Audienţa generală de miercuri

Publicat la 15 mai 2013 în categoria Audienţe generale. 211 afişări.

Despre acţiunea Duhului Sfânt
miercuri, 15 mai 2013

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi aş vrea să mă opresc asupra acţiunii pe care Duhul Sfânt o săvârşeşte în

conducerea Bisericii şi a fiecăruia dintre noi la Adevăr. Isus însuşi le spune
discipolilor: Duhul Sfânt “vă va conduce la tot adevărul” (In 16,13), fiind El însuşi
“Duhul adevărului” (cf. In 14,17; 15,26; 16,13).
Trăim într-o epocă în care oamenii sunt mai degrabă sceptici faţă de adevăr.
Benedict al XVI-lea a vorbit de multe ori despre relativism, adică despre tendinţa de
a considera că nu există nimic definitiv şi de a crede că adevărul este dat de consens
sau de ceea ce vrem noi. Apare întrebarea: există cu adevărat “adevărul”? Ce este
adevărul? Putem să îl cunoaştem? Putem să îl găsim? Aici îmi vine în minte
întrebarea procuratorului roman Ponţiu Pilat atunci când Isus îi revelează sensul
profund al misiunii sale: “Ce este adevărul?” (In 18,37.38). Pilat nu reuşeşte să
înţeleagă că “Adevărul” este în faţa lui, nu reuşeşte să vadă în Isus faţa adevărului,
care este faţa lui Dumnezeu. Şi totuşi, Isus este tocmai aceasta: Adevărul, care, la
plinirea timpurilor, “s-a făcut trup” (In 1,1.14), a venit în mijlocul nostru pentru ca
noi să îl cunoaştem. Adevărul nu este apucat ca un lucru, adevărul se întâlneşte. Nu
este o posesie, este o întâlnire cu o Persoană.
Dar cine ne face să recunoaştem că Isus este Cuvântul adevărului, Fiul unicul
născut al lui Dumnezeu Tatăl? Sfântul Paul învaţă că “nimeni nu poate să spună:
«Isus este Domnul» decât prin Duhul Sfânt” (1Cor 12,3). Tocmai Duhul Sfânt, darul
lui Cristos Înviat, ne face să recunoaştem Adevărul. Isus îl defineşte “Mângâietorul”,
adică “acela care ne vine în ajutor”, care este alături de noi pentru a ne sprijini pe
acest drum de cunoaştere; şi, în timpul Ultimei Cine, Isus îi asigură pe discipoli că
Duhul Sfânt îi va învăţa toate, amintindu-le lor cuvintele Sale (cf. In 14,26).
Aşadar, care este acţiunea Duhului Sfânt în viaţa noastră şi în viaţa Bisericii
pentru a ne conduce la adevăr? Înainte de toate aminteşte şi imprimă în inimile
credincioşilor cuvintele pe care le-a spus Isus şi, tocmai prin aceste cuvinte, legea lui
Dumnezeu – aşa cum vestiseră profeţii din Vechiul Testament – este înscrisă în
inima noastră şi devine în noi principiu de evaluare în alegeri şi de călăuzire în
acţiunile zilnice, devine principiu de viaţă. Se realizează marea profeţie a lui
Ezechiel: “Vă voi curăţa de toate întinările şi de toată idolatria voastră. Vă voi da o
inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou… Voi pune în voi duhul meu şi atunci veţi
urma legile mele, veţi păzi poruncile mele şi le veţi pune în practică” (36,25-27). De
fapt, din interiorul nostru se nasc acţiunile noastre: tocmai inima este cea care
trebuie să se convertească la Dumnezeu şi Duhul Sfânt o transformă dacă noi ne
deschidem Lui.
Apoi, Duhul Sfânt, aşa cum promite Isus, ne conduce “la tot adevărul” (In 16,13); ne
conduce nu numai la întâlnirea cu Isus, plinătate a Adevărului, ci ne conduce şi
“înlăuntrul” Adevărului, adică ne face să intrăm într-o comuniune tot mai profundă
cu Isus, dăruindu-ne înţelegerea lucrurilor lui Dumnezeu. Şi la aceasta noi nu putem
ajunge cu forţele noastre. Dacă Dumnezeu nu ne luminează interior, existenţa
noastră de creştini va fi superficială. Tradiţia Bisericii afirmă că Duhul adevărului
acţionează în inima noastră, trezind acel “simţ al credinţei” (sensus fidei) prin care,
aşa cum afirmă Conciliul Vatican II, poporul lui Dumnezeu, sub conducerea
Magisteriului, aderă în mod infailibil la credinţa transmisă, o aprofundează cu
judecată dreaptă şi o aplică mai deplin în viaţă (cf. constituţia dogmatică Lumen
gentium, 12).
Să încercăm să ne întrebăm: sunt deschis la acţiunea Duhului Sfânt, îl rog
pentru ca să îmi dea lumină, să mă facă mai sensibil la lucrurile lui Dumnezeu?
Aceasta este o rugăciune pe care trebuie să o facem în toate zilele: “Duhule Sfânt, fă
ca inima mea să fie deschisă la Cuvântul lui Dumnezeu, ca inima mea să fie deschisă
la bine, ca inima mea să fie deschisă la frumuseţea lui Dumnezeu în toate zilele”. Aş
vrea să vă pun o întrebare tuturor: câţi dintre voi se roagă în fiecare zi la Duhul
Sfânt? Vor fi puţini, dar noi trebuie să satisfacem această dorinţă a lui Isus şi să ne
rugăm în toate zilele la Duhul Sfânt, pentru ca să ne deschidă inima către Isus.
Să ne gândim la Maria care “păstra toate acestea, meditându-le în inima ei” (Lc
2,19.51). Primirea cuvintelor şi adevărurilor credinţei pentru ca să devină viaţă se
realizează şi creşte sub acţiunea Duhului Sfânt. În acest sens, trebuie să învăţăm de
la Maria, să retrăim “da”-ul ei, disponibilitatea sa totală de a-l primi pe Fiul lui
Dumnezeu în viaţa ei, care din acel moment este transformată. Prin Duhul Sfânt,
Tatăl şi Fiul îşi stabilesc locuinţa la noi: noi trăim în Dumnezeu şi din Dumnezeu.
Însă viaţa noastră este cu adevărat însufleţită de Dumnezeu? Câte lucruri pun înainte
de Dumnezeu?
Iubiţi fraţi şi surori, avem nevoie să ne lăsăm inundaţi de lumina Duhului
Sfânt, pentru ca El să ne introducă în Adevărul lui Dumnezeu, care este singurul
Domn al vieţii noastre. În acest An al Credinţei să ne întrebăm dacă am făcut în mod
concret vreun pas pentru a-l cunoaşte mai mult pe Cristos şi adevărurile credinţei,
citind şi meditând Sfânta Scriptură, studiind Catehismul, apropiindu-ne cu
statornicie de Sacramente. Dar, în acelaşi timp, să ne întrebăm ce paşi facem pentru
ca credinţa să orienteze toată existenţa noastră. Nu suntem creştini “pentru un timp”,
numai în unele momente, în unele circumstanţe, în unele alegeri. Nu putem fi
creştini aşa, suntem creştini în orice moment! Total! Adevărul lui Cristos, pe care
Duhul Sfânt ni-l învaţă şi ni-l dăruieşte, interesează pentru totdeauna şi total viaţa
noastră zilnică. Să îl invocăm mai des, pentru ca să ne conducă pe drumul
discipolilor lui Cristos. Să îl invocăm în toate zilele. Vă fac această propunere: să îl
invocă în toate zilele pe Duhul Sfânt, astfel Duhul Sfânt ne va apropia de Isus
Cristos.