CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL

Analizatorul vizual este un sistem multifuncţional complex format din trei

segmente:
 un segment periferic sau receptor, care primeşte excitaţiile exterioare
specifice;
 un segment de conducere, căile nervoase care conduc influxul primit
de la segmentul periferic către scoarţa cerebrala;
 un segment central sau cerebral, unde excitaţia este transformată în
senzaţie vizuală.

I.1. SEGMENTUL PERIFERIC

Segmentul periferic este reprezentat de globul ocular şi anexele sale.

1. Globul ocular este o formaţiune aproape sferică, situată în partea
anterioară a orbitei.
Masa globului ocular variază între 7 si 7,5 g; volumul este de 6,5 cm³;
consistenţa fermă este dată de către tunicile globului ocular puse în tensiune de
către conţinutul intraocular.
Învelişul globului ocular. Este format din trei straturi suprapuse, care sunt
în interiorul globului ocular.
Cele trei straturi sunt :
 Stratul fibros;
 Stratul vascular numit şi uvee;

7
  Stratul nervos, retina.
În interiorul globului ocular sunt cuprinse umoarea apoasă, cristalinul şi
corpul vitros, care alcătuiesc mediile transparente , şi care, împreuna cu cornea,
reprezintă sistemul optic al ochiului.
Conţinutul globului ocular
Camera anterioară şi camera posterioară sunt umplute de umoarea
apoasă, un lichid transparent secretat de corpul ciliar.
Corpul vitros este o substanţă gelatinoasă, care ocupă spaţiul cuprins între
faţa posterioară a cristalinului şi peretele globului ocular.
Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, perfect transparentă şi elastică.
Cristalinul are două feţe: una anterioară, alta exterioară.
Faţa anterioară are raza de curbură de 10mm., faţa posterioară are raza de
curbură de 6 mm., astfel încât suprafaţa anterioară a cristalinului este mai puţin
bombată decât cea posterioară .
Acomodarea este proprietatea ochiului de a vedea clar un obiect, la orice
distanţă între infinit şi ochi. Cristalinul nu are nervi şi este avascular. Nutriţia sa
este asigurată de către umoarea apoasă, prin intermediul capsulei, datorită unui
fenomen de difuziune şi osmoză. Orice tulburare a metabolismului cristalinian duce
la degenerescenţă şi opacifierea lor. Conţinutul în calciu al cristalinului este egala
cu cea al umorii apoase. La tineri, calciul se găseşte în cantitate mică. Tulburările
de metabolism ale proteinelor şi ale lichidelor eliberează probabil sulfaţi, fosfaţi si
carbonaţi, care sunt precipitaţii de calciu existent în cristalin, ducând astfel la
cataractarea lui.

8
 2. Anexele globului ocular

Sunt reprezentate prin muşchii oculomotorii şi aparatul de protecţie.

Muşchii oculomotorii. Sunt în număr de şase muşchi striaţi, patru drepţi
(superior, intern, extern) şi doi oblici (oblic mare, oblic mic), ei orientand globul in
toate direcţiile privirii.
Aparatul de protecţie. Este alcatuit din:
 Orbită – cavitate osaoasă tapetată de periost;
 Pleoape – formaţiuni musculo-cutanate care inchid anterior orbita;
 Conjunctiva – înveliş mucos care acopera faţa internă a pleoapelor şi
porţiunea anterioară a globului ocular;
 Aparatul lacrimal – alcătuit din glanda lacrimală si căile lacrimale;

9
 I.2. SEGMENTUL DE CONDUCERE

În cavitatea craniană, după un scurt traiect, fibrele nervului optic dintr-o

parte se încrucişează parţial cu cele din partea opusă, formând chiasma optică. De
la chiasmă pornesc bandelete optice, care înconjoară pedunculii cerebrali şi se
termină în corpii geniculaţi.

I.3. SEGMENTUL CENTRAL SAU CEREBRAL

Segmentul central sau cerebral al analizatorului vizual este situat în scoarţa

cerebrală a globului occipital, aria 17 Brodman. Aici are loc trasformarea excitaţiei
luminoase în senzaţie vizuală. La nivelul scizurii calcariene din lobul occipital
există o adevărată retină corticală. Fibrele maculare se proiectează la nivelul
polului posterior occipital. La nivelul cortexului occipital, regiunea ocupă o
suprafaţă mult mai mare decât la nivelul retinei. Astfel, se poate considera că
10
vederea este o funcţie aşa de complexă, încât la realizarea ei participă creierul în
totalitatea lui.

I.4. VASCULARIZAŢIA GLOBULUI OCULAR

Vascularizaţia globului ocular este asigurată de artera oftalmică, ce provine

din carotida internă. Artera oficială pătrunde în orbită prin canalul optic, face apoi o
spirală în jurul nervului optic, dând ramuri bulbare şi
orbitare, înainte de a părunde în glob, vasele bulbare se împart în două
teritorii distincte, teritoriul retinian şi cel uveal. Teritoriul retinian este irigat de
artera centrală a retinei, ramura din artera oftalmică.
Prin reţeaua vasculară a tractului uveal circulă o cantitate considerabilă de
sânge care atinge cifra de 260 ml. la om. Această reţea bogată menţine pentru retină
o temperatură constantă optimă.

I.5. VASCULARIZAŢIA NERVULUI OPTIC

Vascularizaţia nervului optic este asigurată prin ramuri ce provin din artera
oftalmică. Papila nervului optic este nutrită de către ramurile arterelor ciliare scurte
posterioare, dispuse segmentar.
Artera centrală a retinei nu participă în irigaţia papilei nervului optic.

I.6 FUNCŢIA VEDERE ŞI TULBURĂRILE EI

Analizatorul vizual are rolul de a ne pune în relaţie cu mediul extern, prin

transformarea unui excitant specific, lumina, în senzaţie vizuală. Transformarea
energiei luminoase într-un proces nervos se petrece la nivelul retinei, reprezentând
prima treaptă în realizarea funcţiei vizuale. La realizarea acestei funcţii ia parte şi
11
scoarţa cerebrală, graţie căreia senzaţiile care se nasc în tot lobul occipital nu rămân
fotografii izolate, fără sens, ci sunt integrate în tot procesul cunoşterii.
Ochiul reprezintă adaptarea organismului la perceperea energiei luminoase,
începând de la vieţuitoarele cele mai sensibile, până la om.
La organismele mai dezvoltate, organul receptor al energiei luminoase
se complică. Celulele senzitive încep să fie protejate de formaţiuni care le
înconjoara, apare cristalinul, unele celule senzitive se diferenţiaza pentru
perceperea formelor şi a culorilor, cristalinul având rol de a concentra energia
luminoasă asupra acestor celule. Excitaţiile luminoase se perfectionează, iar în
scorţa cerebrală se transformă în senzaţie vizuală.

12