Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 34

Raportarea financiară interimară

Definiţii

În acest Standard următorii termeni sunt utilizaţi cu sensul specificat în continuare:

1)Perioada interimară reprezintă o perioadă de raportare financiară mai scurtă decât un

exerciţiu financiar întreg.

2)Raportul financiar interimar reprezintă raportul financiar care conţine un set complet
de situaţii financiare (aşa cum se arată în IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare), sau un
set condensat de situaţii financiare (aşa cum se arată In acest Standard) pentru o perioadă
interimară.

Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este de a stabili conţinutul minim al unui raport interimar şi
de a stabili principiile de recunoaştere şi evaluare pentru situaţiile financiare complete sau
condensate întocmite pentru o perioadă interimară. O raportare financiară interimară
corectă şi oportună îmbunătăţeşte abilitatea investitorilor, creditorilor şi a altor factori de
a cunoaşte capacitatea întreprinderii de a genera venituri şi fluxuri de numerar, precum şi
condiţia financiară şi lichiditatea acesteia

Arie de aplicabilitate

1. Acest Standard nu stabileşte care sunt societăţile care trebuie să publice rapoarte
financiare interimare, cât de frecvent sau la ce termen după încheierea perioadei de
raportare interimară. Totuşi, guvernele, comisiile de valori mobiliare, bursele şi alte
organisme contabile solicită deseori întreprinderilor ale căror titluri de valoare sunt
tranzacţionale public să publice rapoarte financiare interimare. Acest Standard se aplică
în cazul în care o întreprindere decide sau i se cere să publice un raport financiar

1
interimar ui concordanţă cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Comitetul pentru
Standarde Internaţionale de Contabilitate încurajează întreprinderile cotate şi furnizeze
rapoarte financiare interimare în conformitate cu principiile de recunoaştere, evaluare şi
prezentare stabilite în acest Standard. Societăţile cotate la bursă sunt încurajate, în mod
special:
(a) să furnizeze rapoarte financiare interimare cel puţin la sfârşitul primei jumătăţi a
exerciţiului financiar; şi
(b) să pună la dispoziţie rapoartele financiare interimare într-un termen nu mai mare de
60 de zile de la încheierea perioadei de raportare interimară.

2. Fiecare raport financiar, anual sau interimar, este evaluat separat din punct de vedere
al conformităţii cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Faptul că o întreprindere
nu a furnizat rapoarte financiare interimare pe perioada unui anumit exerciţiu financiar
sau a furnizat rapoarte financiare interimare ce nu îndeplinesc cerinţele acestui Standard
nu constituie un impediment ca situaţiile financiare anuale ale întreprinderii să fie în
conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

3. În cazul în care raportul financiar interimar al unei întreprinderi este prezentat ca

fiind în conformitate cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Contabilitate, atunci
acesta trebuie să îndeplinească toate cerinţele acestui Standard. Anumite prezentări în
acest sens sunt cerute prin paragraful 19.

Conţinutul unui raport financiar interimar

IAS 1 defineşte un set complet de situaţii financiare ca incluzând următoarele

componente:
(a) bilanţ;
(b) cont de profit si pierdere;
(c) situaţia ce arată fie (i) toate modificările capitalurilor proprii, fie (ii) modificările
capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi
din distribuirile către aceştia;
(d) situaţia fluxurilor de numerar:
(e) politici contabile şi notele explicative.

a) Din punct de vedere al oportunităţii şi din consideraţii de cost, precum şi pentru

evitarea repetării informaţiilor raportate anterior, o întreprindere poate decide sau i se
poate cere ca la termenele interimare să furnizeze mai puţine informaţii comparativ cu
cele prezentate în situaţiile financiare anuale. Acest Standard stabileşte conţinutul minim
al unui raport financiar, ce trebuie să cuprindă situaţii financiare condensate şi
note .explicative specifice. Raportul financiar interimar trebuie să constituie o actualizare
a ultimului set complet de situaţii financiare anual. În consecinţă, se concentrează asupra
noilor activităţi, evenimente şi circumstanţe, şi nu reia informaţiile raportate anterior.

2
 b) Nici un element al acestui Standard nu este menit să interzică sau să descurajeze o
întreprindere de la publicarea, în raportul financiar interimar, a unui set complet de
situaţii financiare (aşa cum este descris în IAS 1), mai degrabă decât a situaţiilor
financiare condensate şi a notelor explicative specifice. De asemenea, acest Standard nu
interzice şi nu descurajează o întreprindere de la includerea în situaţiile financiare
interimare condensate mai mult decât minimum de elemente-rânduri sau note explicative
specifice, aşa cum este prevăzut prin prezentul Standard. Recomandările din acest
Standard cu privire la recunoaştere şi evaluare se aplică şi situaţiilor financiare complete
pe o perioadă interimară, iar astfel de situaţii vor include toate prezentările cerute prin
acest Standard (în mod special prezentarea notelor specifice prevăzută de paragraful 16),
precum şi acelea prevăzute de alte Standarde Internaţionale de Contabilitate.

Componentele minime ale unui raport financiar interimar

Un raport financiar interimar trebuie să includă cel puţin următoarele componente:

(a) bilanţ condensat;
(b) cont de profit si pierdere condensat;
(c) situaţia condensată ce arată fie (i) toate modificările capitalurilor proprii, fie (ii)
modificările capitalurilor proprii, altele
decât cele rezultate din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi din distribuirile către
aceştia;
(d) situaţia condensată afluxurilor de numerar; şi
(e) note explicative specifice.

Forma şi conţinutul situaţiilor financiare interimare

a) În cazul în care o întreprindere publică în cadrul raportului financiar interimar un set

complet de situaţii financiare, forma şi conţinutul acestor situaţii trebuie să îndeplinească
cerinţele prevăzute de IAS 1 pentru un set complet de situaţii financiare.

b) În cazul în care o întreprindere publică în cadrul raportului financiar interimar un set

de situaţii financiare condensate, aceste situaţii condensate trebuie să includă cel puţin
toate titlurile şi subtotalurile care au fost incluse în cele mai recente situaţii financiare
anuale şi în notele explicative specifice, aşa cum prevede acest Standard. Trebuie incluse
elemente-rânduri sau note suplimentare în cazul în care omiterea acestora ar face ca
situaţiile financiare condensate interimare să ducă la concluzii eronate.

c) Pentru o perioadă interimară, rezultatul pe acţiune, de bază sau diluat, trebuie

prezentat în contul de profit şi pierdere complet sau condensat.

3
 d) IAS 1 furnizează recomandări cu privire la structura situaţiilor financiare şi cuprinde
o anexă, „Structura ilustrativă a situaţiilor financiare”, care furnizează informaţii
suplimentare cu privire la principalele titluri şi subtotaluri.

e) În timp ce, pentru situaţia care evidenţiază modificările capitalurilor proprii, IAS 1
cere prezentarea acesteia ca o componentă separată a situaţiilor financiare ale unei
întreprinderi, pentru informaţiile privind modificările capitalurilor proprii provenind din
tranzacţiile de capital cu proprietarii sau din distribuirile către aceştia permite prezentarea
fie în interiorul situaţiei, fie, alternativ, în note. Întreprinderea foloseşte acelaşi format
pentru situaţia financiară interimară privind modificările capitalurilor proprii ca cel
utilizat în cea mai recentă situaţie anuală.

f) Un raport anual interimar este întocmit pe baze consolidate dacă cele mai recente
situaţii financiare anuale ale întreprinderii au fost situaţii consolidate. Situaţiile financiare
separate ale societăţii-mamă nu sunt consecvente sau comparabile cu situaţiile
consolidate cuprinse în ultimul raport financiar anual. În cazul în care raportul financiar
anual al unei întreprinderi a inclus situaţiile financiare separate ale societăţii-mamă în
plus faţă de situaţiile financiare consolidate, acest Standard nici nu impune şi nici nu
interzice includerea situaţiilor separate ale societăţii-mamă în raportul financiar interimar
al întreprinderii.

Evidenţierea concordanţei cu IAS

În cazul în care raportul financiar al unei întreprinderi satisface cerinţele acestui

Standard, acest fapt trebuie prezentat. Un raport financiar interimar nu trebuie prezentat
ca fiind conform cu Standardele Internaţionale de Contabilitate decât dacă satisface toate
cerinţele fiecărui Standard aplicabil şi ale fiecărei interpretări aplicabile a Comitetului
Permanent pentru Interpretări

Perioade pentru care se cere prezentarea situaţiilor financiare

interimare

Rapoartele interimare trebuie să includă situaţii financiare interimare (condensate sau

complete) pe perioade după cum urmează:
(a) bilanţul la sfârşitul perioadei interimare curente şi un bilanţ comparativ, aşa cum se
prezintă la sfârşitul exerciţiului financiar imediat anterior;
(b) conturile de profit şi pierdere pentru perioada interimară curentă şi, cumulativ,
pentru exerciţiul financiar curent până la data întocmirii, cu conturile de profit şi pierdere
comparative pentru perioadele interimare comparabile (curente şi anuale la zi)
exerciţiului financiar imediat anterior.

4
 (c) situaţia care să prezinte modificările capitalurilor proprii, cumulativ pentru
exerciţiul financiar până la zi, cu o situaţie comparativă pentru perioada comparabilă a
exerciţiului financiar imediat anterior; şi
(d) situaţia fluxului de numerar cumulativ pentru exerciţiul financiar curent până la zi,
cu o situaţie comparativă pentru perioada comparabilă a exerciţiului financiar imediat
anterior.

Pentru o întreprindere a cărei activitate prezintă un puternic caracter sezonier, ar putea

fi folositoare informaţii financiare pentru cele douăsprezece luni care se încheie la data de
raportare interimară şi informaţii comparative pentru perioada de douăsprezece luni
precedentă. În consecinţă, întreprinderile ce au o activitate cu un puternic caracter
sezonier sunt încurajate să aibă în vedere raportarea unor astfel de informaţii suplimentar
informaţiilor cerute de paragraful anterior.

Data intrării în vigoare

Acest Standard Internaţional de Contabilitate intră în vigoare pentru situaţiile

financiare aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 1999. Se încurajează aplicarea
acestui Standard anterior acestei date.