Materiale de construcții- note de curs

CURS 12. MATERIALE DE IZOLAȚIE, PROTECȚIE ȘI FINISAJ

In general, materialele de construcții nu pot realiza , simultan, toate exigențele impuse

domeniului de folosire. Astfel: un beton de rezistență trebuie să fie compact, încât capacitatea lui de
izolare termică și fonică este redusă ; un material poros, folosit ca strat de izolație termică, poate
prezenta absorbție mare de apă și își va pierde capacitatea de izolare.

Pentru fiecare situație, materialul de construcție trebuie să realizeze optimul caracteristicilor

sale tehnice care să asigure, cel puțin la nivelul minim necesar, toate exigențele impuse. Când
aceasta nu poate fi realizată prin parametrii de compoziție și prin măsurile tehnologice de punere în
operă a materialelor, se acordă prioritate caracteristicilor mai importante (de exemplu, rezistența
mecanică), iar pentru compensarea caracteristicilor mecanice insuficiente, se realizează straturi
suplimentare de materiale care să realizeze izolarea corespunzătoare a elementului de construcție.

12.1. Materiale de izolație termică

Izolarea termică apare, ca exigență necesară, în cazul spațiilor închise la care trebuie împiedicat
schimbul de căldură cu exteriorul, pentru asigurarea confortului termic ( în spațiile locuite) sau
regimului de exploatare a spațiilor respective (camere frigorifice, clădiri industriale).

Transmisia căldurii se realizează prin trei mecanisme:

-conducția, care reprezintă transferul de energie cinetică între particulele componente ale
materialului, în tendința de uniformizare a stării energetice a sistemului și se produce, fără transport
de masă, în materialele compacte;

-convecția, care reprezintă transferul de căldură la interfața între un solid și un fluid, curenții acestuia
producând și transport de masă;

- radiația, care reprezintă transportul de energie prin mișcarea ondulatorie, energie ce se transmite
suprafeței pe care radiația este incidentă.

Principiile de izolare termică urmăresc reducerea, în măsură cât mai mare, a celor trei forme de
transmisie a căldurii:

-conducția poate fi redusă prin reducerea compactității corpului, deci, prin realizarea unor straturi
poroase;

- convecția poate fi redusă prin împiedicarea formării curenților de fluid, deci, prin realizarea
straturilor impermeabile, cu pori închiși;

-încălzirea prin radiație poate fi diminuată prin realizarea suprafețelor cu culori deschise, reflectante.

Un material este considerat izolator dacă prezintă coeficientul de conductivitate termică

(λech)‹0,35 W/(mK).

In construcții se practică:

- Realizarea elementelor din materiale termoizolante, dacă celelalte caracteristici (în special de
rezistență) asigură exigențele necesare;

Materiale de izolație, protecție și finisaj Page 1

 Materiale de construcții- note de curs

- Realizarea unor straturi din materiale termoizolante, la suprafață sau în structura

elementelor din materiale cu slabe proprietăți termoizolatoare.
- Realizarea unor placări, cu strat de aer.

Clasificarea materialelor de izolație termică

1. După natura substanțelor constituente:

- anorganice: betoane ușoare, produse ceramice, fibre minerale, granule ușoare;
- organice: plută, lemn, polimeri;
- mixte: structuri compozite cu agregate minerale sau organice și lianți minerali sau organici.
2. După domeniile de utilizare:
- Pentru pereți: betoane, plăci, etc
- Pentru planșee: BCA, plăci din fibre;
- Pentru conducte;
- Pentru instalațiile de frig.
3. In funcție de modul lor de prezentare, aceste materiale pot fi:
- Materiale coezive, dacă se prezintă sub formă de mase solide (bucăți);
- Materiale necoezive, dacă se prezintă sub formă granulară sau fibroasă, neliate (legate).

12.1.1. Materiale coezive

Betoanele foarte ușoare, au densitatea maximă 1000 Kg/m3 și coeficientul de conductivitate termică
de [(0,09...0,35) W/(mK)]. Din această grupă fac parte:

- Betoanele celulare autoclavizate (BCA)

- Gazobetonul (GB)
- Betoanele macroporoase
- Betoanele cu agregate vegetale.

Se folosesc pentru izolații verticale (pereți) și orizontale (planșee), în structuri monolite sau ca
elemente prefabricate- plăci, blocuri pentru zidării, cochilii.

Betoanele celulare autoclavizate (BCA) . Denumirea de betoane dată acestor produse este improprie,
pentru că ele nu sunt alcătuite decât dintr-o pastă de ciment, o substanță care să producă pori și,
eventual, un adaos de nisip fin. Porii se realizează în masa betonului folosind substanțe spumante.
Aceste substanțe sunt introduse în beton odată cu apa de amestecare. Cu timpul, spuma formată
dispare și în locul pe care l-a ocupat rămân pori. Substanțele spumante folosite sunt: spumogenul,
saponina, etc. La astfel de betoane se adaugă și acceleratori de priză ( pentru ciment) , deoarece
cimentul trebuie să facă priză înainte de a se fi terminat degajarea spumei. Dacă priza este târzie,
spuma dispare și se ajunge la un amestec compact obișnuit.

Gazobetonul (GB) . Acest beton se aseamănă cu cel celular, pentru că are pori în masa lui. Porii sunt
produși de substanțe care degajă gaze; aceste substanțe sunt amestecate cu pasta de ciment. De
exemplu, carbidul (carbura de calciu CaC 2) amestecat cu apa formează acetilena, care se degajă și
astfel rămân pori în pasta de ciment. Se mai poate folosi și pulbere de aluminiu care se combină cu
apa și pune hidrogenul în libertate; în felul acesta betonul devine poros .

Betoanele cu agregate vegetale. Fibrobetonul conține :

- Puzderie de cânepă în forma în care rezultă la prelucrarea fibrelor brute, sau eventual talaș
sau rumeguș de rășinoase ( în care caz se numește rumbeton), stuf, etc;
- Ciment;

Materiale de izolație, protecție și finisaj Page 2

 Materiale de construcții- note de curs

- Substanțe mineralizatoare (sulfat feros , silicat de sodiu și clorura de calciu);

- Apă.

Caracteristici tehnice semnificative:

- densitatea aparentă este redusă 500...1000Kg/m 3,

- capacitatea de izolare termică λ=0,09-0,12 W/mK;
- bun izolator fonic,
- aderanță bună la mortar și la beton ;
- neinflamabilitate;
- rezistența la compresiune 10-18 daN/cm 2;
- rezistența la încovoiere 6-9 daN/cm2.

Din fibrobeton se realizează plăci nearmate, cu lambă și uluc pentru pereți și acoperiș și blocuri
de zidărie cu goluri, fabricându-se și jumătăți, sferturi și blocuri de colț.

Produsele din fibrobeton se fabrică în felul următor: puzderia, talașul sau rumegușul se
introduce în malaxor, adăugându-se apoi substanțele mineralizatoare și apa . După 5-6 min. se
adaugă cimentul. Se amestecă încă 2-3 min. , după care betonul se poate turna în tipare,
compactarea realizându-se prin batere cu maiul sau prin vibrare.

Problema cea mai importantă la confecționarea fibrobetonului este mineralizarea agregatelor

vegetale . Mineralizarea are ca scop neutralizarea efectului nociv al substanțelor solubile din agregat
(taninul), împiedicarea putrezirii agregatului și favorizarea legăturii dintre pasta de ciment și
suprafața agregatului vegetal.

Produsele ceramice cu densitate aparentă mai mică decât 600 Kg/ m 3, obținute prin includerea, la
prepararea masei ceramice, de rumeguș, praf de cărbune ,etc. încât porozitatea rezultă foarte mare
(datorită arderii adaosurilor organice). Se folosesc cu succes pentru realizarea de izolații termice și în
mod deosebit pentru protecția punților termice la diafragme din zidărie.

Ipsos celular și macroporos cu densitatea aparentă de ( 500...800) kg/m 3 și coeficientul de

conductivitate termică mai mic decât 0,12 W/(mK). Se folosesc , sub formă de plăci ușoare, pentru
protecții termice interioare.

Material pe bază de diatomit cu densitatea aparentă de ( 230...850) kg/m 3 și coeficientul de

conductivitate termică (0,116...0,23) W/(mK). Se livrează sub formă de corpuri pentru zidării și plăci
realizate din pulbere de diatomit, lianți minerali și materiale fibroase (rumeguș).

Sticlă spongioasă cu densitate aparentă de ( 200...700) Kg/m 3 și conductivitatea termică de

(0,116...0,29)W/(mK). Se folosesc sub formă de corpuri pentru zidărie, plăci pentru izolarea
planșeelor și pereților exteriori, cochilii pentru izolarea conductelor.

Plăcile PAL și PFL cu densitatea aparentă mai mică de 400 Kg/m 3 și conductivitatea termică maximă
0,116 W/(mK) se folosesc în structurile mixte de la pereți și planșee.

Plăcile de stabilit se obțin prin presarea, în tipare, a unui amestec de talaș de rășinoase stabilizat cu
clorură de calciu și lapte de ciment. Se realizează plăci, cu dimensiuni de 200 x 50 cm și grosimea de
2,5 cm (tipul SC 25) și de 5 cm (tipul SC 50), folosite în structura pereților și a planșeelor, dar cu
condiția protecției împotriva umidității.

Stufitul se obține din tulpini de stuf așezate paralel, slab presate și legate cu sârmă moale. Saltelele,
cu grosime de ( 2...5) cm și densitate aparentă mai mică de 200 kg/m 3, au conductivitatea termică

Materiale de izolație, protecție și finisaj Page 3

 Materiale de construcții- note de curs

(0,07...0,105) W/(mK), putând fi folosite pentru termoizolarea acoperișurilor în șarpantă, la

construcții provizorii, (depozite, etc. Se impune protecția materialului împotriva umidităii și
rozătoarelor.

Bumlitizul se fabrică din materiale celulozice defibrate ( rumeguș sau talaș) și deșeuri din maculatură
mărunțită, aglomerate cu cu emulsie de colofoniu sau de bitum , păcură sau parafină și cu adaosuri
de substanțe fungicide și ignifuge. Se realizează plăci cu densitate aparentă mai mică decât
200 Kg/m3 și conductivitatea termică de (0,046....0,052) W/(mK), folosite la termoizolarea
elementelor ferite de umiditate (pereți și planșee interioare).

Plăcile din plută, realizate prin expandare (plăci SUPEREX) sau prin aglomerarea granulelor cu bitum ,
cu densități aparente mai mici decât 180 Kg/m 3 și conductivitatea termică de (0,035...0,07) W/(mK),
folosite la izolarea pereților și a planșeelor. Pluta este un material natural care provine din scoarța
stejarului de plută (Quercus buter), ce conține un polimer natural, numic ,,suberină”. La încălzire,
evaporarea apei și a unor substanțe volatile expandează structura, iar suberina polimerizează
producând lierea granulelor.

Pâsla minerală se fabrică prin presarea fibrelor minerale liate cu bitum sau polimeri. Plăcile realizate
(plăci SILON) pot fi folosite la toate tipurile de izolații termice.

Polistirenul expandat (STYROPOR, TREROPOR ) se obține din granule de stiren care conțin înglobată
o hidrocarbură volatilă . La încălzire, stirenul polimerizează și hidrocarbura volatilă determină o
creștere de volum de 20...50 de ori, formându-se o structură celulară cu pori de mici dimensiuni. Prin
topirea parțială a stirenului se realizează legarea granulelor expandate. Polistirenul celular se fabrică
în două sortimente: PEX- obișnuit și PEXI- ignifugat. Densitatea aparentă este de (15...30) Kg/m 3, iar
conductivitatea termică este (0,035...0,039) W/(mK). Este rezistent la acțiunea apei, uleiurilor
organice, acizilor și alcaliilor, dar și la atacul microorganismelor, fiind însă sensibil la acțiunea
uleiurilor minerale, benzinei, cetonelor și are punctul de topire coborât, fiind recomandat numai
pentru termoizolații în domeniul temperaturilor atmosferice și în frigotehnică.

Plăci din polistiren extrudat cu următoarele caracteristici tehnice:

- Conductivitatea termică: 0,035 W/(mK)

- Absorbția apei ): 0% vol.
- Clasa de comportare la foc:B1

Ureoformaldehida expandată ( AMPORA) se realizează prin turnarea în tipare a unui amestec de

rășini cu un material spumant și un întăritor, rezultând blocuri cu densitatea aparentă de (5...50)
kg/m3 și conductivitatea termică de (0,031...0,052) W/(mK). Ampora are rezistențe mecanice scăzute,
o fragilitate ridicată și datorită porozității deschise o permeabilitate ridicată la apă și aer. Pentru a fi
folosite în construcții, blocurile sunt protejate la exterior cu pelicule hidroizolante (bitum, PVC,
melamină). Se folosește pentru izolații termice în medii uscate la temperaturi cuprinse între (-20 ...
+70) 0 C.

Poliuretanul expandat se obține prin acțiunea unui poliizocianat asupra unui poliester saturat,
expandarea realizându-se prin degajarea unui produs gazos (freon), la acțiunea căldurii sau bioxid de
carbon, la acțiunea apei. Amestecul și expandarea pot fi realizate în ateliere, rezultând prin turnare în
tipare produse sub formă de blocuri, sau pe șantiere pentru obținerea maselor termoizolatoare. În
funcție de raportul de amestec al componentelor, se obțin produse cu elasticitate variabilă (de la
rigide la elastice) cu pori închiși sau deschiși. Densitatea aparentă variază de la 30 la 150 Kg/m 3 iar
conductivitatea termică este de 0,028 W/(mK) la expandarea cu CO 2 și de 0,02 W/(mK), la

Materiale de izolație, protecție și finisaj Page 4

 Materiale de construcții- note de curs

expandarea cu freon. Poliuretanul expandat prezintă stabilitate într-un domeniu larg de temperaturi,
el putând fi utilizat de la -2000C până la +1400C.

12.1.2. Materiale necoezive

Vata minerală se obține din topituri de zguri acide de furnal sau roci silicioase, prin centrifugare sau
prin suflare cu aburi sub presiune sau cu aer comprimat. Se folosesc în vrac sau sub formă de saltele
(pe carton sau plasă rabiț) având densitatea aparentă cuprinsă între 40 și 200 Kg/m 3 și
conductivitatea termică de (0,035...0,04) W/(mK), variind în funcție de diametrul firelor, prezența
picăturilor reci și a umidității. Prezintă stabilitate chimică.

Vată din sticlă . Calitățile izolante ale produselor din vată de sticlă rezultă din modul lor de obținere :
o împâslitură realizată din fibrele continue de material cu aglomerarea unui volum mare de aer, aer
împiedicat să circule liber. Acest ansamblu fibre-aer este un foarte bun izolator. Topitura de material
este trasă la 14000C în fibre cu grosimea de 4-5 x 10-6m care sunt apoi aglomerate cu ajutorul unui
liant, ceea ce le oferă o bună elasticitate. Se utilizează pentru o variată categorie de elemente :
pardoseli, perți interiori și exteriori, terase, mansarde, conducte. Acest material nu arde și nu
întreține arderea ( la temperaturi peste 250 0C are loc o degradare a liantului), are o greutate redusă
( neîncărcând excesiv structura existentă) și se montează ușor. Coeficientul de izolare termică λ=
(0,0365...0,039) W/mK. Vata de sticlă obținută prin suflare sau centrifugare, se folosește cu
precădere sub formă de saltele de următoarele tipuri:

 SCO - cu suport de carton ondulat;

 SCC – cu suport din carton celulozic;
 SI – cu suport din împâslitură de fibre de sticlă;
 SPS-I- saltele cusute pe o față pe plasă de rabiț;
 SPS- saltele cusute pe ambele fețe pe plasă de rabiț.

Vată minerală bazaltică se fabrică din roca bazaltică , amestecată cu cocs și calcar. Amestecul se
topește în cuptoare la temperaturi mai mari de 1500 0C. Materialul topit rezultat este dirijat către un
sistem de tamburi metalici care, prin viteza mare de rotație îl transformă în fibre minerale cu un
diametru mediu de 0,005 mm și o lungime de 1-2 cm. In următoarea etapă a procesului de fabricație
se adaugă liantul și un adaos special care învelește fibrele într-o peliculă hidrofobă , urmând ca în
etapa următoare, prin încălzirea în cuptoare speciale, liantul se transformă în bachelită. Produsul
brut rezultat este o saltea continuă de aproximativ 30 cm grosime. Pentru realizarea produsului finit,
salteaua de vată va trece printr-un sistem de prese și cuțite care îl aduc la densitățile și dimensiunile
dorite.

Vata minerală bazaltică este un produs incombustibil , care suportă temperaturi de până la 1200 0 C
fără a se topi. La temperatura de 250 0 C se va topi liantul doar în stratul superficial încins. Chiar și în
lipsa liantului , fibrele minerale rămân intacte, coeziunea și stratificarea lor păstreză forma și
rigiditatea materialului protejând elementele de construcție de acțiunea focului. Nu degajă gaze
toxice. Rezistența vatei minerale bazaltice la acțiunea focului variază în funcție de grosime.

Materiale granulare sunt de regulă agregate ușoare poroase ( densitatea în grămadă în stare afânată
și uscată mai mică de 1200 Kg /m3, naturale (tuf vulcanic, scorie bazaltică, calcare poroase) sau
artificiale (granulit, zgură metalurgică granulată, deșeuri ceramice). In stare neaglomerată se folosesc
ca materiale de umplutură la pereți și straturi, la acoperișuri terasă.

Materiale de izolație, protecție și finisaj Page 5

 Materiale de construcții- note de curs

12.2. Materiale de izolație fonică

Izolarea fonică ( acustică) are scopul de a împiedica transmiterea zgomotelor prin elementele de
construcție. Zgomotele pot proveni din activitățile desfășurate în spațiile adiacente (interioare și
exterioare) sau din impact asupra elementului de construcție.

La întâlnirea unui obstacol , energia undei sonore se împarte în trei componente:

 O parte se reflectă:
 O parte se disipă în obstacol, punându-l în vibrație:
 Ultima parte străbate obstacolul și își diminuează intensitatea.

Principiile de izolare fonică urmăresc diminuarea uneia dintre componente, prin mărirea celorlalte. In
cazul în care se urmărește evitarea producerii ecoului, într-un spațiu cu cerințe acustice speciale ( săli
de spectacole, amfiteatre, studiouri de înregistrări) devine necesară diminuarea componentei
reflectate. In cazul clădirilor de locuit, a clădirilor industriale, etc devine necesară diminuarea
componentei transmise.

Componenta reflectată va fi cu atât mai mare, cu cât materialul din care este alcătuit obstacolul este
mai compact și mai dur.

Componenta disipată în obstacol va fi cu atât mai mare , cu cât materialul din care este alcătuit este
mai elastic (pentru a intra în vibrație) și mai poros (pentru a produce reflexii multiple , în pori).

Corespunzător principiilor enunțate , sub aspectul mecanismului de realizare a izolației fonice,

materialele sunt caracterizate ca:

 Materiale fono-reflectante, care sunt materiale compacte, cu densitate aparentă mare

(metal, beton, sticlă);
 Materiale fono-absorbante, care sunt materiale poroase, cu densitate aparentă mică (vată
minerală și din sticlă, PFL poros, plută, mortare poroase , spumă din polimeri);
 Membrane vibrante (rezonatori), care sunt materiale cu comportare elastică și care în
straturi subțiri intră în vibrație, transformând energia fonică în căldură (placaj, PAL, PVC,
table metalice).

Izolarea la zgomotul din trepidații și impact

Trepidațiile sunt rezultatul unor forțe vibratoare produse de diverse mașini, utilaje, instalații,
iar zgomotul de impact se produce la căderea corpurilor pe pardoseală, la mers, la închiderea ușilor.

Trepidațiile pot produce oboseala materialelor din structura elementelor de construcții și

pentru diminuarea efectelor nedorite, generatorii de trepidații ( motoare, mașini unelte) se reazemă
pe elementele de construcție prin intermediul unor materiale absorbante : pâslă, cauciuc, plută,
arcuri.

Zgomotul de impact se atenuează prin așezarea elementelor de pardoseală pe planșeu prin

intermediul unui strat absorbant format din PFL poros, PAL , vată minerală, plută, nisip.

12.3. Materiale de hidroizolații

Protejarea elementelor de construcții împotriva umidității este esențială pentru asigurarea

durabilității construcțiilor. Prezența apei poate compromite funcția materialului din elementele de
construcții (termoizolațiile își diminuează eficiența, elementele structurale își reduc capacitatea
portantă, au loc fenomene de coroziune). Protejarea construcțiilor la acțiunile distructive ale apei se

Materiale de izolație, protecție și finisaj Page 6

 Materiale de construcții- note de curs

obține cu ajutorul izolațiilor hidrofuge. Materialele de hidroizolație trebuie ca, în strat subțire, să fie
impermeabile și insensibile la apă, vapori sau soluții apoase.

Izolațiile hidrofuge se pot realiza prin :

1. Hidrofobizarea suprafețelor ( a porilor aparenți și capilarelor) , folosind materiale hidrofobe,

în mod obișnuit pe bază de bitum;
2. Pelicule impermeabile rezistente chimic și mecanic, formate din vopsele, lacuri, emailuri;
3. Izolarea cu folii hidrofobe sau impermeabile.

12.3.1. Materiale de izolație din folii hidrofobizate

Materiale sub formă de folii hidrofobizate sunt realizate dintr-un suport elastic, cartoane celulozice,
țesături textile (pânze), împâslituri din fibră de sticlă, folii din aluminiu , hidrofobizate cu bitum ,
mastic bituminos sau silicon.

Cartoanele bitumate se fabrică din cartoane celulozice cu sau fără fibre textile, impregnate cu bitum,
cu sau fără strat de acoperire, deci într-un sortiment variat.

Cartoanele bitumate impregnate simbol –Cl ,,g”, unde g reprezintă greutatea cartonului în
grame/m2, nu au straturi de acoperire cu mastic bituminos.

Cartoanele bitumate impregnate și acoperite se prezintă sub formă de cartoane celulozice

impregnate cu bitum și cu un strat de acoperire din mastic bituminos presărat cu nisip cuarțos fin
(Ca,,g”) sau filer (Ca ,,g”/ F). Acoperirea are și rolul de a împiedica lipirea materialului care se livrează
rulat.

Cartoanele bitumate perforate, simbol CBP ,,g”,se realizează din cartoane celulozice cu perforații
circulare, cu diametrul de 18 mm, la distanțe de 70...100mm, acoperite cu mastic bituminos și
presărate pe o față cu nisip fin sau cenușă de termocentrală, iar pe cealaltă față cu nisip cuațos cu
granulație mare. Se folosesc la realizarea teraselor, având rol de strat dedifuzie pentru vaporii de
apă.

Pânzele bitumate se obțin din țesături din fibre vegetale sau sintetice, impregnate cu bitum și pot fi:

 Neacoperite (tip P50 și P40 – cifrele reprezentând rezistența minimă la întindere măsurată în
daN, determinată pe epruvete de 50 x 250 mm;
 Acoperite (tip A55- cu suport țesut din fibre liberiene-in sau cânepă, A45- cu suport țesut din
fibre liberiene sau mixte cu bumbac, A35- cu suport din fibre de bumbac, A30- cu suport
nețesut din fibre celulozice, PNA).

Pânzele bitumate se folosesc în structurile hidroizolațiilor în care nu se poate asigura un suport rigid-
stabil, cum ar fi rosturile între elementele de construcții, racordări.

Împâsliturile din fibre de sticlă bitumate se fabrică în 3 tipuri:

 IA – împâslitură din fibre acoperită pe ambele fețe cu nisip;

 IB- împâslitură de fibre presărată pe o față cu nisip, iar pe cealaltă față cu nisip grăunțos;
 IPB- împâslitură perforată și presărată pe o față cu nisip, iar pe cealată față cu material
granular.

Materiale de izolație, protecție și finisaj Page 7

 Materiale de construcții- note de curs

Pachete din folii bitumate și folii din aluminiu de 0,8...0,08 , sunt realizate din cartoane celulozice
bitumate și acoperite cu folii de aluminiu cu rol multiplu: impermeabilizare, reflexie, protecție
chimică și mecanică.

Folii pe bază de polimeri sunt pânze din poliizobutenă sau policlorură de vinil (cu grosimea de 0,25
mm), care se folosesc în special la protecția hidrofugă a materialelor de izolație termică.

Caracteristicile tehnice ale produselor bitumate

La materialele sub formă de folii, folosite pentru hidroizolații, se verifică următoarele caracteristici
tehnice:

 Masa/m2 – a bitumului de impregnare și acoperire, precum și a materialului mineral;

 Forța de rupere la tracțiune- se determină pe epruvete cu dimensiunile de 50 x 250 mm, ce
se încearcă pe direcția longitudinală și transversală a sulului;
 Flexibilitatea- se apreciază prin îndoirea după o placă de lemn a epruvetelor, menținute 20
minute în apă, la temperaturi de 00C și 200C și care nu trebuie să prezinte fisuri sau
desprinderi de material în zona întinsă;
 Stabilitate la cald- epruvetele supuse încercării nu trebuie să prezinte scurgeri sau deplasări
ale bitumului de acoperire după păstrarea în poziție verticală, timp de 2 ore, la o
temperatură de 800C;
 Impermeabilitatea – este apreciată prin încercarea timp de 72 ore, la o presiune de 100 mm
coloană de apă, impunându-se să nu apară infiltrații de apă pe fața opusă.

12.4. Materiale de protecție și finisaj

Materialele de protecție și finisaj sunt materiale ce îndeplinesc un dublu rol:

- Realizează un aspect cât mai plăcut;

- Îmbunătățesc comportarea materialelor din structurile pe care le protejează, la acțiuni
distructive chimice și mecanice.

In mod obișnuit materialele de finisaj realizează pelicule rezistente chimic și mecanic. După destinația
acestora, materialele de finisaj pot fi : adezivi, chituri, emailuri, lacuri, vopsele.

12.4.1. Adezivi

Sunt materiale care prezintă o stare inițială plastică, când se pot întinde în straturi subțiri pe
suprafața plană a solidelor și care după întărire realizează lipirea acestora.

Adezivii servesc la fixarea pe suport a plăcilor ceramice, de sticlă, a tapetelor, a parchetului, a

materialelor de izolație. De asemenea se folosesc la fabricarea placajelor lemnoase și a panelului, la
operațiile de îmbinare a pieselor de lemn, metal, mase plastice.

Adezivi pe bază de gelatină – se livrează sub formă de plăci, granule sau praf, de culoare galben
deschis la brun. Gelatina este o substanță proteică macromoleculară, puternic hidrofilă, formând o
structur coloidașă. La încălzire în prezența apei formează un sol care se poate întinde în straturi
subțiri și care la răcire trece în gel, acesta prin uscare formând pelicule aderente , elastice.
Transformarea sol-gel este reversibilă, deci gelatina este sensibilă la umiditate. Pentru construcții,
gelatina se extrage prin fierbere în autoclave , din deșeuri de oase și piele și se livrează sub
denumirea tehnică de clei de oase sau piele.

Materiale de izolație, protecție și finisaj Page 8

 Materiale de construcții- note de curs

Adezivi pe bază de caseină – se prezintă sub formă de material prăfos. Caseina este o substanță
proteică extrasă din lapte. Adezivul se prepară din caseină dizolvată în soluție apoasă de hidroxid de
sodiu sau calciu. Amestecul care se lucrează la rece, se întărește la 7 ore de la amestecare. Adezivii
pe bază de caseină sunt mai puțin sensibili la umiditate.

Adezivi pe bază de polimeri – sunt soluții de rășini în solvenți volatili, sub formă de soluții apoase.
Intărirea adezivilor din această categorie se datorează evaporării solventului sau apei și a unor reacții
chimice. Cei mai utilizați polimeri sunt:

- Poliacetatul de vinil- Aracet;

- Cauciucul artificial- Prenadez;
- Rășini ureoformaldehidice- Urelit.

12.4.2. Chituri

Sunt amestecuri plastice alcătuite dintr-un adeziv sau ulei și materiale de umplutură fin măcinate-
praf de cretă, gips, nisip, ocru și servesc la finisarea suprafețelor înainte de vopsire, închiderea
fisurilor și crăpăturilor, etanșarea rosturilor, protecții anticorosive.

Chiturile trebuie să îndeplinească următoarele condiții de calitate:

- Să se întărească într-un timp relativ scurt;

- Să prezinte o bună aderență la suport;
- Să fie stabile la acțiunea apei, luminii, aerului și soluțiilor cu care vin în contact;
- Să nu reacționeze cu materialul de acoperire- lacuri sau vopsele.

Cele mai utilizate chituri în construcții sunt:

Chituri de tâmplărie – sunt formate din ulei de in și umplutură din făină de lemn, cretă sau gips și
sunt folosite pentru finisarea tâmplăriilor.

Chituri pentru geamuri- se prepară din ulei vegetal sicativ și praf de cretă și sunt folosite la etanșarea
geamurilor pe tâmplăriile de lemn și cu adaos de miniu de plumb pentru tâmplăriile metalice.

Chituri pe bază de silicați alcalini- în funcție de domeniul de utilizare pot fi rezistente la ulei ( din
silicat de sodiu cu miniu de plumb), rezistente la alcool (din silicat de sodiu și caseină), rezistente la
acizi (silicat de sodiu sau potasiu, un accelerator de întărire și praf mineral). Aceste chituri se folosesc
la fixarea plăcilor din gresie ceramică și închiderea rosturilor dintre acestea.

Chituri pe bază de polimeri – se fabrică pe bază de rășini sintetice și servesc în special la fixarea și
închiderea rosturilor dintre elementele de protecție anticorosivă sau la pardoseli puternic solicitate la
uzură. Se utilizează cel mai des :

- Rășini fenolice, caracterizate prin rezistență la uzură și la acțiuni chimice (Siladez, Carbadez)
- Rășini furanice (Oramin M și R)
- Rășini epoxidice (Epodur, Rexidur).

12.4.3. Lacuri

Sunt soluții de substanțe peliculogene în solvenți volatili, cu sau fără adaos de uleiuri sicative și care
dau după uscare pelicule lucioase, transparente , rezistente chimic și mecanic.

Materiale de izolație, protecție și finisaj Page 9

 Materiale de construcții- note de curs

Intărirea lacurilor realizate cu solvenți volatili este de natură fizică, bazată pe evaporarea solventului.
In cazul lacurilor ce conțin uleiuri sicative, întărirea se datorează și reacțiilor chimice de oxidare a
uleiurilor.

Pentru a împiedica fisurarea la uscare, într-un lac se recomandă să se folosească mai mulți sovenți ,
care prin evaporare succesivă să realizeze o pelicuă care își păstrează un timp mai îndelungat
plasticitatea așa încât sub acțiunea eforturilor din contracție să nu fisureze.

În funcție de natura substanței peliculogene există următoarele tipuri de lacuri:

Lacuri pe bază de rășini- sunt soluții de colofoniu în alcool, rășini fenolformaldehidice în alcool, rășini
epoxidice în diverși sovenți. Aceste tipuri de lacuri se pot aplica pe lemn, metal, beton.

Lacuri pe bază de derivați ai celulozei – se prepară din esteri ai celulozei și solvenți organici (acetonă,
alcool) și adaos de plastifianți. Se întăresc rapid și rezistă foarte bine la temperaturi ridicate.

Lacuri pe bază de bitum – se prezintă ca o soluție de bitum în benzen sau white-spirt cu sau fără
adaos de colofoniu, dioxid de mangan și hidroxid de calciu. Peliculele formate sunt de culoare
neagră, lucioase și compacte și se folosesc în special pentru protecția anticorosivă a pieselor din oțel.

12.4.4. Emailuri

Sunt suspensii de pigmenți în lacuri cu sau fără material de umplutură și care după întărire dau
pelicule colorate, lucioase și opace, rezistente chimic și mecanic.

Mecanismul de întărire la emailuri este determinat de prezența lacurilor. Pigmenții și materialele de

umplutură trebuie să fie foarte fin măcinați , inerți din punct de vedere chimic, rezistenți la acțiunea
razelor solare și să nu absoarbă lacul cu care se amestecă.

Emailurile sunt preferate vopselelor de ulei, din cauză că se usucă mai repede și au un luciu
pronunțat. Se utilizează la protecția elementelor din lemn sau metal.

12.4.5. Vopsele

Sunt suspensii de pigmenți în uleiuri sicative , cu sau fără adaos de materiale de umplutură , care
după uscare dau pelicule colorate, opace, cu aspect mat sau semilucios.

Spre deosebire de lacuri, în care substanțele peliculogene prexistă în amestec, iar uscarea se produce
prin evaporarea solvenților volatili , în vopsele substanța peliculogenă se formează prin oxidarea în
aer a uleiurilor sicative.

Sicativii sunt:

- Săruri de mangan, plumb și cobalt ale acizilor grași nesaturați;

Sau
- Săruri de mangan, plumb și cobalt ale acizilor naftenici

și au rolul de a accelera procesele de întărire a vopselelor și lacurilor.

Alte substanțe utilizate în procesul de fabricație al lacurilor și vopselelor :

-diluanți- solvenți volatili care reduc vâscozitatea vopselelor;

-plastifianți- substanțe care reduc rigiditatea peliculelor în scopul împiedicării fisurării.

Materiale de izolație, protecție și finisaj Page 10

 Materiale de construcții- note de curs

12.4.6. Grundurile

Grundurile constituie baza oricărei vopsele acoperitoare; ele formează primul strat care se aplică pe
suprafața de vopsit, făcând legătura între suprafața vopsită și chit, vopsea sau email.

12.4.7. Baițurile

Sunt soluții colorante în apă sau în alcool și se aplică numai pe lemn , pentru a-l colora sau a-i
uniformiza culoarea fără a-i acoperi textura, ele fiind transparente.

Materiale de izolație, protecție și finisaj Page 11