REFERAT

TEMA: ,,JOCURI
OLIMPICE”
Rezumat:

1.Jocurile Olimpice Antice.

2.Jocuri Olimpice Contemporane.

2.1Baron Pierre de Coubertin si rolul lui

In renasterea Jocurilor Olimpice.

2.2 Maraton-ca disciplina olimpica si atletism

3.Participarea sportivilor din Moldova la Jocurile Olimpice

 1.Jocuri Oimpice Antice.

Când au debutat Jocurile Olimpice antice?

Jocurile Olimpice antice erau la început o parte a unui festival religios în onoarea lui Zeus, tatăl
tuturor zeilor şi zeiţelor greceşti. Festivalul şi jocurile se ţineau la Olympia, sanctuar rural din partea de
vest a Peloponezului.

Gadzooks! Este Zeus!

Spatele ("capul") unei tetradrahme din argint, emisă de
Philip al II-lea al Macedoniei, cca. 350 î.d.Hr., pentru a
comemora victoria într-o cursă de cai la Olympia.
Model al Sanctuarului lui Zeus de la Olympia, unde primele jocuri ţinute erau parte a festivalului
religios în cinstea lui Zeus. Templul lui Zeus era chiar în centru.
Grecii veneau la Sanctuarul lui Zeus de la Olympia împărtăşind aceleaşi credinţe religioase şi vorbind
aceeaşi limbă. Atleţii erau toţi cetăţeni bărbaţi ai oraşelor-state din toate colţurile lumii greceşti, începând cu
îndepărtata Iberia (Spania) din vest şi până la Marea Neagră (Turcia) în est.
Sanctuarul a fost numit în antichitate după muntele Olympos, cel mai înalt munte din Grecia continentală.
În mitologia greacă, muntele Olympos era casa celor mai mari zei şi zeiţe greceşti.

Jocurile Olimpice antice au început în anul 776 î.d.Hr., când Koroibos,

Începând cu anul 776 î.d.Hr., Contrar evidenţei, atât literare cât şi arheologice, este posibil ca jocurile să
Jocurile Olimpice s-au ţinut în existe la Olympia mult mai devreme decât această dată, probabil de prin
Olympia la fiecare 4 ani
vreme de aproape 12 secole.
Probe atletice adiţionale au fost
adăugate treptat până când, din
sec. 5 d.Hr. festivalul religios se
desfăşura timp de 5 zile. Probele
atletice includeau:
3 curse de alergare
stadion , diaulos şi dolichos
deasemenea
pentatlonul
(5 întreceri: aruncarea discului,
aruncarea suliţei, săritura în
lungime, luptele şi cursele)
un bucătar dintr-o localitate vecină cu oraşul Elis, a învins în turul de
stadion, o alergare pe lungimea de 600 picioare.
Conform cu izvoarele literare ale vremii, aceasta a fost singura probă
atletică a jocurilor la primele 13 Jocuri Olimpice, până în anul 724 î.d.Hr.
secolele 10 sau 9 î.d.Hr.
O serie de vase de bronz (tripod) au
fost găsite la Olympia, din care
unele pot fi datate în sec. 9 d.Hr. şi
aceasta sugerează că ele puteau fi
în realitate premii pentru unele
probe mai noi ţinute la Olympia.
Maratonul NU A FOST probă la Jocurile Olimpice antice. Cursa de
maraton este o probă modernă şi a fost introdusă pentru prima dată la
Jocurile Olimpice Moderne din 1896 de la Atena, o cursă de la Marathon,
din nord-estul Atenei la Stadionul Olimpic, pe o distanţă de 40 kilometri.
 pugme (box) Cursa comemorează alergarea lui Pheidippides, un curier antic, care a
pale (lupte) dus vestea debarcării perşilor la Marathon în anul 490 î.d.Hr. la Sparta (o
pankration distanţă of 149 mile) cu cererea de a trimite ajutor pentru bătălie.
şi Conform relatărilor istoricului grec antic Herodot, Pheidippides a dus
hoplitodromos vestea Spartanilor a doua zi.
Distanţa maratonului modern a fost standardizată la 26 mile şi 385 yarzi
sau 42,195 kilometri în 1908, când Jocurile Olimpice s-au desfăşurat la
Londra. Distanţa a fost măsura exactă între castelul Windsor şi linia
oficială de start/finiş a cursei din stadionul White City.

Nuditate la Jocuri? Sunt doua legende care se referă la această

Probe suplimentare, ecvestre şi
pentru oameni, au fost adăugate
de-a lungul istoriei Jocurilor
Olimpice. Probele ecvestre se
ţineau pe hipodrom şi erau o
importantă parte a Jocurilor
Olimpice antice. Din sec. 5
î.d.Hr. au fost incluse curse cu
un cal şi cu 4 cai.
întrebare. Una dintre ele spune ca a fost un alergător din Megara,
Orsippos sau Orrhippos care, în 720 î.d.Hr., a fost primul care a alergat
gol pe stadion, atunci când şi-a pierdut şortul în timpul cursei. După
cealaltă legendă, se spune că spartanii au introdus nuditatea la Jocurile
Olimpice în secolul 8 î.d.Hr., după tradiţia lor. Nu se ştie sigur dacă
primul câştigător al olimpiadei a alergat gol sau nu. Dar, din sec. 8 î.d.Hr.
nuditatea era deja prezentă la întrecerile masculine.

Cum s-a ajuns de la Jocurile Olimpice antice la cele moderne

Deşi jocurile antice s-au desfăşurat la Olympia, în Grecia, din anul 776
î.d.Hr. până în anul 393 d.Hr., a fost nevoie de 1503 ani pentru a fi reluate.
Primele Jocuri Olimpice moderne s-au ţinut la Atena, Grecia, în 1896.
Omul responsabil pentru renaşterea lor a fost un francez, baronul Pierre de
Coubertin, care şi-a prezentat ideea în 1894. După părerea sa, trebuia ca
Asta o ştiaţi? jocurile moderne să se reia iniţial în 1900 în oraşul său natal Paris, dar
Prima Olimpiadă modernă de delegaţii din 34 de ţări unde el şi-a susţinut ideea l-au convins să
iarnă s-a desfăşurat în anul organizeze jocurile începând cu anul 1896, iar prima gazdă să fie Atena.
1924 la Chamonix, Franţa. În Ştiaţi că?
antichitate nu a fost festival
Steagul olimpic modern cu 5 cercuri înlănţuite, fiecare dintr-o culoare primară
olimpic de iarnă. utilizată în steagurile ţărilor participante la jocuri, a fost introdus în 1908. Nu există
o bază pentru simbolul modern.

Flacăra olimpică. Ideea torţei olimpice şi a flăcării olimpice a fost inaugurată la Jocurile Olimpice din
1932, de la Los Angeles. Construcţia Colosseumului de la Los Angeles includea o facilitate pentru o mare
flacără. Nu se cunoaşte nici-o relatare despre transmiterea torţei la Jocurile Olimpice antice. Totuşi, se ştie
că se practica transmiterea de torţe la alte festivaluri atletice antice greceşti, inclusiv la acela ţinut la Atena.
Transmiterea torţei la Jocurile Olimpice moderne s-a introdus pentru prima dată în anul 1936, la Jocurile
Olimpice de la Berlin.
Jurământul olimpic a fost introdus în 1920.
 DESFĂŞURAREA JOCURILOR OLIMPICE MODERNE

În 1911 s-a aprobat pentru prima dată să se desfăşoare Jocuri Olimpice de iarnă separate,
începând cu anul 1916, dar, din cauza primului război mondial, aceasta nu s-a putut face
până în anul 1924, când ele s-au desfăşurat la Chamonix. Începând cu Lillehammer, din
1994, s-a decis ca fiecare an par să fie olimpic (cu Jocuri Olimpice de vară şi de iarnă
alternativ), ele desfăşurându-se la fiecare 4 ani. Toate acestea din cauza programului
reţelelor TV şi a audienţei.

De vară De iarnă

1896 Athens .

1900 Paris .

1904 St. Louis .

1908 London .

1912 Stockholm .

1920 Antwerp .

1924 Paris 1924 Chamonix

1928 Amsterdam 1928 St. Moritz

1932 Los Angeles 1932 Lake Placid

1936 Berlin 1936 Garmisch-Partenkirchen

1948 London 1948 St. Moritz

1952 Helsinki 1952 Oslo

1956 Melbourne 1956 Cortina d'Ampezzo

1960 Rome 1960 Squaw Valley

1964 Tokyo 1964 Innsbruck

1968 Mexico City 1968 Grenoble

1972 Munich 1972 Sapporo

1976 Montreal 1976 Innsbruck

 1980 Moscow 1980 Lake Placid

1984 Los Angeles 1984 Sarajevo

1988 Seoul 1988 Calgary

1992 Barcelona 1992 Albertville

1996 Atlanta 1994 Lillehammer

2000 Sydney 1998 Nagano

2004 Athens 2002 Salt Lake City

Atleţii antici: Amatori sau Profesionişti?

Una dintre problemele discutate despre Jocurile Olimpice moderne este cea a amatorismului sau
profesionalismului atleţilor.
Aceasta nu a fost o preocupare pentru grecii antici până când atleţii au început să primească în mod
regulat premii substanţiale în bani. În realitate, cuvântul athlete în greaca veche însemna "cineva care
concurează pentru un premiu" şi provenea din alte două cuvinte greceşti, athlos însemnând "întrecere" şi
athlon însemnând "premiu".
O primă privire fugară despre organizarea jocurilor atletice la greci ne este dată în cartea a 23-a a Iliadei
Homer, unde Achille organizează jocuri funerare pentru prietenul său Patrokle, care a fost ucis în
războiul troian. La fiecare din cele 8 probe desfăşurate pe câmpia Troiei, au fost oferite premii
materiale fiecăruia dintre competitori, incluzând vase din bronz (tripod), metale preţioase, boi şi
femei.

Curse de trăsuri la jocurile funerare în cinstea lui Patrokle: prima noastră ilustrare despre cursele atletice la greci,
unde câştigătorii erau premiaţi cu vase de bronz.
[Detaliu de pe un vas, anul 570 d.Hr.]
 Bunuri materiale erau date ca premii la cele mai multe dintre
festivalurile atletice în toată lumea greacă. Pe timpul sec. 8 şi 7 î.d.Hr.
o mulţime de probe atletice se desfăşurau ca parte a unor festivaluri
religioase în cinstea unor eroi, zei sau chiar bătălii victorioase.
* premiile atleţilor * Atleţii care câştigau la oricare din jocurile pan-helenice putea fi
siguri de o mare bogăţie atunci când se reîntorceau acasă.
vase de bronz
scuturi Conform relatărilor unui istoric roman, Plutarh, un învingător la
mantii de lână Olimpiadă care era cetăţean al Atenei se putea aştepta să primeasca în
ulei de măsline anul 600 d.Hr. un premiu în bani, toţi odată, de 500 drahme, o
adevărată comoară. Un învingător Isthmian putea primi 100 drahme.
Totodată, la cele mai
prestigioase festivaluri atletice Dintr-o inscripţie ateniană din sec. al 5-lea d.Hr., cunoaştem că un
(festivaluri pan-helenice), învingător olimpic atenian a primit mâncare gratuită în piaţa oraşului
singurele premii date erau crengi pentru tot restul vieţii sale, un fel de pensiune zilnică.
cu frunze: Mai târziu, în epoca helenistică şi romană, pensiunile atleţilor au
de măslin la Olympia, devenit mai formale şi puteau fi cumpărate sau vândute.
de lauri la Delphi, Aceasta sugerează că atleţii din Grecia antică nu erau nici
de pin la Isthmia, şi amatori, dar nici profesionişti în înţelesul de mai târziu, deci nu se
pde pătrunjel la Nemea. făcea distincţie între cele două categorii, toţi erau pur şi simplu
Conform lui Phlegon, un istoric atleţi.
roman din sec. al 2-lea d.Hr., o
Conceptul de "atlet amator" dezvoltat în sec. al 19-lea d.Hr. a fost
creangă de măslin a devenit străin grecilor antici până când câştigarea unor premii prestigioase a
premiu pentru câştigătorii de la devenit o determinare în a deveni atlet.
Olympia începând cu anul 752
d.Hr., la sfatul Oracolului din
Delphi.

Erau Jocurile Olimpice antice doar pentru bărbaţi?

Pe timpul întrecerilor atletice desfăşurate în vechea Olympia, concomitent şi separat se ţinea un festival în
onoarea Herei (soţia lui Zeus). Acest festival includea curse de alergare pentru fete nemăritate. Deşi nu se
cunoaşte cât de vechi era acest festival, este posibil ca el să fie aproape la fel de vechi ca şi festivalul pentru
băieţi şi bărbaţi.
Se ştie câte ceva despre acest festival de la Pausanias, un călător grec din sec. al 2-lea d.Hr. El menţionează
în descrierea sa templul Herei din Sanctuarul lui Zeus, şi spune că jocurile erau organizate şi supervizate de
un comitet din 16 femei din oraşul Elis. Festivalul se ţinea aici la fiecare 4 ani, când în templu era prezentată
Herei o nouă mantie exterioară desfăcută.
Pe timpul festivalului Herei, fetele nemăritate concurau în 3 grupe de vârstă la curse de alergare pe o singură
distanţă (aproximativ 5-6 lungimi de statdion pentru bărbaţi şi ţinute pe acelaşi piste folosite pentru întrecere
de băieţi şi bărbaţi). Fetele victorioase la aceste curse de alergare puteau avea imagini dedicate (probabil
pictate) în altis (pădurice) pentru a comemora victoriile lor şi puteau participa la sacrificiul vacilor în
onoarea Herei.
 Planul Sanctuarului lui Zeus la Olympia în sec. al 5-lea î.d.Hr.
Se pot vedea Templul Herei, Altarul Herei şi stadionul

Pausanias ne face o descriere a unei fete

participante la jocurile Herei din sec. 2 d.Hr. Fata
purta părul legat, lăsat liber pe spate şi era
îmbrăcată cu o tunică lungă până la genunchi şi care
acoperea numai umărul stâng. Costumul descris de
Pausanias era un costum tradiţional la Olympia şi în
Grecia de secole.

Statuetă din bronz al unei fete alergătoare, probabil din Fetele nemăritate aveau anumite avantaje la
Sparta, anul cca. 500 d.Hr
Olympia. Ele nu numai că aveau propriile lor
întreceri atletice la festivalul Herei, dar aveau voie
să se uite la întrecerile băieţilor şi bărbaţilor de la
Primul maraton feminin s-a desfăşurat la festivalul lui Zeus. Femeile (măritate sau nu) nu
Jocurile Olimpice din 1984 de la Los Angeles puteau să participe la întrecerile atletice de la
Softballul şi-a făcut debutul olimpic la Jocurile Olimpice festivalul Herei şi erau pedepsite cu moartea dacă
din 1996 de la Atlanta. Este o probă numai pentru femei. se duceau la Sanctuarul lui Zeus pe timpul
Echipa de hochei feminină a SUA a făcut istorie la Jocurile competiţiei atletice masculine. Nu se cunoaşte dacă
Olimpice de iarnă din 1998 de la Nagano, câştigând prima femeile erau lăsate de bărbaţi măcar să privească
medalie de aur la debutul olimpic al hocheiului feminin. întrecerile fetelor!
Introduse în anul 2000 la Sydney: Ştiaţi că?
polo feminin;
Probele pentru femei au fost adăugate pentru
săritura cu prăjina pentru femei; prima dată la Jocurile Olimpice moderne în anul
sărituri de la trambulină pentru femei; 1900 la Paris.
înot sincron pentru femei;
Probele de călărie sunt singurele sporturi olimpice
aruncarea ciocanului pentru femei. unde bărbaţii şi femeile concurează ca egali.

IMPORTANŢA POLITICĂ A JOCURILOR OLIMPICE

 Pentru cetăţenii greci risipiţi prin
oraşele-state celebrarea Jocurilor
Olimpice în antichitate era o ocazie
de a se reuni. La jocuri ei discutau
probleme politice importante,
celebrau victorii militare comune şi
chiar erau încheiate alianţe politice
şi militare.
Dar jocurile nu erau numai un prilej
de a discuta evenimentele politice;
ele erau, deasemenea, cauza unor
conflicte politice.
Controlul asupra Sanctuarului şi a jocurilor aducea prestigiu, avantaje economice şi, cel
mai important, influenţă politică. Mai dinainte de sec. 7 d.Hr. se cunoaşte despre disputa
asupra controlului Sanctuarului lui Zeus din Olympia între oraşul Elis (30 mile la nord) şi micul
oraş vecin Pisa.
În anul 665 d.Hr., conform aceluiaş Pausanias, puternicul tiran a lui Argos (numit Pheidon) a fost
angajat de oraşul Pisa să captureze Sanctuarul lui Zeus de la oraşul-stat Elis. Pheidon, cu armata
sa bine antrenată de hopliţi (soldaţi cu armură), a mărşăluit de-a latul Peloponezului, a capturat
Sanctuarul pentru oraşul Pisa, şi personal a prezidat peste conducerea jocurilor. Dar controlul
oraşului Pisa asupra Sanctuarului a fost scurt: anul următor Elis a recâştigat controlul.
Armistiţiul olimpic a fost instituit de oraşul-stat Elis pentru a se proteja împotriva incursiuinilor
militare care puteau întrerupe jocurile. La fiecare 4 ani , soli speciali din Elis erau trimişi în toate
colţurile lumii greceşti pentru a anunţa apropierea festivalului de la Olympia şi a jocurilor.
Împreună cu aceste ştiri, ei anunţau şi armistiţiul olimpic, care proteja atleţii, vizitatorii,
spectatorii şi trimişii oficiali care veneau la festival şi erau implicaţi în conflicte locale.

Probabil că cel mai notabil incident militar petrecut pe

Orice violare a armistiţiului Olimpic
era pedepsibilă cu o amendă
substanţială în numele zeului olimpian
Zeus. În sec. 5 istoricul Tucidide ne dă
detalii despre o astfel de circumstanţă:
În 420 d.Hr. spartanii au început
manevre militare pe teritoriul oraşului
Elis pe timpul armistiţiului, folosind
1.000 hopliţi. Ca rezultat şi conform
legii, spartanii au fost amendaţi cu 200
drahme pentru fiecare hoplit, un total de
timpul Jocurilor Olimpice antice a fost cel din anul 364
d.Hr. În acel an, Elis avea pierdut controlul asupra
Sanctuarului lui Zeus în favoarea oraşului vecin, Pisa, care
a organizat el festivalul şi Jocurile Olimpice. Elis a ales
exact acea perioada pentru a ataca Sanctuarul lui Zeus.
Xenofon, un istoric contemporan din sec. al 4-lea d.Hr., ne
relatează primele impresii despre situaţie:
Cursa de cai era terminată, ca şi probele de la pentatlon
care se ţineau în dromos. Finaliştii de la pentatlon
calificaţi pentru lupte concurau în spaţiul dintre
dromos şi altar ... Atacatorii eleani urmăreau aliaţii
inamici ... Forţele aliate s-au luptat sub bolţile porticos-
 200.000 drahme. Spartanii au refuzat să
plătească amenda, invocând că
manevrele lor au fost pregătite şi
începute înainte ca armistiţiul olimpic să
fie anunţat oficial. Ca rezultat,
participanţii din Sparta nu au fost primiţi
la Jocurile Olimpice din acel an.
ului ... până când eleanii au fost împinşi pe teren plat.
--Hellenica
A urmat o lungă zi de luptă în care au fost implicaţi mii de
soldaţi.
Deşi Elis ar fi putut eventual recâştiga controlul asupra
Sancturarului, Jocurile Olimpice din anul 364 î.d.Hr. şi-au
pierdut legitimitatea până când eleanii au părăsit Sanctuarul
şi l-au predat în mâinile pisanilor pe timpul festivalului.
Mai târziu, tiranii politici ai sec. 7 şi 6 d.Hr. au încercat
să capete influenţă prin metode mai pacifiste. Ei
participau la întrecerile atletice şi ecvestre de la Jocurile
Olimpice dedicate lui Zeus aducându-i ofrande excesive în
zilele cu jocuri.
Cât de politice erau Jocurile Olimpice antice? Decideţi
singuri!

Sunt astăzi mai comerciale Jocurile Olimpice? Depinde ...

În zilele de astăzi nu toţi cunosc legăturile între comerţ şi sport – unii chiar vor să fie o linie între cele
două şi se grăbesc să arunce cu smoală în comerţ. Dar …
Competiţia olimpică, uniformele atleţilor şi echipamentul utilizat poartă discret, dar vizibil, emblemele
producătorilor sau sponsorilor.
După jocuri vedem imagini ale olimpicilor pe spatele unor produse sau pe cutiile cu cereale.
Mai târziu, unele celebrităţi olimpice ne propun ei înşişi produse sau mărci proprii, purtând numele lor, în
diferite emisiuni TV.

Grecii antici onorau sau chiar Monede pentru a comemora victoriile

"marcau" eroicii lor atleţi. Mai sau primele medalii olimpice?
înainte de sec. al 5-lea şi al 4-lea
î.d.Hr. victoriile cucerite de atleţi erau
puternic sărbătorite. Poeţii erau
deseori puşi să celebreze aceste
victorii în ode, iar sculptorii erau
angajaţi să redea înfăţişarea atletului
victorios. În plus, se emiteau monede
prin care se comemorau victorii
ecvestre.
Poemele pentru atleţi
”bijuterii false” ?
Pindar, un poet grec faimos din sec. 5
d.Hr., a scris o odă pentru a celebra
victoria lui Hiero într-o cursa de cai
de la Olympia din 476 d.Hr. Ea
începea aşa:
Precum apa de o bunătate imensă şi
aurul strălucind în noapte deasupra
comorilor, toate preamăresc orgoliul
bărbatului. Şi dacă tu, sufletul meu, auzi
de celebrarea marilor jocuri de la
Olympia, priveşte nu mai departe de altă
stea care străluceşte în deşert mai tare
decât soarele, iar cântecul este
încununarea gloriei aduse de mintea
poeţilor celui care, în numele lui Zeus, a
strălucit sub numele de Hiero.
Olympian 1
Ode ca aceasta erau comandate în
mod frecvent de un atlet, familia
atletului sau de un conducător politic
bogat pentru a comemora o victorie
atletică sau hipică. În cazul lui Hiero,
atletul şi conducătorul politic erau una
şi aceeaşi persoană!
Nike înaripată încoronează un Nike înaripată zboară cu coroana
călăteţ victorios pe această peste o trăsură victorioasă, al cărei
tetradrahmă de argint din echipaj era dotat cu scuturi, armuri şi
Syracuza, sec. 5 î.d.Hr. coifuri. Dekadrahmă din argint din
Syracuza, mai devreme de sec. 4
î.d.Hr.
Sculpturile atleţilor prezenţe în scop comerciale?
Sculptorii erau puşi să facă statui ale atleţilor victorioşi pentru a fi
ridicate în Sanctuar sau în oraşul natal al atletului. Conform lui Pliniu,
cele mai multe statui au fost ridicate în Sanctuarul lui Zeus din
Olympia, ca imagini idealistice ale atleţilor. După câte se ştie, pentru a
avea o reprezentare realistică în Sanctuar un atlet trebuia să câştige la 3
olimpiade.
Pausanias a descris un mare număr din statuile ridicate în Sancuarul lui
Zeus. Din inscripţiile de pe piatra de bază a unei statui şi de la un ghid
local, Pausanias ne dă informaţii detaliate, aproape chiar prea detaliate:
"Dikon, fiul lui Kallibrotos, a învins în 5 probe de alergare la
Delphi, 3 la Isthmia, 4 la Nemea şi una la Olympia în cursa pentru
bărbaţi. De câte ori a câştigat o cursă i s-a ridicat o statuie în
Olympia. Când băiatul s-a proclamat că este din Caulonia, nu a
negat. Dar mai târziu el s-a autoproclamat ca fiind din Syracusa."

TRIŞORI ŞI MITĂ? LA OLIMPICI? INCREDIBIL!

Dar adevărat. Sunt unele statui ridicate în altis (pădurice) pentru a comemora atleţi care au fost prinşi că au
trişat sau mituit la Jocurile Olimpice. Aceste monumente au fost ridicate pe aleea ducând dinspre centrul
altisului către arcadele care conduceau spre stadion, nu în mod întâmplător, căci pe acea cale atleţii trebuiau
să treacă pentru a intra la locul competiţiei atletice.
altis: dumbravă
athlete: cineva care concura pentru un premiu
athlon: premiu
athlos: întrecere
dekadrachm: zece drachme
diaulos: o cursă de alergare egală cu două lungimi de stadion
dolichos: o distanţă de alergare variind de la caz la caz, în general 12 la 24
lungimi de stadion (cca. 1,5 la 3 mile)
drachma: moneda uzuală a grecilor
dromos: locul de alergare sau traseul de alergare
gymnasion: loc pentru oameni dezbrăcaţi
halteres: ridicarea greutăţilor
hellanodikai: arbitri greci
himantes: mănuşi de box
hippodromos: treseul curselor pentru cai
hoplite: soldat cu armură
hoplitodromos: cursă cu soldaţi în armură
keles: cursă de cai
Nike: zeiţa victoriei
palaistra: locul de desfăşurare a luptelor
pale: lupte
pankration: o probă sportivă care combină luptele şi boxul
pantheon: locul tuturor zeilor
pentathlon: cinci probe (aruncarea discului şi a suliţei, săritura în lungime, lupte
şi alergare)
periodonikes: turul de stadion al învingătorului
pugme: box
stadion: o distanţă liniară egală cu 600 picioare; o cursă de alergare de 600 de
picioare; locul de desfăşurare al întrecerilor atletice
tethrippon: cursă de trăsuri trase de patru cai
2.Jocuri Olimpice Contemporane.
Prima iniţiativă de a relua Jocurile Olimpice i-a aparţinut grecului
cu cetăţenie română Evanghelie Zappa. Mare parte din averea
adunată de acesta în timpul vieţii a fost lăsată prin testament
unei epitropii din Grecia, în scopul reînfiinţării Jocurilor Olimpice.
Singura condiţie pusă de Zappa a fost celebrarea din patru în
patru ani a Jocurilor, exact ca în Grecia Antică. Donaţia de
aproximativ 600.000 de franci, sumă exorbitantă la acea vreme, a
fost acceptată de guvernul grec.
Continuatorul lui Evanghelie Zappa a fost baronul francez Pierre
de Coubertin. El a avut o contribuţie foarte importantă la
organizarea Olimpiadei Moderne. Congresul din 16-24 iunie 1894,
convocat din iniţiativa "Uniunii societăţilor franceze a sporturilor
atletice" în scopul constituirii unui statut comun, universal, al
sportului amator, şi-a schimbat urgent titulatura în "Congresul
pentru stabilirea J.O". Au participat delegaţi din 12 ţări (17 după
alţi autori) din Europa şi America cărora li s-au adăugat adeziuni
scrise din alte 21 de ţări. Delegaţii au acceptat în unanimitate
"ideea celebrării de acum înainte' la fiecare patru ani şi rând pe
rând, diferite ţări, a J.O. cuprinzând toate formele de exerciţii
folosite în lumea civilizată". In memoriabila zi de 23 iunie 1894 se
mai hotărăşte formarea unui Comitet Internaţional Olimpic,
însărcinat cu dezvoltarea mişcării olimpice şi cu organizarea
primei ediţii a J.O. din anul 1896 la Atena. Practic se naşte
Olimpismul modern.

Pentru prima oară, J.O. moderne s-au desfăşurat la Atena în

amintirea glorioaselor jocuri ale grecilor din antichitate, în ziua de
6 aprilie 1896. Au participat 12 ţări. La maraton, probă alergată
chiar pe traseul istoric de la Maraton la Atena, a învins un păstor
grec Spiridon Louis. Jocurile s-au bucurat de succes.

A doua ediţie s-a desfăşurat la Paris în 1900 cu ocazia unei mari

expoziţii internaţionale. întrecerile au început în 14 iulie şi s-au
terminat'în octombrie. Organizarea a fost slabă. Primul român
participant, George Plagino la proba de tir.

A treia ediţie a J.O. s-a organizaţia Saint Louisîn 1904, tot cu

ocazia unei expoziţii. Participarea a fcst slabă, au fost prezente
doar 7 naţiuni. Probele atletice s-au redus la un simplu meci New-
York - Chicago.

J.O. din 1908 au fost în pericol. Roma a anunţat cu un an înainte

că nu le pot ţine. Londra a acceptat organizarea. Jocurile au durat
câteva luni.
A cincea ediţie s-a disputat la Stockholm în 1912. Participarea a
fost numeroasă, 5.000 de sportivi. Ediţia din 1916 nu s-a ţinut
din cauza războiului. La Anvers, 1920 se ţine prima ediţie post-
belică. Organizare slabă, cu întreceri dominate de finlandezi.
Paris, 1994 — organizează jocurile unde finlandezul Paavlo Nurmi
obţine patru medalii de aur, iar americanul Johnny Weissmuler
(Tarzan) câştigă probele de înot 100 m şi 400 m. Sunt primele
Jocuri Olimpice la care participă românii cu o echipă de fotbal şi
una de rugbi şi la care obţinem prima medalie olimpică de bronz
(rugbi].

1928 este anul în care J.O. se organizează la Amsterdam, iar

femeile participă pentru prima oară. Câţiva atleţi şi scrimeri
români s-au numărat printre participanţi, dar "n-au putut defila
pentru că nu au avut costume...", spun gazetele vremii. Criza
economică s-a răsfrânt negativ asupra J.O. din 1932 de la Los
Angeles. în 1936 J.O. au loc la Berlin. Aici se impune unul dintre
cei mai mari atleţi ai lumii, negrul american Jessie Owens care
cucereşte patru medalii de aur (100 m, 400 m lungime şi ştafetă
4x100 m)., România participă cu 20 sportivi, la 8 ramuri sportive
cucerind prin locotenentul Henri Rang, medalia de argint la
călărie. Anii grei ai războiului anulează organizarea J.O. în anii
1940 şi 1944.

În 1948, 59 de ţări şi aproape 5000 de participanţi participă la

J.O. de la Londra. Olandeza Fanny Blankers Koen — 4 probe şi
Emil Zatopek sunt eroii jocurilor. J.O. din 1952 - Helsinki — au
bătut toate recordurile de până atunci: 5867 concurenţi din care
573 femei, 69 de ţări participante. Această ediţie este de mare
importanţă istorică pentru noi, obţinem prima medalie olimpică
de aur la tir, în proba de armă liberă calibru redus 40 focuri —
culcat prin losif Sârbu. Vasile Tiţa la box a cucerit medalia de
argint, iar Gh. Fiat box şi Gh. Lichiardopol la pistol — viteză, pe
cele de bronz. Se remarcă din nou Emil Zatopek cu trei medalii de
aur (5000 m, 10000 m şi maraton), în 1956, J.O. s-au desfăşurat
la Melbourn - Australia.

Participarea a fost mai slabă: numai 67 de ţări cu 3539 de

sportivi, din care 353 de femei. Cea de-a XVII-a ediţie a J.O.
moderne s-a ţinut la Roma în 1960 pe 25 august, unde au
participat 7000 de sportivi din 84 de ţări şi 1500 de ziarişti. Ca şi
la Melbourn, URSS ocupă primul loc. Următoarele ediţii s-au ţinut
după cum urmează: Tokio - 1964, Ciudad de Mexico - 1968,
Munchen - 1972, Montreal - 1976, Moscova - 1980, Los Angeles
-1984, Seul - 1988, Barcelona - 1992, Atlanta -1996, Sidney -
2000.

2.1.Baron Pierre de Coubertin si rolul lui

in renasterea Jocurilor Olimpice.
Baronul Pierre de Coubertin (1 ianuarie 1863-2 Septembrie1937), istoric
si pedagog, s-a nascut la Paris într-o familia aristocratica. Contactele sale
cu colegiile britanice si americane îi releva importanta pe care educatia
fizica su sportiva o are în dezvoltarea personalitatii tinerilor. Se implica în
organizarea si conducerea unor asociatii sportive din Franta, ajungand în
pozitia de scretar general al "Uniunii societatilor franceze pentru sporturile
atletice".
Dupa o vizita în Grecia, realizata pe cand avea 26 de
ani (1889) se alatura grupului de sustinatori al ideii de renastere a vechii
competitii antice, Jocurile Olimpice, într-o forma moderna adecvata
timpurilor si oamenilor din secolul al XX-lea care se apropia.
Pentru a-si sustine planurile de restaurare a Jocurilor Olimpice,
Pierre de Coubertin foloseste ocazia creata de organizarea sub egida
U.S.F.S.A, la Sorbona, Paris, în luna iunie a anului 1894, a unui Congres
International pentru studierea si propagarea principiilor amatorismului, la
care participa delegati din 49 de tari. La 16 iunie, în fata Conferintei, el
propune reînfiintarea J.O. Cei 79 de delegati prezenti la acea data la
Sorbona accepta si sustin ideea lui Pierre de Coubertin de a organiza la
fiecare patru ani, pe rand în diferite tari, Jocurile Olimpice, care sa cuprinda
toate formele de exercitii fizice folosite în lumea civilizata. La 23 iunie 1894,
ia fiinta primul Comitet International Olimpic, format din 15 membri
reprezentand 13 tari, presedinte fiind ales grecul Demetrius Vikelas, iar
secretar-general Pierre de Coubertin. Acest organism avea ca sarcina
pregatirea primei editii a J.O moderne, care urma sa se desfasoare în anul
1896 la Atena.
La jocuri puteau lua parte sportivi din toate tarile indiferent de
religie, rasa sau convingeri politice, dorindu-se dupa cum spunea creatorul
lor, ca ele sa devina cel mai important mijloc prin care sportul sa contribuie
la dezvoltarea armonioasa a omului si la construirea unei societati umane
superioare.
 Daca prima editie a putut fi considerata un succes, urmatoarele au
fost organizate cu mari eforturi si nu au reusit sa capteze atentia opiniei
publice. Dar, pentru Pierre de Coubertin, devenit presedinte al Comitetului
Intenational Olimpic nici unefort nu era prea mare pentru a reusi sa impuna
în fata lumii ideea olimpismului. De la editie la editie, în ciuda unor
evenimente care au franat adesea evolutia normala a societatii umane în
general (primul si al doilea razboi mondial, razboiul rece, apartheid-ul,
divizarea lumii în blocuri de orientari diferite, globalizarea, terorismul, etc)
miscarea olimpica s-a dezvoltat ajungand sa fie astazi reprezentanta celui
mai important eveniment sportiv al lumii, care mobilizeaza forte si energii
din cele mai diverse sfere de interes ale societatii.
Pierre de Coubertin a detinut functia de presedinte al C.I.O pana
în anul 1924, cand a fost înlocuit de belgianul Henri de Baillet-Latour,
pastrandu-si însa pana la moarte functia de presedinte de onoare al
miscarii olimpice. S-a stins din viata în anul 1937, la Geneva în Elvetia,
fiind înmormantat la Lausane, unde s gaseste sediul C.I.O, iar conform
dorintei sale, inima sa a fost îngropata separat, în Grecia chiar în mijlocul
ruinelor antice ale Olimpiei.
Pe langa activitatea sa de organizator si conducator al miscarii
olimpice Pierre de Coubertin nu a încetat sa pledeze pentru introducerea
ideii de olimpism în educatie, considerand ca acesta actioneaza asupra
echilibrului interior si exterior al omului, formand caractere.

2.2Maraton-ca disciplina olimpica si atletism

Maratonul este o cursa de alergare pe distanță lungă, cu o distanță oficială

a 42.195 kilometri ( 26 mile 385 yarzi e, sau exact 26 ((Alice | 7 | 32)) mile),
care de obicei se alerga pe sosea. Evenimentul este numit după legenda
soldatului grec Pheidippides, un mesager de la Bătălia de la
Marathon laAtena. Acuratețea istorică a acestei legende este pusă la
îndoială, contrazis de evenimente relatate de Herodot, în special.
Maratonul a fost unul dintre sporturile de la Jocurile Olimpice Moderne
Originale din 1896, deși distanța nu a devenit standardizata până în 1921.
Mai mult de 800 de maratoane se desfasoara în întreaga lume în fiecare
an, marea majoritate a concurenților fiind sportivi amatori. Maratoanele mai
mari pot avea zeci de mii de participanți. n cazul în care ideea unui Jocurile
Olimpice moderne, a devenit o realitate la sfârşitul secolului al
nouăsprezecelea, iniţiatorii şi organizatorii au fost în căutarea unui mare
eveniment de popularizare, reamintind gloria vechi din Grecia. Ideea de a
organiza o cursa de maraton a venit de la Michel Bréal , care a vrut
eveniment pentru a caracteristică în primele Jocuri Olimpice moderne in
1896 de la Atena. Această idee a fost puternic susţinută de către Pierre de
Coubertin , fondatorul Jocurilor Olimpice moderne, precum şi la
greci. Grecii au organizat o cursa de selecţie pentru maraton olimpic pe 10
martie 1896, care a fost câştigat de către Vasilakos Charilaos în 3 ore şi 18
minute (cu câştigătorul viitorul introductivă Jocurile Olimpice maraton vine
în a cincea). Câştigătorul de prima olimpic Marathon , la 10 aprilie 1896 (o
rasă de bărbaţi numai), a fost Spiridon "Spyros" Louis , un grec de apă-
transportator. El a câştigat la Jocurile Olimpice în 2 ore 58 minute si 50 de
secunde.
Maraton de femei a fost introdus la Jocurile Olimpice de vară 1984 (Los
Angeles, SUA) şi a fost câştigat de către Joan Benoit din Statele Unite cu
un timp de 2 ore 24 minute şi 52 secunde. [12]
Având în vedere că jocurile moderne au fost fondate, aceasta a devenit o
traditie pentru bărbaţi maraton olimpic care urmează să fie ultimul
eveniment al calendarului atletism, cu un finisaj din interiorul stadionului
olimpic, de multe ori în termen de ore de la, sau chiar încorporate în, la
ceremoniile de închidere. Maratonul de 2004 Jocurile Olimpice de Vară a
reînviat traseul tradiţional de la Marathon la Atena , care se încheie
la Stadionul Panathinaiko , locul de desfasurare al Jocurilor Olimpice de
vară 1896.
Rezultatele bărbaţilor olimpic este de 2:06:32, stabilit la 2008 Jocurile
Olimpice de vară de către Samuel Kamau wanjiru din Kenya. [13] record
olimpic femeilor este de 2:23:14, stabilit la 2000 Jocurile Olimpice de
vară de către Naoko Takahashi din Japonia

Un funcţionar IAAF curs de maraton trebuie să fie de cel puţin 42.195 km si

poate fi de până la 42 m mai lung. [38] funcţionarilor Teren de a adăuga
un factor de prevenire scurt curs de până la un metru pe kilometru pentru
măsurătorile lor pentru a reduce riscul unei erori de măsurare producătoare
de o lungime de mai jos, distanţa minimă.
Pentru evenimentele reglementate de norme IAAF, este obligatoriu ca
traseul să fie marcate astfel încât toţi concurenţii pot vedea distanţa
parcursă în kilometri. [1] Normele face nici o mentiune cu privire la utilizarea
de kilometri. IAAF va recunoaşte doar de recorduri mondiale , care sunt
stabilite la evenimente care sunt conduse în conformitate cu normele
IAAF. Pentru evenimente majore, se obişnuieşte să se publica timpii
concurenţilor ", de la marca jumătatea şi, de asemenea, la 5 km splitări;
alergatori de maraton poate fi creditat cu recorduri mondiale pentru
distantele mai puţin recunoscut de IAAF (cum ar fi 20 km, 30 km şi aşa mai
departe) în cazul în care aceste dosare sunt stabilite în timp ce alergător
este un maraton şi absolvit un curs de maraton
Recorduri mondiale nu au fost recunoscute oficial de către IAAF până la 1
ianuarie 2004; anterior, cele mai bune perioade pentru maraton au fost
menţionate ca "lumea cel mai bun". Cursurile trebuie să fie
conforme IAAF standarde pentru o înregistrare care urmează să fie
recunoscute. Cu toate acestea, rutele de maraton variază încă foarte mult
în elevaţie, desigur, şi de suprafaţă, făcând comparaţii exacte imposibil. De
obicei, cel mai rapid timp sunt stabilite peste cursuri de plat relativ aproape
de nivelul mării, în condiţii de vreme bună şi cu asistenţa
de pacesetters [. necesită citare ]
Actuală timp record mondial pentru bărbaţii de peste distanţa este de 2 ore
3 minute si 38 secunde, stabilit în Maratonul de la Berlin de către Patrick
Makau din Kenya , la 25 septembrie 2011, o îmbunătăţire de 21 secunde
peste recordul anterior, de asemenea, stabilite în Maratonul de la Berlin de
către Haile Gebrselassie din Etiopia la 28 septembrie 2008. [57] [58] Cele mai
bune lume (retrogradat de către IAAF de la statutul de record mondial
a) [59] pentru femei a fost stabilit de Paula Radcliffe a Marii Britanii
în Maratonul de la Londra la 13 aprilie 2003, în 2 ore şi 15 minute şi 25 de
secunde. Motivul pentru această reducere se datorează faptului că de data
aceasta a fost creat folosind masculinpacesetters , cel mai rapid timp de o
femeie fără a utiliza un pacesetter de sex masculin ("femeia-only") a fost,
de asemenea, stabilit de Paula Radcliffe, din nou în timpul Maratonul de la
Londra, cu un timp de 2 oră 17 minute şi 42 secunde, la 17 aprilie 2005. [60]
La 18 aprilie 2011, Geoffrey Mutai din Kenya a alergat cel mai rapid
maraton vreodată într-un timp de 2 ore 3 minute 2 secunde la 2011 Boston
Marathon , dar marca nu va fi recunoscut ca un record mondial, deoarece
cursul Boston nu criteriile IAAF pentru lumea de eligibilitate înregistrare .
Deşi nu a fost încă menţionat în statisticile oficiale ale IAAF, a Liliya
Shobukhova victoria e de la 2011 la Chicago Maratonul într-un timp de 2
ore 18 minute 20 secunde face ca ei maratonist doilea cel mai rapid
femeie.

3.Participarea sportivilor din Moldova la Jocurile

Olimpice.
În calitate de stat component al URSS, RSS Moldovenească a trimis
reprezentanți la Jocurile Olimpice desfășurate între anii 1952 și 1988.
Aceștia au făcut parte din echipa olimpică a URSS.
Comitetul Național Olimpic al Republicii Moldova a fost fondat la 29
ianuarie 1991, el fiind recunoscut în 1993 de către Comitetul Internațional
Olimpic. Comitetul a fost condus de către următorii președinți: Efim
Josanu (1991-2001) și Nicolae Juravschi (din 2001).
În anul 1992, 11 sportivi din Republica Moldova au participat la Jocurile
Olimpice de vară de la Barcelona (1992), aceștia fiind incluși în
componența echipei unificate a CSI. Reprezentanții moldoveni au obținut
rezultate valoroase: Tudor Casapu - campion olimpic la haltere - cat. 75 kg
(mijlocie), Iurie Bașcatov - medaliat cu argint la înot - în ștafeta de 4x100 m
liber, Natalia Valeeva - dublă medaliată cu bronz la tir cu arcul (individual și
pe echipe) și Sergiu Mariniuc - medaliat cu bronz cu echipa de polo a CSI.
Prima participare a Republicii Moldova la Jocurile Olimpice a fost
la Jocurile Olimpice de iarnă de la Lillehammer (1994). Începând de atunci,
statul moldovean nu a ratat nici o participare la jocurile olimpice.
Până în prezent, șase sportivi din Republica Moldova au câștigat un total
de 5 de medalii olimpice (2 de argint și 3 de bronz), dintre care cele mai
multe medalii au fost obținute la box. Nici un sportiv din Republica Moldova
nu a fost medaliat la Jocurile Olimpice de iarnă.

1991
La 29 ianuarie a fost fondat Comitetul Olimpic al Republici
Moldova. Efim JOSANU a fost ales presedinte, Nicolae AMBROSI -
secretar general, Grigore POPOVICI si Valentin GUTU -
vicepresedinti.
51 de persoane au devenit membri ai CNO.
1992
Republica Moldova a fost vizitata de Presedintele CIO,
J.A.Samaranch.
11 sportivi din Republica Moldova au participat la Jocurile
Olimpice de la Barcelona, in componenta echipei unite a CSI.
Hlaterofilul Tudor CASAPU a devenit campion olimpic, inotatorul
Iurie BASCATOV medaliat cu argint, iar Natalia VALEEV, tir cu
arcul, si poloistul Sergiu MARINIUC au cucerit "bronzul" olimpic.
1993
Echipa noastra a participat la a doua editie a Zilelor Olimpice ale
Tineretului din Europa (Olanda). In cadrul acestui turneu
judocanul Vitalie MIHAILOV a castigat medalia de bronz.
Din initiativa CNO a fost fondata Academia Nationala Olimpica.
Reprezentantii Republicii Moldova au participat pentru prima data
la sesiunile Academiei Internationale Olimpice.
1994
Pentru prima data de la proclamarea Independentei, Republica
Moldova a participat cu o echipa la Jocurile Olimpice de iarna de
la Lillehammer (Norvegia).
La Chisinau s-a aflat in vizita Presedintele Asociatiei Comitetelor
Nationale Olimpice Europene, Jaques ROGGE, actualmente
Preşedinte al CIO.
1995
Participarea la a 3-a editie a Zilelor Olimpice ale Tineretului din
Europa (Anglia). Ion Luchian - atletism, locul 4.
Vizita sefului Departamentului Sport a Consiliului Europei, George
WALKER.
1996
Pentru prima data de la proclamarea Independentei, Republica
Moldova a participat cu o echipa la Jocurile Olimpice de vara de la
Atlanta. Nicolae JURAVSCHI si Victor RENEISCHI au intrat in
posesia medaliei de argint la canoe dublu, iar luptatorul de stil
greco-roman, Sergiu MUREICO a castigat medalia de bronz.
1997
Efim JOSANU a fost reales in postura de presedinte al CNO.
Grigore POPOVICI secretar general, Nicolae JURAVSCHI si Valentin
GUTU - vicepresedinti, Nicolae AMBROSI - director executiv, iar
numarul membrilor CNO a crescut la 55.
Participarea Lotului de Tineret la a 4-a editie a Zilelor Olimpice ale
Tineretului din Europa (Portugalia). Alexandru Ivlev, nataţie - locul
7.
1998
Doi sportivi din Republica Moldova au participat la Jocurile
Olimpice de iarna din Nagano, Japonia.
La Moscova au fost organizate, pentru prima data, Jocurile
Olimpice rezervate copiilor. La aceasta competitie a participat si
echipa Republicii Moldova, cucerind 3 medalii (aur, argint, bronz).
 1999

Cu ocazia Zilei Mondiale Olimpice, Republica

Moldova a fost vizitata, pentru a doua oara, de presedintele CIO
J.A.SAMARANCH.
A fost infiintata Asociatia Nationala a Atletilor Olimpici (ANAO), iar
presedinte a fost ales Nicolae JURAVSCHI. Pe bulevardul
Renasterii din Chisinau a fost deschisa Aleea Olimpica.
Participarea la editia a V-a a Zilelor Olimpice ale Tineretului din
Europa (Danemarca). In cadrul acestui turneu judocanii Andrei
CECAN si Veaceslav MANOLACHE au castigat respectiv medalie
de argint şi o medalie de bronz.
Au fost organizate stagiuni la urmatoarele teme: Sportul si
medicina, Sportul si femeia, Sportul si mediul inconjurator. Doua
lucrari ale reprezentantilor Republicii Moldova de la concursul
Sportul si arta au fost expuse la Muzeul Olimpic din Lausanne,
Elvetia.
2000
Lotul olimpic al Republicii Moldova a participat la Jocurile Olimpice
de la Sydney, editia XXVII. Oleg MOLDOVAN (tir) a castigat
medalia de argint, iar Vitalie GRUSAC (box) a intrat in posesia
medaliei de bronz. In clasamentul pe natiuni Republica Moldova s-
a clasat pe locul 62 din 199 de tari participante.
2001
10 ani de la fondarea CNO.
Pe 29 ianuarie la Palatul Republicii din Chisinau a avut loc
festivitatea de sarbatorire a acestui eveniment. Au participat
reprezentanti de la CIO, de la Comitetele Olimpice din peste 20 de
tari (Georgia, Ucraina, Belarus, Rusia, Polonia, Turcia, Grecia,
Macedonia, Bulgaria etc.), veterani ai sportului, sportivi si
antrenori.
La 30 martie Adunarea Generala a CNO l-a ales pe Nicolae
JURAVSCHI in calitate de presedinte al CNO. Grigore POPOVICI si-a
pastrat postul de secretar general. Vice-presedinti au devenit
Mihai HANCU si Tudor CASAPU. Fostul presedinte Efim JOSANU a
fost ales presedinte de onoare. Nicolae AMBROSI si-a pastrat
postul de director executiv, iar numarul de membri ai CNO a
crescut la 81. Nicolae JURAVSCHI a fost desemnat de ziaristii
sportivi din Republica Moldova cel mai bun sportiv moldovean din
secolul XX.
Echipa olimpica de tineret a participat la a 6-a editie a Festivalului
Olimpic European din Murcia (Spania). La aceasta competitie Inna
ERHAN si Dorel IURCU au cucerit medaliile de aur si, respectiv, de
bronz, la judo.
Au fost fondate 11 Agentii Teritoriale Olimpice in judetele
republicii.
La Filarmonica Nationala a avut loc "Gala Olimpica - 2001". Printre
oaspeti s-a numarat si prim-ministrul, Vasile TARLEV.
Ghenadie TULBEA a fost desemnat cel mai bun sportiv al anului.
2002
Lotul Olimpic, format din 5 sportivi, a participat la Jocurile
Olimpice de iarna de la Salt Lake City, la biatlon, schi si sanie.
A fost fondat ziarul olimpic Sport Plus.
Pentru prima data s-a desfasurat Saptamina Olimpica, dedicata
Zilei Mondiale Olimpice.
A fost organizată sarbatoarea cultural-sportivă "Armonia Olimpica
in miez de ciresar" cu participarea interpretului de muzica usoara
Dan SPATARU.
Lotul Olimpic de Tineret, format din 17 sportivi, a participat la
Zilele Olimpice ale Tarilor Balcanice. La aceste competitii sportivii
moldoveni s-au intors acasa cu 15 medalii (6 de aur, 4 de argint si
5 de bronz).
Teatrul de Opera si Balet a gazduit "Gala Olimpica - 2002". In
cadrul acestei gale Presedintele Republicii Moldova, Vladimir
VORONIN a fost decorat cu "Ordinul Olimpic" al Republicii
Moldova.
2003
La Palatul Republicii s-a desfasurat Sedinta Comitetelor Olimpice
din CSI.
A fost organizat concursul pentru selectarea Imnului Olimpic.
Castigatori au devenit Valentin DANGA (muzica) si Ion HADARCA
(text). A fost selectata melodia olimpica "Vivat Olimp".
Lotul Olimpic de Tineret a participat la festivalul Tineretului
European din Paris. La aceasta competitie atleta Olga CRISTEA a
castigat medalia de aur.
A fost petrecuta Saptamina Olimpica in judete, cursa de alergari
Hancesti-Chisinau, cursa de ciclism in Piata Marii Adunari
Nationale, concertul "Armonia Olimpica in miez de ciresar" cu
participarea Madalinei MANOLE si a formatiei "O-ZONE".
Conform Hotararii Guvernului, blocul de pe strada Puskin, 11 a
trecut la balanta CNO.
A inceput constructia sediului CNO pe strada Mateevici.
2004
Vizita oficiala in Moldova a presedintelui Comitetului Olimpic
European, Mario PESCANTE si a secretarului general, Patrick
HICKEY.
Mario PESCANTE a fost decorat cu Ordinul Olimpic al CNO
Moldova şi i s-a conferit titlul onorific "Doctor Honouris Causa".
Conform hotararii Guvernului, baza de la Romanesti a fost data in
folosinta Comitetului National Olimpic. In vizita la baza olimpica
de la Romanesti s-a aflat Presedintele Moldovei, Vladimir
Voronin.
A fost creat Muzeul Olimpic din Moldova.
Participarea lotului olimpic la Jocurile Olimpice de la Atena.
Desfăşurarea ştafetei Olimpice Soroca-Chişinău-Cahul- Chişinău,
consacrată - 500 ani de la trecerea în eternitate a domnitorului
Ştefan cel Mare.
Organizarea primei ediţii a concursului Internaţional la ciclism
dotat cu premiul „Cupa Preşedintelui Republicii Moldova".
Adunarea generală a CNO Moldova i-a reales în funcţia de
Preşedinte pe dl Nicolae Juravschi, Secretar general dl Grigorii
Popovici.
2005
Organizarea Lunei Olimpice dedicate Zilei Mondiale Olimpice în
cadrul căreia au participat peste 70.000 sportivi.
Participarea la ediţia a 8-a a Festivalului Olimpic al Tineretului
European din Italia cu 15 sportivi, s-au cucerit 6 medalii: 2 argint,
4 bronz.
Concursul Internaţional „Sportul şi Literatura" - 3 trofee ale CIO
sunt decernate participanţilor din Moldova la trei categorii de
vărstă.
Curs naţional „Medicina sportivă" cu experţi din Romania.
N.Juravschi - purtător al Făcliei Olimpice, parcurge distanţa de
400 metri cu Torţa Olimpică pe străzile centrale ale Romei pentru
Jocurile Olimpice de la Torino-2006.
2006
Participarea lotului la Jocurile Olimpice de iarnă 10-26 februarie
de la Torino. 7 participanţi la 3 probe sportive: biatlon, sanie, schi-
fond. Locul 8 la biatlon 15 km sportiva din Moldova Natalia
Levcencova.
Luna Olimpică dedicată Zilei Mondiale Olimpice a majorat
numărul participanţilor peste 100.000.
Elaborarea Programului „Strategia Mişcării Olimpice în Moldova".
Fondarea Redacţiei Olimpice „Sport Time".
2007
Participarea dlui N.Juravschi la întrunirea cu Comitetul
Organizatoric în Beijing, China.
Stagiunea „Medicina sportivă" cu experţi străini din Belorusia.
Curs de Administraţie sportivă cu Preşedinţii şi Secretarii Generali
a Federaţiilor sportive.
Luna Olimpică dedicată Zilei Mondiale Olimpice în Moldova.
Cursa Olimpică municipală pe arterele principale ale municipiului
Chişinău - 10 mii sportivi în echipament unic.
Participarea la expoziţia „Sport Shou" la Moldexpo.
Participarea la Festivalul Olimpic al Tineretului European din
Belgrad, Serbia.
Vizita dnei Pamela Vipond şi Gianluca de Angeles, membrii
Solidarităţii Olimpice în Republica Moldova.
Deschiderea Muzeului Olimpic din Moldova în cadrul Lunarului
Olimpic.
Organizarea „Curs de Administraţie sportivă" cu preşedinţii,
secretarii generali, Cluburile sportive şi directorii Agenţiilor
Teritoriale Olimpice.
2008
Participarea Viceprim-ministrului dlui Victor Stepaniuc la lucrările
Adunării generale a CNO Moldova.
17-23 iunie s-a desfăşurat Lunarul Olimpic consacrat Zilei
Mondiale Olimpice în Republica Moldova, ştafete olimpice prin
localităţile săteşti ale Agenţiilor Teritoriale Olimpice.
Organizarea primului turneu tradiţional la minifotbal.
Participarea lotului naţional la Jocurile Olimpice din Beijing
(China), 29 sportivi la 8 probe sportive. Din 205 ţări participante,
Republica Moldova s-a clasat pe locul 81.