea legăturilor deţinuţilor cu familiile şi comunitatea
g) educaţia moral-religioasă
Acste acţiuni se adresează tuturor persoanelor aflate în custodie, acordându-se atenţie
specială deţinuţilor minori, tineri şi celor cu nevoi speciale.
Timpul acordat zilnic activităţilor cultural-educative se stabileşte prin programul
zilnic al locului de deţinere, în afara orelor de muncă, în zilele de repaus legal sau
când, din diferite motive, deţinuţii nu sunt folosiţi la muncă.
Activităţile cultural-educative sunt proiectate şi se derulează pe baza unor
programe educaţionale care sunt analizate şi aprobate de consiliul de administraţie al
locului de deţinere.
Programele educaţionale pentru deţinuţi pot fi: obligatorii, opţionale sau facultative, iar
tematica şi modalităţile de desfăşurare ale acţiunilor cultural educative se stabilesc
prin orare săptămânale.

CUNOAŞTEREA DEŢINUŢILOR

Cunoaşterea deţinuţilor este o activitate necesară şi obligatorie pentru

adecvarea intervenţiei educative la nevoile ce decurg din evoluţia comportamentală a
deţinuţilor. Cunoaşterea începe din momentul depunerii în penitenciar şi se derulează
pe tot parcursul executării pedepsei şi constă în:
- culegerea şi analiza datelor referitoare la activitatea infracţională a
acestuia, mediu de provenienţă, relaţii cu familia, comportament faţă de
organele de urmărire penală, instanţa de judecată, în perioada de
carantină, la muncă, în camera de deţinere
- atitudinea faţă de faptele săvârşite şi pedeapsa aplicată, faţă de cadrele
penitenciarului şi ceilalţi deţinuţi
- atenţia faţă de regulile de disciplină şi faţă de păstrarea bunurilor din
dotare
- preocupări personale pentru şcolarizare, calificarea şi reabilitarea socio-
comportamentală.
Aceste date se obţin prin: studierea dosarului (documentelor de evidenţă), informaţii
primite de la personalul penitenciarului care îi supraveghează activitatea pe timpul
executării pedepsei, convorbirile cu deţinutul, cu membrii de familie sau cu alte
persoane care îl cunosc din perioada anterioară arestării, investigţii medicale, etc.
Pentru deţinuţii cu un grad sporit de periculozitate şi cei condamnaţi pe viaţă se
va întocmi un Dosar de evaluare şi intervenţie socio-educativă în care se înscriu datele
şi observaţiile semnificative necesare cunoaşterii deţinutului.
Consiliul de administraţie al penitenciarului analizează trimestrial structura şi
dinamica efectivelor şi ori de câte ori este nevoie starea de spirit la nivelul camerelor
de deţinere sau a fiecărei formaţii de deţinuţi, atitudinea acestora faţă de muncă, faţă
de cadre, receptivitatea faţă de programele educaţionale în vederea adaptării
măsurilor de optimizare a activităţii.
.

2. ADAPTAREA LA VIAŢA INSTITUŢIONALIZATĂ

Adaptarea la viaţa instituţionalizată cuprinde activităţi de informare şi sprijinire

a persoanelor aflate la începutul detenţiei în vederea cunoaşterii şi respectării de către
acestea a normelor instituţionale în privinţa ordinii, disciplinei şi conduitei, a structurii
şi oportunităţii programelor educaţionale pe care le vor putea parcurge.
O atenţie deosebită se acordă însuşirii şi înţelegerii clare de către deţinuţi a
drepturilor legale pe care le au pentru soluţionarea plângerilor şi nemulţumirilor.
Personalul penitenciarului cu responsabilităţi în derularea activităţilor de
adaptare la viaţa instituţionalizată a deţinuţilor, în colaborare cu lucrătorul
compartimentului socio-educativ va stabili, ţinând seama de opţiunile deţinuţilor,
programele educaţionale obligatorii, opţionale şi faculatative, la care aceştia participă
în baza planului individual de executare a pedepsei.

3. INSTRUIREA ŞCOLARĂ
 În penitenciare se organizează cursuri de şcolarizare în vederea promovării
ciclului primar pentru toţi deţinuţii care nu au absolvit această treaptă de învăţământ şi
au capacitatea intelectuală necesară.
Cu deţinuţii analfabeţi se organizează cursuri pentru învăţarea cititului, scrisului
şi efectuarea unor operaţii simple de aritmetică.
Dacă există un număr suficient de deţinuţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute
de lege, în penitenciare se pot organiza cursuri şcolare gimnaziale (cls V-VIII) pe baza
solicitării scrise a deţinuţilor.
Întreaga activitate de şcolarizare a deţinuţilor se organizează şi se desfăşoară
în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale împreună cu Ministerul Justiţiei,
sub îndrumarea şi conducerea directă a inspectoratelor şcolare locale. Personalul
didactic necesar funcţionării unităţilor şcolare din penitenciare este asigurat prin grija
inspectoratelor şcolare sau, după caz, de personalul cu pregătire pedagogică din
unitate.
Activitatea de pregătire şcolară se desfăşoară în camere special amenajate sub
conducerea nemijlocită a cadrelor didactice.
Documentele de absolvire eliberate de organele de învăţământ se păstrează la
dosarul de penitenciar înmânându-se deţinuţilor la punerea în libertate. În aceste
documente nu se fac menţiuni speciale cu privire la starea de detenţie a persoanei.
Dacă deţinutul cuprins într-o formă de şcolarizare este transferat la alt
penitenciar, dosarul acestuia va conţine o notă oficială prin care se va menţiona situaţia
şcolară la zi, precum şi actele pe baza cărora a fost înscris la şcoală, în vederea
continuării pregătirii.
Deţinuţii interesaţi şi a căror situaţie penală o permite pot urma cursurile de
învăţământ mediu sau superior, forma fără frecvenţă sau prin corespondenţă, potrivit
legii, în baza aprobări directorului general, la propunerea directorului locului de
deţinere. Taxele şi cheltuielile legate de frecventarea acestor forme de învăţământ vor
fi suportate de către deţinut ori alte persoane sau organizaţii care acceptă.

4. FORMAREA PROFESIONALĂ

Formarea profesională are drept scop calificarea, recalificarea sau iniţierea

deţinuţilor deţinuţilor în diferite meserii, avându-se în vedere resursele financiare şi
materiale ale penitenciarului, optiunile, aptitudinile deţinuţilor, oferta forţei de muncă
pe piaţă şi repartizarea geografică a acesteia.
Cursurile pentru caliificarea deţinţilor se organizează în intreprinderi speciale,
atelierele de producţie, de întreţinere şi reparaţii care funcţionează în/pe lângă locurile
de deţinere, agenţi economici, instituţii şi organizaţii abilitate să organizeze astfel de
cursuri. Calificarea deţinuţilor în meserii necesare locurilor de deţinere se face în centre
de calificare din penitenciare, cu deţinuţi transferaţi de la alte penitenciare în funcţie
de nevoi.
Condiţii: cursurile de calificare se organizează cu deţinuţii care mai au de
executat efectiv din pedeapsă o perioadă cel puţin egală cu durata cursurilor, care îşi
exprimă acordul scris că doresc să urmeze aceste cursuri, şi, după caz, dispun de
sumele necesare.
Pe cât posibil, se vor organiza cursuri de formare profesională în meserii care
nu necesită investiţii mari pentru a fi practicate. Cu deţinuţii care provin din mediul rural,
în raport de posibilităţile existente se pot organiza cursurile agrozootehnice, de
legumicultură şi horticultură. Instruirea şcolară şi practică a deţinuţilor cuprinşi în
cursurile de calificare se pot face pe baza planurilor de învăţământ şi a programelor
de curs de către personalul de specialitate ale organizatorului de curs.
Cu aprobarea directorului penitenciarului, la instruirea teoretică şi practică pot
contribui şi deţinuţi cu o bună comportare, care au pregătirea de specialitate necesară
şi sunt verificaţi asupra cunoştinţelor teoretice şi practice.
La terminarea cursurilor deţinuţii susţin examen de absolvire a cursului de
calificare şi li se eliberează documentele de absolvire care se păstrează în dosarele
de penitenciar şi li se înmânează la punerea în libertate.
Transferarea deţinuţilor ce urmează cursuri de calificare se face numai când
sunt chemaţi de organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sau în cazuri
deosebite cu aprobarea Administraţiei Generale a Penitenciarelor.

5. MUNCA

Tuturor deţinuţilor care nu sunt cuprinşi la şcolarizare sau la alte activităţi

aprobate de directorul penitenciarului li se va solicita să muncească ţinându-se seama
de aptitudinile fizice şi mentale. Folosirea deţinuţilor la muncă constituie o modalitate
de valorificare a timpului ca terapie ocupaţională sau activitate productivă care poate
crea satisfacţii şi venituri materiale proprii. Administrarea locului de deţinere va urmări
permanent asigurarea de locuri de muncă în funcţie de nevoi, aptitudinile fizice şi
intelectuale ale deţinuţilor.
Selecţionarea şi repartizarea a deţinuţilor la muncă se face de către o comisie
formată din reprezentanbţii serviciilor cultural educative, a celor privind siguranţa
deţinerii, organizarea muncii şi asistenţa medicală, sub conducerea unui adjunct al
directorului penitenciarului.
Munca trebuie să ofere condiţii cât mai apropiate de cea din comunitate, să fie
asociativă, constructivă şi neexploatatoare. În organizarea şi desfăşurarea activităţilor
productive cu deţinuţii se vor respecta dispoziţiile legale privind protecţia muncii,
asigurarea pentru accidente, boli profesionale şi alte situaţii de risc.

6. BIBLIOTECA

În fiecare loc de deţinere se organizează o bibliotecă pentru deţinuţi cuprinzând

un număr suficient de cărţi ţinând seama de diversitatea nivelului cultural şi de
respectarea libertăţii de alegere. În raport de posibilităţile şi solicitările deţinuţilor,
biblioteca poate fi dotată şi cu literatură în limbi străine.
Fondul de carte se constituie prin cumpărarea de către administraţia
penitenciarului şi prin donaţii. De asemenea, administraţia locului de deţinere asigură
gratuit un număr de ziare şi publicaţii potrivit unor norme aprobate în cadrul sistemului
penitenciar.
Penitenciarele pot colabora cu bibliotecile locale în vederea împrumutului de
cărţi şi organizării unor acţiuni comune cultural-artistice şi literare.
Bibliotecile din penitenciare vor funcţiona după un regulament propriu.
Stimularea interesului deţinuţilor pentru lectură, se realizează prin acţiuni specifice
cum sunt citirea unor cărţi, recenzii, organizarea de seri literare, concursuri, cercuri de
citit, standuri de cărţi, etc. Deţinuţii îşi pot procura prin grija administraţiei penitenciare
din banii personali ziare, cărţi, publicaţii periodice, reviste la alegere cu condiţia ca
acestea să nu aibă un conţinut pornografic.

7. DIFUZAREA PROGRAMELOR DE RADIO ŞI TV

Administraţia locului de deţinere asigură posibilitatea receptării programelor de

radio şi de televiziune. Acolo unde există posibilităţi tehnice deţinuţii pot primi
încuviinţarea administraţiei locului de deţinere să-şi procure sau să închirieze – cu
măsurile de siguranţă necesare – aparate TV
Aceasta va fi folosită conform orarului zilnic astfel încât să nu stânjenească
programul zilnic, pe alţi deţinuţi şi să nu contravină regulilor de disciplină din
penitenciar
Cheltuilile şi taxele necesare exploatării şi funcţionării acestor categorii de
aparate se vor suporta de către deţinuţi sau de alte persoane, cu acordul directorului
penitenciarului şi respectarea evidenţelor contabile şi financiare legale. În toate
penitenciarele funcţionează cel puţin o staţie de radioamplificare dotată corespunzător
pentru transmiterea şi retransmiterea atât a emisiunilor posturilor de radio naţionale şi
locale cât şi a unor emisiuni proprii.
În penitenciar se pot organiza şi funcţiona studiouri de radio şi de televiziune
care să ofere deţinuţilor atât programe din exterior cât şi emisiuni proprii. Fondurile
necesare vor fi asigurate de la buget sau prin alegerea unor sponsori de pe plan local
sau de la asociaţiile deţinuţilor.
Staţia de radioamplificare şi studioul local de televiziune se instalează pe cât
posibil în afara locului de deţinere, programul de funcţionare al acestuia fiind aprobat
de către directorul penitenciarului.
În fiecare penitenciar se elaborează emisiuni locale, radio sau TV cu aspecte
privind problematica activităţii instituţionale care interesează pe deţinuţi. La realizarea
lor pot fi folosiţi şi deţinuţi cu abilităţi şi cunoştinţe în domeniu. În raport cu posibilităţile
tehnice şi condiţiile de spaţiu se poate organiza vizionarea unor filme cinematografice
şi a unor spectacole artistice profesioniste, realizarte de trupe de amatori sau chiar de
către deţinuţi.

8. PAVOAZAREA ŞI INTIMIZAREA SPAŢIILOR

Compartimentele socio-educative elaborează planul de pavoazarea şi

intimizare a spaţiilor destinate activităţilor socio-educative care este supus aprobării
Consiliului de administraţie prin tablouri grafice, fotomontaje, citate cu caracter
educativ, extrase din declaraţia drepturilor omului, legislaţia în vigoare, alte documente
interne şi internaţionale specifice precum şi alte materiale care au un conţinut adecvat.
Materiale de pavoazare şi intimizare a spaţiilor se asigură de administraţia
penitenciarului. La confecţionarea elementelor de pavoazare pot fi antrenaţi deţinuţii
cu aptitudini.
Expunerea obiectelor de cult şi a materialelor cu caracter religios se va efectua
sub îndrumarea directă a preotului unităţii.

9. CULTURA FIZICĂ ŞI SPORT

 Administraţia locului de deţinere asigură practicarea individuală sau în colectiv
a unor jocuri şi activităţi în raport de starea de sănătate, vârstă şi preferinţă, în locuri
special amenajate.
Materialele şi echipamentul necesare desfăşurării activităţilor sportive ce
depăşesc posibilităţile financiare şi materiale ale locului de deţinere pot fi procurate cu
aprobarea directorului, de către deţinuţi sau alte persoane şi oganizaţii din exterior.
Toate activităţile sportive se organizează şi se desfăşoară sub îndrumarea şi
supravegherea unui personal special instruit şi autorizat. În locurile de deţinere se pot
constitui echipe de deţinuţi pe discipline sportive, în raport cu clasificarea deţinuţilor şi
conduita acestora.
Administraţia Naţională a Penitenciarelor poate autoriza organizarea unor
întreceri sportive între deţinuţi din diferite locuri de deţinere sau participarea la
manifestări sportive în exteriorul penitenciarului.

10. EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ

Deţinuţii au drept neângrădit la asistenţa religioasă din partea cultelor de care

aparţin dacă acestea sunt autorizate de stat. În cadrul unităţilor de detenţie acordarea
asistenţei religioase este coordonată de către preotul penitenciarului în spirit
ecumenic.
Activităţile se vor desfăşura în baza unui program săptămânal aprobat de
directorul penitenciarului.
În activitatea de educaţie şi susţinere moral-religioasă compartimentul socio-
educativ din penitenciar va colabora îndeaproape cu preotul penitenciarului,
sprijinindu-se reciproc în cadrul acţiunilor specifice fiecărui tip de activitate.