Model Licenta KMS

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICÃ ŞI SPORTURI MONTANE
Lucrare de licenţă
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC : STUDENT:
Prof.Univ.Dr. CIOROIU SILVIU GABRIEL OANCEA ALINA GABRIELA
- 2017 –
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICÃ ŞI SPORTURI MONTANE
COMPLICAȚIILE UNUI ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL HIPERTENSIV ȘI

IMPORTANȚA MĂSURILOR KINETOTERAPEUTICE ÎN FAVORIZAREA RELUĂRII
ADL-URILOR
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC : STUDENT:
Prof.Univ.Dr. CIOROIU SILVIU GABRIEL OANCEA ALINA GABRIELA
- 2017 –
1
Cuprins
INTRODUCERE..................................................................................................................................................4
Generalităţi:..................................................................................................................................................4
Actualitatea temei:.......................................................................................................................................4
Motivul alegerii temei :................................................................................................................................4
Scopul şi sarcinile cercetării:.........................................................................................................................5
Ipotezele cercetării :.....................................................................................................................................6
CAPITOLUL I......................................................................................................................................................7
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII......................................................................................................7
I.1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS:.................................................................................7
I.1.1. Anatomia măduvei spinării:.............................................................................................................7
I.1.2. Fiziologia măduvei spinării:..............................................................................................................8
I.1.3. Anatomia trunchiului cerebral:........................................................................................................9
I.1.4. Fiziologia trunchiului cerebral:.........................................................................................................9
I.1.5. Anatomia cerebelului:....................................................................................................................10
I.1.6. Fiziologia cerebelului:....................................................................................................................10
I.1.7. Anatomia diencefalului:.................................................................................................................11
I.1.8. Fiziologia diencefalului:.................................................................................................................11
I.2. PATOLOGIA ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL (AVC).....................................................................11
I.2.1. AVC-ul ischemic:............................................................................................................................12
I.2.2. Hemoragiile intracraniene.............................................................................................................12
I.2.3. Incidența bolii:...............................................................................................................................13
I.2.4. Studiu Hidrokinetoterapie.............................................................................................................14
I.2.5. Controlul neuro-motor și scheme de mișcare:...............................................................................16
I.2.6. Recuperarea accidentului vascular prin kinetoterapie, metode și obiective:................................17
I.3. BIOMECANICA:.....................................................................................................................................21
I.4. ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL HIPERTENSIV ȘI COMPLICATIILE ACESTUIA...................................22
I.4.1. Hipertensiunea arterială................................................................................................................22
I.4.2. Spondiloza dorso-lombară.............................................................................................................25
I.4.3. Periartrita scapulo-humerală (P.S.H.)............................................................................................27
I.4.4. Obezitatea.....................................................................................................................................28
I.4.5. Guta...............................................................................................................................................29
I.4.6. Activitațile de viață zilnică (ADL-uri)..............................................................................................30
CAPITOLUL II...................................................................................................................................................32
ORGANIZAREA CERCETĂRII:............................................................................................................................32
2
II.1. Data, locul și subiectul cercetării:............................................................................................................32
II.2. Aparate, instalații și materiale.............................................................................................................32
II.3.Metode și tehnici de cercetare.............................................................................................................33
II.4. Procedura de desfășurare a cercetării.................................................................................................34
II.5. Teste de evaluare a pacientului...........................................................................................................35
II.6. Planul cercetării...................................................................................................................................36
II.7. Tabelele activitaților vieții zilnice.........................................................................................................47
II.8. Tabel centralizator privind evoluția pacientului și progresul exercițiilor.............................................49
II.9. Fișa de observație intermediară a comportamentului pacientului......................................................49
II.10. Instrucțiuni date subiectului..............................................................................................................50
II.11. Relația pacient - kinetoterapeut........................................................................................................50
CAPITOLUL III:.................................................................................................................................................51
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A CERCETĂRII................................................51
III.1. Interpretarea statistică și rezultatele în urma reeducării ADL-urilor..................................................51
Concluzii și recomandări.................................................................................................................................55
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................................56
BIBLIOGRAFICE ÎN FORMAT ELECTORNIC.......................................................................................................57
Anexe..............................................................................................................................................................58
3
INTRODUCERE
Generalităţi:
"Kinetoterapia este o ştiinţă complexă, interdisciplinaritatea sa fiind dată de elemente de
anatomie, fiziologie, biochimie, biomecanică, psihologie, pe baza cărora se elaborează o
metodologie specifică pentru cercetarea ştiinţifică.
Fiind denumită și "terapie prin mișcare", kinetoterapia dispune de forme specifice de

tratament, rolul principal revenind în acest context exercițiului fizic. Ea reprezintă de asemenea o
terapie psihică, prin mijloacele și metodele sale contribuind la înlăturarea complexului de
inferioritate generat de starea de boală. Este o terapie socială ce ajută la integrare/reintegrarea
pacientului în societate.
Lucrarea de față scoate în evidență importanța kinetoterapiei în contextul recuperării medicale,

prevenirea complicațiilor și rolul kinetoterapeutului în reeducarea pacientului. Pornind de la
obiectivele generale și specifice ale kinetoterapiei, ea reprezintă o incursiune prin evaluarea creșterii
și dezvoltării fizice a individului, mijloace, tehnici și metode specifice acestei științei."
[Cioroiu,2012, p.1]
Actualitatea temei:
Accidentul vascular este a treia cauză de deces la nivel mondial, și a doua la nivel național,
daunele produse de acesta având proporţii înfricoşătoare, fiind caracterizat printr-un debut brusc a
unui deficit neurologic. Numeroşi factori extrinseci şi intrinseci pot modula capacitatea de adaptare a
sistemului nervos. Programele intensive de recuperare par să stimuleze mecanismele cerebrale de
refacere, cu rezultate funcţionale bune. În condiţiile în care sistemul nervos central este lezat, acesta
reacţionează spontan prin optimizarea funcţionară a organismului. Leziunile de la nivelul cerebral
sunt o problemă reală, nu un simplu incident, cu consecinţe dintre cele mai grave, printre care:
dizabilitate cronică, scăderea calităţii vieţii şi costuri ridicate. Agenţii neurotrofici şi neuroprotectori
au deschis noi orizonturi în tratamentul accidentului vascular, determinând o creştere a gradului de
supravieţuire şi a potenţialului de recuperare chiar şi în cazul pacienţilor care s-au prezentat la medic
mult prea târziu de la producerea evenimentului cerebral.
Motivul alegerii temei :
Am ales această temă pentu lucrarea mea de licență dintr-un motiv familial, pacientul fiindu-
mi unchi și îmi doresc să ajung la o recuperare cât mai bună pentru acesta, prezentând și o stare
4
depresivă. Întrucât pe parcursul stagiilor efectuate am constatat cât de dese sunt accidentele
vasculare cerebrale și ce importanță au efectele favorabile ale procedurilor kinetoterapeutice şi
satisfacţia pacienţilor după acestea.
Tema a fost aleasă cu scopul de a demonstra înca o dată rolul benefic al aplicarii mijloacelor de
kinetoterapiei în recuperarea AVC în condiţiile unei bune colaborări în echipă multi interdisciplinara
( medici, kinetoterapeuţi, asistenţi, psihoterapeuţi, chiar și familia).
Concret, cazul de faţă evidențiează un pacient în vârstă de 62 de ani, sex-masculin,
diagnosticat în urmă cu 10 ani cu accident vascular cerebral ischemic hipertensiv, ca urmare a
creşterii tensiunii până la 28 mmHg din motive de oboseală, nervozitate şi stres.
Pornind de la datele preluate din anamneză, pacientul a beneficiat de recuperare prin
kinetoterapie în decursul acestor ani, cu toate acestea datorita lipsei de colaborare, recuperarea s-a
produs parțial, motiv pentru care a decis reluarea exercițiilor de kinetoterapie în special pe membrul
superior din motiv că acesta dorește să se integreze din punct de vedere al muncii.
AVC-ul hipertensiv implică semipareza pe partea stânga, cu deficienţe de mers şi deficienţe în
folosirea mâini, spondiloză dorso-lombară, periartrita scapulo-humerală, obezitate și gută.
Fiecare individ afectat îşi doreşte să devină independent, dar acest lucru este imposibil fără
kinetoterapie şi fără o recuperare de durată, cu toate acestea totul depinde de nivelul de colaborare al
pacientului, de organismul şi evoluţia acestuia.
Scopul şi sarcinile cercetării:
Scopul lucrării este de a demonstra importanța utilității mijloacelor de kinetoterapie și

motricitate specială pentru a ajunge la îndeplinirea obiectivelor propuse. Totodată de a oferi
pacientului posibilitatea de al reintegra din punct de vedere profesional.
Sarcinile lucrării de faţă se concretizează prin evoluţia subiectului din punctul de vedere al
tratamentului recuperatoriu prin kinetoterapie:
Sarcinile cercetării:
 Documentarea bibliografică de specialitate;

 Alegerea subiectului de cercetare;
 Studierea și analizarea mijloacelor folosite;
 Studierea și analizarea testelor de evaluare inițială, pe parcurs și finală;
 Realizarea unui program de recuperare;
 Aplicarea programului de recuperare pentru 6 luni;
 Înregistrarea și preluarea de date;
5
 Sintetizarea informațiilor în formă grafică;
 Participarea la discuții cu specialiștii din domeniu;
 Conceperea concluziilor în urma evaluărilor obținute;
 Redactarea lucrării.
Ipotezele cercetării:
Aplicarea corectă a mijloacelor de kinetoterapie cuprinse în planul de recuperare va favoriza o
buna evoluție în tratarea AVC–ului. Includerea pacientului într-un program individualizat în vederea
readaptării functionalității membrelor superioare și inferioare, va produce o bună recuperare
funcțională, prin reeducarea ADL-urilor, astfel încât bolnavul se va putea reintegra atât pe plan
personal, dar și social.
6
CAPITOLUL I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII
I.1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS:

Sistemul nervos este alcătuit din țesut nervos, are la bază funcția reflexă, asigură legătura
organismului cu mediul înconjurător, realizeză unitatea organismului cu acesta și coordonează
activitatea tuturor organelor și aparatelor din corpul uman.
Clasificarea receptorilor care culeg stimuli din mediul intern și extern:
- exteroceptorii (organele de simț, care adună stimuli din mediul extern).
- proprioceptorii (adună stimulii din cadrul aparatului locomotor, cum ar fi poziția corpului și a
segmentelor).
- interoceptorii (adună stimuli de la nivelul viscerelor).
Fibrele senzitive ale nervilor periferici și cranieni conduc stimulii la scorța cerebrală trecând prin
căile de conducere.
Clasificarea sistemului nervos:
- SNC- sistem nervos central sau cerebrospinal (alcătuit din creier șși măduva spinării).
- SNP- sistem nervos periferic (alcătuit din totalitatea prelungiirilor care își au originea sau sunt
conectate funcțional cu SNC. (Albu, 1996, p.236).
I.1.1. Anatomia măduvei spinării:

“ Măduva spinării are forma de cordon cilindric ușor turtit în sens antero-posterior, se găsește în
canalul vertebral, format din suprapunera oroficiilor vertebrale. Lungimea măduvei este de 43-45 cm
cu variații individuale. În dreptul regiunilor cervicale (C4-T2) și lombare (T9-L2), măduva prezintă
două regiuni mai voluminoase.
Structura măduvei spinării este formată din substanță cenușie dispusă în centru, având aspectul
literei H, și substanța albă, la periferie, sub formă de cordoane.”[Niculescu, 2009, p.134].
7
Substanța cenușie este formată din corpul neuronilor. Comisura cenușie este reprezentată de
bara transversală a H-ului, iar liniile verticale ale acestuia sunt formate din coarnele anterioare,
laterale și posterioare.
Substanța albă este vazută în formă de cordoane în care se gasesc:
- la periferie: fasciculele ascendente;
- în profunzime: fasciculele descendente;
- cel mai profund: fasciculele asociate. (Niculescu, 2009, p.134).
“Nervii spinali conectează măduva cu receptorii și efectorii (somatici și vegetativi). Sunt in

număr de 31 de perechi și au o dispoziție matematică. În regiunea cervicală există 8 nervi cervicali,
în regiunea toracală sunt 12 nervi, 5 în regiunea lombară și sacrală, iar unul in regiunea coccigiană.
Nervii sunt formați din două rădăcini: anterioară (ventarală), motrică; și posterioară (dorsală),
senzitivă."[Niculescu, 2009, p.142- 143].
Fig. 1-1 Măduva Spinării
http://www.creeaza.com/files/medicina/1777_poze/image004.jpg
8
I.1.2. Fiziologia măduvei spinării:
Funcțiile măduvei spinării sunt: funcția reflexă și funcția de conducere. Măduva spinării este
străbătută de căile nervoase în sens ascendent și descendent.
Reflexele spianale se clasifică în: somatice și vegetative.
Dacă răspunsul unui releflex este realizat de efectorii somatici, voluntar atunci acesta este un
reflex somatic.
Dacă răspunsul unui reflex este realizat de efectorii organelor interne, involuntar atunci acesta
este un reflex vegetativ. (Niculescu, 2009, p.145).
“Encefalul este situat în cutia craniană și în alcătuirea lui intră trunchiul cerebral, cerebelul,
diencefalul și cele două emisfere cerebrale, foarte dezvoltate la om.”[Niculescu, 2009, p.150].
I.1.3. Anatomia trunchiului cerebral:

Bulbul, puntea lui Varolio și pediculii cerebrali vin în alcătuirea trunchiului cerebral.
Substanța albă se găsește în exteriorul trunchiului cerebral cu excepția feței dorsale a pediculilor
cerebrali, unde se găsește substanța cenușie sub formă de nuclei proprii și nuclei echivalenți
coarnelor din măduva spinării. Căile ascendente (senzitive) și descendente (motorii) traversează
trunchiul cerebral. (Niculescu, 2009, p.152, p154).
Fig. 1-2 Trunchiul cerebral
http://www.corpul-uman.com/wp-content/uploads/2012/08/Trunchiul-cerebral.jpg
9
I.1.4. Fiziologia trunchiului cerebral:
Primul component al encefalului, care are o importanță vitală și numeroase funcții este
trunchiul cerebral.
- căile ce leagă măduva spinării de creier trec prin trunchiul cerebral, iar datorită nucleilor
senzitivi și motori de la nivelul anumitor reflexe, acestea se închid la nivelul său.
- cu rol important la nivelul trunchiului cerebral se află formațiunea reticulară care favorizează
reglarea tonusului muscular, cortical, al echilibrului și al posturii corpului.
- activitatea anumitor sisteme, cum ar fi cel respirator, cel digestiv sau cel vascular este reglată
de centrii aflați în trunchiul cererbral. (Niculescu, 2009, p.161).
I.1.5. Anatomia cerebelului:

Reglarea mișcarilor fine, a mișcarilor involuntare, a echilibrului și a tonusului muscular este
efectuată de cerebel. Acesta este localizat în fosele occipitale cerbeloase și transmite permanent
informații către cortex despre poziția corpului. Greutatea cerebelului este de 120-150 g.
Configurația externă a cerbelului este formată din vermis (reprezintă porțiunea mediană,
alungită și îngustă a cărui formă seamănă cu un vierme de mătase) și din două emisfere cerebeloase.
Suprafața cerebelului este brăzdată de multe șanțuri transversale. (Ifrim, 1985, p.56)
Configurația internă se împarte în substanță cenușie și substanță albă:
a) Scoarța cerebelului este formată din substanță cenușie alcătuind patru nuclei cenușii
cerebeloși.
b) În vermis, substanța albă este slab dezvoltată spre deosebire de emisfere, unde aceasta este
preponderentă. (Ifrim, 1985, p.57-58)
Fig. 1-3 Cerebelul
http://www.descopera.org/wp-content/uploads/2009/12/cerebel.jpg
10
I.1.6. Fiziologia cerebelului:
Pentru activitatetea zilnică normală avem nevoie de prezența indinspensabilă a cerebelului.
După îndepărtarea acestuia apar grave tulburări ale funcțiilor motorii somatice (scrisul, alergatul,
condusul).
Funcția cerebelului depinde de structura sa și de conexiunile aferente și eferente pe care le

îndeplineste. Pentru ca cerebelul să ajungă în posesia modelului de mișcare, orice comandă motorie
este expediată în copie către acesta. (Niculescu, 2009, p.172-173)
I.1.7. Anatomia diencefalului:

Seria de formațiuni grupate în jurul ventricului III reprezintă diencelaful, care este acoperit de
către telencefal în cursul dezvoltării sale.
Regiuniile grupate în jurul ventriculului III sunt talamus, epitalamus, metatalamus,

hipotalamus.
Talamusul este împărțit de cavitatea ventriculului III în două părți (talamusul stăng și
talamusul drept). Fiecare parte măsoara un diametru mare, aproximativ patru centimetri și are forma
unui ovoid. (Ifrim, 1985, p.62,63).
Epitalamusul este o formațiune nervoasă și un bun loc de distribuție a căilor reflexe. (Ifrim,
1985, p.68)
Metatalamusul este alcătuit din doi nuclei ce poartă numele de corpi geniculați (unul medial și
unul lateral). Legăturile cu tuberculul cvdrigemen se realizează cu ajutorul corpului geniculat medial,
iar cele dintre neuronul retino-diencefalic și neuronul diencefalo-cortical prin corpul geniculat
lateral. (Ifrim, 1985, p.69).
O alta verigă importantă a circuitelor etajelor encefalice este hipotalamusul cu ajutorul căruia
se reglează funțiile vitale ale organismului uman.( Ifrim, 1985, p.66)
I.1.8. Fiziologia diencefalului:

Conexiunile cu totate etajele sistemului limbic fac referire la hipotalamus, de asemenea și structurile
care trimit eferente în trei direcții (ascendente, descendente și infundibile). (Niculescu, p.178-179).
11
I.2. PATOLOGIA ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL (AVC)
"Accidentul vascular cerebral este o afecțiune tratabilă, un deficit neurologic focal apărut
brusc, neconvulsiv, de origine vasculară, mai degrabă un sindrom clinic decât o singură boala, ce are
la bază leziuni ischemice, hemoragice sau mixte ale parenchimului cerebral determinate de afectarea
primară sau secundară a unei artere cu destinație cerebrală." [Minea, 2002, p.50]
Tipuri de AVC:
- AVC - uri ischemice (infarctele cerebrale);
- AVC - uri hemoragice (în care se încadrează hemoragiile intracerebrale și cele subarahnoidiene).
(Minea, 2002, p.50)
I.2.1. AVC-ul ischemic:

Este o tulburare la nivel anatomic și funcțional datorită întreruperii debitului sangvin cerebral.
Atacul ischemic tranzitoriu (AIT), este o disfuncție a sistemului nervos central, în special a
creierului, de origine arterială ce se manifestă prin semne neurologice de focar, complet reversibile.
(Minea, 2002, p.52)
Evoluție și prognostic:
Pentru bolnavii care au suferit de AIT, riscul de a se repeta, este crescut în proporție de 80% în
primul an de la apariție, iar riscul de deces este foarte ridicat în prima lună după accidentul vascular
ischemic.(Minea, 2002, p.53)
Fig. 1-4 Tipurile de AVC
http://oficialmedia.com/wp-content/uploads/2016/06/avc1.jpg
12
I.2.2. Hemoragiile intracraniene sunt de două feluri:
a) Hemorogia cerebrală (H.C), este o boală neurologică gravă, cu o evoluție foarte rapidă, de
multe ori ajungându-se la deces. Hemoragia reprezintă o revărsare de sânge în zona cerebrală, cauza
fiind eritrodiapedeza sau o ruptură a peretelui vascular.(Marcoci, 1990, p.71)
Factorii favorizanți: vârsta ( > de 60 ani), fumatul, obezitatea, diabetul zaharat, alcoolul.
Factorii determinanți: malformații arterio-venoase, medicamente.
Factori declanșatorii: efortul fizic, puseul de HTA, stres. (Minea, 2002, p.55 -56)
b)"Hemoragia subarahnoidană (HSA), constituie un revărsat sanguin situat în spațiul

subrahnoidian produs de o ruptură vasculară de cauză primară sau secundară unei hemoragii
cerebrale parenchimatoase sau a unui traumatism cranio-encefalic." [Marcoci, 1990, p.123]
Factori determinanți: anevrisme, hipertensiune arterială, malformații arterovenoase.
Factori declanșatori: puseu de HTA, efort fizic , sters. (Minea, 2002, p.58)
I.2.3. Incidența bolii:

A treia cauză a mortalității este accidentul vascular cerebral, în proporție de 10% , după cancer
și bolile cardiace, cu o medie de 200 de cazuri/ an la 100.000 de locuitori. Referitor la diferența
dintre sexe, accidentul vascular cerebral se găsește mai des la bărbați decât la femei.
Incidența morbilității anuale în funcție de vârstă

Cel mai mic număr de cazuri Cel mai mare număr de cazuri 5160
4400
3430
2060
840 1080
0 10 10 60 90 170 320 390
35 ani 35-45 ani 45-54 ani 55-64 ani 67-74 ani 75-84 ani peste 85 ani
Fig. 1-5 Incidența (Marcoci,1990, p.8)
13
În decursul anilor 2008-2010, în spitalele din România au fost diagnosticați 468.635 pacienți
cu accidente vasculare cerebrale, 212.714 bărbați (45,4%) și 255.921 femei (54,6%). Cele mai multe
cazuri au fost găsite în județele București, Bacău, Vâlcea, Prahova, iar cele mai puține au fost
remarcate în Harghita, Sălaj și Covasna.
Boala Incidența Femei Bărbați
Hipertensiunea arterială 66,4% din totalul pacienților 37,5% 29%
Fibrilația 13,46% din totalul pacienților 6,8% 6,8%
Diabet 14,63% din totalul pacienților 8,3% 6,6%
Obezitatea 41% din totalul pacienților 24% 17%
Tabel 1-1 Incidența complicațiilor (Neagoe,2012, p.38,39)
Între anii 2007 și 2010 s-a efectuat, în 22 de țări, studiul Interstoke. Așa s-a demonstrat că 8%
din cazuri apar sub vârsta de 45 ani, în țările bogate, iar în țările slab dezvoltate 13%(Asia) și 24% în
țările africane. Acest studiu a dovedit faptul că accidentul vascular cerebral a inceput să apară și la
generația tânără, ceea ce înseamnă că AVC-ul nu mai este o boală a bătrânilor. (Neagoe,2012, p.40)
Factori de risc:
Principalii factori de risc ai AVC-ului sunt: vârsta cuprinsă între 20 și 70 de ani, sexul
(egalitate între femei și bărbați), ereditatea (în funcție de transimiterea familială), obezitatea (lipsa
efortului fizic și a unei diete corespunzătoare), diabetul zaharat (afectarea peretelui vascular), stresul
și anotimpul (mai multe AVC-uri suferite în timpul iernii). (Marcoci, 1990, p.72-73-74-75)
I.2.4. Studiu Hidrokinetoterapie:
Hidrokinetoterapia reprezintă terapia în apă și este cea mai nouă metodă de recuperare apărută.
Apa ajută la recuperarea deficiențelor fizice și psihice ale bolnavilor. Se pot pune în aplicare exerciții
dinamice cât și statice recomandate de un personal calificat.
14
Terapia în apă are efecte precum relaxarea musculară, elasticitatea țesuturilor, diminuarea
durerilor și cel mai important descărcarea greutății corpului. Domeniul acvatic poate ajuta la
recuperarea mai multor boli precum cele reumatismale, ortopedice și cardiologice.(Cioroiu, 2012,
p.6)
Fig. 1-5 Hidrokinetoterapie
http://ofertaromania.ro/product_gallery/stuff/3501/1792-2.jpg
Acest studiu a avut loc în Germania și au fost evaluați pacienți adulți care au suferit un singur
accident vascular cerebral în urma cu minim două săptămâni înaintea începerii testării inițiale.
Criteriile de respingere: bolile infecțioase, bolile cardiovasculare severe, rănile deschise,

inconștiența, lipsa capacității de a coopera, respingerea terapiei acvatice, perforarea membranei
timpanice și prezența altor afecțiuni neurologice severe.
Un număr 30 de subiecți au fost împărțiți în două grupuri:
 Grupul 1- s-a bazat mai mult pe hidrokinetoterapie și a avut în componența sa 14 pacienți (la
finalul studiului au rămas 12).
 Grupul 2- s-a bazat pe terapia tradițională și a avut în componența sa 16 pacienți (la finalul
studiului au rămas 15).
Tratamentul fizioterapeutic al primului grup a cuprins trei ședințe de terapie în apă și două pe
uscat, pe o perioadă de două săptămâni, fiecare ședință durând 45 de minute. Orele de
hidrokinetoterapie au fost conduse de către fizioterapeuți specializați.
Timpul alocat ședinței a fost împărțit astfel: 10 minute- pregătirea echipamentului pentru
bazin, 5 minute- acomodarea cu apa, iar 30 de minute- exerciții specifice conceptului Hallwick.
Grupul 2 a efectuat 5 sesiuni de fizioterapie standard, întinse pe două săptămâni, ședința

durând 45 de minute.
15
Obiectivul cel mai vizat a fost educarea stabilității posturale evaluată cu ajutorul Berg Balance
Scale, iar un alt obiectiv a fost ca pacienții să nu mai depindă de ajutor. Alte investigații au fost
efectuate asupra mersului pe distanțe lungi, asupra mobilități funcționalități de bază care a fost
măsurată cu indicele Rivermead.
Evaluările au fost făcute în funcție de vârstă, sex, timpul de la producerea accidentului

vascular cerebral, partea afectată și tipul de AVC.
Rezultatele studiului sunt mult mai bune pentru grupul care a făcut hidrokinetoterapie,
îmbunătățindu-se echilibrul (37% față de cei din grupul 2) și capacitatea de mers funcțional fiind
vizibilă. Diferențele între grupuri în privința recuperării funcționalității și a mobilității nu au fost
semnificative. (Tripp, 2013, p.442-442)
I.2.5. Controlul neuro-motor și scheme de mișcare:

AVC-ul afectează sistemul neuromotor prin producerea hemiplegiei sau a paraliziei pe o
singură parte a corpului, incluzând uneori și fața. Așadar o afectare în emisfera cerebrală dreaptă
produce o hemiplegie pe partea stangă și invers.
Aspecte clinice:
a) Deficitul motor - are ca durată de la câteva zile la câteva luni, în faza acută, iar hemiplegia este
flască.(Bogdan,2006, p.217)
"Stadii evolutive:
I. Flasc, imediat după debutul AVC, nu poate fi obținuta nici-o mișcare a membrelor;
II. Apare spasticitatea și câteva componente ale sinergiilor;
III. Spasticitatea crește și apare controlul voluntar în cadrul sinergiilor;
IV. Spasticitatea începe să se diminueze și apar câteva mișcări voluntare;
V. Sinergiile încep să scadă ca amploare în actele motorii;
VI. Spasticitatea începe să scadă.
Procesul evolutiv se poate opri în oricare din aceste stadii."[Bogdan, 2006, p.217]
b) Deficitul funcțional - determină îngreunarea limbajului, pacienților le trebuie demonstrat

exercițiul pe care urmează să-l execute, kinetoterapeutul folosește comezi scurte și concise în ședința
16
cu bolnavul. De cele mai multe ori pacienții care au suferit un accident vascular cerebral au tulburări
mintale, emoționale și de comportament, fiindu-le afectată memoria de scurtă durată, iar cea de
lungă durată rămânând intactă.
Prezența hemiplegiei pe partea stângă aduce pacienților o stare de neliniște, aceștia ajungând
să fie impulsivi până la depresie, spre deosebire de partea dreaptă unde bolnavii sunt nesiguri, lenți
în activități și ezită pe cât mai mult exercițiile. (Bogdan, 2006, p.218)
I.2.6. Recuperarea accidentului vascular prin kinetoterapie, metode și obiective:

Recuperarea are ca principal obiectiv însănătoșirea bolnavului și a reabilitării acestuia în cadrul
societății și al familiei.
În urma unui accident vascular cerebral pacientul este supus testării globale, reluarea ADL-
urilor. În cazul AVC-ului ischemic, recuperarea se începe după 3 zile, iar în cazul AVC-ului
hemoragic, exercițiile se pot face abia după două saptamâni de la debut. (Bogdan, 2006, p.219)
Programul de recuperare este cel mai important în reluarea ADL-urilor pentru bolnavii care au
suferit un accident vascular cerebral. Acesta începe imediat, la câteva zile, după accident și continuă
intensiv până la opt luni și se poate continua pe tot parcursul vieții.
Ca prim obiectiv se ține cont de reducerea spasticității prin mai multe mijloace specifice
kinetoterapiei, cum ar fi: mobilizările, exercițiile fizice, băile calde, criomasajul (efectuat între 10-15
minute), și masajul Cyriax. Aceste manevre sunt contraindicate în faza cronică și pe spasticitate
musculară.
Odata cu reeducarea spasticității, avem în vedere recuperarea sensibilității, coordonării și

echilibrului.
Pierderea sensibilității tactile și termice se întâlnește foarte des la hemiplegici și reeducarea

acesteia se intinde pe o perioadă lungă de timp, ce include o multitudine diversificată de exerciții,
atât în sala de kinetoterapie cât și la domiciliu. Exercițiile se repetă de două- trei ori pe zi, acestea
devenind obositoare pentru pacient.
Principiile după care se realizează acestea și prin care se stimulează simțul tactil și cel termic:
 De la ușor la greu;
 De la simplu la complex;
 De la mic la mare;
17
 De la aspru la fin;
 De la tare la moale;
 De la rece la fierbinte. (Bradea, 2002,p 51-54)
Un alt obiectiv foarte important este recuperarea membrului inferior afectat, pentru a putea
realiza mersul. Reluarea ADL-urilor și recuperarea prehensiunii membrului superior sunt alte
obiective pentru ușurarea activităților zilnice a unui pacient care a suferit un AVC.
Programul de recuperare cuprinde cele trei posturi importante: decubit lateral pe partea
homolaterală, pe partea heterolaterală și decubit dorsal.
Foarte importante sunt mobilizările pasive pentru prevenirea contracțiilor și redorilor

articulare. Aceastea vor începe la 2-3 zile după AVC și se vor executa de câte 2-3 ori pe zi.
La marginea patului se încearcă ridicarea în așezat pentru prevenirea atrofiei musculare.

Reușita acestuia ajută la scăderea gradului de depresie.
Ridicarea în ortostatism este una puțin dificilă în prima perioadă, deoarece, pacienții suferinzi
de AVC au tendința de a înclina corpul lateral sau de a lasă trunchiul pe spate.
Mersul, după ce pacientul a câștigat controlul membrelor inferioare, poate începe cu exerciții
de antrerare a articulațiilor membrului inferior afectat, dar și cu ușoare exerciții de urcare-coborâre a
scărilor.
Recuperarea prehensiunii mâinii nu este obligatoriu să înceapă de la proximal la distal.

Antrenarea acesteia se face prin ușoare activități zilnice pe care pacientul le avea înainte de
accidentul vascular cerebral. Reluarea ADL-urilor este foarte importantă pentru cei care se află in
această situație pentru a nu mai depinde de ajutorul familiei. (Bogdan, 2006, p.219)
Exemple de exerciții folosite în recuperarea prehensiunii mâinii: ridicarea unor obiecte fine,
înțeparea locului afectat, strângerea diferitelor obiecte (reluarea forței musculare), mobilizări ale
degetelor și construirea unui puzzel.
Reeducarea coordonării constă într-o gamă variată de exerciții (gesturi) simple până la
complexe și poate începe atunci când pacientul și-a recuperat mobilitatea și stabilitatea. Câteva
exemple a exercițiilor indicate: variante de mers (mers lateral, pățirea peste obiecte, mers pe o linie,
mers pe călcâie, mers pe vârfuri), așezarea și ridicarea de pe scaun, urcatul și coborâtul scărilor,
ridicarea piciorului afectat, treptat pe scara fixă, ștergerea prafului, înnodarea unei sfori, terapia
ocupațională, jocurile, etc. (Bradea, 2002,p 55)
18
Amenajarea domiciliului unui hemiplegic trebuie contruită în așa fel încât bolnavului să-i fie
ușurată activitatea zilnică prin instalarea unei bări de sprijin până la toaletă, prin scoaterea pragurilor,
prin amplasarea unui spalier pentru a lucra zilnic diferite exerciții, etc. (Bradea, 2002,p 63)
Tratamentul fizioterapeutic:
Recuperarea prin fizioterapie a bolnavului hemiplegic este prescrisă la recomndarea medicului

și poate stopa boala având rezultate pozitive într-un timp relativ scurt.
a) Termoterapia: este o terapie prin căldura în care efectele sunt miorelaxante. Se aplică timp de
10-15 minute cu o intensitate de 45º.
b) Radiațiile infraroșii: se efectuează la o distanță de 70 cm între tegumentul pacientului și
aparatul în sine.
c) Crioterapia: este o terapie rece și combate contracțiile grupelor musculare pe lungă durată.
Ședințele se fac de mai multe ori pe zi, timp de una sau două săptămani.
d) Electroterapia: este o terapie a curentului electric aplicat asupra corpului uman.(Vlad, 1992,
p.183-184)
Fig. 1-6 Aparatură-electroterapie

http://www.fiziolife.ro/Images/Fizioterapie_bg3.jpg
Masajul - reprezintă procedeele manuale sau mecanice care se aplică părților moi ale
corpului. Pentu a obține efectele dorite, maseorul trebuie să execute tehnicile într-o succesiune
exactă și să le execute corect. Pentru decontracturarea spasticitații se insistă mai mult în zona lombo-
sacrală, iar pentru excitabilitate neuro-musculară se masează paravertebralii cervico-dorsali. Masajul
are efect relaxant, în special pentru bolnavii hemiplegici și ajută la reabilitarea psihicului și la
stimularea neuro-musculară. (Vlad, 1992, p.190)
Masajul are ca efecte urmatoarele: efect de stimulare și excitare, efect de calmare, relaxare și
efecte tardive și se realizează cu ajutorul manevrelor principale și a celor secundare.
19
 Netezirea- este manevra de început și de încheiere a masajului, dar și metoda care leagă
restul manevrelor între ele. Kinetoterapeutul realizează alunecări ușoare asemănătoare unor
împingeri și trageri pe suprafața tegumentului, cu un sens și o viteză stabilite la cerințele
pacientului.
 Fricțiunea- este manevra care urmează după netezire facând referire la țesuturile subcutanate.
Aceasta metodă se realizează prin mișcări circulare de apăsare pe suprafața pielii, aceastea
neavând un sens stabil prin care se efectuează.
 Frământatul- este urmatoarea manevră după fricțiune și se execută în patru timpi: prindere,
ridicare, stoarcere și presarea țesuturilor moi. Tegumentul prins între falange are ca sens de
execuție descendent și ascendent în direcția fibrelor musculare, iar mișcările se pot face în val
sau șerpuit. (Cioroiu, 2012, p. 20)
 Tapotamentul- reprezintă o altă manevră principală ce acționează la nivelul țesuturilor
superficiale, profunde și nervoase. Acesta se aplică pe tegument prin lovituri ritmice și scurte
de-a lungul fibrelor musculare.
 Vibrațiile- reprezintă manevre ce se execută cu mișcări oscilatorii, tegumentul deplasându-se
în plan orizontal și vertical. Metoda este realizată de kinetoterapeut ajutându-se de
musulatura antebrațului și cea a brațului, aceastea contractându-se rapid și alternativ.
Fig. 1-7 Masaj terapeutic
http://www.structural-balance.com/wp-content/uploads/2015/01/Therapeutic-Massage.jpg
Tratamentul medicametos - se îndreaptă în două direcții principale (etiologic și simptomatic)

și are ca efect scăderea durerii, fiind administrat regulat din 4 în 4 ore.
Pentru îngrijirea sistemului nervos central se aplică tratamentul etiologic, iar pentru sistemul
circulator se aplică tratamentul simptomatic. (. (Vlad, 1992, p.174-179)
Terapia ocupațională - presupune un exercițiu fizic care perfecționează deprinderile motrice

și are ca scop reluarea ADL-urilor, reîncadrarea socială, familială și în cadrul muncii. Pentru
20
bolnavii care au suferit un accident vascular cerebral, terapia ocupațională nu este una impusă, ci una
voluntară. (Vlad, 1992, p.194)
I.3. BIOMECANICA:
"Mecanica este acea parte a fizicii care se ocupa cu studiul legilor mișcării. În încercarea de a
explica modul în care se produce variația mișcărilor corpurilor și de a stabili raporturile dintre
corpurile aflate în mișcare Newton a enunțat cele trei legi fundamentale ale mecanicii:
Legea I - orice corp își menține starea de repaos sau de mișcare dacă nu este obligat de forțele
aplicate asupra lui să și-o modifice.
Legea II - forța care acționează asupra unui corp este egală cu produsul dintre accelerația
imprimată prin aplicarea forței respective și masa corpului.
Legea III - acțiunile reciproce a două corpuri sunt întotdeauna egale ca mărime și de sens
contrar."[Cioroiu, 2006, p.91]
Biomecanica cuprinde două tipuri de activitați:
1. Activitate statică - realizată prin contracția izometrică a mușchilor, dar fără mișcarea
corpului. Aceasta asigura poziția corectă cu ajutorul echilibrului, consolidării, menținerii și fixării.
2. Activitatea dinamică - realizată prin contracția izotonă a mușchilor, care produc acțiuni de
învingere și cedare, acestea având loc concomitent. (Cioroiu, 2006, p.92-93)
Comparativ cu schemele biomecanice menționate mai sus, pacientul prezentat nu are o

activitate statică, de consolidare și de fixare în parametrii normali, deoarece unele grupe musculare
nu mai pot susține aceste poziții din cauza nefunctionalității acțiunilor de învingere și cedare.
Mersul:
Mersul se realizează cu ajutorul membrelor inferioare, cu sprijin unilateral sau bilateral. În

cazul în care sprijinul este unilateral, piciorul care susține greutatea se numește "picior de sprijin",
iar cel ce pășeste poartă denumirea de "picior pendulant".
Perioada piciorului pendulant cuprinde trei faze: faza de amortizare, momentul verticalei și
faza de impulsie, iar perioada piciorului oscilant este formată din: faza pasului piciorului posterior,
momentul verticalei și faza pasului anterior.(Cioroiu, 2006, p.96-97)
21
Foțele care intervin în realizarea mișcării:
a) Impulsul nervos: este modul prin care se transmite informația nervoasă de la creier la celula
musculară.
b) Contracția musculară este răspunsul la impulsul nervos, aceasta constând într-o contracție
totală a mușchiului cu intensitate variabilă. Contracțiile pot fi: izometrice (statice), izotonice
(dinamice), în alungire, izokinetice și auxotonice.
c) Pârghiile osteo-articulare sunt alcătuite din structuri osoase și articulațiile ce le unesc.

Odată cu contracțiile musculare, pârghiile se deplasează și execută mișcarea. (Nenciu, 2012, p.25,
26)
I.4. ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL HIPERTENSIV ȘI COMPLICATIILE

ACESTUIA
I.4.1. Hipertensiunea arterială reprezintă apariția perturbărilor sistemelor de irigare și reglare
a circulației, datorită activității anormale a debitului cardiac și a rezistenței periferice. HTA poate
produce manifestări pentru alte boli clinice. Adesea, debitul cardiac crescut este regăsit la generația
tânără și este cauzat de distoniile vegetative. (Vlaicu, 1988, p.15)
Fig. 1-8 Hipertensiunea arterială
http://www.scientia.ro/images/stories/articles/2016/februarie/28/hipertensiune.jpg
Măsurarea tensiunii arteriale:
Se efectueaza prin:
22
a) Metoda palpatorie- măsoara presiunea sistolică.
b) Metoda ascultătoare- măsoara atăt presiunea sistolică cît și cea diastolică cu ajutorul
stetoscopului.
c) Metoda oscilometrică- măsoara presiunea maximă, presiunea minimă, dar și presiunea

medie.
Metoda ascultătoare este cea mai des întâlnită, fiind realizată cu ajutotrul tensiometrului.
(Vlaicu, 1988, p.20-21-22)
Presiunea arterială normală a unui adult este de 140/90 mmHg, iar hipertensiunea se
evidentiaza când se atinge valoarea de 160/95 mmHg sau se depășește. (Vlaicu, 1988, p. 25-26)
Formele de hipertensiune:
1. Prehipertensiunea - în care tensiunea este menținută cu 20 mmHg mai mult, de la efectuarea

primelor calcule.
2. Hipertensiunea arterială labilă - își face apariția la adolescenți și reprezintă oscilarea valorilor
tensionale normale și moderat crescute.
3. Hiperteniunea arterială limitată - apare la generația activă și are valorile între 140/90 mmHg și
160/95 mmHg.
4. Hipertensiunea arterială moderată- apare la adulți cu valori constant crescute peste 160/95 mmHg.
5. Hipertensiunea arterială sistolică a vârsnicilor peste 65 ani - are valori peste 190/100 mmHg.
6. Hipertensiunea arterială gravă - are valori foarte mari, tensiunea diastolică atingând 120 mmHg.
(Vlaicu, 1988, p. 25-26)
"Conform publicațiilor făcute de OMS in 1971, ponderea deceselor de cauze cardiovasculare:

"[Vlaicu, 1988, p. 28]
23
România
53,9%
Austalia Anglia
54,8% 51,8%
Elveția Italia
45,9% 46,1%
Fig.1-9 Ponderea deceselor (Vlaicu, 1988, p.28)
Tratamentul medicamentos în hipertensiunea arterială:
Tratamentul medicamentos pentru hipertensiunea arterială reprezintă principalul program

terapeutic care se aplica pacientului. Odată cu renunțarea medicației, la o scurtă perioadă de timp,
ceresc din nou valorile tensionale. În cazul în care apar efecte negative produse de medicamentele
administrate, doza acestora se va micșora sau se vor înlocuii.(Vlaicu, 1988, p. 50)
Recuperarea hipertensiunii arteriale:
"Alergător de cursă lungă care mai are de parcurs 20-40 ani din viața, bolnavul hipertensiv
înainteaza pe pistă cu riscul permanent al abandonului. Din cauza dificultății traseului (factorii de
mediu, fizici, biologici și sociali), a stării de epuizare, simptomatologia subiectivă, uneori deosebit
de supărătoare, dar cu dorința de a continua parcursul, îți crețte progresiv doza de drog (doza zilnică
de medicatie hipotensoare)."[Vlaicu, 1988, p. 63-64]
Diversele proceduri relaxante, exercițiile fizice, dar și o dieta sănătoasă fără consum de alcool
și tutun aduc valorile tensiunii la normal. Dintre cele menționate mai sus, sportul este cel mai
important în scăderea hipertensiunii, astfel sportivii nu sunt predispuși la HTA.(Vlaicu, 1988, p. 68)
Sistemul respirator este într-o strânsă legătură cu cel circulator, deoarece, prin inspirație și
expirație, presiunea intratoracică asupra circulației, fluctuează.(Vlaicu, 1988, p.75)
Tratament kinetoterapeutic - Tehnica exercițiilor de respirație:
Exercițiile respiratorii cu efect asupra circulației sanguine se pot efectua în patru variante
dependente de starea biologică a bolnavului și de circumstanțele în care se afltă. La bolnavii cardiaci,
este de preferat poziția sezând.
24
1. Culcat dorsal, pe saltele nu prea moi, cu spatele ridicat se execută exerciții de expirație și
inspirație, dozarea fiind una corespunzatoare.
2. Sezând pe scaun, pacientul execută aplecarea trunchiului până la atingerea coapselor cu

expirație și pe revenire inspirație.
3. Ortostatism, pacientul expiră în timp ce apleca trunchiului spre înainte cu mâinile pe șold, și
pe revenire pacientul inspiră cu ridicarea brațelor înainte sus.
4. În timpul mersului, pacientul execută exerciții de respirație cu o mică pauză între ele
(respirație normală). (Vlaicu, 1988, p.92)
Având efect circulator, exercițiile respiratorii, sunt alcătuite din inspirație care dureză 5-10'' și
din expirație care durează 45-50''. Pentru nu a revenii la hipertensiunea arterială, exercițiile sunt
executate de 3 ori pe zi câte 15 minute. (Vlaicu, 1988, p.951)
I.4.2. Spondiloza dorso-lombară:
Una dintre cele mai frecvente suferințe apărute este spondiloza care are localizare la nivelul
coloanei vertebrale. Debutul bolii apare la vârste fragede și devine accentuat la vârsta de 35-40 de
ani. Spondiloza prezintă manifestări clinice și manifestări radiologice cu aspect de artroza vertebrală
ce afectează cele două constituente ale coloanei: discurile inetrvertebrale și corpul vertebral.
La nivelul discurilor intervertebrale (fiind alcătuite din două elemente: nucleu pulpos și inel
fibros) se constată, ca după vârsta de 35-40 de ani, apare o retracție a nucleului pulpos, se usucă
inelul fibros, apoi se necrozează, permițând bombarea nucleului în spongioasa corpului vertebral.
Spondilozele se clasifică în funcție de segmentul afectat în:
a) spondiloze cervicale - durerile apar la nivelul gâtului și sunt afectate vertebrele C5, C6, C7;
b) spondiloze toracale (dorsale) - aceasta prezintă o evoluție ușoară, cu dureri ale toracelui și
cu limitarea flexiei toraco-lombare;
c) spondiloze lombare - localizarea durerii se regăsește la nivelul vertebrelor L3-L5 și iradiază

pe tot traseul nervului sciatic până la nivelul coapsei posterioare.
Factorii care duc la producerea spondilozelor sunt: procesul de îmbătrânire a organismului

uman, adaptarea unor poziții vicioase în timpul activităților zilnice, suprasolicitarea structurilor
25
vertebrale și nu în ultimul rând apariția unor afecțiuni ale organismului cum ar fi diabetul, bolile
cardio-vasculare și accidentele vasculare cerebrale.
Măsuri de prevenire a spondilozelor:
- corectarea pozițiilor vicioase;
- adaptarea organismului la gimnastica medicală;
- utilizarea antiinflamatoarelor și a decontracturantelor;
- aplicarea tehnicilor specifice din kinetoterapie.(http://hipocrat2000.ro/articole/spondiloza)
Fig 1-10 Spondiloza dorso-lombară
http://kiropraktikacentar.com/images/spondiloza_01.jpg
Tratamentul spondilozei dorso-lombare prin kinetoterapie:
În tratamentul spondilozelor, masajul și gimnastica medicală sunt metode de bază, care pot
preveni progresia rapidă a fenomenelor de uzură. Se urmărește ca prin exercițiile de gimnastică,
coloana vertebrală afectată să poată fii amplu mobilizată. Ritmul de execuție este unul lent,
intensitatea crește în mod progresiv, iar cele mai bune poziții pentru a efectua exercițiile sunt din
culcat și din atârnat. (Vasile, 1989, p.119)
Deoarece acest segment al coloanei vertabrale este supus unor presiuni mai mari decât
celelalte, sunt necesare exerciții care să ușureze regiunea lombară. În programul de recuperare se
regăsesc exerciții pentru abdomen, membre inferioare și exerciții de respirație punând accent pe
inspirație. În tratamentul spondilozei grupele de exerciții sunt: tipuri de mers, exerciții la aparate, și
exerciții active de trunchi și membre.(Vasile, 1989, p.132)
26
Tratament kinetoterapeutic:
Se pune foarte mult accent pe programul Williams și conceptul David.
- din decubit dorsal se execută mișcări de flexie și extensie a plantei;
- din decubit dorsal se execută contracții izometrice ale fesierilor cu menținere 5 secunde;
- din decubit dorsal se execută tragerea genunchiului cu ajutorul mâinii până la nivelul piepului;
- din decubit dorsal, genunchii flectați la 90º, se execută aplecarea simultană spre lateral;
- din decubit dorsal, se execută ridicarea alternativă a membrului superior cât permite mobilitatea;
- din așezat pe scaun se execută o inspirație amplă, păstrând o poziție corectă;
- din așezat pe scaun, genunchii depărtați, se execută flexia trunchiului cu atingerea palmelor
podeaua și se menține 5 secunde.
I.4.3. Periartrita scapulo-humerală (P.S.H.):
Aceasta este o afecțiune heterogenă din grupul reumatismelor articulare. La nivelul stucturilor
periarticulare sunt localizate suferințe specifice tendoanelor, burselor și a capsulei articulare.
Aproximativ 80% sunt afecțiunile umărului care accelerează leziuni degenerative. Localizarea
periartritei scapulo-humerale se află la nivelul articulației scapulo-humerale, implicit a tendonului
mușchiului supraspinos și a bicepsului brahial. Rupturile unor tendoane reprezintă cele mai dificile
cazuri, în special a celor patru mușchi rotatori ai umărului, având ca urmare un umăr pseudo-
paralitic.
Printre factorii determinanți a acestei afecțiuni se numără: angina pectorală, infarctul

miocardic, accidentul vascular cerebral și intervenții chirurgicale ale plămânilor.
Afecțiunea generează impotența functională cu pusee dureroase și uzură a țesuturilor moi.
Din punct de vedere clinic P.S.H.-ul are trei forme: umăr dureros simplu, umăr dureros acut și
umăr pseudo-paralitic. (Bogdan, 2006, p.167)
27
Fig. 1-11 Periartrită scapulo-humerală
http://bestfarma.ro/wp-content/uploads/2013/04/Periartrita-scapulohumerala-www.bestfarma.ro_.jpg
Tratamentul Periartritei scapulo-humerale:
Exercițiile de gimnastica medicală sunt absolut necesare, deoarece durerile sunt foarte mari,
apar contracturi puternice care duc la limitarea mișcărilor. De cele mai multe ori exercițiile în apă
caldă, sub jetul de aburi sunt recomandate, dar mai eficiente sunt procedurile curenților
decontracturanți. Indicate sunt și exercițiile: pasive, active cu rezistență, active libere, exerciții cu
obiecte, în care brațul blocat este susținut de cel sănătos. (Vasile, 1989, p.181)
I.4.4. Obezitatea:
Reprezintă o afecțiune nutrițional metabolică cu un exces ponderal al țesutului adipos, care

depășește peste 20% din greutatea corporală.
Manifestări clinice: dureri articulare (genunchi, glezne, regiunea lombară a coloanei

vertebrale), apariția lipoamelor și palpitații ale inimii.
Fig. 1-12 Tipuri constituționale
http://www.studioina.ro/wp-content/plugins/ajax-bmi/img/BMI_m.png
28
Tratamentul obezității:
Poate fi medicamentos, chirugical, psihoterapeutic și nu în ultimul rând kinetoterapeutic.

(Bogdan, 2006, p.232)
Tratament kinetoterapeutic:
În recuperarea acestei afecțiuni se pune accent pe variantele de mers, pe exercițiile de

respirație cu o dozare specifică tipului de obezitate, adaptând o dozare moderată. Indicat este ca
pacientul, după ședința de kinetoterapie să facă plimbări ușoare sau un sport la nivel de inițiere.
Pentru combaterea obezității este indicat ca pacientul: să doarmă pe saltele tari în timpul
nopții, să nu se expună la frig, să utilizeze orteze și încălțăminte medicală în funcție de
particularitățile bolnavului (diferențe între membre), să evite ridicarea de greutăți dar și poziția picior
peste picior mai mult de 15 minute.
I.4.5. Guta:
"Reprezintă un grup heterogen de afecțiuni determinate de tulburări în metabolismul acidului

uric, care se dezvoltă și se manifestă prin: creșterea concentrației serice a acidului uric, atacuri
recurente de artrită gutoasă, afectatare renală vasculară și interstițială." .[Bogdan, 2006, p.231]
Fig 1-12 Gută
http://www.corpul-uman.com/wp-content/uploads/2011/04/guta22.jpg
29
Tratamentul gutei:
Este medicamentos și profilactic (adaptarea unei diete zilnice, renunțarea la tutun și la alcool,
controlul propriei greutăți). Gimnastica medicală este un mijloc important în tratamentul gutei alături
de masajul local și cel parțial. Exercițiile sunt pasive, pasivo-active și active însoțite de jocuri mai
ales cele cu minge. (Bogdan, 2006, p.231-232)
Tratamentul igienico-dietetic:
Regimul alimentar trebuie să cuprindă o gamă variată și bogată de proteine, glucide, lipide,
fructe, lactate și alimente vegetariene, toate acestea pentru prevenirea unei crize de gută. Dietele
stricte sunt contraindicate, deoarece acestea pot provoca și ele o criză. Alimentele contraindicate în
dieta gutei sunt: ficatul, rinichii, peștele și condimentele în proporții exagerate. Pacientului cu gută i
se recomandă consumul a cel puțin doi litrii de lichide pe zii.
Tratamentul chirurgical:
Se folosește în cazurile grave în care se produce amputarea degetelor bolnave, având

deschidere la infecții. Înainte și după actul chirurgical se recomandă medicația cu Colchicină care
poate produce vărsături și grețuri. (Petrescu, Poenaru, 1982, p.106-108)
I.4.6. Activitațile de viață zilnică (ADL-uri):
Activitățile umane zilnice, fiind prescurtate ADL, sunt activitățile pe care un individ le face în
viața de zi cu zi, pentru propria persoană. Adl-urile pot împărți pacienții în două grupe: independenți
și dependenți. Activitățile care se realizează cu dificultate pot avea un obiectiv de recuperare pe
termen scurt, mediu sau nedeterminat, în funcție de afecțiunile persoanei, vârsta și sexul acestuia.
ADL-urile sunt evaluate și recuperate cu ajutorul kinetoterapeuților, a terapiei ocupaționale, a

hidorkinetoterapeuților și a fizioterapeuților. Se testează prehensiunea mâinii, motricitatea fină,
motricitatea generală, abilitățile personale, nivelul de socializare, reușitele de deplasare și se dezvoltă
lateralitatea membrelor.
Cu ajutorul ADL-urilor putem urmării și stabilii următoarele:
- progresul sau regresul pacientului din prima zi până la sfârșitul recuperării;
- un program kinetic de recuperare individualizat;
- categoria deficitară în care se încadrează pacientul în evaluarea ADL-urilor;
30
- scala funcționalității ADL-urilor.
Recuperarea ADL-urilor se realizează pe o periodă îndelungată, sistematizată pe etape.
Fig 1-13 Exerciții pentru recuperarea prehensiunii mâinii
http://www.kinetobebe.ro/wp-content/uploads/2016/09/image003.jpg
Adl-urile sunt evaluate la începutul programului de recuperare, cît și la finalul acestuia prin
următoarele calificative:
 Activitate desfășurată normal;

 Activitate desfășurată aproape normal;
 Activitate desfășurată cu dificultate;
 Activitate nedesfășurată;
Tipuri de ADL-uri:
 ADL-uri de auto-îngrijire (îmbrăcatul, dezbrăcatul, spălatul pe față, etc);
 ADL-uri de muncă (folosirea electrocasnicelor, spălarea vaselor, călcatul rufelor, etc);
 ADL-uri de instrumentale (folosirea telefonului, utilizarea calculatorului, folosirea banilor);
 ADL-uri de timp liber (plimbatul, călătoritul, pasiunile).
https://www.scribd.com/doc/96934695/Evaluarea-in-Kinetoterapie
Exerciții specifice în recuperarea ADL-urilor: strângerea unui obiect cu mâna, să arunce
obiecte de diferite mărimi în diferite direcții, să prindă obiectele cu policele și fiecare deget în parte,
să scoată obiecte mari și mici dintr-o cutie, să construiască un puzzel sau un lego, să deseneze, să
lege șireturi, să aprindă chibrituri, să modeleze plastelina, să mototolească hartia, să desfacă și să
închidă nasturi, să meargă în linie dreaptă cu ochii închiși, să lovească mingea în diferite direcții, să
stea în echilibru pe un picior, să ruleze talpa pe o minge.
31
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA CERCETĂRII:
II.1. Data, locul și subiectul cercetării:

Perioada cercetării a cuprins un interval de 9 luni, începutul cercetării fiind 1 iulie 2016, unde a
avut loc evaluare inițială și finalul evaluării pe 31 martie 2017, Sinaia.
Istoricul bolii:
Pacientul în vârsta de 62 de ani, sex masculin, diagnosticat în urmă cu 10 ani cu accident

vascular cerebral ischemic hipertensiv, ca urmare a creşterii tensiunii până la 28 mmHg din motive
de oboseală, nervozitate şi stres (vezi Anexa 1). În urma accidentului vascular cerebral, pe parcursul
anilor au apărut și alte complicații care i-au îngreunat activitatea zilnică și reluarea procesului în
favorizarea ADL-urilor. Complicațiile apărute sunt: hipertensiune arterială, spondiloza dorso-
lombară, periartrita scapulo-humerală, obezitate și guta (vezi Anexa 2)
În momentul în care s-a produs accidentul vascular cerebral, pacientul era pe terenul de fotbal.
De mai bine de 10 ani era antrenor la o echipa din Câmpulung Moldovenesc, acesta fiind sportiv din
tinerețe. Echipa primind gol, acesta s-a supărat, iar oboseala, stresul dinaintea meciului și cafele
baute în mod exagerat și-au pus amprenta la fața locului pe organismul său.
A urmat o lungă perioadă de spitalizare și recuperare. Imediat după accident a fost dus la
spitalul judențean din Suceava, iar mai apoi a fost transferat pentru 3 săptămâni la spitalul Sfânta
Maria din Iași. La ieșirea din spital, pacientul a venit acasă la Sinaia, unde a urmat un întreg proces
de recuperare, implicând cel mai mult familia. Locurile unde s-au desfășurat activitățile cu pacientul
meu, variază deoarece programul său de recuperare cuprinde electroterapie și masaj. Odată la 3 luni
acesta merge pentru o săptamană la spitalul de ortopedie și traumatologie-Azuga pentru a face
ședințele de electoterapie și masaj. Acesta merge odată pe an la Clinica de recuperare Mehedinți
Decebal din Câmpina, pentru un program mai complex de kinetoterapie și la hotelul Cristal-Stadion
din Sinaia pentru ședințe de electroterapie. În mare parte recuperarea subiectului are loc la domiciliu,
cu ajutorul meu și al familiei, acesta având un program de 4 ședințe pe săptămână ( luni, marți, joi,
sâmbătă), a câte o oră jumătate fiecare.
II.2. Aparate, instalații și materiale:
32
Pentru a creea un program de recuperare complex am folosit următoarele materiale: mingi,
bastoane, banda colorată pentru mers, ace, plastelină, cronometru, chei, bicicletă, masă de masaj,
ulei, aparatele de elctroterapie.
În ceea ce privește aparatele și instalațiile, am folosit aparatul de fotografiat pentru a poza

mijloacele folosite în recuperare, camera video pentru a putea observa progresele de la o ședință la
alta și casetofonul pentru a pune muzică de relaxare în timpul masajului.
II.3.Metode și tehnici de cercetare:
Metoda bibliografică:
Metoda bibliografică este folosită pentru acumularea informațiilor necesare pentru tema aleasă.
Discuții cu persoane informate și de specialitate. Documentarea din cărți și totodată informarea din
sursele electronice, care m-au putut ajuta să descopăr cele mai bune și cele mai noi tehnici în
recuperarea accidentului vascular cerebral.
Metoda de observație:
Metoda de observație fiind una din principalele puncte de a putea începe lucrarea, unde putem
observa progresul, regresul, satisfacția, optimismul, comportamenul pacientului, colaborarea
pacientului, dorința de a se face bine, etc. pentru a putea stabilii programul de recuperare.
Metoda anchetei:
Metoda anchetei este folosită pentru a strânge cît mai multe date despre pacient și pentru a
stabilii obiectivele ce dorim să le atingem pe parcursul recuperării, dar și la finalul acesteia. Se fac
evaluări pentru echilibru, stabilitate, coordonare, mobilitate și forță musculară, pe partea afectată dar
și pe cea sănătoasă să putem obserava diferențele apărute.
Metoda statistică:
Metoda statistică pune în evidență reprezentarea datelor culese de-a lungul cercetării și
diferențele vizibile pe partea de recuperare, de la evaluarea inițiala la cea finală.
Metoda de evaluare:
Metodele de evaluare (evaluarea mersului, evaluarea echilibrului, evaluarea stabilității,

evaluarea mobilității, evaluarea prehensiunii mâinii, evaluarea durerii, etc), cu ajutorul cărora putem
33
adapta exerciții mult mai bune pentru pacient. Testele de evaluare făcute cu pacientul la începutul
recuperării dar și la sfârșitul acesteia, pun în evidență progresul sau regresul pacientului.
II.4. Procedura de desfășurare a cercetării:
 Prima etapă a cercetarii a fost stabilirea temei de licență și culegerea informațiilor de

specialitate cu privire la accidentul vascular cerebral, studii privind recuperarea în străinătate,
dar și în România pentru a putea realiza partea fundamentală a lucrării.
 A doua etapă a fost căutarea subiectului cu diagnositicul prezent în tema mea de licență și
alegerea materialelor specifice pentru începerea programului de recuperare prin
kinetoterapie.
 A treia etapă a fost standardizarea testelor de evaluare, evaluarea inițială, stabilirea
obiectivelor pe întreaga durată a recuperării, alegerea mijloacelor specifice kinetoterapiei și
întocmirea procedeului de recuperare individualizat, respectând principiile de lucru specifice
kinetoterapiei.
 A patra etapă a cuprins aplicarea programului de recuperare și realizarea unei fișe de
observații pe tot parcursul acesteia, evaluarea ințială dar și cea finală.
- Evaluare inițială- 1 iulie 2016;
- Evaluare intermediară- fișa de observație- 1 decembrie 2016
- Evaluare finală- 31 martie 2017.
 A cincea etapă a cuprins reprezentarea datelor și a studiilor făcute de-a lungul cercetării,
întocmirea graficelor și tabelelor, conform evaluărilor și interpretărilor acesteia.
 A șasea etapă a cuprins stabilirea concluziilor și a recomandărilor.
Obiectivele recuperării pe termen scurt, dar și lung:
- reluarea ADL-urilor;
- controlul posturii corecte a aliamentului corpului;
- reducerea spasticitatii;
- reeducarea mersului normal;
- creșterea forței musculare;
34
- creșterea mobilității articulare;
- reeducarea coordonarii;
- reeducarea echilibrului și a stabilitații.
II.5. Teste de evaluare a pacientului:

1. Evaluarea prin inspecție și palpare - aici ne raportăm la palparea grupelor musculare,
articulațiilor și observarea amplitudinii mișcărilor, dar și diferența între membrele afectate și cele
sănătoase (ex. hipotonie musculară).
 Subiectul M.O. - a prezentat la palpare hipotonie musculară atât pe membrul superior afectat,
cât și pe membrul inferior. Amplitudinea mișcărilor diferă considerabil pe partea sănătoasă.
2. Evaluarea durerii - Scala vizuală analoagă (VAS) - aceata determină intensitatea durerii,
având o linie orizontală sau verticală de 10 cm lângă pacient, care indică gradul durerii. Scala este
cuprinsă între 0 - fără durere, până la 10 - durere intensă. Pacientul este rugat să arate nivelul durerii.
 M.O - sex masculin - 62 ani - accident vascular cerebral prezintă un grad mediocru de
durere, VAS 6.
3. Testul Brânciului - acest test se exectă din ortostatism, kinetoterapeutul făcând miscari
scurte de împingere la nivelul spatelui sau la nivelul bazinului. Pentru a îngreuna mișcarea rugam
pacientul sa închidă ochii. La acest test se poate observa dezechilibrul pe care pacientul il are.
(Moldovan; 2016, p.32)
 Subiectul M.O. - la începutul evaluarii inițiale nu a putut realiza testul, pe parcurs am reușit
să folosim testul cu ochii deschiși iar la sfârșitul programului de recuperare, pacientul a putut
face testul cu ochii închiși.
4. Testul Ridica-te si mergi - este foarte des întâlnit la persoanele cu hempligie iar criteriu de
evaluare este o scala de la 0-1-2-3. Testul se desfășoară în momentul în care pacientul primește
comanda de a se ridica de pe scaun și va merge 5-10 metri, apoi trebuie sa revina la locul initial.
Acest test se poate cronometra de la evaluare la evaluare. (Moldovan; 2016, p.33)
 Subiectul M.O. - a prezentat o îmbunătațire pe tot parcursul programului de recuperare,
plecând din stadiul initial 0 și ajungând până la scala 2 spre sfarșitul recuperarii.
35
5. Testul Unipodal - pacientul este rugat să-și mențină echilibrul într-un singur picior, brațele
sunt încrucișate la nivelul pieptului, in acest test putem stabilii gradul de stabilitate și echilibru.
(Moldovan; 2016, p.33)
 Subiectul prezent M.O. - prezinta un grad minor de stabilitate la începutul evaluarii intiale,
iar spre sfârsitul evaluarii finale gradul de stabilitate și echilibru s-a mărit.
6. Evaluarea forței musculare - este reprezentată de o scală care ne indică de la F0 până la F5

forța musculaturii.
o F0 - nu exista contracție;
o F1 - nu exista contracție, dar se poate palpa.
o F2 - se execută mișcarea fără gravitație;
o F3 - se execută mișcarea contra gravitație, dar fără o altă rezistență;
o F4 - se execută mișcarea contra unei rezistențe minore;
o F5 - se execută mișcarea contra unei rezistențe majore. (Cioroiu; 2012, p.85-86)
 Subiectul M.O.- în urma evaluării grupelor musculare a raspuns cu indicii de forță (F2,F3,F4)
la diferite mișcări.
7. Evaluarea mersului - se observă toate deficiențele mersului, cum pășește, pe ce picior își
menține echilibrul, trasa mersului, etc. Acest test se evalueaza cu ajutorul scale 0-1-2-3, 0
reprezentand normalitatea, iar cifra 3 reprezentand gradul cel mai avansat. (Moldovan; 2016, p.34)
 Subiectul M.O. - în urma evaluării mersului, se observă deficiențe în a pășii, greutatea este
lăsată în mare parte pe piciorul sănătos, protejându-l pe cel afectat, iar trasa lui nu este
întodeauna una dreaptă, fiind evaluat cu coeficientul 2.
II.6. Planul cercetării:
Planul de recuperare al pacientului cuprinde 4 ședințe de kinetoterapie la domiciliu a câte o oră

jumatate fiecare. Zilele în care se desfășoară activitatea cu pacientul sunt urmatoarele: luni, marți, joi
și sambătă la orele 16:00 - 17:30. Pacientul are programul împărțit astefel:
Luni- se lucrează pentru recuperarea activităților vieții zilnice (adl-uri).
Marți- se lucrează numai pe membrul superior și se încearcă recuperarea prehensiunii mânii afectate.
Joi- se lucrează numai pe membrul inferior și se încearcă recuperarea stabilității și a echilibrului.
36
Sambătă- se lucrează pe toata partea afectată, atât membrul superior, cât și membrul inferior.
37
Fisa de observație:
Nume și prenume: O.M;
Vârsta: 62 ani;
Sex: masculin;
Domiciliu: Sinaia, Județ- Prahova;
Profesia: Fost antrenor fotbal, actual - pensionar;
Diagnostic: Accident vascular cerebral hipertensiv, spondiloză dorso-lombară, periartrita scapulo-

humerală, obezitate, gută.
Proceduri: Kinetoterapie ( 4 ședințe pe săptămână/ o ora jumătate fiecare), Electroterapie

(Ultrasunet, Laser, curent diadinamic, curent Tens), parafină și masaj.
Program de recuperare
Dozare:
 La evaluarea inițială, dozarea cuprinde 2 serii a câte 8 repetări cu pauza între exerciții de 30
secunde.
 La evaluarea finală, dozarea cuprinde 4 serii a câte 8 repetări cu pauza între exerciții de 10
secunde.
 La exercițiile care se fac cu ajutorul cronometrului, durata se dublează sau triplează, în
funcție de progresul pacientului.
Luni:
Obiectivele propuse: reluarea ADL-urilor, reducerea spasticitații, reeducarea coordonării
Programul de recuperare de la începutul săptămânii a constat în reluarea pas cu pas a

mișcărilor uzuale, fără de care pacientul nu putea duce o viață normală în lipsa asistenței. Am
început programul cu Adl-urile de auto-îngrijire, indispensabile viții bolnavului, am continuat cu
Adl-urile de muncă (activitățile pentru asigurarea hranei și intreținerea mediului în care locuiește),
apoi am lucrat pe partea Adl-urilor instrumentale pentru a-și ușura atât comunicarea cît și viața de zi
cu zi, utilizând electrocasnicele (mașina de spălat, aragaz, mașina de spălat vase, aspirator, etc). În
ultima parte am lucrat pe Adl-urile de timp liber, astfel încât pacientul să se poata relaxa așa cum o
facea înainte de accidentul vascular cerebral.
38
Exerciții pentru membrul superior:
Ex.1. Din așezat, pacientul realizează mișcarea de strângere a unui obiect cu ajutorul policelui și
fiecare deget în parte.
Dozare: 2x8 repetari, Pauza: 10 secunde între serii
Ex.2. Din așezat, pacientul scote obiecte mici dintr-o cutie;
Ex.3. Din așezat, pacientul trebuie să coloreze și să picteze dupa model;
Dozare: 2 planșe Pauza: 3 minute
Ex.4. Din așezat, pacientul modelează plastilina;
Dozare: 5 minute, Pauza: 1 minut
Ex.5. Din așezat, pacientul aprinde chibrite;
Ex.6. Din așezat, pacientul se leagă la șireturi;
Ex.7. Din așezat, pacientul realizeaza miscarea de ridicarea a unor obiecte mărunte de pe masa (ace,
pionieze, agrafe, etc);
Ex.8. Din așezat, pacientul construiește un puzzel sau un lego;
Dozare: 1 puzzel/ lego, Pauza: 3 minute
Ex.9. Din așezat, pacientul realizeaza presiuni pe o minge cu fiecare deget în parte;
Ex.10. Din așezat, pacientul trebuie să desfacă și să inchidă nasturi;
Ex.11.Din așezat, pacientul trebuie să mototoleasca hârtii.
Ex.12. Din așezat, pacientul trebuie să închidă și să deschidă un fermoar.
Exerciții pentru membrul inferior:

Ex.1. Din așezat, pacientul realizează presiuni cu fiecare deget pe o minge;
Ex.2. Din așezat, pacientul realizează mișcarea de rulare a tălpii pe o minge;
Ex.3. Din stând, pacientul își menține echilibrul pe un picior;
Dozare: 1 minut, Pauza: 30 secunde între serii
39
Ex.4. Din stând, pacientul realizează presiuni cu mingea tinută intre genunchi;
Ex.5. Din stând, pacientul merge peste diferite obstacole;
Ex.6. Din așezat, pacientul realizeaza miscarea de ridicare a unor creioane cu ajutorul degetelor de la
picioare.
Ex.7. Din așezat, pacientul apasa pe niste clape cu fiecare deget in parte.
Ex.8. Din culcat dorsal, pacientul executa miscarea de urcare a talpilor pe un perete.
Marti:
Obiective propuse: controlul posturii corect a aliamentului corpului, cresterea fortei

musculare, cresterea mobilitatii articulare si reeducarea coordonarii.
Ex.1. Din așezat - ridicarea bastonului înainte sus de capete apucat. Dozare: 2x8 repetări
Indicații metodice: spatele drept, nu îndoim brațele și respirați.
Feed-back: atingeți cu brațele urechile.
Fig. 2-1: Ex. 1
Ex.2. Din așezat - ridicarea bastonului înainte sus de capete apucat și ducerea lui înapoia capului.
Dozare: 2x8 repetări.
Indicații metodice: spatele drept, privirea înainte și respirați.
Feed-back: atingeți cu bastonul zona cefei.
40
Fig. 2-2: Ex. 2 Fig. 2-3: Ex. 2
Ex.3. Din așezat- bastonul de capete apucat, ducerea lui lateral stanga - dreapta. Dozare: 2x8 repetări
Indicații metodice: spatele drept, privirea inainte, ajutati-vă de mâna sănătoasă pentru a executa
corect mișcarea.
Feed-back: atingeți cu bastonul palma kinetoterapeutului.
Fig. 2-4: Ex. 3
Ex.4. Din așezat - bastonul de capete apucat, îl rotim în jurul capului. Dozar: 2x8 repetări
Indicații metodice: brațele perfect întinse, spatele drept, relizând cît mai amplu mișcarea.
Feed-back: realizați un cerc complet.
Fig. 2-5: Ex. 4
41
Ex.5. Din așezat - bastonul apucat de la mijloc, se execută trecerea acestuia dintr-o mână în cealaltă
cu menținere 3 secunde, Dozare: 2x8 repetări
Indicații metodice: spatele drept, brațele întinse fără să îndoim coatele.
Feed-back: mutați bastonul când palmele se unesc în fața trunchiului.
Fig. 2-6: Ex. 5
Ex.6. Din așezat - se execută morișca spre înainte și spre înapoi. Dozare: 30 secunde pentru fiecare.
Indicații metodice: spatele drept, privirea înainte coordonăm mișcarea.
Feed-back: brațele nu trec de nivelul bărbiei și nici mai jos de bust.
Fig. 2-7: Ex. 6
Ex.7. Din așezat - cu ajutorul mușchilor flexori ai degetelor, se execută strângerea mingii de cauciuc.
Dozare: 2x8 repetări
Indicații metodice: spatele drept, privirea înainte și faceți presiune până se ajunge la durere.
Feed-back: strangeți până se împreunează degetele.
Fig. 2-8: Ex. 7
42
Ex.8. Din așezat - pacientul trebuie să ridice toate obiectele mărunte de pe masa și să le așeze pe o
coală de hârtie. Dozare: o serie de mutare a obiectelor contra cronometru.
Indicații metodice: spatele drept și ridicăm fiecare obiect cu cît mai multă precizie.
Feed-back: respectați distanța de 10 cm până la coala de hârtie
Fig. 2-9: Ex. 8
Ex.9. Din așezat- pacientul menține palma pe masă, ridică fiecare deget alternativ, apoi face presiune
pe el timp de 3 secunde. Dozare: 2x2 repetări
Indicații metodice: spatele drept și nu ridicăm palma de pe masa.
Fig. 2-10: Ex. 9
Ex.10. Masaj pentru tonifierea musculaturii membrului superior, dar și a spatelui. Tracțiuni în ax,
tensiuni, scuturări și vibrații pentru membrul afectat. Dozare: 15 min
Fig. 2-11: Ex. 10

43
Joi:
Obiective propuse: controlul posturii corecte a aliementului corpului, reeducarea mersului normal,
cresterea forței musculare, reeducarea echilibrului și a stabilității și reeducarea coordonării.
Ex.1. Din asezat - se fac presiuni pe minge, care este la nivelul genunchilor. Dozare: 2x8 repetări.
Indicații metodice: spatele drept, genunchii depărtați și tălpile pe sol.
Feed-back: nu scapați mingea.
Fig. 2-12: Ex. 1
Ex.2. Din așezat - se fac presiuni cu toata talpa pe minge. Dozare: 2x8 repetări.
Indicații metodice: spatele drept, atribuiți forța pe toata laba piciorului.
Feed-back: nu mutați mingea.
Fig. 2-13: Ex. 2
Ex.3. Stând- se execută ridicări pe minge cu piciorul afectat. Dozare: 2x8 repetări.
Indicații metodice: corpul drept și punem toata talpa pe minge.
Feed-back: pastrați contactul cu mingea 3 secunde fără să vă dezechilibrați.
44
Fig. 2-14: Ex. 3
Ex.4. Din așezat - se ruleaza talpa lateral stânga-dreapta pe suprafața mingii. Dozare: 2x8 repetări.
Indicații metodice: spatele drept și nu pierdeți contactul cu mingea.
Feed-back: atingeți cu maleolele palmele kinetoterapeutului.
Fig. 2-15: Ex. 4
Ex.5. Din așezat - se ruleaza talpa înainte-înapoi pe suprafața mingii. Dozare: 2x8 repetări.
Indicații metodice: genunchiul orientat spre înainte și nu pierdem contactul cu mingea.
Feed-back: atingeți cu vârful respectiv călcâiul palmele kinetoterapeutului.
Fig. 2-16: Ex. 5
45
Ex.6. Stănd - se menține echilibrul pe piciorul afectat, atât cât rezistă pacientul. Dozare: 2 serii
contra cronometru
Indicații metodice: nu îndoim piciorul de sprijin și brațele ridicate lateral pentru echilibru.
Feed-back: distanța dintre sol și talpă să fie de minim 10 centimetri.
Fig. 2-17: Ex. 6
Ex.7. Stând - se execută mersul pe o linie dreaptă, fără a depășii linia trasată. Dozare: 2x2 repetări.
Indicații metodice: spatele drept, brațele pe lângă corp și privirea înainte.
Feed-back: nu depașiți linia trasată și ajungeți la capătul ei.
Fig. 2-18: Ex. 7
Ex.8. Masaj circulator pe tot membrul inferiror, cuprinzând laba piciorului, gamba și coapsa.
Realizăm tracțiuni în ax, tensiuni și scuturări pentru membrul afectat. Dozare: 15 minute.
Sâmbătă:
Obiective propuse: controlul posturii corecte a aliementului corpului, reeducarea mersului

normal și reeducarea echilibrului și a stabilității.
1.Începem cu un ușor masaj de relaxare atât pe brațul afectat, cât și pe membrul inferior. Realizăm
tracțiuni în ax, scuturări, tensiuni și vibrații pe partea afectată, timp de 20 de minute.
46
2. Împachetări cu namol la articulația pumnului și a labei piciorului, timp de 15 minute.
3. Kinetoterapeutul face mobilizări pasive pe fiecare articulație afectată, încercând să crească

mobilitatea articulară, apoi subiectul încearcă mobilizări activo-pasive, activ și activ cu rezistență pe
circuitul făcut de către kinetoterapeut.
4. Conceptul Kabat
5. Mers pe bicicletă - dozare 10 minute
6. Tipuri de mers: mers pe vârfuri, mers pe călcâie, mers lateral, mers pe partea internă și externă a
labei piciorului, mers cu spatele și mers peste obstacole.
Indicații metodice: spatele drept, brațele pe lângă corp și privirea înainte
Feed-back: greutatea să fie rapartizată în mod egal pe ambele picioare.
7. Exerciții de respirație:
- Stând depărtat - ridicarea brațelor prin lateral sus - inspirăm, coborârea brațelor prin lateral jos-
expirăm. Dozare: 2x8 repetări.
- Din ghemuit- ridicarea trunchiului cu inspirație și bătaie din palme înainte - sus, coborârea
trunchiului cu expirație și bătaie din plame înainte - jos. Dozare: 2x8 repetări.
În zilele libere, cănd ședințele de kinetoterapie nu se desfășoară, se recomandă plimbări ușoare

cu urctul și coboratul scărilor.
Terapia ocupatională este o metodă importantă pentru recuperarea prehensiunii mâinii. Se

poate face o gamă variată de exerciții precum: (modelatul cu plastelina, asamblarea unui puzzel,
coloratul, împletitul, etc )
Evaluarea ADL-urililor - reprezintă evaluarea activității umane zilnice. Sunt acele acțiuni care
împart oamenii în două categorii: dependeți de ajutor și independenți. Se evaluează capacitatea de
muncă, de a realiza activități casnice, condusul și activitațile recreative prin a pune întrebări atât
subiectului cît și familiei.
 Subiectul M.O. - În etapa evaluarii initiale, pacientul avea nevoie ajutor permanent, iar în
urma evaluării finale s-a constat că acesta are nevoie de o asistență minimă, pe viitor sperand
la independența acestuia.
47
II.7. Tabelele activitaților vieții zilnice
Tabel 2-1. ADL-uri de auto îngrijire:
Nr. Activitățile vieții zilnice Evaluare inițială Evaluare finală

ADL-uri
1. Îmbracă/dezbracă trenul inferior Cu dificultate Aproape normal
2. Îmbracă/dezbracă trenul superior Cu dificultate Aproape normal
3. Poate să se spele pe față Aproape normal Normal
4. Poate să se spele pe mâini Aproape normal Normal
5. Poate să se spele pe dinți Cu dificulate Aproape normal
6. Poate deschide pasta de dinți Aproape normal Normal
7. Își poate pune șamponul pe cap Cu dificulatete Cu dificulate
8. Poate să se pieptene Cu dificulate Normal
9. Poate mânca cu lingurița Cu dificultate Normal
10. Poate tăia unghiile Activitate nedesfășurată Activitate nedesfășurată
11. Își poate spăla picioarele Cu dificultate Aproape normal
12. Poate bea din cană sau pahar Normal Normal
13. Îmbracă/dezbracă ciorapii Cu dificultate Aproape normal
14. Deschide robinetul Cu dificultate Normal
15. Poate urca și coborî scările Cu dificultate Cu dificultate
Tabel 2-2. ADL-uri de muncă:
1. Poate aranja masa Activitate nedesfășurată Cu dificultate
2. Prepară mâncarea din ortostatism Activitate nedesfășurată Aproape normal
3. Curață legumele Activitate nedesfășurată Cu dificultate
4. Poate să ungă pâinea cu unt Activitate nedesfășurată Cu dificultate

48
5. Spală vesela Cu dificultate Aproape normal
6. Poate tăia alimente Cu dificultate Aproape normal
7. Grădinaritul Activitate nedesfășurată Cu dificultate
8. Poate face ordine în casă Activitate nedesfășurată Cu dificultate
9. Realizează cumpărăturile Cu dificultate Normal
10. Poate să calce hainele Activitate nedesfășurată Cu dificultate
11. Poate spăla hainele Activitate nedesfășurată Cu dificultate
Tabel 2-3. ADL-uri instrumentale:
1. Utilizează telefonul Cu dificulatete Normal
2. Utilizarea calculatorului Cu dificultate Normal
3. Manevrarea banilor Aproape normal Aproape normal
4. Manevrează medicamentele Aproape normal Normal
5. Folosirea electo-casnicelor Cu dificultate Normal
Tabel 2-4. ADL-uri de timp liber:
1. Călătoriile Activitate nedesfășurată Aproape normal
2. Pasiunile Activitate nedesfășurată Aproape normal
3. Activități sportive (fotbal) Activitate nedesfășurată Cu dificultate
4. Plimbările Cu dificultate Aproape normal
5. Condusul Activitate nedesfășurată Activitate nedesfășurată
(Moraru, Pascal, Munteanu, 2012, p.61-62)
49
Adl-urile sunt evaluate la începutul programului de recuperare, cât și la finalul acestuia prin
următoarele calificative:
 Activitate desfășurată normal;

 Activitate desfășurată aproape normal;
 Activitate desfășurată cu dificultate;
 Activitate nedesfășurată .
II.8. Tabel centralizator privind evoluția pacientului și progresul exercițiilor (Tabel 2-5)
Marți Joi Sâmbătă
Perioda Luni Exercițiul Dozarea Exercițiul Dozarea Exercițiul Dozarea
Luna 1-3 Ex. 2 2x8 Ex. 2 2x8 Ex. 1 20 min
1 Iulie - ADL-uri de Ex. 4 2x8 Ex. 5 2x8 Ex. 3 15 min

auto îngrijire Ex. 7 2x8 Ex. 6 2x5 sec Ex. 4 10 min
30 Septembrie
Ex. 8 1x3 min Ex. 7 2x2 Ex. 6 15 min
Luna 4-6 Ex. 2 3x8 Ex. 2 3x8 Ex. 1 20 min
1 Octombrie- ADL-uri de Ex. 4 3x8 Ex. 5 3x8 Ex. 5 10 min

31 Decembrie muncă Ex. 7 3x8 Ex. 6 2x10 sec Ex. 4 10 min
Ex. 8 1x2 min Ex. 7 2x4 Ex. 6 20 min
Luna 7-9 ADL-uri Ex. 2 4x10 Ex. 2 4x8 Ex. 1 20 min

instrumentale
1 Ianuarie- Ex. 4 4x10 Ex. 5 4x8 Ex. 5 15 min
și ADL-uri
31 Martie Ex. 7 4x10 Ex. 6 2x15 sec Ex. 4 10 min
de timp liber
Ex. 8 1x1 min Ex. 7 2x6 Ex. 6 15 min
II.9. Fișa de observație intermediară a comportamentului pacientului:
Pe parcursul ședințelor de recuperare, am putut observa comportamentul pacientului, dar și

progresul acestuia. Recuperarea și progresul pacientului au fost vizibile de la o ședință la alta. Chiar
dacă bolnavul la început nu a prezentat foarte mare interes, pe parcurs a observat îmbunătățirea stării
sale de sănătate și a devenit mai abițios, astfel dorința de recuperare l-a făcut să trateze ședințele cu
50
mai multă seriozitate și cu optimism. Voința pacientului a crescut și odată cu aceasta și comunicarea
în relațiile interpersonale și familiale s-au imbunătățit considerabil ajutându-l totodată în recuperare.
II.10. Instrucțiuni date subiectului:
- Respectarea tratamentului medicamentos stabilit de către specialiști;
- Respectarea pauzelor de 30 sec între exerciții și dozarea care a crescut de la evaluarea initială până
la cea finală;
- Respectarea programului kinetoterapeutic alcătuit pe baza diagnosticului său;
- Respectarea unei diete zilnice sănătoase, bogată în proteine, deoarece are grad de obezitate;
- Respectarea regulilor de igiena a piciorului (încălțăminte comodă, nu se merge pe teren accidentat,

se avită o perioada lungă în ortostatism, nu se cară greutăți);
- Evitarea alcolului, tutunului și cofeinei, deoarece este hipertensiv;
- Evitarea suprasolicitării organismului;
- Recomandarea unei plimbări zilnice;
II.11. Relația pacient - kinetoterapeut:
Comunicarea este poate cea mai importantă în relaționarea cu pacientul și poate aduce efecte
benefice în recuperarea acestuia. Subiectul fiind unchiul meu, comunicarea a fost una foarte bună,
chiar dacă acesta deobicei nu colaborează și este foarte delăsător. Am purtat discuții libere, unde i-
am explicat căt de important este să ai voință și să-ți dorești să te faci bine cît mai repede. Până la
finalul ședințelor acesta a realizat cît de important este să respecți programul de tratament, chiar dacă
membrul superior și cel inferior nu s-au recuperat în totalitate, acesta poate fi independent în mare
parte.
51
CAPITOLUL III:
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A CERCETĂRII

III.1. Interpretarea statistică și rezultatele în urma reeducării ADL-urilor:
a) ADL-uri de auto-îngrijire:
ADL-uri de auto-îngrijire
Evaluare Inițială
Cu dificultate Aproape Normal
Activități nedesfășurate Normal
7%
7%
20%
67%
Fig. 3-1
ADL-uri de auto-îngrijire
Evaluare Finală
13%
47%
33%
7%
Fig. 3-2
52
În diagramele de mai sus se poate observa că în evaluare inițială predomina activitățile
executate cu dificultate în proporție de 67%, spre deosebire de evaluarea finală unde putem observa
ca activitățile executate normal predomina în procent de 47%.
b) ADL-uri de muncă:
ADL-uri de muncă
Evaluare Inițială

27%
Fig. 3-3
73%
ADL-uri de muncă
Evaluare Finală
Cu dificultate Aproape normal
9%
27%
64%
Fig. 3-4
53
Reprezentarea grafică de mai sus ne arată faptul că în evaluare inițială majoritatea activităților
nu se desfășurau (73%), iar în urma recuperării activitățile predimonante se desfășoara cu dificultate
în procent de 64%.
c) ADL-uri instrumentale:
ADL-uri instrumentale
Evaluare Inițială
40%
60%
Fig. 3-5
ADL-uri intrumentale
Evaluare Finală
20%
Fig. 3-6
80%
54
Statistica de mai sus ne arată că în evaluarea inițială activitățile executate cu dificultate sunt
cele mai predominante, în procent de 60% și că în evaluare finală activitățile executate normal au un
procent de 80%, astfel văzându-se că pacientul a evoluat.
d) ADL-uri de timp liber:
ADL-uri de timp liber

Evaluare Inițială
20%
80%
Fig. 3-7
ADL-uri de timp liber

Evaluare Finală
20% 20%
60%
Fig. 3-8
55
Diagramele de mai sus ne prezintă diferențele apărute între evaluări. Astfel în evaluare inițială
activitățile nedesfășurate au un procent de 80%, iar în evaluarea finală executarea activităților a ajuns
la un grad aproape de normal (60%).
Concluzii și recomandări:
Concluzii:
 După efectuarea tuturor ședințelor de kinetoterapie, pacientul a arătat un progres

semnificativ în reeducarea ADL-urilor. Astfel cele mai bune rezultate au apărut pentru ADL-urile
instrumentale, apoi pentru cele de auto-îngrijire și cele de timp liber, iar ultimele clasate au fost
ADL-urile de muncă care încă se desfășoară cu dificultate.
 Celelate metode și mijloace de recuperare cum ar fi: mobilizările pasive, masajul terapeutic,
băile cu nămol dar și electroterapia au ajutat în recuperarea mai rapidă a pacientului.
 Recuperarea funcționalității membrelor a fost posibilă în urma unui program kinetic

individualizat corect și cu o dozare specifică etapelor de recuperare.
 Într-o proporție de 70% au fost atinse obiectivele stabilite la începutul programului de

recuperare.
Recomandări:
 Pacientul trebuie să urmeze în continuare programul de recuperare stabilit în ultimele luni.
 Bolnavul trebuie să respecte cu strictețe regimul alimentar impus pentru complicațiile sale
(gută și obezitate) .
 Se recomandă practicarea activităților de timp liber atât pentru reintegrarea în societate cât și
pentru creșterea încrederii de sine.
 Pentru a se recupera într-o proporție cât mai mare, familia trebuie să participe cât mai des în
activitățile zilnice ale pacientului.
56
BIBLIOGRAFIE
1. ALBU, R; (1996), Anatomia și fiziologia omului; Editura Corint, București;

2. BOGDAN R, CIOBANU D, BUCUR A, (2006), Kinetoterapie/Physiotherapy;
Editura Universității din Oradea, Oradea;
3. BRADE C, TARMASU L, (2002), Ghid practic de kinetoterapie la domiciliu;
Editura Fundația pentru îngrijirea vârstnicului, Cluj-Napoca;
4. CIOROIU G, (2006), Esețtial în anatomie și biomecanică; Editura Universității
Transilvania, Brașov;
5. CIOROIU G, (2012), Hidrokinetoterapia deficientelor fizice; Editura Universității
6. CIOROIU G, (2012), Kinetoterapie de la teorie la practică; Editura Universității
7. IFRIM M, ILIESCU A, (1978), Anatomia și biomecanica educației fizice și sportului,
Editura didactică și pedagogică, București;
8. IFRIM M. (1985), Atlas de anatomie umană; Editura Științifică și enciclopedică,
București;
9. MARCOCI H, ZOLOG A, (1990), Accidentul vascular cerebral, Clinică și terapie;
Editura Facla, Timișoara;
10. MINEA D, VARGA I, PECURARIU C. (2002), Neurologie-Manual pentru colegiu;
Editura Universității Transilvania, Brașov;
11. MOLDOVAN E, (2016), Măsurare și evaluare în kinetoterapie; Brașov.
12. MORARU A, PASCAL O, MUNTEANU L, (2012), Reabilitarea medicală a
bolnavului cu accident vascular cerebral; Ministerul sănătății al Republicii Moldova,
Chișinau.
13. NEAGOE M, ARMEAN P, LUPAN C, (2012), Tendința factorilor de risc
convenționali la pacienții spitalizați cu AVC în perioada 2008-2010, Editura Revista
Medicală Română- Volumul LIX,Nr 1, București.
14. NENCIU G, (2012), Biomecanică, Editura Fundației România de mâine, București
15. NICULESCU C, VOICULESCU B, CAMPAN R. (2009), Anatomia și fiziologia
omului; Editura Corint, București;
16. PETRESCU P, POENARU D, (1982), Piciorul sănătos și bolnav, Editura Facla,
Timișoara;
57
17. TRIPP F; KRAKOW K, (2013), Effects of an aquatic therapy approach (Halliwick-
Therapy) on functional mobilty in subacute stroke patients: a randomized controlled
trial, Clinical Rehabitation, Vol. 28, Konigstein, Germania;
18. VASILE C, (1989), Exerciții fizice în tratamentul reumatismului articular; Editura
Sport-Turism, București;
19. VLAD T, PENDEFUNDA L, (1992); Recuperarea bolnavului hemiplegic adult;
Contact International; Iași.
20. VLAICU R, ACHIMAS A, ILEA V, (1988), Controlul și recuperarea bolnavilor cu
hipertensiune arterială esențială prin exerciții respiratorii; Editura Dacia, Cluj-
Napoca;
BIBLIOGRAFICE ÎN FORMAT ELECTORNIC
21. http://hipocrat2000.ro/articole/spondiloza, (21.11.2016);

22. http://www.creeaza.com/files/medicina/1777_poze/image004.jpg, (9.04.2017);
23. http://www.corpul-uman.com/wp-content/uploads/2012/08/Trunchiul-cerebral.jpg,
(9.04.2017);
24. http://www.descopera.org/wp-content/uploads/2009/12/cerebel.jpg, (9.04.2017);
25. http://oficialmedia.com/wp-content/uploads/2016/06/avc1.jpg, (9.04.2017);
26. http://www.scientia.ro/images/stories/articles/2016/februarie/28/hipertensiune.jpg,
(9.04.2017);
27. http://kiropraktikacentar.com/images/spondiloza_01.jpg, (9.04.2017);
28. http://bestfarma.ro/wp-content/uploads/2013/04/Periartrita-scapulohumerala-
www.bestfarma.ro_.jpg, (9.04.2017);
29. http://www.studioina.ro/wp-content/plugins/ajax-bmi/img/BMI_m.png, (9.04.2017);
30. http://www.corpul-uman.com/wp-content/uploads/2011/04/guta22.jpg, (9.04.2017);
31. http://ofertaromania.ro/product_gallery/stuff/3501/1792-2.jpg (10.04.2017);
32. https://www.scribd.com/doc/96934695/Evaluarea-in-Kinetoterapie (28.05.2017);
33. http://www.kinetobebe.ro/wp-content/uploads/2016/09/image003.jpg (28.05.2017)
34. http://www.fiziolife.ro/Images/Fizioterapie_bg3.jpg (29.05.2017)
35. http://www.structural-balance.com/wp-content/uploads/2015/01/Therapeutic-
Massage.jpg (29.05.2017)
58
Anexe
Anexa 1:
59
Anexa 2:
60
61

Model Licenta KMS

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Model Licenta KMS

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICÃ ŞI SPORTURI MONTANE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC : STUDENT:

Prof.Univ.Dr. CIOROIU SILVIU GABRIEL OANCEA ALINA GABRIELA

COMPLICAȚIILE UNUI ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL HIPERTENSIV ȘI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC : STUDENT:

Prof.Univ.Dr. CIOROIU SILVIU GABRIEL OANCEA ALINA GABRIELA

Fiind denumită și "terapie prin mișcare", kinetoterapia dispune de forme specifice de

Lucrarea de față scoate în evidență importanța kinetoterapiei în contextul recuperării medicale,

Motivul alegerii temei :

Scopul şi sarcinile cercetării:

Scopul lucrării este de a demonstra importanța utilității mijloacelor de kinetoterapie și

 Documentarea bibliografică de specialitate;

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

I.1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS:

Clasificarea receptorilor care culeg stimuli din mediul intern și extern:

- exteroceptorii (organele de simț, care adună stimuli din mediul extern).

- interoceptorii (adună stimuli de la nivelul viscerelor).

Clasificarea sistemului nervos:

I.1.1. Anatomia măduvei spinării:

Substanța albă este vazută în formă de cordoane în care se gasesc:

- la periferie: fasciculele ascendente;

- în profunzime: fasciculele descendente;

- cel mai profund: fasciculele asociate. (Niculescu, 2009, p.134).

“Nervii spinali conectează măduva cu receptorii și efectorii (somatici și vegetativi). Sunt in

Fig. 1-1 Măduva Spinării

Reflexele spianale se clasifică în: somatice și vegetative.

I.1.3. Anatomia trunchiului cerebral:

Fig. 1-2 Trunchiul cerebral

I.1.5. Anatomia cerebelului:

Configurația internă se împarte în substanță cenușie și substanță albă:

Fig. 1-3 Cerebelul

Funcția cerebelului depinde de structura sa și de conexiunile aferente și eferente pe care le

I.1.7. Anatomia diencefalului:

Regiuniile grupate în jurul ventriculului III sunt talamus, epitalamus, metatalamus,

I.1.8. Fiziologia diencefalului:

- AVC - uri ischemice (infarctele cerebrale);

(Minea, 2002, p.50)

I.2.1. AVC-ul ischemic:

Fig. 1-4 Tipurile de AVC

Factorii determinanți: malformații arterio-venoase, medicamente.

b)"Hemoragia subarahnoidană (HSA), constituie un revărsat sanguin situat în spațiul

Factori determinanți: anevrisme, hipertensiune arterială, malformații arterovenoase.

I.2.3. Incidența bolii:

Incidența morbilității anuale în funcție de vârstă

Fig. 1-5 Incidența (Marcoci,1990, p.8)

Boala Incidența Femei Bărbați

Hipertensiunea arterială 66,4% din totalul pacienților 37,5% 29%

Fibrilația 13,46% din totalul pacienților 6,8% 6,8%

Diabet 14,63% din totalul pacienților 8,3% 6,6%

Obezitatea 41% din totalul pacienților 24% 17%

Tabel 1-1 Incidența complicațiilor (Neagoe,2012, p.38,39)

I.2.4. Studiu Hidrokinetoterapie:

Fig. 1-5 Hidrokinetoterapie

Criteriile de respingere: bolile infecțioase, bolile cardiovasculare severe, rănile deschise,

Un număr 30 de subiecți au fost împărțiți în două grupuri:

Grupul 2 a efectuat 5 sesiuni de fizioterapie standard, întinse pe două săptămâni, ședința

Evaluările au fost făcute în funcție de vârstă, sex, timpul de la producerea accidentului

I.2.5. Controlul neuro-motor și scheme de mișcare:

II. Apare spasticitatea și câteva componente ale sinergiilor;

III. Spasticitatea crește și apare controlul voluntar în cadrul sinergiilor;

IV. Spasticitatea începe să se diminueze și apar câteva mișcări voluntare;

V. Sinergiile încep să scadă ca amploare în actele motorii;

VI. Spasticitatea începe să scadă.