Sunteți pe pagina 1din 6

1.

Alergarile de Semi fond si


Fond.
In aceste alergari se urmareste o dozare cat mai rationala a efortului pentru a se
reusi parcurgerea unor distante medii, mari si foarte mari intr-o viteza de regim
apreciabila.

Pentru aceasta, este necesar ca miscarile alergatorului sa fie cat mai economice,
dar, in acelasi timp, cat mai eficiente.

Notiunea de tehnica nu este ceva foarte exact; ea are mai multe definitii. Un atlet
creditat cu o tehnica “relativa” (slaba) poate obtine rezultate bune si invers. O
definitie simpla ar fi: tehnica este gradul de insusire a unui exercitiu in raport cu
modelul.

In perfectionarea tehnicii alergarii de rezistența se urmareste dobandirea unui pas


cat mai suplu, bazat pe relaxare, tinzandu-se spre o impulsie nefortata si
eliminarea miscarilor inutile ale capului, trunchiului si bratelor.

De asemenea, se va insista in mod deosebit asupra ritmului respirator care are un


rol decisiv in alergarile de rezistenta.

· Probele clasice, care implica participare feminina și


masculina sunt:

semi-fond:

-800m (RM 1.41.11, /1.53.28)

-1500m (RM 3.26.00 / 3.50.46)

Fond

-5000m (RM 12.37.35 / 14.24.68)

-10 000m (RM 26.17.53 / 29.31.78)

mare fond:

-maraton (RM 2.04.55 / 2.15.25)

· Fazele acestor alergari sunt:


-startul si lansarea de la start

-alergarea pe parcurs

-finisul si sosirea

-Startul si lansarea dupa start

FOND

În aceste alergări este necesară o dozare cât mai rațională a efortului, pentru a se
reuși parcurgerea unor distanțe medii, mari și foarte mari cu o viteză de regim
apreciabilă; pentru aceasta este necesar că mișcările alergătorului să fie cât mai
economice, dar eficiente în același timp.

Tehnica de alergare urmărește stăpânirea unui pas cât mai suplu, relaxat, ținându-
se spre o impulsie neforțată și eliminarea mișcărilor inutile ale capului, trunchiului
și brațelor. Un rol decisiv în alergările care solicită efortul de rezistență, îl are
respirația, respectiv ritmul respirator.

La probele clasice din această grupă de alergări participarea este masculină și


feminină în următoarele curse: 800m și 1.500m (semifond); 5.000m și 10.000m
(fond); 42,195km (mare fond-maraton).

· TEHNICA ALERGĂRII DE SEMIFOND


Fazele sau structura alergărilor de semifond, fond sau mare fond se ordonează
tehnic în:

----------------------------------------------

1-startul și lansarea de la start;

-------------------------------------

2-alergarea pe parcurs;

------------------------------

finișul și sosirea.

· STARTUL ȘI LANSAREA DE LA START

În aceste probe regulamentul de concurs obligă participanții la abordarea startului


„de sus” (din picioare); în această faza se urmărește obținerea unei viteze
suficiente pentru a ocupa un loc în pluton. La alergarea pe distanțele anterior
enunțate, comenzile starterului sunt: „Pe locuri!” „pocnetul pistolului!”

La comanda “Pe locuri!”, alergătorul așază piciorul puternic lângă linia de start (cât
mai aproape de aceasta), trecând și cea mai mare parte din greutatea corpului pe
acest picior; celălalt picior se află înapoi, cu 1-1,5 lungimi de talpă, sprijinit pe
pingea.

Trunchiul este aplecat înainte; brațul opus piciorului dinainte se află în fața
trunchiului, îndoit din cot, în așa fel încât palma cu degetele semiflex…
In această poziție alergătorul așteaptă pocnetul pistolului. Plecarea este realizată
de tragerea activă și energică a piciorului dinapoi și impulsia puternică a piciorului
dinainte. Acțiunea picioarelor este secondată de cea a brațelor care, pendulează
energic, susținând lansarea prin alergare accelerată spre o poziție cât mai
avantajoasă încă de la debutul cursei. Cu cât parcursul cursei este mai lung, cu atât
spațiul de lansare este mai scurt. La 800m lansarea acoperă 100-120m, iar la fond
această durează 30-50m.

· ALERGAREA PE PARCURS
In această faza a alergării, deplasarea se realizează prin „pasul lansat în tempo de
cursă”, caracterizat prin uniformitate și constanță; alergătorul trebuie să
economisească rezervele, ceea ce impune amplitudine mică și uniformă a
mișcărilor, prin pas scurtat, cu impulsie și pendulare mai puțin energice.

Lungimea pasului este de 1,35-2,15m în funcție de viteza de deplasare și


particularitățile alergătorului. Contactul cu solul este suplu, aspect ce se poate
realiza prin micșorarea forței tangențiale, respectiv prin așezarea piciorului în faza
de amortizare, cât mai aproape de proiecția verticală a centrului general de
greutate a corpului. Așezarea piciorului pe sol trebuie să permită o bună
amortizare. În acest scop, la alergarea pe 800m, cei mai mulți a…

În acest tip de alergare piciorul de impulsie nu se întinde complet sau se extinde


complet dar nu energic; coapsa piciorului pendulant se ridică sub orizontală, la 75
de grade, fiind avântată înainte, gamba deplasându-se sub propria greutate.

În alergările de rezistență, trunchiul este păstrat la verticală (ușor înclinat uneori la


alergarea pe 800m), umerii sunt relaxați, iar brațele îndoite la 90s și ușor
depărtate de corp, pendulează înainte și înapoi degajate și cu amplitudine redusă,
ajutând deplasarea. Poziția trunchiului, a brațelor și a capului, care trebuie să se
afle în prelungirea trunchiului, favorizează respirația.

· FINIȘUL ȘI SOSIREA

Finișul se declanșează în funcție de capacitatea de viteză a alergătorilor; cei cu


performanțe mai modeste la 100m și 200m încep finișul cu 250-300m înainte de
sosire, iar cei care sunt foarte buni sprinteri își valorifică viteza la ieșirea din
ultima turnantă. Sosirea se efectuează, cu aceeași abordare tehnică de la
alergarea de viteză, respectiv „atacarea” firului de sosire, pe ultimii 2-3 pași,
accentuând aplecarea trunchiului spre planul vertical al liniei de sosire.

S-ar putea să vă placă și