Master:Protectia agroecosistemelor si expertiza fitosanitara

Materia: Epidemiologia patogenilor agroecosistemelor

Student: Risnoveanu Albert-Ionut-Cristian

Strategii pentru limitarea epidemiilor in patosistemul Plasmopara

helianthi-Mana florii-soarelui

Importanta patosistemului ales

Mana florii-soarelui este una din cele mai dăunătoare boli în această cultură, fiind
prezentă în majoritatea țărilor în care se cultivă floarea-soarelui, inclusiv România. Boala poate
determina pierderi de producție însemnate, ajungând și la compromiterea în totalitate a culturii în
condiții favorabile bolii și în câmpurile cu infestare mare.

Particularitatile agentului patogen:tipuri de inocul(inocul primar,inocul

secundar);tipuri de epidemie(monociclica,policiclica);localizarea inocului cu
rol in transmiterea bolii;schema ciclului bolii-comentarii.

Agentul patogen, Plasmopara helianthi, poate produce două tipuri de infecție în plantele

de floarea soarelui: o infecție primară, produsă în perioada răsăritului de inoculul din sol, și
o infecție secundară, produsă la începutul sau pe parcursul perioadei de vegetație, urmare a
răspândirii prin vânt a fructificațiilor ciupercii. Chiar dacă infecția cu mană se poate produce în
toate fazele de vegetație, trebuie reținut că, pagubele sunt mai însemnate cu cât atacul se
produce mai timpuriu.
Astfel că, infecția primară cu mană provoacă cele mai mari daune. Aceasta se produce
prin infectarea rădăcinilor plantelor în timpul răsăririi, de către zoosporii existenți în sol,
proveniți din resturile vegetale. Infecția primară cu mană este una sistemică și poate determina
căderea și moartea plantelor aflate în curs de răsărire, adesea plantele fiind distruse înainte de a
ajunge la suprafața solului. Un alt simptom tipic pentru infecția primară cu mană îl reprezintă
piticirea plantelor, acestea prezentând o distanță mică între internodii și un capitul erect.
Infecția secundară cu mană se poate produce atât la începutul perioadei de vegetație cât
și mai târziu. La începutul perioadei de vegetație, vorbim despre o infecție sistemică, ce se
transmite prin prin mugurii apicali până la stadiul de 8 frunze. Sursa infecției în această etapă
este data de răspândirea secundară prin vânt, pe distanțe chiar și de 1,5 km de focar, și provoacă
piticirea plantelor de floarea-soarelui, similar cu infecția primară. Mai târziu, în vegetație,
infecția cu mană provoacă doar leziuni locale, însă reprezintă o sursă pentru creșterea inoculului
din sol.
Ciuperca poate genera cu rapiditate noi rase fiziologice, făcând ca protecția să fie dificil
de realizat. Incidența și pagubele provocate depind foarte mult de condițiile meteorologice, de
stadiul de dezvoltare a plantei și de procentul de plante infestate.(fig.1)
 Fig.1-Ciclul de viata al bolii (https://www.corteva.ro/noutati/articole/boli-floarea-soarelui-
mana.html)

Strategii pentru reducerea inoculului primar si secundar (masuri luate pentru

prevenirea sau limitarea prezentei/diseminarii inocului primar/secundar si
evolutiei bolii)
În România, observăm că mana devine o problemă din ce în ce mai mare în cultura de
floarea-soarelui, mai ales în anii și în condițiile tehnologice favorabile, însă din perspectiva
raselor existente, nu avem disponibile date oficiale care să evidentieze aceste rase.
Aplicând aceste aspecte teoretice în practică, pentru un control eficient al manei în cultura de
floarea-soarelui, cel mai recomandat model este cel de gestionare integrată a patogenului.
Acesta presupune utilizarea concomitentă a:
1. Rezistenței genetice – prin folosirea hibrizilor cu toleranță genetică ridicată, ce determină
limitarea apariției de rase noi;
2. Tratamentului la sămânță – ce previne introducerea patogenului în câmpurile neinfestate;
3. Aplicarea bunelor practici agricole – ce ajută la reducerea inoculului din sol.
Rezistența genetică oferă protecție împotriva patogenului pe toată perioada de vegetație,
având o contribuție importantă la reducerea pagubelor în anii cu presiune ridicată de infecție.
Pentru compania Syngenta, toleranța genetică la mană reprezintă o prioritate de cercetare, și
drept urmare, avem în portofoliul nostru, cea mai avansată genetică, cu toleranța la toate
rasele de mană cunoscute în România (hibrizii toleranți M9). În condițiile din sezonul 2019, și
chiar în parcele cu atac de mană sever manifestat la alte varietăți de floarea-soarelui, hibrizii M9
Syngenta nu au manifestat simptome de boală.
Singura protecție chimică omologată în România, împotriva infecției primare cu mană este
asigurată de tratamentul semințelor cu Mefenoxam, Apron XL 350 ES fiind produsul
omologat pentru cultura de floarea-soarelui. Acesta conține 339 g/l Metalaxil-M (cunoscut și sub
denumirea de Mefenoxam). Ca mod de acțiune, substanţa activă Metalaxil-M pătrunde prin
învelişul seminţei şi este translocată sistemic în toate părţile plantei, prin germinaţie. Aceasta
actionează selectiv prin inhibarea sintezei ARN-ului ribozomial, determinând oprirea creșterii
miceliului ciupercii și formarea sporilor. Marile avantaje pe care această substanță activă le
aduce în combaterea manei sunt: sistemia superioară, modul de acțiune rapid și de lungă durată.
Mai trebuie menționat și faptul că, în acest moment, nu există nici un produs fungicid
omologat pentru controlul manei pe perioada de vegetație în cultura de floarea-soarelui.
Aplicarea bunelor practici în cultură sunt esențiale în lupta cu acest patogen. Unele dintre
aceste practici sunt comune, cum ar fi utilizarea de semințe certificate, respectarea unui
asolament care să prevină o rotație scurtă a culturii, curățarea mașinilor agricole de la o solă la
alta sau eliminarea samulastrei. Specific controlului manei, unele dintre cele mai importante
măsuri de prevenție sunt evitarea semănatului devreme în areale cu risc major și evitarea
semănatului în soluri cu drenaj slab, compactate. Astfel că, pentru solele cu un istoric de
infecție cu mană, se recomandă semănatul în epoca optimă iar pe solele cu teren compactat, se
recomandă efectuarea de lucrări mecanice pentru creșterea permeabilității solului.
Pentru fermierii cultivatori de floarea-soarelui este o corectă și atentă evaluare a riscului de
mană în parcelele lor, iar pentru solele cu risc mare de mană recomandăm:

1. Cultivarea hibrizilor cu toleranță la toate rasele de mană cunoscute în România (hibrizii

M9). Aceștia sunt: hibrizii high oleic Talento și SY Experto sau hibrizii linoleici
NX82214 (SY Onestar CLP), NX82212 (SY Nexus CLP) pentru tehnologia Clearfield
Plus® sau Sumiko HTS și Subaro HTS pentru tehnologia Express®.
2. Utilizarea de semințe tratate cu fungicidul Apron XL 350 ES.
3. Implementarea măsurilor de prevenție.
Bibliografie:
https://www.corteva.ro/noutati/articole/boli-floarea-soarelui-mana.html
https://www.agroinfo.ro/vegetal/ghid-practic-despre-mana-plasmopara-halstedii-in-
cultura-de-floarea-soarelui-si-recomandarea-specialistilor-syngenta
https://www.syngenta.ro/news/info-boli/ghid-practic-despre-mana-plasmopara-halstedii-
cultura-de-floarea-soarelui