Capitolul I FUNDAMENTĂRI TEORETICE PRIVIND

FISCALITATEA
1. Caracterizarea sistemului fiscal in Romania
1.1 Notiunea de impozit
1.2 Rolul impozitelor in formarea veniturilor
bugetului statului. Clasificarea impozitelor.
2. Istoricul impozitarii veniturilor persoanelor fizice
3. Venituri impozabile si venituri neimpozabile

Capitolul II FISCALITATEA IMPOZITULUI PE VENITURILE DE

NATURĂ SALARIALĂ

1. Introducere
2. Componentele veniturilor salariale
3. Impozitul aferent veniturilor salariale
4. Aspecte contabile privind drepturile salariale şi impozitul pe
veniturile de natura salariilor
5. Contributii sociale aferente veniturilor salariale
5.1 Contributiile sociale ale angajatorului
5.2 Retineri din salarii suportate de cate angajati

Capitolul III STUDIU DE CAZ

Capitolul I FUNDAMENTĂRI TEORETICE PRIVIND
FISCALITATEA

1. Caracterizarea sistemului fiscal in Romania

In structura sistemului fiscal trebuie sa intre ca o componenta esentiala totalitatea impozitelor

si a altor venituri pe care statul prin organele sale specializate le percepe in baza unor
reglementari legislative, impozite sit axe provenite de la persoanele fizice si juridice, destinate a
constitui resursele bugetelor publice, care la randul lor asigura satisfacerea nevoilor publice.

Deoarece impozitele si taxele sunt instituite prin legi sau alte acte normative care dau dreptul
de creanta asupra contribuabililor, toate aceste reglementari legislative de natura fiscala trebuie
considerate ca facand parte din sistemul fiscal.

Aplicarea legilor fiscal, asigurarea bunelor functionalitati a mecanismului fiscal si realizarea

in ultima instant a creantelor fiscal impugn existent, organizarea si activitatea unor organe
specializate ale statului, a unui aparat fiscal, fara de care functionarea celorlalte component ale
sistemului fiscal ar ramane un deziderat.

1.1. Notiunea de impozit

Impozitele reprezinta “o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea
persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului, in vederea acoperirii cheltuielilor publice”.

Principalele caracteristici ale impozitului sunt prezentate pe scurt in continuare:

a. Impozitul este o contributie baneasca, in sensul ca persoanele fizice si juridice sunt

datoare sa participle dupa anumite criterii la formarea fondurilor generale de dezvoltare a
societatii, necesare finantarii unor trebuinte social-economice, in folosul intregii
colectivitati.
b. Impozitul este o contributie obligatore, in sensul ca toate persoanele fizice si juridice,
care beneficiazade actiunile si obiectivele finantate din fonduri generale ale societatii,
trebuie sa participle la formarea acestor fonduri.
 c. Impozitele sunt prelevari cu titlu nerambursabil in sensul ca o data facute in scopul
formarii fondurilor generale ale societatii, ele sunt utilizate numai la finantarea unor
actiuni si obiective necesare tuturor membrilor societatii.
d. Impozitele sunt datorate conform cu dispozitiile legale, in sensul ca nici un impozit
datorat statului nu se poate stabili si percepe, decat in baza unei reglementari legale in
vigoare.
1.2. Rolul impozitelor in formarea veniturilor bugetului statului.

Clasificarea impozitelor

1. Pe plan financiar, deoarece impozitele reprezinta component financiara a sistemului de resurse

financiare politice.

2. Pe plan economic, deoarece in functie de interesele statului, impozitele se pot manifesta ca un

instrument de franare sau stimulare a unui sector de activitate, de crestere sau descrestere a
productiei sau consumului unui anumit produs, de largire sau de stagnare a comertului exterior.

3. Pe plan politic sau social; politic, se poate atrage atentia electoratului. Rolul social este
determinat de faptul ca prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti
importante din PIB intre clase si paturi sociale, intre personae fizice si cele juridice.

Impozitele se pot clasifica dupa mai multe criterii:

a) Dupa forma in care se percep se disting impozite in natura si impozite in bani. Impozitele
in natura erau utilizate in perioade istorice trecute si imbracau forma prestatiilor sau
darilor in natura. Impozitele in bani se utilizau, in mod frecvent, in prezent si reprezinta
principale forma de impozitare a contribuabililor.
b) Dupa obiectul impunerii, impozitele se grupeaza in impozite avere, impozite pe venit si
impozite pe cheltuieli.
c) Dupa scopul urmarit: impozite financiare si impozite de ordine. Primele se instituie in
scopul realizarii de venituri pentru stat, cele din urma vizeaza limitarea unei actiuni,
atingerea unui tel, avand caracter nefiscal.
d) Dupa freceventa cu care se realizeaza, impozitele pot si permanente, adica atribuirea si
perceperea lor prezinta o anumita regularitate si incidentale, care se instituie si se
incaseaza o singura data. (ex. Impozite pe avere)
e) Dupa insitutia care le adminstreaza, impozitele pot fi, in cazul statelor cu structura
unitare, administrate central de catre Ministrul Finantelor si local de atre organisme si
teritoriale (judete, localitate), respective impozite ale statului si impozite locale.
 f) Dupa trasaturile de fond si forma, impozitele pot fi grupate in: impozite directe si
indirecte.

Impozitele directe se percep direct de la contribuabili, persoane fizice sau juridice, care
potrivit legii trebuie sa plateasca la anumite termene sarcina fiscal stabilita pe baza informatiilor
de care dispun organele fiscal privind averea, posesiunea sau venitul fiecarui contribuabil la
cotele fixate de lege.

In functie de criteriile care stau la baza asezarii lor, impozitele directe se pot grupa in
reale sau personale.

Impozitele directe reale se stabilesc asupra obiectelor material, fara sa se tina seama si
de situatia personala a subiectului impunerii. Aceste impozite se mai numesc si obiective sau pe
produs, deoarece se aseaza asupra produsului obiectului impozabil.

Printe impozitele directe, de tip real, cele mai cunoscute si utilizate sunt cele referitoare la
impunerea asupra pamantului, cladirilor, activitatilor economice cu character neagricol si
miscarea capitalului banesc.

Ceea ce caracterizeaza impozitele reale este ca acestea se stabilesc pe baza unor criteria
exterioare care contureaza material impozabila, dar nu si puterea economica a subiectului.

Impozitele directe personale diferentiaza sarcina fiscal in functie de veniturile sau

situatia personala a fiecarui subiect impozabil asiguran, de fapt, un sistem personalizat de
impunere. Se refera mai exact la situatia personala a contribuabilului, ca subiect de impozitare de
aceea se mai numesc si subiective.

Cu deosebire in primele decenii ale secolului al XX-lea, in locul impozitelor asezate pe

obiecte material sau pe diferite ativitati, deci al impozitelor de tip real, si au facut aparitia
impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renta) sau pe avere (mobiliara sau
imobiliara), adica impozitele de tip personal, care au condus la extinderea impunerii prin
aducerea printer platitori de impozite si a marii mase a muncitorilor si functionarilor. Trecerea de
la impozitele de tip real la cele de personal s-a facut treptat si se datoreaza mai multor cauze.

In primul rand cand este mentionat ca in perioada capitalismului ascendant, muncitorii

fiind lipsiti de proprietati funciare, cladiri sau capitaluri mobiliare, nu puteau fi supusi la plata
impozitelor reale. Pentru procurarea veniturilor necesare acoperirii cheltuielilor publice, aflate in
continua crestere, statul a actionat pentru cuprinderea in sistemul de impunere directa si a
muncitorilor si functionarilor care realizau venituri din munca sub forma salariului.

In al doilea rand trecerea la impozitele personale a devenit o necesitate, deoarece

impozitele indirecte afectau puterea de cumparare a celor cu venituri mici. Ca atare se simtea
nevoia introducerii unui sistem de impunere care sa asigure impunerea progresiva a veniturilor si
a averii, in functie de marimea veniturilor acestora si de situatia personala a fiecarui platitor.
 Impozitele pe venit au putut fi introduce atunci cand s-a inregistrat o suficienta
diferentiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Acest moment este marcat de
cresterea numarului muncitorilor si functionarilor, care realizau venituri sub forma salariilor, a
industriasilor, comerciantilor si bancherilor care realizau venituri sub forma profitului si a
proprietarilor funciari, care obtineau venituri sub forma rentei.

Ca tendinta pe plan mondial, aceasta inregistrandu-se si in tara noastra, se remarca faptul

ca incasarile provenite din impozite asezate asupra veniturilor realizate de persoanele fizice
cunosc o crestere continua, detinand o pondere mai mare in totalitatea sumelor inscrise in
buget, comparative cu cele provenite din impozite percepute pe veniturile persoanelor juridice
(societati de capital).

În continuare vom enumera principalele trăsături ale impozitelor directe:

a. sunt nominative şi cad în sarcina unei persoane fizice sau juridice;

b. se stabilesc în funcție de averea sau veniturile contribuabililor, persoane fizice sau juridice;

c. au un cuantum și termene de plată precis stabilite, acestea fiind cunoscute din timp de către

contribuabili;

d.subiectul și plătitorul impozitului sunt una și aceeași persoană (excepţie impozitul pe veniturile
de natură salarială);

e.se calculează pe bază de documente.

În categoria impozitelor directe sunt cuprinse: impozitul pe profit, impozitul pe salarii,

impozitul pe clădiri, impozitul pe terenurile agricole ale populaţiei, taxa asupra mijloacelor de
transport, taxa de timbru, taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru producţia
vegetală, agricolă sau silvică etc.

Impozitele indirecte sunt percepute cu ocazia vânzării unor bunuri sau prestări de
servicii (transport, spectacole, activități turistice și hoteliere, etc.). În cazul impozitelor indirecte,
plătitorul, așa cum este stipulat prin lege, este consumatorul final. Dintre impozitele indirecte se
pot enumera, ca fiind mai importante, următoarele: taxa pe valoare adăugată, accizele, taxele
vamale, impozitul pe spectacole.
2. Istoricul impozitarii veniturilor persoanelor fizice

Daca facem o scurta trecere in revista a anilor postrevolutionari se poate observa ca

impozitul pe salarii, ca parte a veniturilor persoanelor fizice, ocupa primul sau al doilea loc ca
pondere in totalul veniturilor bugetare.

Pana in anul 1993, deci inainte de introducerea taxei pe valoare adaugata, impozitul pe
salarii ocupa primul loc in ierarhia tuturor impozitelor. Pilonul fundamental al legislatiei privind
impozitul pe salarii il reprezinta legea nr.32/1991. Veniturile sub forma de salarii si alte drepturi
salariale realizate de catre persoanele fizice romane sau straine, pe teritoriul Romaniei, sunt
supuse impozitului potrivit prevederilor prezentei legi. Se considera salarii realizate pe teritoriul
Romaniei salariile in bani primite de catre salariati de la persoanele fizice sau juridice care au
domiciliul sau sediul pe teritoriul Romaniei, precum si salariile primite din strainatate de catre
persoanele care isi desfasoara activitatea in Romania.

2. Istoricul impozitării veniturilor persoanelor fizice

Dacă facem o scurtă trecere in revistă a anilor postrevolutionari se poate observa că

impozitul pe salari, ca parte a veniturilor persoanelor fizice, ocupă primul sau al doilea loc ca
pondere in totalul veniturilor bugetare. Până în anul 1993, deci înainte de introducerea taxei pe
valoarea adăugată, impozitul pe salari ocupa primul loc in ierarhia tuturor impozitelor. Impozitul
pe salariile individuale instituit de la 1 ianuarie 1991 a inlocuit impozitul pe fondul total de
retribuire din anul 1977, al unităţilor de stat, cooperatiste şi obşteşti.

Vechiul impozit avea un caracter static, intrucât nu era legat de nivelul salariilor
individuale şi ca atare se prelua la bugetul statului un impozit stabilit direct proportional cu
mărimea fondului total de salarii.

Subiectul impozitului il constituiau persoanele juridice, baza impozabilă era reprezentată

de fondul total de retribuire care cuprindea salariile tarifare, indemnizațiile, primele şi orice alte
drepturi salariale prevăzute de lege, iar cotele de impunere erau proporționale, diferenţiate pe
ramuri, subramuri şi activități economico-sociale şi cuprinse între 14.5%-17%.

După cum se poate observa, impozitul avea caracter indirect, deoarece se determina fără
a se ţine seama de cuantumul salariului primit lunar de către salariat şi nici de situația personală a
contribuabilului. Trecerea la economia de piață a impus adoptarea unui sistem de impozitare a
salariilor mai flexibil şi care să ţină seama de puterea contributivă a fiecărui subiect impozabil,
impozitul căpâtand astfel un caracter personal, direct.

Pilonul fundamental al legislației privind impozitul pe salarii Il reprezintă Legea nr.

32/1991. In continuare, noile acte normative apărute modifică şi completează, în general, Legea
nr. 32/1991. Subiecții impunerii (contribuabilii) sunt persoane fizice române sau străine care
realizează pe teritoriul României venituri sub formă de salarii şi alte drepturi salariale.

Veniturile sub formă de salarii şi alte drepturi salariale impozabile cuprind totalitatea
sumelor primite în cursul unei luni, indiferent de perioda la care se referă, excepție făcând
salariile şi alte drepturi salariale sau diferente din acestea plătite în trecut, în baza unei hotărâri
judecătoreşti definitive, care se defalcă în vederea impunerii pe lunile la care se referă,
cumulându-se cu celelalte drepturi primite în lunile respective.

Impozitul pe salani se calculează lunar, pe fiecare loc de muncă, asupra totalității

venitului realizat în luna expirată de către fiecare salariat, pe baza cotelor de impunere progresive
pe tranşe de venit cuprinse între 6% şi 45%. Tinând seama de condițiile economico-financiare
specifice fazei de tranziție la economia de piață, Guvemul are competenţa, ca odată cu indexarea
sau compensarea salariilor, ca urmare a evoluției prețurilor, să modifice în mod corespunzător:

- tranşele de venit lunar impozabil;

- nivelul sumei a cărei depăşire determină aplicarea cotei de impunere de 60%:

300000 lei conform legii 35/15.06.1993, 826600 lei octombrie 1994;

- nivelul sumei scutite de impozit pe salarii la unitatea unde salariatul are funcția de bază (venit
minim neimpozabil): 7600 lei conform L.35/15.06.1993, 21100 lei la 01 octombrie 1994;

- nivelul salariului de bază minim brut pe țară.

Prin aceste prevederi s-a urmărit a se stabili nivelurile tranşelor de venit lunar impozabil
şi a sumelor menţionate, astfel încât să nu se anuleze efectul indexării sau al compensări
acordate. Legea 32/1991 privind impozitul pe salarii a fost modificată şi completată cu
reglementări noi date de Guvem şi publicate în Monitorul Oficial al României după cum
urmează: Legea 35 din 15 iunie 1993 introduce un nou aliniat cu privire la calcularea impozitului
pe salariu stabilind că diferențele de salarii, indemnizațiile aferente concediului de odihnă,
drepturile băneşti pentru invenţii şi inovații care privesc perioade anterioare sau ulterioare lunilor
în care se plătesc, se defalcă în vederea impunerii la lunile la care se referă;

Ordonanţa Guvernului nr. 17/4 august 1995 introduce un element nou, la sumele care nu
se cuprind în venitul lunar impozabil şi nu se impun şi anume:
 -sumele reprezentând contributia pentru pensia suplimentară şicontribuția datorată de
salariați stabilite conform legii;

Hotărârea Guvernului nr.801 din 10 octombrie 1995 stabileşte indexarea salariilor pentru
personalul bugetar şi din regiile autonome şi prezintă noile tranşe de venituri lunare impozabile
care se aplică începând cu drepturile salariale ale lunii octombrie 1995;

Hotărârea Guvernului nr.542 din 5 iulie 1996 cu privire la compensare şi indexarea

salariilor începând cu luna iulie 1996;

Ordonanţa Guvernului nr. 62 din 28 august 1997 aduce modificări importante Legii
32/1991:

-venitul sub formă de salariu şi alte drepturi salariale impozabile cuprinde totalitatea
sumelor primite în cursul unei luni, indiferent de perioada la care se referă;

-se cuprind în venitul impozabil veniturile realizate de manageri în baza contractelor de

management;

-sumele reprezentând premiul anual acordat, potrivit legii, personalului din instituţii
publice, cele reprezentând stimulente din fondul de participare la profit, sumele plătite membrilor
fondatori ai unei societăţi comerciale, cele reprezentând sumele acordate pentru neefectuarea
concediului de odihnă, se impozitează separat de celelalte drepturi acordate în luna în care are
loc plata acestora;

-în cazul în care prin aplicarea cotelor de impozit, venitul lunar net al unui salariat,
realizat la unitatea unde are funcția de bază, s-ar reduce sub 180000 lei, impozitul se diminuează,
astfel încât să se asigure realizarea acestui venit;

-partea din totalul venitului lunar impozabil care depăşeşte nivelul de 3150000 lei se
impune cu cota de 60%

-suma de 55000 lei cu titlu de cheltuieli individuale numai pentru salariati nu se cuprinde
în venitul lunar impozabil.

Un alt impozit perceput asupra veniturilor persoanelor fizice îl reprezintă impozitul pe

dividende. Introducerea acestui nou impozit prin Ordonanța Guvemului nr.26 din 18 august 1995
a fost mult discutată având în vedere că dividendele se distribuie din profitul net al societății,
rămas după plata impozitului pe profit. Conform ordonanței mai sus mentionate , dividendele se
impun cu o cotă de 10% din suma acestora. Ulterior, procentul de impozitare a dividendelor a
scăzut de la 10% la 5%, procent stabilit prin Ordonanța 73/1999. în cadrul preocupărilor privind
introducerea impozitului pe venitul global a fost instituit şi legiferat prin Ordonanța de Urgenţă
nr.85 din 23 decembrie 1997 care intra in vigoare începând cu 1 ianuarie 1998, un nou sistem de
impozitare pentru persoanele fizice române care realizează venituri de orice fel şi din orice
activitate, pe teritoriul României, cu excepţia celor supuse impozitului pe salarii şi impozitului pe
venitul agricol. Acest sistem, care se constituieſintr-un prim pas pe linia introducerii impozitului
pe venitul global, vizează atât cuprinderea pentru impunere a veniturilor realizate de micii
meseriaşi, liber-profesionişti, asociațiile familiale, drepturile de autor, închirierile de imobile,
arendarea, activitățile artistice sau sportive, inventatori etc., cât şi corelarea metodologiei de
calcul a impozitului pe veniturile asociaţiilor familiale, persoanelor fizice independente şi liber-
profesioniştilor cu cea a impozitului pe profit.

De menţionat că nu sunt supuse impozitării: pensiile de orice fel şi ajutoarele primite în

cadrul sistemului asigurărilor sociale, alocațiile de stat pentru copii, pensiile de întreținere,
bursele acordate elevilor, studenţilor şi doctoranzilor, dobânzile acordate pentru titlurile de stat,
precum şi cele aferente depunerilor la vedere în conturi la societăți bancare, sumele sau bunurile
primite ca ajutor, donație, moştenire sau sponsorizare, potrivit legii, sumele primite de asigurați
în baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane, veniturile obținute din tranzacționarea
valorilor mobiliare etc.

Conform prevederilor prezentei ordonanțe următoarele venituri se impozitează astfel:

- 1% în cazul dobânzilor plătite de societățile bancare pentru depozitele persoanelor fizice;

- 15% în cazul celor care livrează mărfuri sau vând bunuri in regim de consignatie;
- 20% în cazul drepturilor băneşti cuvenite pentru invenţii şi inovații.

In general, impunerea are ca obiect venitul efectiv realizat, determinat ca diferenţă între
totalul veniturilor încasate din activitatea desfăşurată şi cheltuielile efectuate pentru realizarea
veniturilor. În vederea determinării venitului impozabil, contribuabilii trebuie să depună, până la
data de 31 ianuarie a fiecărui an, Declaraţia de impunere pentru veniturile realizate în anul fiscal
precedent.

Pentru calcularea impozitului cuvenit statului asupra venitului impozabil se aplică cote
progresive compuse al căror nivel minim este de 15% pentru veniturile de până la 3000000 de
lei. Cota de impunere maximă este de 35% şi se aplică asupra veniturilor care depăşesc
12000000 lei. Tot pe baza acestor cote se calculează şi impozitul pe veniturile obţinute din
drepturi de autor, din cesionarea, din închirierea, precum şi din valorificarea unor astfel de
drepturi dobândite prin moştenire.

Pentru veniturile obţinute din închirierea, subînchirierea şi din constituirea dreptului de

uzufruct, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 15% asupra venitului anual
impozabil. Acesta din urmă se obține prin deducerea din veniturile încasate la nivelul unui an a
impozitului pe clădiri, a primelor de asigurare plătite şi a impozitului pe teren aferente spațiului
închiriat. Dacă este vorba de închirieri sau subînchirieri de camere mobilate, se mai deduce şi o
cotă forfetară de cheltuieli de 20% din venitul rezultat în urma scăderii impozitelor şi a primelor
de asigurare menționate.
 Pe linia realizării reformei fiscale în ţara noastră, începând cu 1 ianuarie 2000 a fost introdusă
o variantă modemă privind aşezarea impozitelor pe veniturile persoanelor fizice cunoscută sub
denumirea de impozit pe venitul global, legiferat prin intermediul Ordonanței Guvernului
nr.73/1999, publicată în M.O. nr. 419 din 31 august 1999. Odată cu intrarea în vigoare a
Ordonanței îşi încetează valabilitatea Legea nr.32/1991 privind impozitul pe salarii, O.U.G.
nr.85/1997 privind impunerea impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, precum şi un
număr important de articole din diverse alte norme cu referire la impunerea veniturilor
persoanelor fizice. Dintre aceste prevederi unele mai sunt aplicabile şi anume, acelea care au fost
reluate în textul ordonantei nr. 73/1999.

Unul din argumentele aduse de Ministerul Finanţelor pentru apariţia reglementărilor actuale
este "o mai bună armonizare a legislației din țară cu sistemele de impunere în vigoare în ţările
care fac parte din Uniunea Europeană, creându-se în felul acesta premisele îndeplinirii condițiilor
necesare procesului de aderare".

Pentru implementarea noului sistem fiscal Ministerul Finanţelor Publice a desfăşurat o

campanie publicitară prin tipărirea şi difuzarea de pliante şi afişe, prin articole în mass-media,
emisiuni la radio şi televiziune. Campania a fost orientată pe grupuri țintă formate din
contribuabili şi angajatori, urmărindu-se ca prin materialele publicitare să se aducă la cunoştinţă
acestora modul de completare al formularelor cât şi drepturile şi obligaţiile care le revin.

Noutatea adusă de noua reglementare este globalizarea la sfârşitul anului a veniturilor

realizate de o persoana fizică, urmând ca impozitul total de plată pentru întreg anul să se
calculeze pe baza venitului global. Prin calculul impozitului anual al unei persoane fizice pe baza
sistemului de globalizare are loc o încercare de punere în valoare a echității fiscale, altfel spus, la
aceeaşi putere contributivă două persoane fizice vor datora statului un impozit egal, indiferent de
sursa de realizare a venitului sau de numărul surselor de realizare a venitului total. Totodată nu
se renunţă la plățile din cursul anului fiind considerate plăți anticipate în contul impozitului
anual, utilizându-se metoda stopajului la sursă pentru veniturile din salarii, dividende, dobânzi.

Normele Metodologice privind aplicarea O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit au fost
aprobate prin H.G. nr. 1066/1999 (M.Of. nr.2/05.01.2000). Ordonanța a mai fost completată de o
serie de norme, în special cu privire la formularistica necesară punerii în aplicare a acesteia:
O.M.F. nr. 1193/1999, referitor la fişele fiscale (M.Of. nr.517/25.10.1999); O.M.F. nr.
1192/1999 privind nomenclatorul activităților independente pentru care venitul net se poate
determina pe baza normelor de venit (M.Of. nr. 539/10.11.1999); O.M.F. nr. 1423/1999 privind
aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare (M.Of. nr. 91/6.12.1999); H.G. nr.
1065/1999 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii şi asimilate
acestora realizate în anul 2000 (M. Of. nr.652/31.12.1999).
 Ca urmare a apariţiei O.G. nr.73/1999 au fost introduşi termeni şi noțiuni noi care vor fi
definiți mai jos pentru o mai corectă înţelegere şi interpretare a acestei importante reglementări
fiscale:

- impozitul pe venitul anual global reprezintă suma datorată de o persoană fizică pentru
veniturile realizate într-un an fiscal, determinată prin aplicarea cotelor de impunere
asupra venitului anual global impozabil, stabilit în condiţiile legii;
- venitul anual global impozabil este suma veniturilor nete realizate din activitățile
independente, din salari, din cedarea folosinţei bunurilor, precum şi a
- veniturilor de aceeaşi natură, realizate în străinătate, obținute de persoanele fizice
române, din care se scad pierderile fiscale reportate şi deducerile personale;
- venitul brut aferent fiecărei categorii de venit este constituit din sumele încasate şi
echivalentul în lei al veniturilor în natură;
- venitul net reprezintă diferența dintre venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile,
respectiv pierderile aferente fiecărei categorii de venit ;
- cheltuielile aferente deductibile sunt cheltuieli efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate
în scopul realizării venitului, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare;
- deducerile personale reprezintă o cotă parte, respectiv a sumei neimpozabile acordată
contribuabilului, ca o cheltuială predeterminată, cuprinzând deducerea personală de bază
şi deducerile personale suplimentare, în funcție de situația fiecărei persoane şi a
persoanelor aflate în întreținere;
- creditul fiscal extem este o sumă plătită în străinătate cu titlu de impozit şi recunoscută în
România, care se deduce din impozitul pe venit datorat în România;
- impozitul final este impozitul stabilit asupra tuturor categoriilor de venituri impuse
separat şi care nu se includ în venitul anual global impozabil, conform prezentei
ordonanțe.

Cu titlu de noutate este prevederea referitoare la deducerea din venitul brut din salarii a unei
cote de 15% din deducerea personală de bază, acordat cu titlu de cheltuieli profesionale. In
prezent impozitul pe veniturile persoanelor fizice este reglementat prin Codul fiscal.

Prin apariţia Codului fiscal se stabileşte cadrul legal pentru impozitele şi taxele care
constituie venit la bugetul de stat, precizând în acelaşi timp drepturi clare, obligaţii clare ale
contribuabililor, deoarece legislația, în acest domeniu, a devenit transparența, contribuabilul
putându-se informa din textul unui singur act normativ despre obligaţiile sale fiscale, pe care le
poate estima anticipat.