FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ

ȊNGRIJIRI CALIFICATE IN
MEDICINA DE FAMILIE
 MEDICINA DE FAMILIE

Curs 2

1. Asistenta primara si atributiile medicului de familie

2. Activitatea medicala preventiva – componenta a activitatii medicului de familie
3. Asistenta medicala la domiciliu
4. Asistenta medicala a a familiei
5. Asistenta medicala a comunitatii
6. Relatiile medicului de familie cu pacientii sai
 Atributiile medicului de familie -MF
 Medicina de familie reprezinta “miezul” specialitatilor medicale, raportul
medicinei de familie cu celelalte specialitati fiind de interconectare
 Rolul medicului de familie este de strateg al starii de sanatate a individului
sanatos si a celui bolnav, activitatea sa fiind axata pe prevenira bolii si combaterea
acesteia cand a aparut
 Medicul de familie isi trateaza singur majoritatea pacientilor dar solicita si
ajutorul calificat al celorlalte specialitati cand cazul o impune
 Medicul de familie stabileste o relatie de parteneriat, tip “contract mutual “, cu
pacientul, fiecare avand fata de partener drepturi si obligatii, prevazute in:

 Legea nr. 95/2006 privind reforma in sanatate

 Hotararea de Guvern nr. 1714/2010 pentru aprobarea Contractului – cadru

privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari
sociale de sanatate

 Ordinul MS/ CNAS nr. 416/428/2011 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Contractului – cadru
 Obligatiile prevazute in contractul medicului de familie cu Casa de
Asigurari de Sanatate - CAS

1. Sa acorde ingrijiri medicale asiguratilor in caz de boala sau accident

2. Sa respecte dreptul asiguratilor de a-si alege medicul de familie,
medicul specialist si unitatea sanitara si de a-si schimba medicul de
familie la expirarea a cel putin 6 luni de la data inscrierii pe lista,
3. Sa ofere relatii pacientului despre serviciile oferite, sa îi consilieze
in scopul prevenirii imbolnavirii si pastrarii sanatatii,
4. Sa prescrie tratamentul adecvat si sa respecte modul de prescriere
conform nomenclatorului de medicamente,
5. Sa utilizeze eficient fondurile primite pentru practica medicala,
6. Sa nu refuze acordarea asistentei medicale a asiguratilor in caz de
urgenta,
Obligatiile prevazute in contractul medicului de familie cu CAS

7. Sa solicite documentele ce atesta calitatea de asigurat,

8. Sa actualizeze lista cu asigurati ori de cate ori apar modificari,
9. Sa informeze CAS despre modificarile survenite,
10. Sa anunte in scris, prin posta, in termen de 15 zile lucratoare,
medicul de familie de la care a plecat asiguratul, despre inscrierea
lui pe lista proprie,
11. Sa acorde sevicii medicale tuturor asiguratilor inscrisi pe lista
proprie, fara nicio discriminare,
12. Sa trimita, daca este cazul, pacientul spre medicul specialist,
13. Sa furnizeze servicii medicale la cabinet, la domiciliul pacientului,
timp de 35 ore / saptamana,
14. Sa posede registrul asiguratului pentru sesizari, propuneri,
reclamatii,
Obligatiile prevazute in contractul medicului de familie cu CAS

15. Sa stabileasca programul de lucru in functie de conditiile specifice

zonei
16. Sa respecte confidentialitatea datelor si informatiilor privitoare la
asiguratii inscrisi pe lista proprie
17. Sa participe la cursuri de formare profesionala continua
18. Sa transmita date si informatii corecte, solicitate de CAS privind
starea de sanatate a populatiei
19. Sa accepte activitatea de control a CAS si Colegiului Medicilor din
Romania - CMR
20. Sa stabileasca programul de lucru si sarcinile pentru personalul
medical si auxiliar
21. Sa nominalizeze medicul de familie acreditat care il inlocuieste pe
perioada absentei sale si sa comunice CAS durata absentei
 Obligatiile prevazute in contractul medicului de familie cu CAS

22. Sa accepte, in conditiile in care nu si-a gasit inlocuitor pe perioada

absentei sale, a unui medic numit de CAS
23. Sa elibereze concediu medical, certificat de deces
24. Sa anunte CAS cand i-a fost retrasa / suspendata autorizatia de
libera practica
25. Sa informeze asiguratii despre drepturile avute
26. Sa participe la actiuni de profilaxie promovate de CAS
27. Sa sprijine personalul angajat sa participe la cursuri de perfectionare
continua
28. Sa accepte criterii medicale de calitate
Regulile etice si morale pentru MF prevazute in Codul Deontologic al
Colegiului Medicilor din Romania

Art. 4: Medicul practicant are obligatia de a-si exercita profesia conform

tuturor regulilor artei si stiintei medicale, in respectul moralei
specifice si al persoanei umane
Art. 5: Medicul practicant, indiferent de ierarhie sau mod de practica,
este in serviciul persoanei umane.
Art. 9: Medicul are libertatea absoluta a prescrierilor pe care le considera
necesare
Art. 10: Medicul e raspunzator de fiecare din actele sale profesionale.
Este de preferat ca medicul sa se abtina de a garanta vindecarea
afectinunii pentru care bolnavul i s-a adresat
Art. 13: Secretul profesional este obligatoriu, dar interesul societatii
primeaza fata de cel individual (prevenirea si combaterea bolilor
venerice, epidemiilor, bolilor cu extindere in masa)
Regulile etice si morale pentru MF prevazute in Codul Deontologic al
Colegiului Medicilor din Romania

Art. 21: Certificatele medicale si medico-legale vor fi eliberate numai la

cererea persoanei examinate, a reprezentatilor sai legali sau la
cererea unei instante de judecata
Art. 22: Evidentele medicale (registre, foi, fise) trebuie pastrate ca
materiale secrete
Art. 23 : Medicul trebuie sa incerce sa reduca suferinta pacientului
incurabil, asigurandu-i demnitatea, dar in niciun caz nu are dreptul
sa-i provoace moartea deliberat, actul constituind crima, chiar daca
a fost cerut insistent de bolnavul perfect constient
Art. 29: Medicul care se gaseste in prezenta unui bolnav sau ranit in
pericol, sau care a fost informat in acest sens, are obligatia sa-i
acorde asistenta medicala la nivelul posibilitatilor locului si
momentului
Regulile etice si morale pentru MF prevazute in Codul Deontologic al
Colegiului Medicilor din Romania

Art. 32: Medicul poate refuza ingrijirile din motive personale sau
profesionale, exceptie urgenta, asigurandu-se ca a indreptat
bolnavul catre alte surse de ingrijire
Art. 33: Medicul nu poate trata fara examinare medicala prealabila
personala, exceptie fiind cazurile de forta majora: locuri
inaccesibile, avioane in zbor, nave pe mare
Art. 34: Medicul nu poate utiliza aparate de diagnostic sau tratament
pentru manuirea carora nu are pregatire sau suficienta practica
Art. 35: Medicul solicita consult cu specialisti sau va indruma bolnavul
catre acestia daca in urma examinarii sau in cursul tratamentului
considera ca nu are suficiente cunostiinte sau experienta pentru
asigurarea asistentei medicale
Art. 36: Medicul va urmari pacientul pana la insanatosire sau pana la
indrumarea catre alt medic
Regulile etice si morale pentru MF prevazute in Codul Deontologic al
Colegiului Medicilor din Romania

Art. 37: In caz de pericol de moarte nemijlocit, medicul ramane langa

bolnav atata timp cat este nevoie de ajutorul său
Art. 38: Pacintul nevindecabil va fi tratat cu aceeasi atentie si grija ca si
cei care au sanse de vindecare
Art. 39: Medicul executa o activitate medicala doar daca are pregatirea
practica suficienta, prevedere ce nu se aplica in caz de pericol grav,
care nu poate fi inlaturat altfel
Art. 42: Medicul va avea o atitudine de neutralitate si neamestec in
problemele familiale ale bolnavului, exprimandu-si parerea doar la
solicitare, numai daca interventia e motivata de interesul bolnavului
Art.43: Medicul nu trebuie sa se implice in problemele de interes
material ale familiei bolnavului
Regulile etice si morale pentru MF prevazute in Codul Deontologic al
Colegiului Medicilor din Romania

Art. 47: Medicul are datoria de a-si intretine si perfectiona cunostiintele

profesionale
Art. 50: Pentru orice activitate medicala (examen clinic, explorari
functionale, terapie medicamentoasa sau chirurgicala) va cere
consimtamantul !
Art. 65: Aplicarea de catre medic a unor metode terapeutice insuficient
probate este blamabila, se considera sarlatanism
Art. 67: Este interzis orice act care ar procura bolnavului un avantaj
material nejustificat sau ilicit, nu sunt admise comisioane percepute
indiferent cui si nici acceptarea unui comision pentru orice act
medical
Art. 70: Medicul are obligatia unei conduite ireprosabile pe plan fizic,
mental, emotional fata de bolnav, respectand demnitatea acestuia
Regulile etice si morale pentru MF prevazute in Codul Deontologic al
Colegiului Medicilor din Romania

Art. 94: In consultul medical, se va pastra o atmosfera de stima si

respect reciproc !
Discutarea greselilor, observatiile critice nu se vor face in fata
bolnavului sau altor persoane straine, chiar daca este vorba de
medici subordonati. Greselile mai grave vor fi anuntate, dupa caz,
superiorilor.
 Atributiile echipei de lucru

Echipa de lucru – gruparea pe care se sprijina activitatea medicinei de

familie si trebuie sa aiba urmatoarea componenta:

 Asistenta de medicina generala

 Asistenta de ocrotire
 Asistenta de igiena – medicina comunitara
 Asistenta moasa
 Asistenta sociala
 Personal nemedical: secretara, ingrijitoare, contabil
 Atributiile echipei de lucru

Echipa de lucru – are urmatoarele atributii:

1. Ajuta medicul de familie in acordarea asistentei medicale

2. Supravegheaza starea de sanatate a populatiei
3. Participa activ la promovarea starii de sanatate
4. Ajuta medicul de familie la efectuarea profilaxiei specifice
(vaccinari, anchete epidemiologice)
5. Participa si contribuie la recuperarea si reabilitarea bolnavilor
6. Contribuie la acordarea de ingrijiri paleative si terminale
7. Ajuta medicul de familie la ingrijirea medicala curenta
 Atributiile echipei de lucru

Atributiile, in ansamblu, ale echipei de lucru, sunt asigurate de sarcinile

individuale ale fiecarui membru:
I. Sarcinile asistentei de medicina generala
1. Activeaza in consens cu medicul de familie la consultatiile zilnice
2. Primeste pacientii si ii inregistreaza
3. Identifica problemele medicale individuale ale pacientilor si
ordoneaza consultatiile
4. Selecteaza urgentele medico-chirurgicale
5. Efectueaza anumite teste: recolte de sange, EKG
6. Efectueaza tratamentele injectabile prescrise de medicul de
familie, pansamente, spalaturi auriculare
7. Efectueaza, in echipa, vaccinarile
8. Asigura pastrarea in stare de functionare a aparaturii din dotare
9. Pastreaza si sterilizeaza instrumentarul
 Atributiile echipei de lucru

I. Sarcinile asistentei de medicina generala

10. Desfasoara activitate de educatie sanitara

11. Tine evidenta tratamentelor efectuate
12. Asigura completarea aparatului de urgenta prin inlocuirea
medicamentelor si materialelor consumate (fesi, seringi, solutii
dezinfectante si antiseptic, etc)
 Atributiile echipei de lucru

II. Sarcinile asistentei de ocrotire

1. Urmareste si supravegheaza, impreuna cu moasa, gravida din

ultimele luni de sarcina pentru asigurarea conditiilor favorabile
dezvoltarii ulterioare a nou-nascutului
2. Supravegheaza nou-nascutul si lehuza, mobilizeaza mamele la
consultatiile profilactice ale copilului
3. Indruma spre cabinet nou-nascutii bolnavi sau solicita deplasarea
medicului de familie la domiciliul copilului
4. Supravegheaza copii de toate varstele
5. Aplica masurile terapeutice recomandate de medic copiilor
6. Face educatie sanitara familiei
7. Urmareste profilaxia bolilor, combate factorii de risc
 Atributiile echipei de lucru

II. Sarcinile asistentei de ocrotire

8. Depisteaza precoce bolile transmisibile

9. Ia in evidenta colectivitatile de copii permanente si sezoniere
(gradinite, scoli, tabere)
10. Participa la controalele periodice efectuate de medicul de familie
11. Depisteaza si dispensarizeaza copii cu deficiente neuropsihice,
motorii, senzoriale in vederea trimiterii la tratament medical si
scoli speciale
 Atributiile echipei de lucru

III. Sarcinile asistentei moasa

1. Depisteaza precoce gravidele

2. Mobilizeaza gravidele la controlul medical prenatal si ajuta
medicul la efectuarea acestuia
3. Confirma, cu ajutorul specialistului, sarcina si varsta ei
4. Tine evidenta gravidelor si examineaza periodic femeia insarcinata
5. Viziteaza gravidele la domiciliu
6. Efectueaza, la indicatia medicului, tratamentele profilactice sau
curative, gravidei
7. Asigura asistenta la nastere si ingrijirea nou-nascutului, in cazul
nasterilor la domiciliu
 Atributiile echipei de lucru

III. Sarcinile asistentei moasa

8. Supravegheaza lehuza la domiciliu si informeaza medicul asupra

situatiilor anormale aparute
9. Efectueaza educatia sanitara a gravidei si lehuzei
10. Contribuie la asistenta medicala curenta a gravidei
 Activitatea medicala integrativa

 Asistenta medicala primara – activitatea de furnizare a ingrijirilor

de sanatate de prim-contact in contextul unei monitorizari continui a
pacientilor, in absenta sau prezenta bolii, indiferent de natura
afectiunii si fara discriminare.

 Activitatea medicului de familie cuprinde:

-- asigurarea primului contact cu sistemul sanitar oferind ingrijiri
de sanatate
-- asigurarea accesului in sistemul sanitar la nivelul de competenta
adecvat nevoilor de sanatate ale pacientului
-- acordarea de ingrijiri integrate persoanei, familiei si comunitatii
-- asigurarea continuitatii actului medical in functie de nevoile
pacientilor
-- promovarea sanatatii individului si comunitatii
 Activitati si servicii oferite in cabinetul de medicina de familie

Activitatile cabinetului de medicina de familie sunt:

 Urgente medico-chirurgicale
 Activitati de medicina preventiva
 Activitati medicale curative
 Activitati de ingrijiri la domiciliu
 Activitati de ingrijiri paliative
 Activitati medicale conform atestatelor de competente medicale
 Activitati de invatamant in specialitatea medicina de familie
 Activitati de cercetare stiintifica
 Activitati de suport a individului, familiei, comunitatii
 Activitati si servicii oferite in cabinetul de medicina de familie
Cabinetul de medicina de familie ofera:
 servicii medicale esentiale
 servicii medicale extinse
 servicii medicale aditionale

Serviciile medicale esentiale sunt:

 interventiile de urgenta medico-chirurgicala
 asistenta medicala a solicitarilor acute
 monitorizarea bolilor cronice
 activitati preventive:
* imunizari,
* monitorizarea gravidei si lehuzei,
* depistarea activa a factorilor de risc de imbolnaviri,
* supraveghere medicala activa a pacientilor sanatosi,
pe grupe de varsta, sex si risc de boala
 Activitati si servicii oferite in cabinetul de medicina de familie

Serviciile medicale extinse (optionale) sunt :

 servicii de consiliere,
 planificare familiala,
 proceduri de mica chirurgie,
 servicii medico – sociale:
* ingrijiri la domiciliu
* ingrijiri terminale.

Serviciile medicale aditionale:

 servicii medicale suplimentare ce depasesc sfera traditionala a
asistentei primare si care necesita competente si dotari suplimentare.
 Activitatea preventiva

Medicina preventiva:
 concept dominant in antichitate:
* medicina chineza aprecia activitatea medicului in raport de efici-
enta preventiei medicale
* medicina araba considera ca “ scopul medicinei este de a intretine
si apara sanatatea, si uneori, de a vindeca boala”
 in secolul XXI ideea de preventie s-a extins de la individ la colectivi
tate. Preventia este acum privita ca:
* principal mijloc de imbunatatire a starii de sanatate a colectivitatii
* necesara in bolile fara tratament actual eficace (incurabile)
* principal mijloc de reducere a costurilor medicale
* principal mijloc de evitare a bolilor invalidante cu pierderea
capacitatii de munca
 Activitatea preventiva
“Medicina preventiva – principala masura de mentinere a starii de
sanatate !
Preventia (profilaxia) reprezinta:
 totalitatea metodelor si mijloacelor folosite in scopul cunoasterii
riscurilor pentru sanatate, a neutralizarii actiunii acestora, a
depistarii populatiei cu risc crescut, a evitarii proceselor
epidemiologice si identificarii precoce a starilor de boala.
Metodele de preventie sunt:
 Imunizarile
 Screeningul
 Chimioprofilaxia
Etapele activitatii medicale preventive sunt:
1. Preventia primara
2. Preventia secundara
3. Preventia tertiara
 Activitatea preventiva: preventia primara
Preventia primara – totalitatea masurilor ce urmaresc promovarea facto-
rilor sanogenetici, prevenirea unor boli sau fenomene epidemice.

Obiectivele preventiei primare sunt:

 depistarea factorilor de agresiune pentru sanatate: supraveghere
epidemiologica comunitara, multidisciplinara, prin screening (triaj),
 depistarea indivizilor/grupurilor cu risc major de receptivitate la
factorii de agresiune,
 elaborarea, aplicarea si evaluarea eficientei medicale si socio-econo
mice a unor metode de neutralizare a factorilor de agresiune- imunizari.

Preventia primara urmareste prevenirea bolii prin:

• actiuni profilactice asupra mediului
• actiuni profilactice asupra individului si colectivitatii
 Activitatea preventiva: preventia primara
Actiuni profilactice asupra mediului:
1. Evaluarea mediului familial:
• conditiile de locuit – suprafata, conditii igienico-sanitare, iluminat,
alimentare cu apa potabila, incalzirea , colectarea deseurilor,
• alimentatia familiei – obiceiuri alimentare, conditii de pastrare si
preparare a alimentelor, carente / excese alimentare, consum de alcool si
tutun,
• conditiile epidemiologice in familie – existenta unor boli infectioase
sau parazitare,
• factorii de risc familial – factorii genetici: anomalii cromozomiale
(trisomia 21, sindrom Klinefelter), tulburari poligenice (diabet
zaharat, schizofrenie, poliartrita reumatoida), tulburari
monogenetice (rinichi polichistic, neurofibromatoza), anomalii
cromozomiale X (hemofilia)
• petrecerea timpului liber – sedentarism, practicarea de activitati
fizice de relaxare,
• relatiile intre membrii familiei – stari tesionale, stress familial,
dezorganizarea familiei, violenta in familie.
 Activitatea preventiva: preventia primara
2. Evaluarea conditiilor de munca:
• noxe – fizice, chimice, termice, sonore, radiatii, toxice, alergeni,
• programul de lucru – suprasolicitari fizice si psihice, stress si stari
conflictuale la locul de munca.
3. Evaluarea mediului social:
• factorii culturali, implicarea sociala a individului,
• factorii economici – saracia, somajul,
• stressul psihosocial,
• starea de sanatate a colectivitatii.
4. Evaluarea ecosistemului:
• poluarea fizico-chimica,
• modificarile aparute in habitat si biocenoza, si influentele asupra
sanatatii colectivitatii.
 Activitatea preventiva: preventia primara

5. Evaluarea situatiei epidemiologice a colectivitatii:

• incidenta si prevalenta bolilor,
• prezenta unor focare de boli infectioase,
• prezenta unor boli parazitare,
• prezenta unor rezervoare virale,
• evaluarea cailor de transmitere a bolilor,
• evaluarea starii de receptivitate a populatiei la imbolnaviri.
 Activitatea preventiva: preventia primara

Actiuni profilactice asupra individului:

1. Supravegherea starii de sanatate a individului
2. Examenele clinice de bilant
3. Identificarea si combaterea factorilor de risc
4. Imunizarile
5. Evitarea exceselor
6. Respectarea normelor de igiena
7. Respectarea unui stil de viata echilibrat
8. Cultivarea factorilor sanogenetici
9. Educatie sanitara
 Activitatea preventiva: preventia primara

3. Identificarea si combaterea factorilor de risc:

• Identificarea antecedentelor heredo-colaterale si personale de boala

• Identificarea antigenelor de histocompatibilitate ce confera o
predispozitie genetica la boala:
→ HLA B27 – spondilita anchilozanta, sindrom Reiter, uveita ant.
→ HLA DR4 – artrita reumatoida
→ HLA DR4, DR3, B8, B15 – D.Z. tip I
→ HLA DR2 – scleroza multipla
→ HLA A3 – hemocromatoza
 Activitatea preventiva: preventia primara

• Identificarea factorilor de risc externi:

→ obiceiuri cu risc: fumat, alcoolism, droguri,
→ regimurile alimentare hiperglucidice si hiperlipidice,
→ sedentarism,
→ suprasolicitare fizica/psihica.

• Identificarea factorilor de mediu nocivi:

→ clima umeda, rece, clima foarte calda, mediu poluat fizico-chimic,

• Identificarea factorilor de risc interni:

→ varsta, sex, rasa,
→ deficiente fizice sau psihice.
 Activitatea preventiva: preventia primara

4. Imunizarile – injectarea unor virusuri sau bacterii omorate sau

atenuate cu scopul de a creste imunitatea organismului si protejarea lui
impotriva unor boli infectioase, mai ales la indivizii cu receptivitate
crescuta la boala.
Indicatiile generale ale vaccinarilor:
• toti indivizii imunocompetenti in perioada 0 – 14 ani,
• persoanele ce calatoresc in zone endemice pentru boli infecto-
contagioase,
• indivizii dintr-un focar de boala infectioasa,
• persoanele cu dializa cronica,
• bolnavii cronici cu imunitate scazuta la boli infectioase,
• personalul medical.
 Activitatea preventiva: preventia primara

Contraindicatiile generale ale vaccinarilor:

• casexia, agamaglobulinemia, neoplazia, hemopatiile maligne –
cauze de lipsa a raspunsului imunitar – imunodepresie,
• bolile infectioase acute sau perioada de convalescenta a lor –
raspuns imun insuficient,
• indivizi cu imunizare naturala la boala infectioasa,
• tuberculoza evolutiva – cauza majora de imunodepresie,
• afectiuni cardio-vasculare decompensate, tulburari de ritm
• boli alergice – teste de toleranta la doza vaccinala,
• sarcina (exceptie: vaccin antitetanic, vaccin polio cu virus omorat),
• corticoterapia prelungita,
• vaccinarea copiilor cu imunodeficienta (HIV)
Varsta Tip de vaccin Comentarii
recomnadata
Primele 24 ore Vaccin hepatitic B in maternitate
2-7 zile Vaccin BCG in maternitate
2 luni vaccin hexavalent medic de familie
DTPa-VPI-Hib-Hep-B
Vaccin pneumococic conjugat
4 luni vaccin hexavalent medic de familie
DTPa-VPI-Hib-Hep-B
Vaccin pneumococic conjugat
11 luni vaccin hexavalent medic de familie
DTPa-VPI-Hib-Hep-B
Vaccin pneumococic conjugat
12 luni Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion(ROR) medic de familie
5 ani Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion(ROR) medic de familie

6 ani Vaccin tetravalent (DPTa-VPI) medic de familie

14 ani Vaccin diftero-tetanic/vaccin diftero- medic de familie
tetano-pertussis acelular (Dt/DTP
 Activitatea preventiva: preventia secundara

Preventia secundara – totalitatea masurilor de diagnosticare precoce a

bolii.
Obiectivele preventiei secundare sunt:
 depistarea suspectilor de boala in cadrul consultatiilor curente,
 sesizarea semnelor minore de boala,
 evaluarea paraclinica a pacientilor,
 controlul periodic al pacientilor,
 screeningul
 Activitatea preventiva: preventia secundara

Screeningul – depistarea activa, in masa, a unor boli.

Screeningul reprezinta actiunea profilactica ce vizeaza identificarea
prezumtiva a persoanelor afectate de o problema de sanatate latenta,
necunoscuta pana in acel moment, prin efectuarea unui test, a unei
examinari sau alte tehnici de investigatie, care pot fi aplicate rapid, in
masa” – definitia OMS

Ipotezele ce stau la baza screeningului sunt:

1. intr-o populatie exista boli si bolnavi necunoscuti
2. identificarea bolii in stadiu de latenta mareste eficienta interventiilor
3. terapiile in stadii precoce de boala sunt mai ieftine si mai eficiente
 Activitatea preventiva: preventia secundara
Scopurile screeningului sunt:
1. Depistarea precoce a bolii
2. Determinarea prevalentei unei boli sau factori de risc
3. Diagnosticul starii de sanatate a populatiei
4. Evaluarea rezultatelor unui program de sanatate
5. Determinarea unor asocieri de afectiuni

Criterii de alegere a bolilor de depistat prin screening:

1. Boala constituie o problema de sanatate publica: prevalenta mare,
gravitate ridicata, consecinte multiple medico-sociale
2. Boala sa poata fi decelata in faze asimptomatice
3. Sa existe teste de decelare a bolii
4. Testul sa fie acceptat de populatie
 Activitatea preventiva: preventia secundara
5. Istoria naturala a bolii sa fie cunoscuta
6. Sa existe terapii aplicabile pentru boala
7. Tratamentul precoce sa fie acceptat de pacienti
8. Costul sa nu fie mare

Tipuri de boli ce pot fi diagnosticate la screening:

• Boli acute (rubeola) si cronice (tuberculoza) transmisibile
• Boli acute (intoxicatiile) si cronice netramsmisibile ( neoplazii,
glaucom, boli cardio-vasculare, boli metabolice, boli endocrine
 Activitatea preventiva: preventia tertiara

Preventia tertiara – totalitatea masurilor de prevenire a complicatiilor si

agravarii bolii cat si a recuperarii pacientului.
Obiectivele preventiei tertiare sunt:
 precizarea diagnosticului,
 individualizarea tratamentului,
 supravegherea tratamentului,
 controlul periodic al bolnavului,
 sesizarea precoce a modificarilor survenite in evolutia bolii,
 reconsiderarea tratamentului de cate ori este necesar.
 I. Asistenta medicala la domiciliu
Medicul de familie viziteaza la domiciliu 3 categorii de pacienti:
1. Bolnavi nedeplasabili care solicita
asistenta medicala la domiciliu
2. Pacienti care trebuie vazuti de medic la
domiciliu
3. Familii care trebuie vizitate de medic la
domiciliu
Urgente majore, boli acute cu stare generala alterata
Acutizarea unor boli cronice, boli cronice debilitante
Accese sau crize, complicatii grave, boli cronice
debilitante
Boli ale sistemului nervos, boli psihice,
Boli infectioase, boli ale aparatului locomotor
Boli terminale
Copii < 1 an
Batrani nedeplasabili, bolnavi dispensarizati
Contacti de boli contagioase
Prezenta unor factori de risc, pacienti cu probleme
sociale,
Bolnavi cu tulburari de compartament
Familii disfunctionale
Bolnavi problema, copii problema
Obiceiuri necorespunzatoare, suspectarea unor factori
de risc
Probleme socio-economice
 1. Pacientii nedeplasabili
A. Urgentele majore
 Cardio-vasculare:
→ Infarct miocardic acut
→ Disectia de aorta
→ Tromboembolismul pulmonar
→ Socul cardiogen
 Pulmonare:
→ Pneumotorax
→ Hemoptizia
→ Edemul pulmonar acut
→ Atelectazia
→ Starea de rau astmatic
 Digestive:
→ Hemoragia digestiva
→ Ulcer duodenal perforat
→ Peritonita
→ Infarct mezenteric
→ Rupturi posttraumatice de organe
 Alte urgente:
→ Genitale: hemoragii, sarcina
extrauterina, avort
→ Fracturi
→ Socuri
→ Intoxicatii voluntare/accidentale cu
gaze, substante toxice, medicamente
→ Come vasculare, hepatice, renale,
metabolice
 Pacientii nedeplasabili

B. Boli acute cu stare generala alterata:

→ Pneumonii acute intinse, duble, cu germeni mixti, grefate pe un teren tarat
→ Miocardite, pericardite
→ Tromboflebite
→ Colecistite acute
→ Ocluzia intestinala
→ Pielonefrita acuta
→ Criza de hemoliza
C. Acutizari ale unor boli cronice
→ Astm bronsic cu accese de dispnee paroxistica
→ Perforatia ulcerului cronic
→ Embolia cerebrala, embolia pulmonara
→ Tromboflebita unei neoplazii digestive
→ Encefalopatia hipertensiva
→ Insuficienta cardiaca decompensata
→ Retentia acuta de urina
 Pacientii nedeplasabili

D. Complicatiile unor boli cronice:

→ Cardiopatie ischemica complicata cu infarct miocardic
→ Ulcer duodenal cu hemoragie
→ Cancer pulmonar cu pneumonie
→ Cancer pancreatic cu tromboflebita
→ Cancer de colon cu ocluzie intestinala
→ Cancer prostatic cu retentie acuta de urina/infectie urinara
Medicul de familie trebuie sa puna diagnosticul complicatiei si al bolii de baza.
E. Boli cronice debilitante:
→ Boli cronice, in faze terminale, cu imobilizarea la pat a pacientului: cancere
→ Silicoza pulmonara
→ Ciroza hepatica decompensata
→ Boala Addison
→ Limfoamele maligne
→ Leucemiile
 Pacientii nedeplasabili

F. Boli ale aparatului locomotor:

Afectiuni care impiedica deplasarea pacientului:
→ Artrite, artroze
→ Lombosciatica
→ Spondilita anchilozanta
→ Poliartrita reumatoida
→ Entorse, luxatii, fracturi – care reprezinta si urgente medico-chirurgicale
→ Afectiuni neuromusculare: traumatisme, hematoame, rupturi musculare
→ Miopatii, miozite, poliomielita
→ Trichineloza
G. Boli cronice ale sistemului nervos:
→ Accidentele vasculare cerebrale si comele
→ Sindromul cerebelos
→ Tumorile medulare
→ Scleroza in placi
→ Amiotrofia Charcot Marie
 Pacientii nedeplasabili

H. Boli psihice:
Afectiuni in care pacientul nu poate fi adus sau refuza prezentarea la cabinet :
→ Agitatia neuro-psihica
→ Confuzia mentala
→ Dementa senila
→ Tentativa de suicid
→ Consumul de droguri, etilismul
→ Atacul de panica
I. Sechelele unor boli:
→ Sechelele accidentului vascular cerebral – pareze, hemipareze
→ Fracturi cu consolidari vicioase
→ Arsuri grave cu sechele
J. Insuficienta unor organe vitale:
→ Insuficienta cardiaca, insuficienta respiratorie, insuficienta hepatica, insuficienta
renala, insuficienta circulatorie cerebrala
 Pacientii nedeplasabili

K. Bolile anumitor varste:

→ Bolile nou-nascutilor
→ Bolile sugarului
→ Bolile varstnicului si longevivului

L. Starile terminale si decesul:

→ Cancer in faze avansate
→ Boli infectioase in faze terminale: SIDA, tuberculoza
→ Silicoza in faza terminala
→ Insuficiente organice ireversibile
→ Moarte subita
→ Decesul dupa o boala cronica
 2. Pacientii care trebuie vazuti la domiciliu

A. Copii sub 1 an:

Medicul de familie trebuie sa viziteze nou-nascutul si sugarul pentru a aprecia:
→ Modul de ingrijire a sugarului
→ Alimentatia sugarului
→ Dezvoltarea psiho-somatica a sugarului
Medicul poate descoperi:
→ Greseli de alimentatie
→ Poate identifica precoce unele boli: luxatia congenitala de sold, rahitismul
B. Batranii si longevivii:
Medicul de familie trebuie sa constate , la domiciliu, modificarile survenite in
evolutia starii de sanatate a prsoanelor varstnice:
→ Conditiile de viata, alimentatia
→ Evolutia bolilor cronice, aparitia unor complicatii ale bolilor cronice
→ Complianta la tratamentul cronic
→ Sustinerea psihica a familiei
 Pacientii care trebuie vazuti la domiciliu

C. Aparitia unor boli infectioase:

Medicul de familie, pe langa diagnosticul si terapia bolii infectioase, trebuie sa
efectueze:
→ ancheta epidemiologica in focar pentru descoperirea de cazuri noi,
→ aplicarea de masuri in focar pentru oprirea contagiunii in caz de toxiinfectii
alimentare, difterie, febra tifoida, trichineloza, hepatite virale, boli cu transmitere
sexuala.
In cazul unei toxiinfectii alimentare medicul trebuie sa caute:
→ sursa de infectie, alimentul incriminat
→ membrii familiei si comunitatii ce au consumat alimentul incriminat.
D. Prezenta unor factori de risc:
Medicul trebuie sa depisteze factori de risc externi si sa constate semne minore
ce impun masuri terapeutice :
→ Poluarea apei sau aerului
→ Obiceiuri alimentare necorespunzatoare, carente alimentare
→ Consum de alcool, consum de droguri.
 Pacientii care trebuie vazuti la domiciliu

E. Bolnavi cronici care si-au abandonat tratamentul :

Medicul de familie trebuie sa identifice, la domiciliu, bolnavii cronici care si-au
abandonat tratamentul:
→ Bolnavi cu diabet zaharat,
→ Bolnavi cu tuberculoza, neoplazici,
→ Hipertensivi,
→ Bolnavi cu pielonefrita cronica,
→ Bolnavi cu epilepsie, boli psihice.
 3. Familiile care trebuie vizitate la domiciliu

Prin vizita la domiciliu, medicul de familie trebuie sa afle:

 Nivelul economic al familiei,
 Conditiile de viata si munca, locuinta familiei,
 Bolile cu agregare familiala:
→ malformatii congenitale, tulburari inascute de metabolism,
→ boli psihice
 Problemele familiale:
→ familii dezorganizate, copii sau batrani abandonati,
→ consumatori de alcool sau droguri care nu se considera bolnavi/ nu considera ca
au nevoie de ajutor.
 Particularitatile consultatiei la domiciliu
Medicul de familie poate fi solicitat telefonic, in timpul programului de cabinet sau
in afara programului.

Particularitati determinate de  distanta mare

deplasarea la domiciliu  conditiile dificile de consultatie
 in afara programului de lucru

Particularitati determinate de conditiile  prezenta apartinatorilor

de consultatie
Particularitati determinate de
dificultatea de a obtine informatiile
necesare
 bolnav singur, parasit
 zgomot, microclimat neadecvat
 lipsa de aparate si instrumente
 lipsa de cooperare a bolnavului
 lipsa de cooperare a familiei
 dificultatea de a solicita investigatiile
paraclinice
 dificultatea de a stabili un diagnostic de
certitudine
 Particularitatile consultatiei la domiciliu
Avantajele consultatiei la domiciliu:
 rezolva operativ problemele medicale ale bolnavului nedeplasabil,
 cunoasterea conditiilor igienico-sanitare ale familiei,
 cunoasterea obiceiurilor , nivelului cultural, conditiilor socio-economice ale
familiei,
 sesizarea unor factori de risc ai familiei,
 cunoasterea relatiilor dintre membrii familiei.

Dezavantajele consultatiei la domiciliu:

 necesita mai mult timp si efort din partea medicului,
 conditiile de consult sunt dificile,
 membrii familiei necooperanti, bolnavi psihici/necooperanti,
 dificultati in aplicarea tratamentului.
 Particularitatile diagnosticului la domiciliu
Medicul trebuie sa stabileasca un diagnostic pacientului nedeplasabil:
 stabileste un diagnostic clinic, in cateva minute, prin anamneza si examen
obiectiv integral,
 diagnosticul etiopatogenic este dificil de stabilit fara investigatii paraclinice,
 in cazul simptomatologiei la debut este dificil si diagnosticul clinic precoce,
 exista dificultatea de a confirma diagnosticul clinic,
 medicul are obligatia de a trata pe baza diagnosticului clinic.

Decizia terapeutica
Medicul de familie trebuie sa decida asupra unui pacient diagnosticat la domiciliu:
 poate fi tratat acasa?
 trebuie internat in spital?
Chiar si in absenta unui diagnostic precis, medicul poate decide in functie de:
 gravitatea bolii,
 gradul de interesare a functiilor vitale,
 posibila evolutie a bolii in urmatoarele ore, zile.
 Decizia terapeutica
Medicul va hotara internarea in spital:
 in functie de gravitatea bolii – urgente medico-chirurgicale, boli ce pun in pericol
viata pacientului: infarct miocardic, tromboembolism pulmonar, accident vascular
cerebral, pancreatita acuta, hemoragie digestiva, etc
 in cazul in care intampina dificultati in stabilirea diagnosticului corect,
 in cazul in care sunt dificultati in efectuarea si urmarea tratamentului,
 in cazul in care trebuie efectuate investigatii speciale – tomografie, endoscopie,
monitorizare
 la pacientul care necesita tratament special: interventie chirurgicala, protezare,
 la pacientul cu evolutie imprevizibila sau complicare a bolii (ex. Abdomen acut ce
poate deveni chirurgical)
 cand medicul are incertitudini !!?
 Decizia terapeutica
Medicul va hotara tratamentul la domiciliu:
 in boli ce nu pun in pericol iminent viata pacientului,
 in boli ce nu afecteaza grav functiile vitale ale organismului,
 in boli ce nu necesita o interventie chirurgicala iminenta,
 in boli ce nu necesita monitorizare permanenta,
 in boli ce nu presupun o evolutie nefavorabila,
 in boli cu diagnostic de certitudine,
 in boli in care medicul are experienta de diagnostic si tratament,
 in boli pe care medicul le poate supraveghea optim,
 la bolnavi cooperanti,
 la bolnavi cu conditii minime de ingrijire la domiciliu
Particularitatile tratamentului la domiciliu:
→ depinde de gradul de cooperare a bolnavului si familiei,
→ depinde de conditiile socio-economice ale bolnavului,
→ nu poate fi supravegheat permanent,
→ nu poate fi aplicat tuturor bolilor sau bolnavilor
 Organizarea asistentei medicale la domiciliu
Medicul va hotara ritmul vizitelor la domiciliul pacientului diagnosticat:
 in functie de diagnostic si de particularitatile bolnavului (ex. o pielonefrita acuta
la pacient cu stare generala buna este vazuta la 2-3 zile; o viroza respiratorie la un
varstnic cu insuficienta cardiaca este vazuta zilnic,
 in functie de terapia aplicata: unul din membrii echipei medic – asistent medical
va efectua terapia ce necesita cadru medical la domiciliu.

Organizarea asistentei medicale la domiciliu presupune:

 instruirea echipei de lucru privind asistenta medicala la domiciliu,
 organizarea preluarii solicitarilor de asistenta la domiciliu: registru de domicilii,
 evidenta bolnavilor ce trebuie vizitati la domiciliu,
 trusa medicala de urgenta.
 II. Asistenta medicala a familiei
Etapele de evolutie ale familiei

etapa evenimentul varsta

1 Formarea casatoria 20-30 ani

2 Extensia nasterea primului 20-30 ani

copil

3 Extensia completa nasterea 30-35 ani

ultimului copil
4 Contractia plecarea primului 45-50 ani
copil
5 Contractia completa plecarea 50-60 ani
ultimului copil
6 Dizolvarea moartea sotului 70-75 ani
 Asistenta medicala a familiei
In functie de cum isi indeplineste scopurile si functiile, familia poate fi:
1. Familia optimala:
→ Parintii sunt implicati in relatii afective puternice, cu grad inalt de satisfactie
sexuala, partenerii sunt, in acelasi timp, independenti,
→ Parintii nu sunt in competitie, au impartit puterea, se completeaza reciproc
2. Familia disfunctionala:
→ a). Familia asimetrica: partenerii isi disputa permanent drepturile si indatoririle,
doresc independenta dar sunt dependenti unul de celalalt
→ b). Relatia complementara: unul din parteneri adopta o pozitie superioara, relatia
devenind patogena in cazul in care acesta il face pe partenerul inferior complet
dependent de el
→ c). Fenomenul de scapare: un membru al familiei se poate decompensa sub
presiunea celuilalt, iar pe de alta parte, aparitia unei situatii grave scade tensiunea
familiala,
→ d). Pseudoarmonia: camuflarea conflictelor familiale in vederea conservarii
situatiei sociale a partenerilor
→ e). Defectele copilului: incapatanarea, nesupunerea, obraznicia, lenea sunt defecte
ce apar cand copilul nu este apt sa raspunda exigentelor la care este supus si se
impotriveste. Acestea se intampla de cate ori educatia familiala tinde sa ia forma
unei lupte la capatul careia trebuie sa fie un invins si un invingator
 Asistenta medicala a familiei
3. Familia patologica:
Familia poate avea disfunctionalitatile si bolile sale, tulburarile aparand in :
→ Familia conflictuala – neantelegeri majore sot-sotie, parinti-copii,
→ Familia dezorganizata – absenta indelungata a unui sot cu neglijarea /dificultati in
ingrijirea copiilor
→ Violenta in familie – violenta fizica, verbala, consumul de alcool, maltratarea
copiilor,
→ Familia abandonata – parasirea familiei de catre un sot, dificultati in ingrijirea
copiilor,
→ Familia in divort – impartirea copiilor si a bunurilor, tensiunea intre soti cu
repercursiuni asupra copiilor,
→ Consumul de droguri – degradarea relatiei intre soti, dificultati in educarea
copiilor
 Asistenta medicala a familiei
Factorii de care depinde sanatatea familiei
1. Membrii familiei : sanatatea biologica a membrilor familiei, sanatatea mintala a
acestora, antecedentele personale si colaterale, arborele genealogic, structura pe
varste, numarul membrilor
2. Relatiile intre membrii: comunicarea, iubirea, increderea intre soti, relatiile cu
copii
3. Habitatul familiei: aprovizionarea cu apa, curent electric, incalzirea, conditiile
igienico-sanitare
4. Alimentatia: obiceiuri, surse de aprovizionare, regimuri adecvate varstei si
activitatii,
5. Activitatea profesionala: profesia, timpul de lucru, satisfactii, suprasolicitari
profesionale
6. Odihna si timpul liber: refacerea organismului, petrecerea timpului liber,
7. Nivelul cultural: nivelul de educatie, preocuparile cultural-educative,
8. Relatiile sociale: relatiile cu prietenii, cu biserica, apartenenta la asociatii sau
societati
 III. Asistenta medicala a comunitatii
Factorii naturali si artificiali care pot influenta sanatatea comunitatii
categoria factori exemple
Factori naturali Fizici Temperatura, umiditate, curenti de aer, radiatii
luminoase, ionizate, ultraviolete

Chimici Aer: curat/ poluat industrial: hidrocarburi, aldehide,

oxizi de plumb, sulf, azot, pulberi de arsen, cadmiu,
mercur,cupru; poluanti ai mijloacelor de transport
Biologici Bacterii, virusuri,paraziti,
Vectori; rozatoare, insecte,animale salbatice

Factori artificiali Economici, nevoi Venit pe cap de locuitor

fundamentale, Stratificarea sociala
someri
Culturali Nivel de educatie, obiceiuri, arta, religie
Legislatie, ingrijirea sanatatii

Profesionali Pregatire profesionala, suprasolicitare, conditii de

munca

civilizatie Aglomeratie, zgomot, poluare, sedentarism, stress

psiho-social, starea drumurilor, stilul constructiilor
 Asistenta medicala a comunitatii
Deosebiri intre asistenta medicala a individului si comunitatii

Asistenta medicala individuala Asistenta medicala colectiva

 orientata predominant catre bolnav  orientata predominant spre cei sanatosi

 orientata predominant spre organism  orientata predominant spre mediu

 initiativa apartine, de obicei, pacientului  initiativa apartine, de obicei, medicului

 diagnosticul medical al individului  diagnostic interdisciplinar integral

 predomina masurile terapeutice  predomina masuri preventive

 tratament individualizat  programe de combatere colectiva

 sunt implicate specialitati medicale si implicate specialitati preventive si de

paraclinice sanatate publica
 rezultatele sunt apreciate de bolnavi  rezultate apreciate de sanatosi

 posibilitati mari de afirmare profesionala  posibilitati mici de afirmare

 Asistenta medicala a comunitatii
Evaluarea starii de sanatate a colectivitatii
Aprecierea starii de sanatate a colectivitatii se face prin intermediul unor indicatori:

categoria indicatorii
Factorii demografici 1. Natalitate
2. Fertilitate
3. Spor natural
4. Nuptialitate
5. divortialitate

Mortalitatea I. Generala
II. Infantila
III. Specifica
IV. Dupa cauze medicale

Morbiditatea 1) Incidenta
2) Prevalenta
3) Morbiditatea individuala

Dezvoltarea  fizica: inaltime, greutate,

 neuropsihica, performante individuale
 Asistenta medicala a comunitatii
Evaluarea starii de sanatate a colectivitatii
Formule de calcul a principalilor indicatori de sanatate ai colectivitatii
indicatorul formula de calcul
Natalitatea nr. nascuti vii
X 1. 000
N = nr mediu locuitori

Fecunditatea Fc = nr. sarcini

X 1.000
nr femei 15-49 ani

M inf = nr decese copii 0-1 an

Mortalitatea nr nascuti vii in interval t X 1.000
infantila
Mortalitatea nr decese X 1.000
M. g. =
generala nr nascuti vii in interval t

I= nr cazuri noi de boala

Incidenta nr total persoane X 100 000

P= nr cazuri noi + vechi

Prevalenta nr persoane examinate X 100
 IV. Relatiile medicului de familie cu pacientii sai
Relatiile medicului cu pacientii sunt speciale:
• incep odata cu nasterea persoanei,
• ingrijirea se deruleaza toata viata pacientului pana la deces,
• ingrijirea pacientului se adreseaza perioadelor de deplina sanatate dar si de boala,
• medicul cunoaste cel mai bine pacientul si il ghideaza in sistemul de sanatate.

Calitatile pe care le apreciaza pacientul la relatia medic-pacient sunt:

 competenta si profesionalismul medicului,
 interesul manifestat de medic pentru rezolvarea problemelor pacientului,
 mentinerea unui climat prietenos, amabilitatea, implicarea medicului,
 accesibilitatea medicului la solicitarilor pacientului,
 alocarea unui timp suficient consultatiei,
 increderea, sinceritatea pe care o cultiva medicul in relatia cu pacientul,
 capacitatea de a asculta cu interes pacientul,
 capacitatea de a explica intr-o maniera accesibila.
 Relatiile medicului de familie cu pacientii sai
In relatiile medicului cu pacientii sai exista cateva aspecte particulare:
1. Asimetria relatiilor medic – pacient:
→ Pacientul este anxios, afectat, preocupat pentru sanatatea lui
→ Medicul este/trebuie sa fie in deplinatatea fortelor fizice si psihice
2. Puterea medicului de a vindeca:
→ pacientul confera medicului virtuti de vindecator, traieste cu speranta ca medicul
ii rezolva problemele medicale si psihologice,
→ reversul – medicul are credinta ca poate vindeca pacientul si depune toate
eforturile sa-si valorifice tot potentialul profesional.
3. Personalitatea pacientului:
→ medicul se confrunta cu 2 mari tipologii de pacienti: tipologia morfologica si
psihologica,
→ tipologia unei persoane este determinata de factori caracteriali innascuti (genetici)
si factori caracteriali castigati, in relatia medic – pacient o importanta deosebita o
are tipologia psihologica a pacientului,
→ in cadrul tipologiei psihologice exista multitudine si variabilitate dovedind cat de
maleabil trebuie sa fie medicul in a crea si consolida cadrul relational.
 Relatiile medicului de familie cu pacientii sai
Exemple de tipologii ale pacientilor:
A. Tipologia bazata pe atitudinea fata de viata (C. Jung):
• Introvertit, extrovertit
• Hiperemotiv, hipoemotiv,
• Inhibat, excitabil,
• subiectiv, obiectiv,
• Rational, concret, superficial,analitic,
• Tahipsihici, bradipsihici,
• Cerebroton, vosceroton
B. Tipologia clinica bazata pe anomalii de personalitate (Kurt Schneider):
o Depresiv, anxios
o Impulsiv
o Isteroid,
o Egocentric, mitoman, tendinta la fabulatie,
o Exploziv, violent, agresiv,
o Apatic, insensibil, rece,
o Abulic, influentabil,
o Astenic, indecis, suspicios,
o Instabil, cu dispozitie variabila
 Relatiile medicului de familie cu pacientii sai
C. Tipuri aflate la limita dintre normal si patologic (Karl Leonard):
o Personalitate demonstrativa – gesturi, gusturi teatrale, laudaros,insistent, hipocondriac
o Personalitate hiperperseverenta: banuitor, incapatanat, cu idi proprii pe care cauta sa le impuna,
o Peronalitate nestapanita: irascibil, agresiv,
o Personalitate hipertimica: anxios, exaltat, emotiv, distins

D. Personalitati ale pacientului care afecteaza relatia medic – pacient( M.

Lazarescu):
 Suspiciosul lupator: se considera persecutat, neglijat
 Hipersocialul euforic: realizeaza usor gesturi sociale
 Ambivalentul nehotarat: oscileaza, nu e perseverent
 Banuitorul evitant: evita angajarea in orice problema, crispat,
 Insinguratul pesimist: relatiile sale sunt restranse, depresiv,
 Dominatorul exclusivist: transant, se impune
 Supusul: se lasa condus, nu are convingeri,
 Indiferentul detasat: suparator, nu se implica, nu se bucura,
 Astenicul hipoergic ambitios: putin social, perseverent
 Adezivul perseverent: adera la grup, fara intuitie, fara spontaneitate, rigid
 Formalist perfectionist: se bazeaza pe principii abstracte, este distant
 Relatiile medicului de familie cu pacientii sai
4. Personalitatea medicului:
Medicul, in relatia cu pacientul, trebuie sa indeplineasca urmatoarele:
→ sa fie amabil, apropiat, prietenos, respecutos,
→ sa nu faca diferenta intre pacienti, sa fie accesibil tuturor,
→ sa accepte si sa inteleaga limbajul pacientului, sa ofere informatiile intr-un mod
usor de inteles pentru pacienti,
→ sa creeze un climat de siguranta, sa aiba pregatire psihologica, sa fie un model
etico-moral, un factor de referinta in colectivitate
Relatia medic – pacient depind de tipurile de personalitate ale medicului:
• Comunicativ,
• Leptosom,
• Laudaros,
• Hiperperseverent,
• Susceptibil,
• Ambitios,
• Enigmatic, nesociabil.
Medicul trebuie sa-si cunoasca particularitatlile si deficientele si sa aiba puterea de a le
corecta in vederea imbunatatirii relatiei cu pacientii.
 Relatiile medicului de familie cu pacientii sai
Profesionalismul medicului poate fi:
 Rational – formuleaza diagnostice pe date si argumente obiective,
 Intuitiv – formuleaza diagnostice pe date mai mult sau mai putin inconstiente,
 Teoretician, abstractionist – formuleaza diagnostice bazate pe ipoteze si teorii,
 Empiric – se foloseste de simptome si semne concrete,
 Obiectivist – formuleaza diagnostice supraapreciind examenul obiectiv si cel
paraclinic.

Din punct de vedere al relatiilor cu pacientul, medicul poate fi (P. Freeling):

 Autoritar – nu colaboreaza prea mult cu pacientul,
 Consilier – il orienteaza pe pacient in conduita terapeutica,
 Socratic – colaboreaza cu pacientul in stabilirea diagnosticului si terapiei.