Lucrarea se bazeaza pe determinarea existentei oportunităților de arbitraj pentru perioada

2004-2018, pentru prețuri ale opțiunilor call și put prin testarea a doua paritatea putcall și
vertical spread, prin intermediul unui script scris in limbajul de programare Phyton. Ceea ce mi-
am propus este de a observa daca tranzacțiile care invalidează cele două strategii urmeaza
oanumită structură de date ce poate fi previzionată si care este indicatorul in functie de care pot fi
previzionate.

Ca metodologie am folosit lucrarea lui Hull din 2018, Options, futures, and other derivatives
si am inclus in lucrare informatii cu privire la optiunile call si put si factorii care le afecteaza.
Mai departe am vorbit despre limitele inferioare si superioare ale celor doua tipuri de optiuni.
Optiunea call ofera detinatorului dreptul de a cumpara, la un anumit pret, astfel pretul optiunii nu
poate fi mai mare decat pretul activului suport (care este limita superioara o pretului optiunii).
Daca acest lucru nu ar fi valabil, arbitrajoul ar putea cu usurinta sa faca profit prin cumpararea
activului suport si vanzarea optiunii call.

Optiunea put ofera detinatorului dreptul de a vinde, la un anumit pret de exercitare, K si

indifferent de cat de mic este pretul activului suport, optiunea nu poate valora mai mult decat K.
Altfel-arbitrajor-exercitarea vanzarea opțiunii si investirea sumei la rata fara risc.

Put-call parity arata ca valoare unei optiuni call cu un anumit pret de exercitare si o anumita
data scadenta poate fi dedusa din valoarea unei optiuni put cu acelasi pret de exercitare si aceeasi
data scadenta si vice versa. In cazul exista inealitate intre cele doua, atunci exista oportunitati de
arbitraj.

Datele folosite sunt prin extrase de pe site-ul CBOE, am folosit date ale opțiunilor listate pe
piața americană la momentul 15:45, cu 15 minute înainte de închiderea tranzacțiilor, moment în
care se consideră că lichiditatea este maximă.

Pentru a ajunge la un esantion reprezentativ pentru scopul testului, am ales să aplic

criterii de excludere, în ceea ce privește: moneyness,ca Limita superioara 0.4 si inferioara 1.6,
Maturitatea sa nu fie mai mare de 250 de zile si mai mica de 5 zile. Pretul bid sa nu fie mai mic
decat ask, iar bid pentru fiecare optiune sa nu fie mai mic de 0.5.

În urma rulării scriptului, am identificat un total de aproximativ 216 K de opțiuni pentru care
se aplică paritatea putcall și vertical spread, însă, mai departe ne-am axasat pe tranzacțiile care
invalidează aceste strategii, iar Graficul arata distribuirea prețurilor call si put ca volum și număr
de invalidări pentru perioada 2004-2018, pentru setul de date initial, în comparație cu celelalte
două tipuri de date, care valideaza si respective care invalideaza. Este posibil ca unele operațiuni
să nu fie efectiv operațiuni de arbitraj, însă scopul este să vedem dacă există o legătură
semnificativă între volumule tranzacționate și variabile economice, cum este VIX, dacă ele
urmăresc un anumit nivel de repetitivitate și au o anumită structură.

Invalidările sunt prezentate în tabelul A pentru opțiunea call și in tabelul B pentru put.
Numărul total de opțiuni care invalidează paritatea putcall este în total de 165 K, iar pentru
vertical spread este dublu, în total de 360 K, se observă însă că datele generate de script pentru
invalidări nu acoperă toată perioada testată inițial. Mai exact, numeric vorbind, în 2014, volumul
invalidărilor putcall reprezentau aproape 90% atât pentru prețul call, cât și pentru put, ajungând
în 2018 la un procent de doar 20 % din invalidări, fapt ce implică că volumul invalidărilor
vertical spread a crescut în această perioadă.

Mai exact, entru paritatea putcall, nu sunt generate informații pentru perioada 2005-
2010,iar pentru vertical spread, invalidările au fost identificate doar pentru anii 2014-2018.
Avand in vedere acest lucru, am micsorat esantionul pentru perioada 2014-2018, pentru care au
fost generate date pentru ambele strategii si mai mult, am impartit datele in functie de indicatorul
moneyness, in optiuni ITM si OTM, pentru call si put. Ceea ce putem observa, este ca pentru
cele doua tipuri de strategii, este o ciclicitate a invalidarilor in functie de pretul call, ceea ce nu
putem spune si la put. Nu se observa nicio structura a datelor din evolutia preturilor in perioada
2014-2018. Astfel, am concluzionat ca putem folosi preturile optiunii call, ca un indicator ce
poate previziona existenta oportunitatilor de arbitraj. Din acest punct de vedere, am facut o
regresie intre preturile call si indicatorul VIX pentru perioada 2014-2018.

Am descarcat VIX de pe yahoo finance, ce este interesant de observat este evolutia

indicatorului in 2009, in urma crizei financiare si similitudinea in evolutia acestuia pentru anul
2020. In urma regresiei am observat ca exista o corelatie de 54 % intre preturile optiunii call si
indicele vix

Moneyness este o notiune folosita pentru a vedea cash flowul pe care o optiune il genereaza.

- in the money: presupune ca holderul (detonator) optiunii beneficiaza de un CF pozitiv, call S>K

- At the money: CF 0, ceea ce nu este de doriy, S=K

- Out of the money: CF negative, S<K

Call:suma cu cate Stock>Strike

Put:suma cu care Strike>Stock

Limita superioara:

Optiunea call ofera detinatorului dreptul de a cumpara, la un anumit pret, astfel pretul optiunii
nu poate fi mai mare decat pretul activului suport (care este limita superioara o pretului optiunii). Daca
acest lucru nu ar fi valabil, arbitrajoul ar putea cu usurinta sa faca profit prin cumpararea activului suport
si vanzarea optiunii call.

Optiunea put ofera detinatorului dreptul de a vinde, la un anumit pret de exercitare, K si

indifferent de cat de mic este pretul activului suport, optiunea nu poate valora mai mult decat K. Altfel-
arbitrajor-exercitarea vanzarea opțiunii si investirea sumei la rata fara risc.

Put-call parity arata ca valoare unei optiuni call cu un anumit pret de exercitare si o anumita
data scadenta poate fi dedusa din valoarea unei optiuni put cu acelasi pret de exercitare si aceeasi data
scadenta si vice versa. In cazul exista inealitate intre cele doua, atunci exista oportunitati de arbitraj.

 Pentru toate prețurile activului suport mai mici decât prețul de exercitare, H
nu exercită opțiunea și pierde (plătește prima), iar W încasează prima.

Se observă din grafic, că pierderea maximă a holder-ului este la nivelul primei (nu poate
înregistra o pierdere mai mare decât prima), în schimb, writer-ul are câștigul limitat de primă.

 Pentru toate activele suport situate între PE și PE+primă, opțiunea este

exercitată de H, iar pierderea este sub primă, însă pierde mai puțin decât dacă
abandona opțiunea, iar W înregistrează un câșting sub nivelul primei.
 Pentru toate activele suport egale cu PE+primă, H exercită opțiunea și atât H
cât și W înregistrează un rezultat egal cu zero.
  Pentru toate activele suport situate peste PE+primă, opțiunea este exercitată de
H, care înregistrează un câșting potențial nelimitat, iar W o pierdere potențial
nelimitată.

Figură 1: Pierderea și câștigul pentru o opțiune put

Sursă: autorul

 Pentru toate activele suport situate peste PE, H nu exercită opțiunea și pierde
(plătește prima), iar W încasează prima.

Se observă din grafic, că pierderea maximă a holder-ului este la nivelul primei (nu poate
înregistra o pierdere mai mare decât prima), în schimb, writer-ul are câștigul limitat de primă.
 Pentru toate activele suport situate între PE- primă și primă, opțiunea este
exercitată de H, iar pierderea este sub primă, însă pierde mai puțin decât dacă
abandona opțiunea, iar W înregistrează un câșting sub nivelul primei.
 Pentru toate activele suport egale cu PE+primă, H exercită opțiunea și atât H
cât și W înregistrează un rezultat egal cu zero.
 Pentru toate activele suport situate peste PE-primă, opțiunea este exercitată de
H, care înregistrează un câșting potențial nelimitat, iar W o pierdere potențial
nelimitată.