UNIVERSITATEA SPIRU HARET

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI

DIDACTIC
NIVEL 2

PORTOFOLIU DIDACTIC
PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI
CONSILIERE ȘI ORIENTARE

Cursantă:
Petrea Victorița

Sesiunea - Ianuarie 2021

 Consiliere și orientare
cerinte evaluare / proiect încărcat BB/obiectiv: aplicarea conceptelor în practică/
obligatoriu referințe în text și bibliografie

Dacă ar să definim cumva consilierea, am putea spune că este un proces prin care care un
profesor consilier sau un profesor diriginte stabilește o relație bazata pe încredere cu un elev
care are nevoie de sprijin. Această relație asigură exprimarea ideilor și sentimentelor în
legatură cu o problemă și oferă sprijin în identificarea unor conduite valorice în baza cărora se
pot formula soluții.
Prin acest proces de consiliere se poate ajunge la o întelegere mai profundă a gândurilor, a
trăirilor emoționale care asigură șansele unui nivel optim de dezvoltare a resurselor personale.
Aceasta asigură sprijinul elevului în descoperirea și întelegerea propriei identități, îl ajută în
dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor și luare a deciziei. Consiliere presupune
patru direcții de abordare a problemelor cu care se poate confrunta elevul pe parcursul
evoluției sale și acestea ar: interventia în situatii problemă, intervenția ameliorativă, prevenția
problemelor, intervenția formativă de-a lungul școlarizării și de dezvoltare personală dar și
profesională .

Cosilierea se poate realiza în două moduri

1. La nivel individual care se presupune interacțiune personală între profesor și elev, în

cadrul căreia acesta sprijină elevul în rezolvarea problemelor familiale, emoționale,
sociale sau de orientare profesională.
2. La nivel de grup, la clasă unde se discută probleme de ordin general, se caută soluții
pentru rezolvarea diverselor probleme la nivel de clasă. Prin consiliere, profesorul
valorifică experiențele fiecărui elev ca astfel să poată interveni în consecință pentru a
ajuta atât la nivel individual elevii cât și la nivel de clasă. La întâlnirile de grup se
dorește a se stabili o legătură socială prin care sunt dezvoltate, pentru fiecare elev în
parte, metode și planuri de rezolvare a problemelor și de dezvoltare personală și
profesională. Acest tip de interacțiune contribuie nu numai la dezvoltarea personală a
elevului dar și a grupului ca unitate de sine stătătoare. La orele de consiliere și orientare
se crează sentimentul de comunitate având la bază nevoia de afiliere și apartenență, se
clarifica dorințe, nevoi și opțiuni de dezvoltare.
Consilierea în grup are ca obiectiv crearea unui mediu care să dezvolte elevilor capacitatea
de a obține informații și abilități de a-și forma atitudini pozitive și constructive.

Scopul consilierii are în vedere următoarele:

 sprijinirea elevilor în dezvoltarea propriei individualități
 asistarea în procesul de autocunoaștere
 sprijin în procesul de cautare și formare a identității
 dezvoltarea imaginii de sine pozitive, autoacceptare și creșterea stimei de sine
 dezvoltarea abilităților sociale și de relaționare efeicientă cu ceilalalți
 formarea abilităților de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor
 sprijinirea în formarea de comportamente și atitudini pozitive.

Disciplina Consiliere şi orientare urmăreşte să sprijine elevii în ceea ce priveşte identificarea

resurselor personale, utilizarea de către aceştia a unor tehnici de învăţare, valorificarea
informaţiilor dobândite în diverse contexte pentru elaborarea unui proiect personal de educaţie
şi carieră şi dezvoltarea unui stil de viaţă favorabil schimbării şi adaptării la noi contexte de
învăţare şi muncă. Accentul este pus pe formarea şi îmbunătăţirea abilităţilor de management
al carierei, definite drept moduri structurate de: a colecta, a analiza, a sintetiza şi a organiza
informaţii despre sine, educaţie şi ocupaţii, precum şi abilităţi de luare şi de implementare a
deciziilor şi de facilitarea tranziţiilor (Sultana, 2009).
Competețe generale vizate de o programă școlară pe disciplina Consiliere și orientare, sunt:
1. Explorarea resurselor personale în vederea planificării şi dezvoltării carierei
2. Utilizarea instrumentelor necesare pentru învăţare şi muncă
3. Elaborarea proiectului personal de educaţie şi carieră
4. Manifestarea unui stil de viaţă favorabil schimbării şi adaptării la noi contexte de învăţare
şi de muncă
Prin prisma orelor de consiliere și folosindu-se de acest instrument atît de benefic,
profesorul urmărește implementarea unor valori și atitudini:
 încredere în potenţialul personal
 respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi
 gestionarea cu succes a emoţiilor
 valorificare critică şi selectivă a informaţiilor
 adaptare la noile tipuri şi tehnologii de învăţare
 optimism în abordarea învăţării permanente într-o lume a schimbării
 adaptare şi deschidere la cerinţele pieţei muncii
 responsabilitate în luarea deciziilor legate de carieră
 realism în construirea planului de carieră
 independenţă în gândire şi acţiune
 motivaţie şi flexibilitate în configurarea traseului educaţional şi profesional
 orientare către un stil de viaţă de calitate

Aria de consiliere educațională se desfasoară pe trei paliere, toate cu la fel de mare

însemnătate:
1. Consilierea elevilor în probleme legate de imaginea de sine, autocunoaștere, adaptare
socoială, integrare socială, reușită școlară, crize de dezvoltare și comportamentale,
situații de crize personale sau familiale, depasirea unor conflicte, orientarea
profesională.
2. Consultarea profesorilor în probleme legate de cunoașterea elevilor, înțelegerea
problemelor elevilor, sprijin în dezvoltarea lor personală, asigurarea echilibrului între
cerințele școlare și posibilitățile elevilor, identificarea cauzelor inadaptării școlare,
optimizarea relației școală-elev.
3. Consultarea părinților și membrilor familii în probleme legate de cunoaștere a copiilor
lor, întelegerea nevoilor și a comportamentului lor, identificarea factorilor de risc în
integrarea familială, școlară, socială, ameliorarea relației cu propriii copii, sprijinirea
școlii în educația copilului.

Consilierea educațională se realizează atât de specialiști ca: profesori diriginți, psihologi,

psihopedagogi, consilieri școlari dar poate fi realizată și de manageri ai instituției, alți
profesori, asistenți sociali.
Consilierea poate fi definită ca legătură a problemelor personale, educative, sociale și de
orientare scolară care are grade diferite de dificultate, solicitând colaborare permanentă
tutu.
Consilierea nu se reduce niciodată la un schimb de informații respectiv la transmiterea de
către consilier a unui sfat către un elev care i-a expus problema sa, ci există întotdeauna
întrebări la care trebuie căutate răspunsuri . Competența consilierul nu trebuie sa fie cea de a
da sfaturi, ci trebuie să ajute elevii în găsirea propriilor răspunsuri și să-i direcționeze către
obiecivele cele mai înalte pe care aceștia le au.

În general, consilierea se realizeaza in raport cu persoanele cu dificultati de alegere,

comportamente deviante, dificultati de integrare familiala, scolara sau sociala.
Relatia de consiliere se configureaza dinamic intre doi poli si anume consilierul si consiliatul.
Consilierul (implicit si cel scolar) are mai multe roluri precum cel de educator formator; de
consultant in probleme de educatie, instruire, sociale, etc.; de mediator in conflicte; de
psiholog pentru elevi, familiile acestora si profesori.
S-a constatat ca personalitatea consilierului, dincolo de pregatirea sa profesionala, este foarte
importanta. Au fost, astfel, identificate o serie de caracteristici personale ale consilierului care
contribuie, alaturi de cunostinte si experienta practica, la succesul consilierii. Calitatile
personale ale consilierului sunt reprezentate de interesul crescut fata de oameni, trebuie sa fie
cald si comunicativ in relatiile cu oamenii, pentru a putea stabili cat mai usor relatia de
incredere consilier - client, de asemenea este important sa fie tolerant, sensibil la sentimentele
celuilalt, analitic / sintetic, cu un bun autocontrol, creative, sa aiba capacitatea de a tolera
ambiguitatea, sa fie flexibil, realist sin u in ultimul rand sa aiba umor.
Asadar , consilierul lucreaza cu propriile sale competente , scopul profesionistului fiind acela
de a-l oglindi pe client in contextul situatiei cu care se confrunta, avand ca scop ajutarea
acestuia in a-si constientiza mai adecvat si mai complet propriile nevoi, asteptari si
posibilitatea de a rezolva si depasii problemele cu care se confrunta.
Principala sarcina a consilierului scolar este de a ajuta elevii sa parcurga pasii unui demers de
constientizare, prin clarificarea, evaluarea si actualizarea sistemului propriu de valori.
"Capacitatea de a stabili relatii interpersonale si de a comunica cu orice tip de client indiferent
de nivelul sau de pregatire si de manifestarile psihocomportamentale ale acestuia, pare sa fie
cea mai dezirabila abilitate pentru toate categoriile de consiliere".
Majoritatea comportamentelor, mai ales modul in care comunicam, le-am invatat cu totii in
timpul copilariei, prin imitarea persoanelor pe care le-am considerat modele. Primele modele
au fost parintii, apoi profesorii. La fel ca si noi, elevii invata sa comunice observandu-i pe cei
din jur. Noi, profesorii, reprezentam modele pentru multi dintre elevii nostri. Acest articol are
drept scop constientizarea unor modalitati de comunicare prin care, pe de o parte, ne putem
face mai bine intelesi de catre elevi si pe de alta parte, ii putem ajuta sa se deschida mai mult
fata de noi. In acelasi timp, exersarea acestor modalitati, de exemplu la orele de dirigentie sau
de consiliere, ii poate ajuta pe elevi sa comunice mai eficient intre ei, inlaturand conflictele cu
colegii. Aceste modalitati de comunicare sunt de altfel foarte simple, multi dintre noi
utilizandu-le in mod spontan.

Ascultarea este o veriga principala a actului de comunicare. Profesorii pe care ii prefera elevii
si carora le comunica problemele pe care le au, sunt cei care stiu sa asculte. Unele probleme
pe care le are elevul se pot rezolva la acest nivel, al ascultarii, deoarece fiind ascultat, copilul
are ocazia sa-si exprime dificultatea, s-o constientizeze mai bine, s-o analizeze si, in felul
acesta, uneori, ajunge singur la solutie

Ascultarea poate fi de doua tipuri:

pasiva - elevul vorbeste, dar nu stie daca este ascultat (cealalta persoana il priveste, dar nu ii
ofera nici un indiciu ca il si asculta, se gandeste la altceva, se ocupa cu altceva sau priveste in
alta parte)
activa, care se poate realiza prin urmatoarele modalitati:

semne prin care ii aratam ca il ascultam si il incurajam sa continue: ne uitam la el, ne aplecam
spre el, dam aprobator din cap, spunem "da", "ihi", "continua" etc.

repetarea emotiilor sau sentimentelor pe care le exprima elevul

In vederea sporirii eficientei procesului de invatamant, cadrul didactic trebuie sa abordeze si

strategii de tip managerial in clasa, exploatand la maximum resursele disponibile. Nivelul
eficientei activitatilor la clasa a cadrului didactic poate fi exprimat ca un raport intre
rezultatele obtinute si resursele disponibile. Este important identificarea resurselor ,,latente",
potentiale, uneori prea putin exploatate de catre cadrele didactice.

Sugestiile de relationare de mai jos, aplicate, pot constitui un bun inceput pentru desfasurarea
activitatilor didactice in conditii optime, de cooperare si de respect reciproc. 

Pentru a motiva elevii este esentiala implementarea unor strategii in patru domenii cheie care
influenteaza motivatia lor:

I. mediul stimulativ de invatare

II. implicarea tuturor elevilor

III. feed - back privind nivelul de performanta

IV. recunoasterea meritelor elevilor

Pe ramura de invatamant putem sa ne oprim si asupra unor obiective cadru, putem intocmi o
lista de valori si atitudini, acestea putand asigura succesul activitatii consilierului scolar.

Obiective cadru

1.Devoltarea unei atitudini pozitive fata de sine ca persoana unica si valoroasa

2. Formarea atitudinilor, achizitionarea cunostintelor si abilitatilor inter-personale

3.Dezvoltarea abilitatilor de utilizare a informatiilor in procesul de invatare

4.Dobandirea abilitatilor de explorare si planificare a carierei

5.Exersarea abilitatilor de management al unui stil de viata de calitate

Valori si atitudini

a).Respect si incredere in sine si in ceilalti

b)Aprecierea unicitatii fiecaruia

c).Receptivitate la emotiile celorlalti

d).Valorizarea relatiilor inter-personale

e).Valorificarea critica si selectiva a informatiilor

f).Adaptare si deschidere la noi tipuri de invatare

g).Motivatie si flexibilitate in elaborarea traseului educational si profesional

h).Responsabilitate si ambitie pentru decizii si actiuni privind cariera

i).Interes pentru invatare permanenta intr-o lume in schimbare

j).Orientare spre o viata de calitate in prezent si in viitor

Elevii experimenteaza practic in cadrul orelor de Consiliere si orientare diferite tehnici de

invatare, relationare, comunicare eficienta, abilitati de explorare a resurselor personale si a
carierei, apoi aplica ceea ce au experimentat in clasa in situatii de viata diferite si evalueaza
propriul progres. Invata astfel sa-si asume responsabilitatea propriei invatari.

"Predarea" se focalizeaza atat pe cunostinte si abilitati specifice disciplinei, cat si pe

atitudinile si mecanismele invatarii personalizate, constiente si eficiente, pe care elevii sa le
aplice si in contexte diferite de viata, nu numai in cadrul scolii.

"Procesul de predare - invatare" in cadrul Consilierii si orientarii respecta principiile invatarii

active, centrate pe elev. In acest scop, metodele recomandate pentru orele de Consiliere si
orientare sunt metodele activ-participative. Sarcinile de lucru pot fi realizate individual, in
diada / triada / echipa, prin munca independenta sau facilitata de catre cadrul didactic

- jocul de rol, simularea

- metode art-creative

- exercitiul
- chestionarul de interese si abilitati

- conversatia, discutia, dezbaterea

- tehnici ale gandirii critice

Modalitati de evaluare

In cadrul orelor de Consiliere si orientare NU se utilizeaza note / calificative. Evaluarea va

urmari progresul personal in ceea ce priveste abilitatile de integrare scolara si sociala,
atitudinea fata de lumea inconjuratoare si fata de propria persoana, cunostintele si nivelul
informatiilor despre lumea ocupatiilor si obtinerea succesului in cariera. Recomandam
utilizarea urmatoarelor metode de evaluare:

- exprimarea ideilor si argumentelor personale prin: poster, desen, colaj

- proiectul individual si de grup

- portofoliul

- activitati practice

- fise individuale de (auto)evaluare

Autocunoasterea are o importanta deosebita pentru ca inseamna confruntarea impresiilor

despre sine cu impresiile altora si extragerea unei concluzii realiste, punerea in balanta a
realizarilor personale, a potentialitatilor, calitatilor si trasaturilor individuale de care copilul
este constient si le poate pune in valoare.

Cunoasterea de sine, ca act de reflectare a personalitatii complexe a unui individ in propria

constiinta, presupune si o buna capacitate de autoanaliza, realism, intuitie, luciditate,
responsabilitate.

Activitatile propuse reprezinta cea mai buna cale de asumarea de catre elevi, inca din ciclul
gimnazial, a rolului de cetatean activ si responsabil, informat si pregatit pentru insertia socio-
profesionala dupa absolvirea scolii.

Reactia scolii ca institutie de educatie, formare si orientare, la mobilitatea sociala si

economica trebuie sa fie de adaptare rapida a continutului, structurilor si functiilor sale, de
creare a premiselor favorabile pentru elevi care sa le permita integrarea sociala rapida,
flexibilitatea, initiativa si rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului sau a
hazardului in alegerea carierei.

MOTTO :
" consilierul este un gen de artist care lucreaza cu posibilitatile omului, iar

consilierea - o cautare in comun a sensului vietii omului, cu dezvoltarea

dragostei ca element esential "

( R. W. STROWING )

Aspecte specifice activităţii de consiliere Toate activităţile de formare din spaţiul şcolar au la
bază o echipă de profesionişti (cadre didactice, profesori diriginţi, consilieri şcolari) care
lucrează împreună, fiecare din perspectiva rolului asumat şi a poziţiei pe care o deţine, având
menirea să se completeze şi să se susţină reciproc. Perspectiva tradiţională utiliza sintagma
„orientare şcolară şi profesională”, activitate care se concretiza prin două direcţii de acţiune,
după E. Păun (1982, pp. 73-74): clarificarea unei percepţii realiste asupra ocupaţiilor şi a
schimbărilor din cadrul domeniilor ocupaţionale şi planul social; valorificarea potenţialului de
care dispune fiecare elev prin proces de cunoaştere/autocunoaştere realizat în mod eficient.
Referitor la a doua idee, E. Planchard (1972, p. 127) preciza: „în materie de orientare şcolară,
psihologul se va ocupa, în colaborare cu profesorii, cu părinţii, cu medicul, să găsească un
regim şcolar care convine cel mai bine elevilor şi să-i sfătuiască pe aceştia în ce priveşte
alegerea viitoarelor studii. Orientarea şcolară este deci pregătitoare pentru orientarea
profesională propriu-zisă”. Activitatea de consiliere şcolară are ca suport operaţional
principiile fundamentale ale educaţiei: relaţia profesor-elev; echilibrul dintre caracterul
formativ şi informativ; principiul accesibilităţii. Relaţia dintre consilier şi elev influenţează
eficacitatea procesului de consiliere. Elementul fundamental al acesteia este respectul pentru
identitatea elevului, considerat ca o personalitate în devenire. Triunghiul eficienţei principiilor
pedagogice, prezentat de I.O. Pânişoară (2009, pp. 9-10), are în centru cei trei „C”: principiul
cunoaşterii pedagogice, principiul comunicării pedagogice, principiul creativiăţii pedagogice.
Prin analogie, putem construi triunghiul eficienţei activităţii de consiliere: deţinerea
informaţiilor teoretice necesare, deţinerea abilităţilor necesare pentru a transmite informaţiile
şi de a lucra cu acestea, disponibilitatea de a elabora şi implementa strategii personalizate de
consiliere.
Cunoaşterea pedagogică are ca element central deţinerea cunoştinţelor de specialitate şi
deţinerea tehnicilor de a le transmite adecvat (ce să spui şi cum să spui copilului). În ceea ce
priveşte specialistul care furnizează servicii de consiliere, acesta trebuie să cunoască: tipurile
de intervenţii în procesul de consiliere, teorii ale dezvoltării carierei, procesul de evaluare în
consiliere, procesul decizional în consiliere, managementul informaţiilor, metode şi tehnici de
consiliere etc. Comunicarea pedagogică reprezintă în fapt aplicarea în practică a cunoştinţelor
de specialitate, fiind mai mult decât o simplă transmitere de informaţii. L. Şoitu (2001, p. 50)
precizează că, în actul educativ, educatorul care transmite informaţia „poartă răspunderea
pentru cunoaşterea sinelui propriu, dar şi dezvoltarea celuilalt”. În consiliere avem în vedere
abilităţile de comunicare pe care trebuie să le deţină consilierul şi construirea procesului de
suport care trebuie acordat. Pentru a susţine într-o manieră constructivă procesul de consiliere
în carieră capacitatea consilierului de a comunica nu este suficientă de una singură, ci doar în
relaţie cu celelalte elemente ale triunghiului eficienţei. Abilităţile de lucru ale consilierului au
fost asociate frecvent cu uşurinţa de a comunica a acestuia. Abilităţile de comunicare de bază
în procesul de consiliere sunt împărţite în:  abilităţi de comunicare nonverbală: contactul
vizual, poziţia corpului, pauzele, tonul şi intensitatea vocii, gesturile şi expresia feţei, distanţa
fizică etc.;  abilităţi de comunicare verbală: ascultarea activă, coordonarea discuţiei
(adresarea întrebărilor, furnizarea de informaţii, oferirea de feedback), parafrazarea, reflecţia,
„sumarizarea” (clarificare a ceea ce s-a discutat, fixare a reperelor importante ale discuţiei,
recapitulare a ideilor de bază) . Derularea procesului de consiliere se bazează pe două
elemente importante: construirea relaţiei consilier – consiliat; modul cum are loc procesul de
evaluare a consiliatului. Construirea relaţiei se bazează pe valorificarea abilităţilor de
comunicare pe care consilierul le deţine. Din această perspectivă, următoarele aspecte sunt
considerate elemente-cheie în construirea unei relaţii:  asigurarea confidenţialităţii celor
discutate;  tact în abordarea subiectelor discutate;  nivelul de implicare al consilierului în
acordarea suportului necesar astfel încât să fie păstrată o atitudine obiectivă faţă de cel
consiliat;  crearea unei atmosfere confortabile şi sigure, după cum precizează A. Lesenciuc
(2010, p. 65); Consilierea privind cariera – aspecte introductive 27  acceptare şi respect:
abilitatea consilierului de a accepta că un client poate fi responsabil faţă de el însuşi şi este
capabil să ia o decizie potrivită;  înţelegere şi empatie: are la bază abilitatea consilierului de
a asculta şi a înţelege sentimentele clientului, precum şi modul cum reuşeşte să sumarizeze
conţinutul discuţiei confirmând clientului că a înţeles;  încredere: este un rezultat al
înţelegerii, empatiei şi respectului reciproc dintre cei doi actori ai procesului de consiliere
iniţiat. Procesul de evaluare se bazează pe o identificare corectă a problemei clientului, a
nevoii sale de consiliere. Elemente importante în această etapă:  identificarea cauzelor
situaţiei de consiliere: reprezintă punctul de plecare pentru a realiza o intervenţie eficientă; 
obţinerea informaţiilor: se utilizează tehnici de clarificare (întrebări închise şi deschise),
instrumente formale (chestionare, teste psihologice), instrumente informale (nestandardizate,
uneori elaborate sau adaptate de consilier în funcţie de nevoile fiecărui client în parte),
interviul;  identificarea abilităţilor transferabile: abilităţi dezvoltate într-un anumit context –
activităţi anterioare, şcoală, participarea la proiecte, la acţiuni de voluntariat etc.; 
conştientizarea acestor abilităţi transferabile are un rol motivant pentru client şi le oferă un
feedback referitor la valoarea propriei persoane; sunt un punct de plecare pentru valorificarea
potenţialului pe care îl are persoana respectivă şi în acelaşi timp oferă încredere în resursele
interne;  identificarea abilităţilor transferabile constituie punctul de plecare pentru
următoarea etapă când trebuie stabilite obiective de realizat.
În cadrul ariei curriculare Consiliere şi orientare pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal
modulele tematice abordează următoarele conţinuturi: autocunoaştere şi dezvoltare personală;
comunicare şi abilităţi sociale; managementul informaţiilor şi al învăţării; planificarea
carierei; calitatea stilului de viaţă. Practic, în cadrul acestor ore de consiliere educaţională
profesorii pregătesc elevii pentru achiziţionarea competenţelor-cheie necesare integrării şi
reuşitei în societate, conform recomandărilor propuse de S. Ţibu (2009, p. 9).
Competenţele de comunicare şi de relaţionare socială reprezintă resurse interne importante, pe
care tânărul le poate utiliza în rezolvarea unor diversităţi de probleme personale şi
profesionale. Programa şcolară recomandă abordarea următoarelor conţinuturi asociate
comunicării: comunicare eficientă; deprinderi şi abilităţi de comunicare (de vorbire, ascultare,
comportamente nonverbale, ce înseamnă a fi un bun ascultător – privire, mimică, gesturi,
postură corporală, atitudine pozitivă faţă de vorbitor); exprimarea emoţiilor de bază,
înţelegerea şi respectarea emoţiilor celorlalţi; impactul stereotipurilor şi prejudecăţilor asupra
comunicării. Referitor la abilităţile de relaţionare socială amintim următoarele conţinuturi:
managementul emoţiilor, autocontrolul (cum se manifestă acasă şi la şcoală); relaţia
evenimente – gânduri – emoţii, cum facem faţă emoţional situaţiilor dificile; importanţa
autocontrolului, tehnici de autocontrol, comportamentul agresiv/neagresiv; comportamente de
cooperare în grup, relaţiile cu colegii, cum se dezvoltă şi se menţin relaţiile de prietenie etc.
Consiliere şi orientare. Ghid pentru profesori (2002, p. 5), unde se precizează că rezultatul
final este dat de integrarea elevului în plan social ca persoană care deţine „competenţe pentru
viaţa privată, profesională şi publică”. În fapt, toate acestea se concretizează „într-o atitudine
pozitivă faţă de autoeducaţie, învăţarea continuă devine modul de a fi al omului dacă elevul o
acceptă şi o resimte astfel”, subliniază G. Văideanu (1986, p. 222). Referitor la strategiile
activităţii de consiliere în vederea dezvoltării carierei, I. Bontaş (1994, pp. 305-306) aduce în
discuţie următoarele elemente care pot contribui la acest aspect:  metodele de
învăţământ/mijloacele didactice: utilizate adecvat pot sprijini elevii în cunoaşterea şi
conştientizarea unei orientări adecvate;  formele de organizare a procesului de învăţământ:
varietatea lecţiilor, organizarea de vizite/excursii pot fi variante care să motiveze elevii în
realizarea unor alegeri în plan profesional;  orele de dirigenţie: prin tematica abordată şi
oportunitatea de a organiza dezbateri;  formele de activitate extraşcolară: prin conţinutul lor
pot întări informaţiile pe care le deţin elevii despre anumite profesii. Pentru cadrul didactic,
din perspectiva propusă de R. Iucu (1996, p. 147) consilierea este considerată un instrument
fundamental pentru activitatea educaţională. Astfel, punctul de vedere al lui I. Radu (1974, p.
98) accentuează faptul că „şcoala trebuie să fie în măsură să facă o predicţie întemeiată asupra
elevului, să întrezărească evoluţia sa ulterioară şi să cultive capacităţile care au şansă de
realizare”. Se subliniază rolul şi valoarea tuturor activităţilor care se organizează şi derulează
în şcoală, care vin să completeze activitatea consilierului şcolar. I.2.3. Consilierea pentru
carieră din perspectivă psihopedagogică Consilierea psihopedagogică vizează trei tipuri de
activităţi importante:  asistenţa psihologică a elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice:
consiliere în vederea dezvoltării personale, evaluare psihologică etc.;
 asistenţă pedagogică şi educaţională: pentru învăţare eficientă şi integrare în grupul şcolar;
 consilierea carierei: oferirea de informaţii despre ofertele de educaţie şi formare,
oportunităţile pieţei muncii, dezvoltarea carierei etc.
Abilitatile de baza in consiliere

a.      Ascultarea activa
 Ascultarea activa este abilitatea de baza in consiliere ce ofera suportul unei bune
comunicari intre consilier si elevi. Ascultarea activa este cea care incurajeaza elevii sa
vorbeasca deschis si liber. Prin ascultare activa se comunica respect pentru ceea ce gandeste
sau simte interlocutorul si se transmite mesajul nonverbal ca este inteles.

Factori care sustin procesul de ascultare activa:

• comunicarea nonverbala (tonul si intensitatea vocii, mimica, gestica) sa fie adecvata

continutului si starii afective a interlocutorului;

• contact vizual cu interlocutorul, fara insa a-l fixa cu privirea;

• asigurati-va ca ati inteles corect ceea ce v-a comunicat interlocutorul prin formule de
genul “Ceea ce vrei tu sa imi spui este ca …”;

• ascultati interlocutorul fara a fi preocupat de raspunsurile pe care doriti sa le dati;

• puteti apela la afirmatii de genul “hmm”, “da”, “inteleg”;

• nu vorbiti continuu, dati interlocutorului ocazia sa vorbeasca si sa puna intrebari;

• ascultarea sa fie autentica – consilierul sa fie sincer interesat de problema/subiectul

abordat;

• ascultarea sa nu fie evaluativa – nu faceti judecati de valoare in functie de propriile

atitudini si convingeri, in termeni de “bine” sau “rau”, “acceptabil” sau
“neacceptabil”, “potrivit” sau “nepotrivit”, “interesant” sau “neinteresant”;

• nu filtrati informatiile in functie de interesele si convingerile dvs. personale;

• nu utilizati etichete din dorinta de a integra interlocutorul intr-o categorie;

• ascultarea sa nu se centreze numai pe mesajul verbal - cele mai multe informatii le

obtinem din mesajele non-verbale pe care le transmite persoana: reactii vegetative
(paloarea sau roseata fetei), tonul vocii, gestica etc.

Deprinderi care trebuie evitate in procesul de ascultare activa:

• a fi neatent, a nu urmari ceea ce spune elevul;

• ascultarea “de suprafata”, superficiala, cand profesorul consilier pare doar ca urmareste
conversatia, fara sa fie insa atent la ceea ce se spune;

• a asculta fara a intelege mesajul si a nu cere precizari suplimentare;

• a repeta in minte care va fi urmatoarea intrebare;

 • a intrerupe elevul in mijlocul frazei;

• a asculta din conversatie doar ceea ce asteapta profesorul consilier sa auda;

• a se simti amenintat, jignit pentru faptul ca elevii au valori diferite de cele ale
profesorului;

• a reactiona la subiectele care contravin opiniei proprii a profesorului.

b.      Observarea

Abilitatile de observare ii permit consilieruluio intelegere mai reala a mesajului

transmis, a starii afective a interlocutorului sau. Observarea are doi indicatori importanti:
comportamentul nonverbal (mimica, gestica, voce, modificari vegetative) si comportamentul
verbal (continutul mesajelor). Observarea discrepantei dintre cele doua componente ofera de
multe ori informatii suplimentare despre persoana/situatia in cauza.

Dificultatile in procesul de observare apar atunci cand se trece de la simpla observare

a unor comportamente la interpretari personale ale acestora cu scopul de a face inferente
asupra personalitatii elevilor. Efectul acestei abordari gresite este pierderea relatiei de
incredere cu elevii si a autenticitatii ei. Obiectivul sedintelor de consiliere nu este o incercare
din partea consilierului de a incadra si eticheta elevii in categorii, ci de a le oferi cadrul in care
ei sa se cunoasca mai bine, sa se dezvolte personal, sa se respecte pe sine si sa ii respecte pe
ceilalti, sa invete sa ia decizii responsabile.

c.       Adresarea intrebarilor

Interogarea este o metoda invaziva si, ca urmare, trebuie utilizata cu precautie in

cadrul sedintelor de consiliere. Consilierul adreseaza intrebari elevului sau elevilor pentru a-i
ajuta pe acestia in clarificarea sentimentelor, convingerilor, atitudinilor si valorilor personale.
Intrebarile pot fi: intrebari inchise, justificative, ipotetice si intrebari deschise.

Intrebarile inchise sunt acele intrebari care genereaza raspunsuri in termeni de “da”

sau “nu”. Aceste intrebari duc de cele mai multe ori la intreruperea comunicarii. Exista insa si
circumstante in care putem utiliza aceste intrebari – pentru clarificarea unei informatii
concrete. Avantajul major al acestor intrebari este de a focaliza discutia si de a obtine
informatii exacte despre un anumit aspect. De exemplu: “Locuiesti cu familia?” sau “Care
este jucaria ta preferata?”.

Intrebarile justificative (“de ce”) sunt intrebari inutile in consiliere, pentru ca

indeamna interlocutorul sa identifice cauze sau motive si nu acesta este scopul consilierii.
Acest tip de intrebari sunt asociate cu sentimentul de vina. Intrebarea “De ce ai facut asa sau
de ce ai luat decizia X?” este asociata in mintea unui elev cu “De ce ai facut un lucru asa de
prostesc?”. Intrebarile “de ce?” ii fac pe cei interogati sa fie defensivi si sa nu mai comunice;
in situatiile in care suntem intrebati de ce am reactionat “asa” ne simtim obligati sa gasim
explicatii logice sau scuze pentru comportamentul nostru. In loc de a folosi intrebarea “de
ce?” se recomanda folosirea intrebarilor deschise de genul “Ai putea sa-mi descrii situatia
X ?”. De cele mai multe ori e mult mai greu sa afli de ce ai facut un anumit lucru decat sa
raspunzi la intrebarea “Ce s-a intamplat?”. Aceasta intrebare se focalizeaza pe
comportamentul prezent si permite elevului si consilierului sa analizeze ceea ce se intampla in
momentul de fata.

Intrebarile ipotetice sunt utile pentru vizualizarea consecintelor pozitive sau negative

ale unor actiuni si pentru luarea in considerare a unor alternative diferite de actiune (ex. in
planificarea vietii si a carierei). Intrebari de genul “Cum ai vrea sa fii peste 5 ani?”, “Daca ai
fi o floare, ce ai fi?”, “Daca clasa ta ar fi un instrument muzical, care ar fi acela?” sunt utile in
abordarea de inceput a unor teme ca stima de sine, conflictul, luarea deciziilor. Ele asigura
elevilor o stare de confort prin abordarea ipotetica a problemei si nu prin focalizari specifice
sau individuale.

Intrebarile deschise sunt acele intrebari care comunica interlocutorului ca este

ascultat si consilierul este interesat de informatiile pe care le aude. Aceste intrebari il ajuta pe
interlocutor sa-si exprime atitudinile, valorile, sentimentele si optiunile asupra unei probleme
abordate. Prin urmare, este indicat sa se utilizeze in cea mai mare masura intrebarile deschise.
Intrebarile deschise faciliteaza procesul de comunicare prin invitatia de a descriere situatia:
“Ai putea sa-mi spui mai multe despre …?”, “Poti sa descrii situatia X ?”.

Sugestii pentru folosirea corecta a intrebarilor adresate celor consiliati:

• Folositi intrebari care nu contin fraze lungi.

• Folositi cuvintele pe care le prefera elevul.

• Nu repetati intrebarile pe care copiii nu le-au inteles pentru ca pot induce sentimentul ca
au facut o greseala; reformulati intrebarea.

• Nu reactionati la fiecare raspuns cu o noua intrebare.

d.      Oferirea de feed-back

Oferirea unui feed-back eficient este o abilitate care sustine comunicarea dintre

profesor si elev.

Recomandari pentru oferirea de feed-back eficient:

- Feed-back-ul se va focaliza pe aspectele pozitive; el trebuie sa fie constructiv si nu

distructiv. Scopul este de a-l sustine si ajuta pe elev si nu de a-l evalua sau judeca.

Feed-back-ul trebuie sa fie specific si concret, focalizat pe un comportament specific si nu

pe unul general. Exprimarile vagi sau referirile indirecte la comportamentul in general
sau la persoana nu il ajuta pe elev.

Feed-back-ul trebuie sa fie descriptiv, si nu evaluativ sau critic. Se recomanda evitarea

cuvintelor “bun” sau “rau” si a cuvintelor care deriva din ele pentru ca nu spun nimic
de comportamentul specific pe care trebuie sa si-l dezvolte. Feed-back-ul trebuie oferit
pentru acele comportamente si atitudini care pot fi schimbate.
 Feed-back-ul trebuie sa ofere alternative comportamentale; daca se ofera feed-back pentru
acele aspecte care nu pot fi schimbate, consecinta imediata va fi o stare de conflict si
tensiune emotionala traite de elev.

Feed-back-ul trebuie oferit imediat pentru intarirea comportamentului si nu dupa o

perioada de timp.

Feed-back-ul trebuie sa se adrese comportamentului persoanei si nu persoanei in general.

e.      Furnizarea de informatii

Consilier identifica pe parcursul sedintelor de consiliere care sunt cunostintele,

atitudinile si abilitatile pe care le au elevii. In functie de acuratetea informatiilor dobandite,
consilierul ofera informatii noi, corecte adolescentului (de exemplu, informatii despre droguri,
boli cu transmitere sexuala). Informatiile trebuie transmise intr-o maniera care duce la
intelegerea acestora.

Atunci cand se constata lacune informationale este important pentru consilier sa nu

ofere un feed-back negativ elevilor in legatura cu aceste omisiuni sau distorsiuni, sa nu critice
persoana care le-a exprimat. Acest comportament ar duce automat la blocarea comunicarii si
astfel consilierul nu mai are posibilitatea de a incuraja atitudinea de curiozitate si nevoia de
cunoastere din partea elevilor.

Nu procesul de evaluare a cunostintelor este important in consiliere. Important este

mai ales cadrul si maniera interactiva de a furniza informatiile necesare, astfel incat elevul sa
poata lua decizii responsabile legat de propria-i viata.

Recomandari cu privire la furnizarea informatiilor de catre consilier:

• limbaj comun cu cel al elevului.

• informatii care sunt corecte.

• Explorati impreuna alternativele unei teme, fara a le oferi ca fiind singurele solutii
pentru acea problema;

• elevul trebuie invatat sa caute singur informatii si sa le evalueze critic.

• Analizati si modificati impreuna cu elevii informatiile incorecte pe care acestia le detin,

oferind argumente pe care le inteleg si le accepta.

• Oferiti informatii suficiente pentru decizii responsabile.

f.        Parafrazarea

Parafrazarea este abilitatea de reformulare a ceea ce ni se pare esential in mesaj. Are

ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de subiectul sau tema in discutie. Parafrazarea se
realizeaza prin utilizarea unor fraze care comunica elevilor ca mesajul a fost inteles: “Ceea ce
spui tu se refera la …”, “Cu alte cuvinte …”. Parafrazarea permite totodata si consilierului sa
isi clarifice daca a inteles corect mesajul transmis de elevi. Este important ca el sa nu utilizeze
alte cuvinte sau informatii, pe care elevii nu le-au transmis in mesaj, pentru a nu da o
interpretare personala a mesajului si pentru a nu influenta directia comunicarii.

Recomandari pentru utilizarea parafrazarii de catre consilier

• Evitati sa definiti problemele in locul elevilor.

• Nu judecati si nu minimalizati ceea ce va comunica elevii.

• Nu utilizati sarcasmul sau ironia in feed-back-ul pe care il oferiti.

• Nu evaluati sau interpretati ceea ce au spus elevii.

• Fiti sinceri si nu pretindeti ca ati inteles ceva, daca de fapt nu ati inteles sau nu sunteti
sigur ca ceea ce ati inteles este ceea ce vroiau elevii sa va comunice.

• Utilizati si comportamentul nonverbal pentru a comunica acceptarea.

g.      Sumarizarea

Sumarizarea este o modalitate de a concentra intr-o maniera organizata cele mai

importante aspecte ale discursului interlocutorului. Scopurile sumarizarii sunt de a recapitula
continutul unui discurs sau de incheiere a discutiei. Sumarizarea se utilizeaza si pentru
stabilirea prioritatilor si alternativelor de abordare a unei teme sau subiect sau pentru
clarificarea perspectivelor elevilor asupra alternativelor de abordare a acelui subiect.
Sumarizarea este utila si ca forma de deschidere a unei noi etape a discutiei pe tema stabilita,
reamintind astfel concluziile etapelor anterioare. Sumarizarea se realizeaza impreuna cu elevii
si se clarifica in aceasta faza subiectele care necesita o abordare ulterioara si cele care au fost
deja identificate si clarificate.

h.      Reflectarea

Reflectarea este exprimarea intelegerii de catre consilier atat a continutului

informational cat si a starii emotionale transmise de elev. Uneori este mai relevanta
reflectarea emotiilor decat a continutului. Reflectarea da elevului sentimentul ca este ascultat
si ca ceea ce exprima sau traieste este important. Scopul fundamental al reflectarii este mai
ales cel de validare a trairilor emotionale ale elevilor.

Scopurile reflectarii:

• sa verifice intelegerea celor relatate de interlocutor;

• sa ii comunice interlocutorului intelegerea si acceptarea neconditionata;

• sa stabileasca o relatie bazata pe incredere.

4. PROIECTAREA ACTIVITATILOR DE CONSILIERE

Pentru dezvoltarea competentelor necesare consilierii, specialistul trebuie sa cunoasca

reperele proiectarii unor activitati de consiliere. Proiectarea este o metoda de formulare mai
exacta si mai eficienta a problemei care necesita a fi abordata in cadrul sedintelor de
consiliere, cat si a abilitatilor, atitudinilor sau cunostintelor ce urmeaza a fi dezvoltate la elevi.
Proiectarea este baza planului de interventie si se realizeaza pe o problema a
clasei identificata de consilier si elevi, pentru care exista motivatia de diminuare, imbunatatire
sau dezvoltare din partea elevilor. De exemplu, se poate proiecta un modul de activitati care
sa vizeze abilitatile de comunicare si rezolvare de conflicte pentru un grup de elevi.
Activitatile de consiliere educationala nu implica consilierea unui singur copil sau
adolescent. Consilierea educationala se realizeaza intotdeauna in grup.

Bibliografie și referințe
1. Iucu, R.B., Managementul clasei de elevi, Editura Polirom, Iaşi, 2006.
2. Lesenciuc, A., „Consiliere şi comunicare interpersonală. Un model de interpretare”, în
Consiliere şi comunicare interpersonală, Editura Antet, Bucureşti, 2010.
3. Şoitu, L., „Repere ale relaţiei profesor-elev”, în Şoitu, L., Cherciu, R.D. (coord.),
Strategii educaţionale centrate pe elev, Tipografia ALPHA MDN, Buzău, 2006.
4. Văideanu, G., „Educaţia permanentă: conceptul şi incidentele educaţiei permanente
asupra învăţământului”, în Văideanu, G. (coord.), Pedagogie. Ghid pentru profesori,
vol. I, ediţia a II-a, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi, 1986.
5. Programa Şcolară Consiliere și Orientare, Curriculum diferenţiat pentru învăţământul
profesional de stat cu durata de 3 ani Clasele a IX-a, a X-a, a XI-a Aprobată prin ordin al
ministrului Nr. 4437/29.08.2014
6. https://www.didactic.ro
7. http://programe.ise.ro