IUBIREA

PREFATA

Iubirea este cel mai profund sentiment simtit de o persoana si poate fi aratata in multe
feluri:flori,scrisori,cadouri si asa mai departe.Am ales aceste poezii deoarece te fac sa simti aceleasi
sentimente pe care le simt si autorii lor.

POEZII

1.De dragoste – Nichita Stănescu

Ea stă plictisită și foarte frumoasă

părul ei negru este supărat

mâna ei luminoasă

demult m-a uitat,

demult s-a uitat și pe sine

cum atârnă pe ceafă scaunului.

Eu mă înec în lumine

și scrișnesc în crugul anului.

Îi arăt dintîi din gură,

dar ea știe că eu nu râd,

dulcea luminii făptură

mie, pe mine mă înfățișează pe când

ea stă plictisită și foarte frumoasă

și eu numai pentru ea trăiesc

în lumea fioroasă

de sub ceresc.

P a g e 1 | 11
2. Delir - Ana Blandiana

Purtăm fiecare o dragoste-n noi,

Dar eu pentru tine și tu pentru alta.

Și focul ne mistuie surd pe-amândoi,

Eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta.

Aștept un cuvânt, aștepți un cuvânt,

Dar eu de la tine, și tu, de la alta,

Și brațul în somn ți-l văd mângâind,

Dar tu în visare nu vezi decât alta.

Și ce ne rămâne să facem atunci

Când soarta nu știe decât să dezbine?

Trăim amândoi, trăim doar iubind,

Deși eu pe tine, tu, totuși, pe alta.

3. Totuşi, iubirea - Adrian Păunescu

Şi totuşi există iubire

Şi totuşi există blestem

Dau lumii, dau lumii de ştire

Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe

Şi totuşi murim repetat

Şi totuşi mai cred în pereche

Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume

Un pat, întuneric şi tu

Intrăm în amor fără nume

Fiorul ca fulger căzu.

P a g e 2 | 11
Motoarele lumii sunt stinse

Reţele pe căi au căzut

Un mare pustiu pe cuprins e

Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee

Eu însumi mă simt Dumnezeu

Continuă lumea femeie

Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici

Aici suntem noi luminoşi

Se ceartă-ntre ele biserici

Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există

Şi moartea există în ea

Îmi place mai mult când eşti tristă

Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele

Cu capul mă sprijin de cer,

Tu eşti în puterile mele,

Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,

Mă-ntorc la silaba dintâi,

Prăval peste tine pădurea:

Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire

Şi totuşi există blestem

Dau lumii, dau lumii de ştire

P a g e 3 | 11
Iubesc, am curaj şi mă tem.

4. Leoaica tânără, iubirea - Nichita Stănescu

Leoaica tânără, iubirea

mi-ai sărit în faţă.

Mă pândise-n încordare

mai demult.

Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,

m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

Şi deodata-n jurul meu, natura

se făcu un cerc, de-a-dura,

când mai larg, când mai aproape,

ca o strângere de ape.

Şi privirea-n sus ţişni,

curcubeu tăiat în două,

şi auzul o-ntâlni

tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană,

la tâmplă şi la bărbie,

dar mâna nu le mai ştie.

Şi alunecă-n neştire

pe-un deşert în strălucire,

peste care trece-alene

o leoaică arămie

cu mişcările viclene,

încă-o vreme,

şi-ncă-o vreme...

P a g e 4 | 11
5. Poem – Nichita Stănescu

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi

și ți-aș săruta talpa piciorului,

nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,

de teamă să nu-mi strivești sărutul?...

6. Cântec în doi – Lucian Blaga

Și vine toamna iar’

ca dup-un psalm aminul.

Doi suntem gata să gustăm

cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutam

brândușele ardorii

să înflorească iar’ în noi

și-n toamna aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor

ne împresoară-n lume norii.

Ce gânduri are soarele cu noi —

nu știm, dar suntem doi.

7. De ce nu-mi vii – Mihai Eminescu

Vezi, rândunelele se duc,

Se scutur frunzele de nuc,

S-aşează bruma peste vii -

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braţ,

Să te privesc cu mult nesaţ,

P a g e 5 | 11
Să razim dulce capul meu

De sânul tău, de sânul tău!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci

Când ne primblam prin văi şi lunci,

Te ridicam de subsuori

De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei

Cu ochi ce izvorăsc scântei...

Dar, oricât ele sunt de sus,

Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu

Viaţa sufletului meu,

Mai mândră decât orice stea,

Iubita mea, iubita mea!

Târzie toamnă e acum,

Se scutur frunzele pe drum,

Şi lanurile sunt pustii...

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

8. Poartă-n ochi seninul - Serghei Esenin

Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.

Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.

M-a-ntrebat: “Afară viscolu-i buimac?

Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?”

Am răspuns iubitei: “Azi, prin vînt şi ger,

Cineva flori albe leapădă din cer.

Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,

P a g e 6 | 11
Eu şi fără tine sunt de viscol plin”

9. În lan - Lucian Blaga

De prea mult aur crapş boabele de grâu.

Ici-colo stropi de mac

şi-n lan

o fată

cu gene lungi ca spicele de orz.

Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului

şi cântă.

Eu zac în umbra unor maci,

fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi

şi fără-ndemnuri, numai trup

şi numai lut.

Ea cântă

şi eu ascult.

Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.

10. Focul vanat e gonit de vant - Serghei Esenin

Zările-au uitat să mă mai doară...

De iubire-ntâia oară cânt,

La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc,

La femei şi vodcă dam năvală.

Nu-mi mai place azi să beau, să joc,

Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut,

P a g e 7 | 11
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,

Ca uitand întregul tău trecut,

Tu să nu mai poţi pleca la altul

Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu,

Dac-ai şti, cu inima-i pustie,

Cum poate iubi un derbedeu

Şi cât poate de supus să-ţi fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci,

N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,

De-aş atinge aceste braţe reci

Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,

Depărtarea mi-ar părea uşoară...

De iubire-ntâia oară cânt,

La scandal renunţ întâia oară.

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig.

Toate trec ca floarea spulberată.

Veştejit de-al toamnei mele frig

Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum

Inima racită prea devreme.

S-o pornesc desculţ din nou la drum,

Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,

Pui pe buze flacăra pornirii.

O! Pierdutul prospeţimii har

Cu vioiul clocot al simţirii!

P a g e 8 | 11
În dorinţi încep zgârcit să fiu,

Te-am trăit sau te-am visat doar, viată?

Parcă pe un cal trandafiriu

Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,

Rar ning fragii frunzele deşarte...

Binecuvântat să fie deci

Că trăiesc şi să mă duc spre moarte.

P a g e 9 | 11
 TABLOURI

Aniversarea – Marc Chagall

P a g e 10 | 11
Sărutul - Gustav Klimt

P a g e 11 | 11