Cdsâfurr'a cu străini

0 persoană numită ilutltil linga care a venit in anul I923 din Moldova. a obţinut
permisiunea de la muftiu pentru a se căsători cu o fată musulmană din satul Nalbant
(22). O altă sursă semnalează că in anul l920, mulţi turci din Dobrogea se
căsătoreau cu creştini. Faptul că pentru o astfel de căsătorie se apela la
permisiunea muRiului indică probabil şi dorinţa tinerilor căsătoriţi de a nu fi
excluşi din comunitatea locală. in anii de după 1960 se observă un număr mai mare
de căsătorii între români şi turci mai ales în localităţile de la nord de
Constanta, cum ar fi Babadag, Tulcea, Măcin şi lsaccea, unde turcii au rămas în
număr mic sau chiar foarte mic. Turcii din Dobrogea şi turcii tătari acceptă cu
dificultate (în cadrul comunităţi) chiar astăzi astfel de căsătorii mixte. În
cercetările întreprinse de noi am observat clar acest lucru. Se întâlnesc destule
cazuri in care familiile nu participă la căsătoria civilă a celor doi tineri dintre
care unul este român iar celălalt turc sau tătar. Această atitudine de neacceptare
continuă şi după căsătorie. Din această cauză se evită căsătoriile mixte în
regiunile unde există comunităţi turcotătare compacte, mai ales in mediul rural.

Nu am întâlnit şi nici nu am auzit vorbindu-se în rândurile comunităţii turco-

tătare despre nunţi de câteva zile cu un mire sau mireasă de naţionalitate română.
Am întâlnit însă nunţi mari când fete musulmane din Dobrogea au fost date în cask
torie arabilor.

În concluzie, în ceea ce priveşte nunţile turco-tătare din Dobrogea observăm că în

general turcii şi tătarii se căsătbresc între ei, în cadrul comunităţilor
musulmane. Atunci au loc şi nunţi tradiţionale cu păstrarea vechilor obiceiuri
turceşti. Dacă are loc o căsătorie mixtă intre o persoană de religie musulmani şi o
persoană de religie creştină, aceasta nu este privită cu simpatie de comunitatea
musulmană, iar ostilitatea se manifestă chiar din timpul nuntii.