Pornind de la judecata “toti norii sunt ceasornice”, putem admite determinismul ca pe o idee

filosofică potrivit căreia toate fenomenele fizice, sociale, biologice, psihologice, din întregul
univers, se explică prin înlănţuiri de cauze şi efecte. Acestea fiind sustinute si de o alta teorie,
numita cauzalitate. Conform teoriei cauzalităţii toate evenimentele din univers, luate ca efect,
iau naştere şi exista, motivate de o cauza sau mai multe. Drept urmare, daca toate actele şi
alegerile unui om sunt date de o cauză, înseamna că ele nu sunt alegeri libere, ci determinate de
constrîngeri cauzale. Astfel, efectul devine automat cauza pentru un alt efect şi aşa mai departe.

Un exemplu care a ramas celebru este dat de filosoful Benedict Spinosa, cu o piatră care se
rostogoleşte din varful muntelui: “Eu numesc liber un lucru care există şi lucrează numai din
necesitatea naturii sale, iar constrîns acela care e determinat de altul să existe şi să lucreze într-un
fel numit şi determinat. […] De exemplu, o piatră primeşte de la o cauză externă ce i-a dat
impuls o anumită cantitate de mişcare, datorită căreia continua să se mişte în mod necesar şi
după ce a încetat impulsul cauzei externe; piatra este cosntrînsă să continue să se mişte nu din
necesitate, ci prin impulsul cauzei externe. […] Mai departe, gîndiţi-vă, dacă vreţi, ca piatra, în
timp ce continua să se mişte, cugetă şi ştie că tinde, pe cît poate, să continue mişcarea sa. De
bună seamă ca această piatră, fiind conştientă numai de tendinţa ei şi nefiind deloc indiferentă va
crede că este cît se poate de liberă si că ea continuă să se mişte numai fiindcă vrea aşa. Aceasta e
libertatea umană pe care toţi se fălesc că o au şi care constă numai în faptul că oamenii sunt
conştienţi de faptele lor şi nu cunosc cauzele care îi determină”. (Benedict Spinosa, Scrisoarea
nr. 58) .

Dintr-o alta perspectiva, filosoful german Friedrich Nietzsche, găseşte slăbiciuni liberului
arbitru: “Azi nu mai avem nici o milă pentru conceptul de “liber arbitru”; ştim prea bine ce este
el de fapt – cel mai ticălos dintre toate artificiile teologilor, menit să facă omenirea
“răspunzătoare” în sensul lor, adică dependentă de ei. […] Oriunde se caută responsabilităţi, ceea
ce acţionează de obicei este instinctul de a vrea să judeci şi să pedepseşti. […] doctrina liberului
arbitru a fost inventată în esenţă pentru scopul de a pedepsi, adică pentru că se dorea imputarea
vinovăţiei. Întreaga psihologie veche, psihologia voinţei, era condiţionată de faptul că iniţiatorii
ei, preoţii şi conducătorii vechilor comunităţi, vroiau să-şi creeze dreptul de a pedepsi – sau
vroiau să creeze acest drept pentru Dumnezeu. Oamenii erau consideraţi „liberi” astfel încît să
poată fi judecaţi şi pedepsiţi; […] ca urmare, fiecare act trebuia considerat drept intenţionat, iar
originea fiecărui act trebuia considerată drept legată de conştiinţă. (Friedrich Nietzsche, Amurgul
idolilor).

Pe de alta parte, tinand cont de, “ Pornind de aici, Perice a conchis ca avem latitudinea de a
presupune ca exista o anumita instabilitate sau imperfectiune in toate ceasornicele si ca aceasta
permite aparitia unui element de hazard”, admitem ca, liberul arbitru este puterea umana de a
alege cursul unei actiuni, sau de a lua o decizie fara a fi influentat de cauze sau evenimente
anterioare . Libertatea de vointa fiind o cauza si nu un efect. Liberul arbitru este strâns legat de
conceptele de responsabilitatea morală, laudă, vinovăţie, și alte judecăți care se aplică numai
acțiunilor care sunt alese în mod liber. Este, de asemenea, legat de convingere, deliberare
și interdicţie.
Avand in vedere doctrina crestina, Dumnezeu ne-a oferit libertatea de a alege, libertatea fiind un
instrument de perfectionare morala. Daca, din punct de vedere al doctrine crestine, Dumnezeu
da niste indemnuri morale inseamna ca posibilitatea de alegere exista, ca nu este totul prestabilit.
Religia islamica, una dintre religiile dominante, alaturi de crestinism si iudaism considera ca
exista un singur Dumnezeu, pe care il numeste Allah, care a creat universul.In araba “islam”
inseamna supunere, sa te supuni vointei lui Allah. |Din punctul lor de vedere, in fata lui Allah toti
oamenii sunt egali, indiferent de rasa, nationalitate, religie ori statut social. Urmand poruncile lui
Allah, oamenii isi exprima multumirea pentru intelepciunea crearii si traiesc astfel in armonie cu
universul. Ideea centrala a religiei islamice este supunerea in fata lui Allah, oamenii traind si
supunandu-se pe deplin puterii si vointei lui Allah. Acest lucru nu e foarte greu pentru ca ei
urmeaza cu sfintenie invataturile Coranului, iar despre liber arbitru nu prea poate fi vorba pentru
ca tot ceea ce fac este voia lui Allah si astfel ei nu au libertatea de alege o alta cale decat cea
indicata de acesta.
In aceias masura, acest atribut al libertăţii dupa Bergson e demn de luat in seama: „Suntem liberi
atunci când actele noastre emană din personalitatea noastră întreagă, atunci când o exprimă şi
când au acea indefinibilă asemănare cu cea pe care o găsim uneori între operă şi artist”
Majoritatea celor care au studiat aceste teme filosofice considera liberul arbitru ca fiind
caracteristic oamenilor, comparativ cu animalele sau plantele, fiecare om facand propriile lui
alegeri care ii permit sa-si creeze propria natura existenta. Liberul arbitru nu poate fi ignorat,
pentru ca si nealegerea e este o alegere .Liberul arbitru solicita angajament si responsabilitate,
astfel omul trebuie sa-si asume riscul si responsabilitatea faptelor sale.
Determinismul nu trebuie negat, dar nici nu trebuie absolutizat. În mod clar, el nu este
incompatibil cu existența unui proiect divin în natură. Dacă, fără a elimina legile naturii ,
Dumnezeu a putut aduce la viață ființe atât de complexe, capabile să se cunoască pe sine și să
cunoască lumea din jurul lor, pare la fel de posibil ca aceste ființe să fie înzestrate cu o anumită
libertate de alegere a devenirii lor spirituale. ”Liberul arbitru” poate fi privit ca un nou nivel al
complexității făpturilor vii, un ”fruct” din care se pare că a mușcat numai omul.
Sunt asadar viziuni diferite asupra liberului arbitru, iar parerea mea despre acest subiect este ca
fiecare om are capacitatea de a alege sau de a nu alege, important este ca aceste alegeri sa fie in
concordanta cu perceptele etice si morale. Alegerile fiecaruia dintre noi sa nu afecteze sau sa
influienteze libertatea, convingerea sau bunastarea celor cu care interactionam.