APOZIȚIA

Astrul noptii - luna

Satelitul – adica un corp astronomic
,,Selene’’ – zeita purtata intr-un…
,,Bucurestiul’’ – capitala tarii

Apoziția este o funcție sintactică suprimabilă, care exprimă o relație de echivalență de sens
între aceasta și un substantiv bază sau precizează suplimentar proprietăți ale obiectului denumit
de bază. (o explicatie, o informatie suplimentara)

! Este obligatoriu postpusă substantivului bază (pronume sau numerale).

Prietenul tau, Andrei, nu a venit astazi.

Mihai, colegul meu, va fi premiat.

! Se desparte prin virgulă sau linie de pauză de restul propoziției sau

este precedată de semnul două puncte.
Am mancat dulciuri: ciocolata, inghetata, acadele.

! Apoziția poate fi introdusă prin adverbe cu rol explicativ (fără funcție

sintactică): adică, anume, mai exact, respectiv etc.

Astrul noptii, adica Luna, ocroteste indragostitii.

Apoziția stă, de obicei, în cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului bază (L-am
întâlnit pe verisorul meu, Luca.), dar poate și să reia cazul substantivului bază (Am vorbit cu
Luca, cu verisorul meu.).
Nu-l cunosc pe Matei, pe fratele tau.
Nu-l stiu pe Matei, fratele tau.

Apoziția se exprimă prin:

a)substantiv: Sora mea, Maria, este asistentă.;
b)pronume: Colegul meu, adică el, mă ajută mereu.;
c)numeral cu valoare pronominală: Celelalte mese, a doua și a treia, sunt ocupate.;
d)adjectiv: El este nepoliticos, mai exact obraznic.;
e)forme verbale nepersonale: A câștigat concursul muncind, adică trudind.

Apoziția poate fi:

a ) simplă, când are un singur termen;
Am cunoscut-o pe sora ta, Maria.;

b) dezvoltată, când are doi sau mai mulți termeni:

Acesta este Ionescu, profesorul de istorie.;

!!! cuvantul care determină apoziția profesorul îndeplineste funcția

sintactică în structura apozitivă:
de istorie- atribut substantival prepozițional;