Raport de Audit

CUPRINS:
Partea I - AUDITAREA FINANCIARĂ PRIVIND STOCURILE 3

Etapa 1. Prezentarea cadrului legislativ privind stocurile 3
Etapa 2.Obiective privind auditul financiar al stocurilor 7
Etapa 3. Fluxul de documente primare si circuitul lor informaţional 8
Etapa 4. Monografie contabilă privind stocurile 11
Etapa 5. Riscurile de audit financiar privind stocurile 16
Etapa 6. Pragul de semnificaţie şi importanţa relativă a riscurilor de erori 17
Etapa 7 Aplicarea procedurilor şi tehnicilor de audit 18
Etapa 8 Prezentarea probelor de audit financiar 25
Etapa 9.Opinia auditorului. Pragul de semnificaţie 30
Etapa.10 Întocmirea raportului de audit 31
Partea II – ÎNTREBĂRI 32
Întrebarea 1 32
Întrebarea 2 32
Întrebarea 3 32
Întrebarea 4 32
Întrebarea 5 32
Întrebarea 6 33
Întrebarea 7 33
Întrebarea 8 33
Întrebarea 9 34
Întrebarea 10 34
Întrebarea 11 35
Întrebarea 12 35
Întrebarea 13 37
Întrebarea 14 37
Întrebarea 15 37
Întrebarea 16 38
Întrebarea 17 39
Întrebarea 18 40
Întrebarea 19 40
Întrebarea 20 40
Întrebarea 21 41
Întrebarea 22 41
Întrebarea 23 41
Întrebarea 24 41
Întrebarea 25 42
Întrebarea 26 42
Întrebarea 27 42
Întrebarea 28 42
Întrebarea 29 43
Întrebarea 30 43
Partea I - AUDITAREA FINANCIARĂ PRIVIND STOCURILE
Etapa 1. Prezentarea cadrului legislativ privind stocurile
1. Legea nr. 82 din 24.12.1991, Legea contabilităţii, republicata în M.Of. nr. 48 din
14.01.2005;
2. H.G. nr. 58 din 19.02.1994 privind reglementarea diferenţelor favorabile din
reevaluarea stocurilor de valori materiale la unele produse ale căror preturi se stabilesc sub
supravegherea Ministerului Finanţelor, precum şi a diferenţelor favorabile de curs valutar
rezultate ca urmare a deprecierii cursurilor în lei ale valutelor la unele bănci comerciale cu capital
majoritar de stat, publicata in M.Of. nr. 67 din 15.03.1994;
3. H.G. nr. 97 din 19.03.1994 pentru modificarea H.G. nr. 58/1994 privind reglementarea
diferenţelor favorabile din reevaluarea stocurilor de valori materiale la unele produse ale căror
preturi se stabilesc sub supravegherea Ministerului Finanţelor, precum şi a diferenţelor favorabile
de curs valutar rezultate ca urmare a deprecierii cursurilor în lei ale valutelor la unele bănci
comerciale cu capital majoritar de stat, publicata în M.Of. nr. 80 din 29.03.1994;
4. Ordinul 1714/2005 al ministrului finanţelor publice privind aplicarea prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind
activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea
acestora.
5. Ordinul 2226/2006 al ministrului finanţelor publice privind utilizarea unor formulare
financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată.
5. Ordinul nr. 1.177 din 09.06.1998 privind aplicarea prevederilor art. 1 alin. (4) si (10)
paragraful 2 din H.G. nr. 831/1997, publicat in M.Of. nr. 223 din 18.06.1998;
6. ORDINUL nr. 1752/2005 din 17 noiembrie 2005 al ministrului finanţelor publice
pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene;
7. ORDIN Nr. 1753 din 22.11.2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si
efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv publicate in M.Of. nr. 1.174 din
13.12.2004.
Recunoaşterea activelor circulante

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
2/42
a) este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se
aşteaptă sa fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
b) este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
c) este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este
restricţionată.
Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea
materiilor prime care intra într-un proces de transformare şi finalizarea acestora în trezorerie sau
sub forma unui echivalent de trezorerie.
Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de
lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de
schimbare a valorii.
În categoria activelor circulante se cuprind:
a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura;
b) creanţe;
c) investiţii pe termen scurt;
d) casa şi conturi la bănci.
Evaluarea activelor circulante

Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea
mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o alta valoare minimă atribuibilă
acestora la data bilanţului. Această evaluarea nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au
fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile. Prin urmare, în situaţia în care ajustarea
devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat
sa mai existe într-o anumită măsura, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.
Dacă activele circulante fac obiectul ajustărilor de valoare cu caracter excepţional,
exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie
prezentate în notele explicative.
Costul stocurilor
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării,
precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în formă şi în locul în care se găsesc.
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al
imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie
consumată în scopuri tehnologice, manopera directa şi alte cheltuieli directe de producţie, precum
3/42
şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocata în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia
acestora.
Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de
personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea,
precum şi regiile corespunzătoare.
Materiile prime şi materialele consumabile care sunt în mod constant înlocuite şi a căror
valoare totală este de o importanta secundară pentru entitate pot fi prezentate la "Active" la o
valoare şi cantitate fixe, dacă valoarea, cantitatea şi structura acestora nu variază în mod
semnificativ.
Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi
destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor
individuale.
Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge în mod substanţial
unele de altele.
Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor
identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac
obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse.
Identificarea specifica nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr
mare de elemente, care sunt de regula fungibile.
În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de
asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu amănuntul,
în comerţul cu amănuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor,
manoperei, eficientei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi
ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.
Diferenţele de preţ fata de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct
în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se
efectuează cu ajutorul unui coeficient.
Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor
sintetice de gradul I şi II, prevăzute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.
La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile
conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi sa reflecte valoarea
stocurilor la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
4/42
Diferenţele de preţ se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cat şi
asupra bunurilor rămase în stoc.
În comerţul cu amănuntul poate fi utilizată metoda preţului cu amănuntul, pentru a
determina costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi
pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.
În această situaţie, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei
brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune
recalcularea marjei brute.
La ieşirea din gestiune a stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi
înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode:
a) metoda primul intrat - primul ieşit - FIFO;
b) metoda costului mediu ponderat - CMP;
c) metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO.
Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea unei metode specifice, diferă
în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinata pe baza ultimei valori de piaţă
cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele
explicative ca total pe categorie de active.
Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului,
bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor,
în ordine cronologică.
Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element
pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a
costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată
periodic sau după fiecare recepţie.
Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării
lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului
anterior, în ordine cronologică.
Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecventa pentru elemente similare de natura
stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii
excepţionale, administratorii decid sa schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau
alte active fungibile, în notele explicative trebuie sa se prezinte următoarele informaţii:
- motivul schimbării metodei, şi
5/42
- efectele sale asupra rezultatului.
O entitate trebuie sa utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate
stocurile care au natura şi utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita,
folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.
Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la
sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de
efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea
inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate
operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a
stocurilor, atât cantitativ cat şi valoric.
Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe
baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz, ieşirile se determina ca diferenţa
între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea stocului final, determinat pe baza
inventarierii.
Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât
valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se
diminuează pana la valoarea realizabila neta, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.
Prin valoare realizabila netă se înţelege preţul de vânzare estimat care ar putea fi obţinut
pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului,
atunci când este cazul, şi costurile estimate necesare vânzării.
Etapa 2.Obiective privind auditul financiar al stocurilor
1. Auditorul verifică dacă toate stocurile au fost identificate şi incluse în activul bilanţier
(exhaustivitatea), dacă toate stocurile au fost corect evidenţiate în vederea evaluării de bilanţ
(exactitate), dacă costul stocurilor a fost corect calculat prin metoda de evaluare acceptată de
procedurile interne ale conducerii.
2. Auditorul verifică dacă toate sumele sunt incluse în situaţiile financiare şi corespund cu
evidenţele contabile. Aceste stocuri regăsite în activul bilanţier trebuie să existe şi fizic
(existenţa).
6/42
3. Se verifică dacă stocurile au fost înregistrate în perioada contabilă corectă
(independenţa exerciţiilor).
4. Stocurile cu o mişcare lentă sau fără mişcare au fost corect evaluate, la valoarea netă
realizabilă (evaluare).
5. Auditorul trebuie să valideze dacă toate stocurile firmei sunt incluse în activul bilanţier
al societăţii auditate. În baza etapelor următoare, auditorul, prin procedurile de control, se asigură
dacă gestiunea şi contabilizarea stocurilor au fost supuse controlului intern permanent.
Evaluarea stocurilor are ca obiective concluzii asupra:
- minimului dintre valoarea netă realizabilă şi costul lor;
- modul de determinare a costului la ieşirea lor pentru producţie: FIFO, costul mediu
ponderat, costul standard;
- verificarea valorii contabile de intrare (facturi de cumpărări, calculaţia costurilor
prestabilite şi postcalculul).
Etapa 3. Fluxul de documente primare si circuitul lor informaţional
Sistemul informaţional se poate defini ca fiind totalitatea datelor informaţiilor, circuitelor

şi fluxurilor informaţionale existente în cadrul unei firme, având drept scop să asigure suportul
informaţional necesar pentru asumarea şi îndeplinirea obiectivelor programate. Sub acest aspect
contabilitatea reprezintă un sistem informaţional orientat spre cunoaşterea şi gestiune a valorilor
economice separate patrimonial.
Circulaţia documentelor în cadrul societăţii necesită stabilirea unor relaţii bine definite
între compartimente, astfel încât, atât informaţiile necesare evidenţei contabile precum şi
informaţiile necesare conducerii operative să ajungă la destinaţia lor în timp util. Relaţiile care
există între compartimente sunt determinate de circuitele specifice fiecărui flux de informaţii
existent în societate.
Documente de verificat în cadrul auditului stocurilor:
 Nota de recepţie şi constatare de diferenţe;
 Bon de primire;
 Bon de predare transfer restituire;
 Bon de predare a materialelor refolosibile la magazie;
 Bon de predare a semifabricatelor la magazie;
 Bon de transfer;
 Bon de restituire;
7/42
 Bon de consum;
 Fisa limita de consum;
 Lista tehnica de alimente;
 Dispoziţie de livrare;
 Aviz de însoţire a mărfii;
 Borderou de predare a documentelor;
 Fişa de magazie;
 Fişa de magazie a formularelor cu regim special;
 Fişa de magazie cu repartizarea ieşirilor;
 Fisa de evidenta a obiectelor de inventar în folosinţă;
 Fişa de cont analitic pentru valori materiale;
 Registrul stocurilor;
 Lista de inventariere;
 Lista de inventariere pentru gestiuni.
Diagramele fluxurilor de date
Pe baza următoarelor diagrame se realizează legăturile între operaţiunile de vânzare şi
cumpărare la nivelul unei societăţi. Conform datelor surprinse la societate operaţiunile economice
realizate se prezintă schematic astfel:
I. Operaţiunea de CUMPĂRARE:
FURNIZOR Livrează marfa
Proces de vânzare
Stocare
DEPOZIT
Schema fluxurilor de date fizice:

FURNIZOR Livrează marfă pe bază de factură
Depozit
Se face recepţia
Contabilitate
Se înregistrează datele
Jurnal de Cumpărări
Schema fluxului de date logice:
8/42
FURNIZOR
Preia comanda şi eliberează factura
Aprovizionare
Stocare
Înregistrarea
achiziţiei Recepţia
aprovizionării
Jurnal de Cumpărări DEPOZIT

N.I.R.
Contare
Registru Jurnal
II. Operaţiunea de VÂNZARE:
Vânzător/administrator
Preluare comandă Proces de

Vânzare
Emite factură şi Livrează marfa
Client
Schema fluxurilor de date fizice:

Vânzător/administrator
Conducere
Preia comanda Scoate din gestiune Marfa vândută
Dispoziţie de livrare
Depozit
Emite factura
Contabilitate
Livrare marfă
Înregistrarea procesului de vânzare

Jurnal de Vânzare Client
9/42
Schema fluxurilor de date logice:
Vânzător/administrator Preluare cerinţe de la client
Preluare
comandă
Vânzare
Înregistrare
Vânzare
Scoatere Din
gestiune
Jurnal de Vânzare Livrare marfă
Client
Evidenţa contabilă
Registru Jurnal
Etapa 4. Monografie contabilă privind stocurile
1) achiziţie:
302 „Materiale consumabile” = 401 „Furnizori” 1.000 lei
2) plusuri la inventar:
302 „Materiale consumabile” = 602 „Cheltuieli cu materiale 5.000 lei
consumabile”
3) înregistrarea produselor finite obţinute la cost standard:

345 „Produse finite” = 711 „Variaţia stocurilor” 3.000 lei
4) consum producţie materii prime:

601 „Cheltuieli cu materii prime” = 301 „Materii prime” 5.000 lei
5) vânzare de stocuri cumpărate altele de cât cele fabricate în valoare de 1.000 lei:
a) facturare bunurilor vândute pentru preţul de vânzare:
461 „Debitori diverşi” = 758.8 „Alte venituri din 1.000 lei
exploatare”
10/42
b) ieşirea din inventar, pentru valoarea contabilă:
658 „Alte cheltuieli de exploatare” = 3xx „Conturi de stocuri şi 1.000 lei
producţie în curs de execuţie”
6. achiziţionare de mărfuri pe baza de factură cu reduceri pe factură: preţ de cumpărare

exclusiv TVA: 20.000 lei, rabat 1%, scont de decontare 2%, TVA 19%.
Preţ de cumpărare 20 000 lei;
- rabat 1% x 20 000 lei 200 lei
= net comercial-cost de achiziţie 19 800 lei
- scont de decontare 2% x 19 800 396 lei
= net financiar 19 404 lei
+ TVA 19% x 19 404 3 686 lei
= total factura 23 090 lei
% = %
19 404 lei 371 „Mărfuri” 401 „Furnizori” 23 694 lei
3 686 lei 4426 „TVA deductibilă” 767 „Venituri din sconturi obţinute” 396 lei
7. achiziţionare de mărfuri pe baza de factură cu reduceri ulterioare. Preţ de cumpărare

exclusiv TVA 10 000 lei, rabat 1%, TVA 19%. Factură de reducere cuprinde o remiza de 2%,
TVA 19%.
Preţ de cumpărare 10 000 lei
- rabat 1% x 10 000 100 lei
= net comercial(cost de achiziţie): 9 900 lei
+ TVA 19% x 9 900 lei 1 881 lei
= total factura 11 781 lei
% = 401 „Furnizori” 11.781 lei
371 „Mărfuri” 9.900 lei
4426 „TVA deductibilă” 1.881 lei
Remiza 2% x 11.781 lei 235 lei

+ TVA de redus 19% x 235lei 45 lei
= total de redus 280 lei
401 „Furnizori” = % 280 lei
371 „Mărfuri” 235 lei
4426 „TVA deductibilă” 45 lei
11/42
8. fabricare produse. Pentru fabricarea a 600 de bucăţi din produsul A în cursul anului N
se efectuează următoarele cheltuieli: cheltuieli directe 5.000 lei; cheltuieli indirecte de producţie
3.000 lei, din care variabile 1.800 lei. Nivelul normal de activitate este de 1.000 buc.
Cheltuieli directe 5 000 lei
+ cheltuieli indirecte de producţie variabile 1 800 lei
+ cheltuieli indirecte de producţie fixe 2 lei
(3 000 lei – 1 800 lei) x grad de utilizare a capacitaţii de producţie (600 buc)
= cost de producţie 6.802 lei
9. Evaluarea produselor la valoarea de piaţă. Stocul la 31 decembrie anul N este de 5.400

bucăţi de produse finite A al căror cost de producţie este de 5,108 lei/buc. Preţul de piaţă al
produselor la 31.12 anul N este de 5,200 lei/buc, iar cheltuielile necesare pentru realizarea
vânzării reprezintă 200 lei/buc.
Cost de producţie = 5.400 buc x 5,108 lei/buc= 27.583,200 lei
Valoarea realizabilă netă = preţ de vânzare estimat
VRN= 5.400 buc x 5,200 lei/buc = 28.080lei
Stocurile vor fi evaluate la valoarea de piaţă (VRN) = 28.080 lei
10. metoda inventarului intermitent. Aplicând metodei inventarului intermitent la

următoarele date::
Stoc iniţial de materii prime: 6.000 lei (1000 kg x 6 lei/kg)
Cumpărări de materii prime pe:
01.03.N: 50 kg, cost de achiziţie 6,50 lei/kg
Pe 01.07.N: 10 kg, cost de achiziţie 7,00 lei/kg
Pe 01.09.N: 30 kg, costul de achiziţie 8,00 lei/kg
Stocul final de materii prime stabilit prin inventar fizic 50 kg.
Metoda de inventariere LIFO
In condiţiile aplicării metodei inventarului intermitent, valoarea ieşirilor se determin prin
formula: Ieşiri = stoc iniţial + intrări – stoc final determinat prin inventariere
Stoc iniţial= 6.000 lei
Intrări = 50 kg x 6,50 lei/kg + 10 kg x 7,00 lei/kg + 30 kg x 8,00 lei/kg = 635 ei
Stocul final evaluat la valoarea ultimului lot intrat = 50 kg x 8,00 lei/kg = 400 lei
Valoare ieşiri = 6.000 lei + 635– 400 lei = 6.235 lei
12/42
301 „Materii prime” = 711 „Variaţia stocurilor” 400 lei
11. achiziţie pe bază de aviz. In luna X exerciţiului N se achiziţionează mărfuri în baza

avizului de expediţie în valoare de 1.000 lei exclusiv TVA, TVA 19%. In luna X+1 se primeşte
factura în valoare de 1.500 lei exclusiv TVA, TVA 19%.
În luna X la achiziţionarea mărfurilor în baza avizului de expediţie s-a făcut următoarea
înregistrare:
În luna X+1 factura primita de la furnizor cuprinde:

- valoare mărfuri (valoare care trebuie sa apăra in debitul contului 371) 1.500 lei
+ TVA 19% x 1.500lei (valoare care trebuie sa apară în debitul contului 4426) 285 lei
= total factura (valoare care trebuie sa apară in creditul Contului 401 1.785 lei
In debitul contului 4426 trebuie adăugată diferenţa de 285lei – 190 = 95 lei
In creditul contului 401 trebuie adăugată diferenţa de 1.785– 1.190 lei = 595 lei
In debitul contului 371 se înregistrează diferenţa de 1.500 lei – 1.000 = 500. lei
% = 401 „Furnizori” 595 lei
12. Metode de inventariere. Având următoarele informaţii privind operaţiile cu materii

prime, in condiţiile aplicării metodei inventarului intermitent:
Stoc iniţial de materii prime: 600 lei (100 kg x 6 lei/kg);
Cumpărări de materii prime:
- pe 01.03.N: 50 kg, cost de achiziţie 6,5 lei/kg;
- pe 01.07.N: 10 kg, cost de achiziţie 7 lei/kg;
- pe 01.09.N: 30 kg, cost de achiziţie 8 lei/kg;
Stocul final de materii prime stabilit prin inventar fizic: 50 kg
Metoda de inventariere LIFO:
In condiţiile aplicării metodei inventarului intermitent, valoarea ieşirilor se determină prin
formula:
Ieşiri = stoc iniţial + intrări – stoc final determinat prin inventariere
Stoc iniţial= 600 lei
Intrări = 50 kg x 6,5 lei/kg + 10 kg x 7 lei/kg + 30 kg x 8 lei/kg = 635 lei;
13/42
Stocul final evaluat la valoarea ultimului lot intrat = 50 kg x 8 lei/kg = 400 lei;
Valoare ieşiri = 600 lei + 635 lei – 400 lei = 835 lei
13. Situaţia stocurilor de materii prime în cursul lunii este:

- 1.L. sold iniţial 10 buc x 1lei/buc;
- 5.L intrări: 20 buc x 2 lei/buc;
- 10.L intrări: 30 buc x 3 lei/buc;
- 20.L intrări 40 buc x 4 lei/buc;
- 30.L intrări: 5 buc x 4,5 lei/buc;
În data 18 a lunii se înregistrează ieşiri de 55 buc si pe 25 a lunii 43 buc. Care este
valoarea soldului final conform metodei FIFO.
1. Valoarea ieşirilor din 18.L: 55 buc = (10 buc x 1 lei/buc) + (20 buc x 2 lei/buc) + (25
buc x 3 lei/buc) = 125lei
2. Valoarea ieşirilor din 25.L 43 buc = ( 5 buc x 3 lei/buc) + ( 38 buc x 4 lei/buc)=167lei
3. Valoarea stocului final: 7 buc = (2 buc x 4 lei/buc) + (5 buc x 4,5 lei/buc) = 30,50 lei.
14. evidenţa mărfurilor la preţ cu amănuntul inclusiv TVA. Care este preţul afişat de
magazin şi înregistrarea contabilă aferentă în condiţiile în care se cunosc următoarele elemente:
- preţ de cumpărare inclusiv TVA 19% : 7.735 lei,
- reducere comerciala 10%;
- scont de decontare 2%, TVA 19%;
- procentul de adaos comercial: 30%
Calcul elemente:
- preţ de cumpărare fără TVA = 7.735 x 100/119 = 6.500 lei
- reducere comercială 10% x 6.500 = 650 lei
= cost de achiziţie: = 5.850 lei
- scont de decontare 2% x 5.850 lei = 117 lei
= net de plată furnizorului = 5.733 lei
+ TVA 19% x 5.733 lei = 1.089 lei
= total factura = 6.822 lei
Calcul preţ de vânzare:
- adaos comercial = cost de achiziţie x %adaos = 5.850 lei x 30% = 1.755 lei
- preţ cu amănuntul afişat de magazin = total factură + adaos comercial = 6.822 lei
+1.755lei = 8.577 lei
14/42
15. La începutul anului N, se achiziţionează mărfuri la costul de 10 lei. Preţul general de
vânzare practicat pe piaţă este de 12 lei, iar cheltuielile legate de vânzare sunt estimate la 4 lei. In
anul N+1, mărfurile se afla încă în stoc, iar preţul de vânzare practicat pe piaţă a crescut la 13 lei.
Cheltuielile estimate pentru vânzare s-au menţinut constante
În anul N: valoarea realizabilă netă pentru anul N=12 lei – 4 lei =8 lei
371 „Mărfuri” = 7814 „Venituri din provizioane 8 lei
2) anul N+1
Noua valoare realizabilă netă a stocurilor la sfârşitul exerciţiului N+1 = 13 – 4 =9 lei.
371 „Mărfuri” = 7814 „Venituri din provizioane 1 lei
Etapa 5. Riscurile de audit financiar privind stocurile
- Riscul de nedetectare prin control se datorează faptului că orice procedură folosită de

auditor, întinderea sa, precum şi data stabilită pentru intervenţiile sale presupune un anumit risc.
Riscul de control este riscul ca în bilanţurile contabile să existe erori semnificative, iar auditorul
care nu le-a depistat să formuleze o opinie fără rezerve. În acest sens, programul de lucru al
auditorului trebuie astfel conceput încât să se obţină o siguranţă rezonabilă că nu există erori
semnificative în bilanţurile contabile şi să se reducă pe cât posibil riscul de control.
Auditorul trebuie să aibă suficiente cunoştinţe asupra factorilor de risc potenţial şi să
analizeze în fiecare întreprindere controlată riscurile posibile ce rezultă din particularităţile sale,
din specificul organizării, din sistemele şi operaţiile efectuate.
Cunoaşterea acestor riscuri îi va permite auditorului să-şi formuleze o opinie bine
fundamentată asupra bilanţurilor contabile, fiind în măsură să dea avize şi sfaturi mai utile
întreprinderii pentru a îmbunătăţi fiabilitatea organizării sale contabile şi a informaţiei financiare.
- Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului
În cazul oricărui agent economic, oricâte controale interne ar exista şi oricum ar alege
auditorul tehnicile de control al conturilor anuale, nu există totuşi siguranţa absolută că în bilanţul
contabil nu există erori.
- Riscul inerent reprezintă susceptibilitatea ca un sold al unui cont sau o categorie de
tranzacţii să conţină o denaturare care ar putea fi semnificativă, individual sau cumulată cu
denaturările existente în alte solduri sau categorii de tranzacţii, presupunând că nu au existat
controale interne adiacente.
15/42
Ra=Rc*Rn*Ri
Factori de risc asociaţi riscurilor identificate :
- descoperirea unor lipsuri la inventar;
- calcule eronate de date (inventarierea dublă a unui lot);
- existenţa unor divergenţe privind aprecierea evaluării unor date (divergenţe între
conducere şi auditor privind mărimea unor provizioane);
- aplicarea unor proceduri contabile neconforme cu principiile contabile;
- evaluarea unor stocuri la preţul de vânzare;
- utilizarea unor denumiri ambigue ;
- omisiunea unor informaţii ;
- gruparea în mod greşit a unor informaţii;
- documentele justificative nu sunt suficient de clare şi de aceea auditorul nu poate declara
satisfăcătoare verificările sale asupra unui post bilanţier.
Etapa 6. Pragul de semnificaţie şi importanţa relativă a riscurilor de

erori
Pragul de semnificaţie este caracterizat prin următoarele elemente :
1. necesităţile utilizatorilor conturilor anuale;
2. caracteristicile întreprinderii;
3. caracteristicile elementelor considerate a fi semnificative.
Informaţiile cuprinse în conturile anuale furnizează informaţii unor categorii diferite de
utilizatori (acţionari, asociaţi, salariaţi, creditori, autorităţi fiscale, sindicate, clienţi, statisticieni,
economişti, analişti financiari, etc.). In funcţie de natura solicitărilor, a necesităţilor şi a
utilizatorilor de informaţii, auditorul are obligaţia stabilirii unui prag de semnificaţie, fixând drept
elemente semnificative, elemente diferite.
La stabilirea pragului de semnificaţie trebuie avute in vedere câteva caracteristici care pot
fi semnificative, acestea pot fi :
- sectorul de activitate, în anumite sectoare de activitate rezultatul net al exerciţiului este
întocmit de alţi indicatori mai reprezentativi;
- dimensiunea întreprinderii determină limitele minime şi maxime ale pragului de
semnificaţie;
- evoluţia întreprinderii în timp, câteodată pot exista anumite elemente care modifică
sensibil evoluţia unor indicatori importanţi, de acea este important ca auditorul să
constate aceste elemente care s-au modificat;
16/42
- mediul sociabil economic în care funcţionează întreprinderea şi care cuprinde
legislaţia, conjunctura economică, situaţia politică, concurenţa, climatul social, etc.
Sensibilitatea, un element este sensibil daca o mica variaţie a lui antrenează o mare
modificare în aprecierea conturilor anuale.
Gradul de aproximare, o eroare este mai importantă dacă se referă la un post unde se
impune precizie, exactitate decât dacă se referă la un post determinat prin apreciere
(exemplu : o greşeală la un post de aprovizionare nu este atât de important ca o greşeala la contul
din bancă sau la casă).
Evoluţia elementului, o analiza a evoluţiei în timp a elementului poate reflecta o tendinţă
de mărire/micşorare a lui in scopuri necinstite.
Cumulul mai multor elemente, cumularea mai multor elemente prea mare poate duce la o
rezultanta semnificativă. Natura informaţilor eronate trebuie avute in vedere atât din punct de
vedere cantitativ cât şi din punct de vedere calitativ, auditorul trebuind să acorde atenţie
posibilităţii informaţiei eronate a valorilor mici care, cumulate pot avea un efect semnificativ
asupra situaţiilor financiare.
Etapa 7 Aplicarea procedurilor şi tehnicilor de audit
Printre tehnicile de audit amintim:

1. Tehnica sondajului. Sondajul este definit ca o tehnică ce constă în selecţionarea unui
anumit număr sau a unor părţi dintr-o mulţime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obţinere a
elementelor probante şi extrapolarea rezultatelor obţinute supra eşantionului la întreaga masă sau
mulţime.
2. Tehnica observării fizice. Observarea fizică este mijlocul cel mai eficace de verificare a
existenţei unui activ, însă ea nu aduce decât o parte din elementele probante necesare auditorului,
şi anume numai existenţa bunului respectiv. Această tehnică se foloseşte de obicei la inventarierea
mijloacelor băneşti. În cadrul organizării, efectuării şi valorificării rezultatului inventarierii,
observarea îl poate asigura pe auditor că procedurile de inventariere au fost respectate.
3. Eşantionaj de audit (eşantionaj) - aplicarea procedurilor de audit asupra a mai puţin de
100% de elemente ale soldului contului sau grupului de tranzacţii, în aşa mod, că toate elementele
eşantionului au posibilitatea de a fi selectate. Aceasta va permite auditorului de a obţine şi evalua
dovezi de audit despre anumite caracteristici ale elementelor selectate în scopul formulării
concluziei sau contribuirii la formularea concluziei referitoare la colectivitatea generală din care
este alcătuit eşantionul.
17/42
Riscul de eşantionare – ia naştere ca urmare a faptului că exista posibilitatea, ca auditorul
să ajungă la o concluzie în baza unui eşantion care este diferita de concluzia în care s-ar fi ajuns
în situaţia în care auditorul ar fi folosit controlul documentar total. Mărimea eşantionului se
determina prin aplicarea unei formule statistice sau prin exercitarea raţionamentului profesional al
auditorului.
Când un auditor selectează un eşantion dintr-o populaţie (colectivitate totală), obiectivul
constă în obţinerea unui eşantion reprezentativ – adică a unui eşantion în care caracteristicile
auditate sunt aproximativ identice caracteristicilor populaţiei.
Metodele principale de selectare a elementelor eşantionului:
- Utilizarea programei computerizate, ce generează numere aleatoare, sau tabelelor
numerelor aleatoare.
- Selectarea sistematică, care presupune împărţirea numărului de elemente a eşantionului
din colectivitatea generală la volumul eşantionului şi ca rezultat se obţine un interval de
eşantionaj, spre exemplu, 50. Determinând elementul de începere al eşantionului dintre 50
elemente ale colectivităţii generale, ca urmare se alege fiecare al 50-lea element al colectivităţii
generale. Deşi elementul de începere poate fi determinat aleatoriu, eşantionul va avea într-adevăr
un caracter aleatoriu, dacă acesta este determinat prin utilizarea programei, ce generează numere
aleatoare, sau tabelului numerelor aleatoare. La utilizarea selectării sistematice, urmează ca
auditorul să determine că elementele eşantionului din colectivitatea generală nu sunt structurate în
aşa mod, încât intervalul de eşantionaj să corespundă unei structuri anumite a colectivităţii
generale.
- Selectarea nesistematică, care presupune selectarea eşantionului fără aplicarea metodei
structurate. Deşi metoda structurată nu se aplică, auditorul, totuşi, urmează să evite
neobiectivitatea conştientă sau previzibilitatea (spre exemplu, să evite elementele plasamentul
cărora este complicat de a stabili, sau permanent a alege sau evita primele sau ultimele înregistrări
pe pagină) şi, prin urmare, va asigura ca toate elementele în colectivitatea generală să deţină şansa
de selectare.
Eşantionajul de audit poate fi efectuat cu utilizarea atât a abordării statistice cât şi
nestatistice.
La aplicarea sondajului statistic se utilizează metodele de eşantionare probabilistică, şi
anume:
1. eşantionare aleatorie simplă – orice combinaţie posibilă de elemente are aceiaşi
probabilitate de a intra în eşantion (se folosesc tabele de numere aleatorii, se generează
computerizat numere aleatorii)
18/42
2. eşantionare sistematică (mecanică) – se calculează un pas de numărare iar apoi se
selectează metodic elementele eşantionului în dependenţă de mărimea pasului (pasul = volumul
eşantionului / numărul de unităţi de eşantion dorite). De exemplu, pasul 20 – fiecare a 20-cea
factură.
3. eşantionare prin probabilitate proporţională cu dimensiunea – se selectează cele mai
mari unităţi
4. eşantionare stratificată – se fracţionează populaţia totală în subcolectivităţi în funcţie de
dimensiuni şi se constituie eşantioane mai mari pentru subcolectivităţile mai mari.
La aplicarea sondajului nestatistic se utilizează metodele de eşantionare neprobabilistică,
şi anume:
1. eşantionare dirijată – selectarea fiecărui element în funcţie de anumite criterii subiective
determinate de auditor, ca de exemplu – elementele care reprezintă cea mai mare probabilitate de
a conţine erori sau operaţiunile cele mai mari sau complexe;
2. eşantionare pe blocuri (serii) – selectarea mai multor elemente în serie (succesive);
3. eşantionare arbitrară – selectarea elementelor fără nici o preferinţă din partea
auditorului;
Obiectivele auditului privind stocurile pot consta în:
1. Stocurile sunt contabilizate, există si aparţin societăţii.
2. Evaluarea stocurilor este corect calculată cu ajutorul metodei FIFO, admisă de către
reglementările în vigoare;
3. Separarea exerciţiilor este corect înţeleasă.
Etapele auditului privind stocurile cuprind:
1. Stabilirea foii principale de lucru;
2. Verificarea dacă soldurile de deschidere ale conturilor de stocuri sunt conforme cu
soldurile de închidere din exerciţiul precedent;
3. Concluzii asupra secţiunii.
4. Liste inventar privind stocurile societăţii
- producţie în curs de execuţie;
- produse finite;
- custodii;
- marfă;
- ambalaje.
5. Selecţionarea terţilor care deţin stocuri pentru a le adresa o cerere de confirmare directă;
19/42
6. Compararea cantităţile de stocuri deţinute de către terţi cu răspunsurile la cererile de
confirmare directă;
7. Verificarea existenţei bunurilor aflate în tranzit;
8. Compararea documentelor de inventariere, situaţiilor de inventar şi conturilor anuale;
9. Verificarea pe baza de sondaj daca elementele care figurează pe foile de inventariere cu
ocazia inventarului fizic sunt în acord cu elementele ce figurează pe situaţiile definitive;
10. Verificarea cantităţilor şi preturilor de achiziţie la:
- materii prime;
- materiale consumabile;
- obiecte de inventar;
- mărfuri;
- ambalaje;
11. Verificarea modului de formare a preţului de vânzare cu amănuntul.
12. Efectuarea unei treceri în revistă comparativă a situaţiilor de stocuri între exerciţiul N
si N-1 şi notarea stocurilor pentru care evoluţia cantităţilor este semnificativă;
13. Efectuarea unei treceri în revistă comparativă a situaţiilor de stocuri între exerciţiul N
si N-1 şi notarea stocurilor pentru care apare o variaţie sensibilă a preţului unitar;
14. Pentru stocurile care au crescut considerabil de la un exerciţiu la altul, asigurarea că
aceasta creştere nu se datorează dificultăţilor de desfacere şi că în consecinţa nu este de prevăzut
un provizion.
15. Verificarea prin sondaj a exactităţii aritmetice la fişele de inventar respectiv a
calculelor efectuate. Examinarea corecturilor efectuate pe documentele prezentate.
16. Verificarea principiului independenţei perioadei de gestionare.
Exerciţiu încheiat la FOAIE PRINCIPALĂ Întocmit de: I.E. Data:
31.12.2008 STOCURI Revizuit de: S.M. 10.11.09
EXERCITIUL
CONTURI
N N-1
Stocuri de materii prime, materiale consumabile 703052.06 702355.89
(ct.301+3021+3022+3024+3028)
Obiecte de inventar 30007.32 29947.01
(ct.303)
Producţie in curs de execuţie 0.00 0.00
(ct.331)
Semifabricate, produse finite, produse reziduale 2368044.26 514853.77
(ct.341+345)
Mărfuri 61431.10 2510.90
(ct.371)
Ambalaje 57623.16 71913.18
(ct.381)
STOCURI - TOTAL 3220157.90 1321580.75
20/42
S-a înregistrat o creştere semnificativă a nivelului stocului de marfă
S-a înregistrat o creştere semnificativă a nivelului stocului de produse finite
Creşterea stocurilor de produse finite sugerează faptul că societatea încercă să vândă mai
mult decât poate piaţa să absoarbă.
Producţia pe stoc, respectiv creşterea creanţelor neîncasate, indică, pe de o parte , faptul că
societatea nu reuşeşte să vândă tot ceea ce produce, iar pe de altă parte, faptul că nu mai încasează
cu aceeaşi ritmicitate ca anul trecut.
Dacă adăugăm la acestea şi lipsa de lichidităţi, putem pune un semn de întrebare în dreptul
stării de sănătate economică a societăţii.
21/42
Client: SC Proiect SA TABEL SINTETIC PRIVIND Întocmit de: I.E. Data:
Exerciţiu încheiat la 31.12.2008 CREŞTERILE ŞI REDUCERILE Revizuit de: S.M. 10.11.09
STOCURI
Sold final Sold iniţial Sold final Sold iniţial
Cont Denumire 2007 2008 2008 2009
301 Materii Prime 5763.31 5763.31 849.70 849.70
3021 Materiale Auxiliare 305307.52 305307.52 373428.79 373428.79
3022 Combustibili 9243.25 9243.25 4338.25 4338.25
3024 Piese De Schimb 379256.10 379256.10 321171.81 321171.81
3028 Alte Materiale Consumabile 2785.71 2785.71 3263.51 3263.51
303 Obiecte De Inventar 29947.01 29947.01 30007.32 30007.32
331 Produse In Curs De Execuţie 0.00 0.00 0.00 0.00
341 Semifabricate 45446.15 45446.15 87916.24 87916.24
345 Produse Finite 469407.62 469407.62 2280128.02 2280128.02
371 Mărfuri 2510.90 2510.90 61431.10 61431.10
381 Ambalaje 71913.18 71913.18 57623.16 57623.16
Total 1321580.75 1321580.75 3220157.90 3220157.90
22/42
Client: SC Proiect SA BALANŢA DE VERIFICARE CLASA 3 – 2008 Întocmit de: I.E Data:
Exerciţiu încheiat la 31.12.2008 STOCURI Revizuit de: S.M. 10.11.09
Sold iniţial Rulaj curent Total sume Sold final
Cont Denumire
Debit Credit Debit Credit Debit Credit Debit Credit
301 Materii Prime 5763.31 0.00 52714.89 57628.50 58478.20 57628.50 849.70 0.00
3021 Materiale Auxiliare 305307.52 0.00 561008.04 492886.77 866315.56 492886.77 373428.79 0.00
3022 Combustibili 9243.25 0.00 547733.64 552638.64 556976.89 552638.64 4338.25 0.00
3024 Piese De Schimb 379256.10 0.00 793872.72 851957.01 1173128.82 851957.01 321171.81 0.00
3028 Alte Materiale Consumabile 2785.71 0.00 55763.74 55285.94 58549.45 55285.94 3263.51 0.00
303 Obiecte De Inventar 29947.01 0.00 40548.85 40488.54 70495.86 40488.54 30007.32 0.00
331 Produse In Curs De Execuţie 0.00 0.00 683891.78 683891.78 683891.78 683891.78 0.00 0.00
341 Semifabricate 45446.15 0.00 484681.52 442211.43 530127.67 442211.43 87916.24 0.00
345 Produse Finite 469407.62 0.00 6674110.47 4863390.07 7143518.09 4863390.07 2280128.02 0.00
371 Mărfuri 2510.90 0.00 746793.80 687873.60 749304.70 687873.60 61431.10 0.00
381 Ambalaje 71913.18 0.00 493574.91 507864.93 565488.09 507864.93 57623.16 0.00
Total Clasa 3 1321580.75 0.00 11134694.36 9236117.21 12456275.11 9236117.21 3220157.90 0.00
Client: SC Proiect SA Întocmit de: I.E Data:

Exerciţiu încheiat la 31.12.2007 BALANŢA DE VERIFICARE CLASA 3 – 2007 STOCURI Revizuit de: S.M. 10.11.09
Sold iniţial Rulaj curent Total sume Sold final
Cont Denumire
Debit Credit Debit Credit Debit Credit Debit Credit
301 6410,72 0.00 36399,86 37047,27 42810,58 37047,27 5763.31 0.00
Materii Prime
3021 253418 0.00 557045,7 505156,04 810463,56 505156,04 305307.52 0.00
Materiale Auxiliare
3022 35917,6 0.00 492692,44 519366,8 528610,05 519366,8 9243.25 0.00
Combustibili
3024 97655 0.00 991153,74 709552,67 1088808,77 709552,67 379256.10 0.00
Piese De Schimb
3028 3370,72 0.00 17309,26 17894,27 20679,98 17894,27 2785.71 0.00
Alte Materiale Consumabile
303
Obiecte De Inventar 27261,9 0.00 49753,39 47068,32 77015,33 47068,32 29947.01 0.00
331
Produse In Curs De Execuţie 6773,31 0.00 1714022,75 1720796,06 1720796,06 1720796,06 0.00 0.00
341
Semifabricate 195071 0.00 352139,23 501764,31 547210,46 501764,31 45446.15 0.00
345
Produse Finite 834557 0.00 11840154,5 12205304,14 12674711,76 12205304,14 469407.62 0.00
371
Mărfuri 0 0.00 40638,57 38127,67 40638,57 38127,67 2510.90 0.00
381
Ambalaje 13300,5 0.00 839567,48 780954,76 852867,94 780954,76 71913.18 0.00

Total Clasa 3 1473736 0.00 16910876,92 17063032,31 18384613,06 17063032,31 1321580.75 0.00
23/42
Client: SC Proiect SA TABEL SINTETIC PRIVIND Întocmit de: I.E Data:
Exerciţiu încheiat la 31.12.2008 CREŞTERILE ŞI Revizuit de: S.M. 10.11.09
REDUCERILE STOCURI
Cont Denumire Sold iniţial Creşteri Reduceri Sold final
301 Materii Prime 5763.31 58478.20 57628.50 849.70
3021 Materiale Auxiliare 305307.52 866315.56 492886.77 373428.79
3022 Combustibili 9243.25 556976.89 552638.64 4338.25
3024 Piese De Schimb 379256.10 1173128.82 851957.01 321171.81
3028 Alte Materiale Consumabile 2785.71 58549.45 55285.94 3263.51
303 Obiecte De Inventar 29947.01 70495.86 40488.54 30007.32
341 Semifabricate 45446.15 530127.67 442211.43 87916.24
345 Produse Finite 469407.62 7143518.09 4863390.07 2280128.02
371 Mărfuri 2510.90 749304.70 687873.60 61431.10
381 Ambalaje 71913.18 565488.09 507864.93 57623.16
Total 1321580.75 12456275.11 9236117.21 3220157.90
Client: SC Proiect SA TABEL SINTETIC PRIVIND Întocmit de: I.E Data:

Exerciţiu încheiat la 31.12.2008 CREŞTERILE ŞI Revizuit de: S.M. 10.11.09
REDUCERILE STOCURI
Cont Denumire Sold iniţial Sold final Diferenţa % Diferenţa
301 Materii Prime 5763.31 849.70 -4913.61 -85.26%
3021 Materiale Auxiliare 305307.52 373428.79 68121.27 22.31%
3022 Combustibili 9243.25 4338.25 -4905.00 -53.07%
3024 Piese De Schimb 379256.10 321171.81 -58084.29 -15.32%
3028 Alte Materiale Consumabile 2785.71 3263.51 477.80 17.15%
303 Obiecte De Inventar 29947.01 30007.32 60.31 0.20%
341 Semifabricate 45446.15 87916.24 42470.09 93.45%
345 Produse Finite 469407.62 2280101.55 1810693.93 79.41%
371 Mărfuri 2510.90 61431.10 58920.20 2346.58%
381 Ambalaje 71913.18 57623.16 -14290.02 -19.87%
Total 1321580.75 1409437.50 87856.75 6.65%
Etapa 8 Prezentarea probelor de audit financiar
Proba 1
Metoda: La exemplul, 6 DE LA TITLL MONOGRAFIE CONTABILA valoarea de
înregistrare a mărfurilor se face la cost de achiziţie. In cazul acordării scontului, datoria faţă de
furnizor scade cu 396lei în debitul contului 401.
Concluzii: Se propune următoarea înregistrare:
Şi scontul de decontare:
401 „Furnizori” = 767 „Venituri din sconturi obţinute” .396 lei
Proba 2
Metoda: La exemplul, 7 remiza se aplica la costul de achiziţie al mărfurilor.
Concluzii:
Se propune următoarea înregistrare:
Remiza 2% x 9 900 lei 198 lei

+TVA de redus 19% x 198 lei 37 lei
= total de redus 235 lei
401 „Furnizori” = % 235 lei
Proba 3
Metoda: La exemplul 8, cheltuielile indirecte de producţie fixe nu sunt calculate corect.

Gradul de utilizare a capacitaţii de producţie se calculează raportând numărul de produse fabricate la
nivelul normal de producţie.
Concluzii:
Cheltuieli directe 5 000 lei
+ cheltuieli indirecte de producţie variabile 1 800 lei
+ cheltuieli indirecte de producţie fixe 720 lei
(3 000 lei – 1 800 lei) x grad de utilizare a capacităţii de producţie (600 buc/ 1000 buc)
= cost de producţie 7 520 lei
25/42
Proba 4
Metoda: La exemplul 9, cheltuielile indirecte de producţie fixe nu sunt calculate corect.
Gradul de utilizare a capacităţii de producţie se calculează raportând numărul de produse fabricate la
nivelul normal de producţie.
Conform IAS 2 stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea
realizabila netă. Valoarea realizabila neta se calculează prin scăderea cheltuielilor legate de vânzare
din preţul de vânzare estimat.
Concluzii:
Cost de producţie = 5.400 buc x 5,108 lei/buc= 27.583,200 lei
Valoarea realizabila netă = preţ de vânzare estimate – cheltuieli legate de vânzare
VRN= 5.400 buc x 5,200 lei/buc – 5.400 x 0, 200 lei/buc = 27.000 lei
Stocurile vor fi evaluate la min (27.583 şi 27.000) = 27.000 lei
Proba 5
Metoda: La exemplul 10, valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime aprovizionate, în
cazul folosirii metodei inventarului intermitent se regăseşte în creditul contului 601 de evidenţa a
cheltuielilor cu materii prime.
Concluzii:
301 „Materii prime” = 601”Cheltuieli cu materii 400 lei
prime””
Proba 6
Metoda: La exemplul 11, achiziţia mărfurilor se face pe baza avizului de expediţie. În cazul în
care factura de la furnizor nu a fost primită, contul 401 este înlocuit cu contul 408 „Furnizori - facturi
nesosite” iar contul 4426 -TVA deductibilă este înlocuit cu contul 4428-TVA neexigibilă.
Concluzii:
În luna X la achiziţionarea mărfurilor în baza avizului de expediţie s-a făcut următoarea
înregistrare:
% = 408 „Furnizori – facturi nesosite” 1.190 lei
26/42
4428 „TVA neexigibilă” 190 lei
Proba 7
Metoda: La exemplul 11 Contul 4428 „TVA neexigibilă”, cont bifuncţional. Se înregistrează
la achiziţia şi vânzarea mărfurilor fără factură.
in luna X+1 factura primita de la furnizor cuprinde:
- valoare mărfuri (valoare care trebuie sa apăra in debitul contului 371) 1.500 lei
+ TVA 19% x 1.500lei (valoare care trebuie sa apară în debitul contului 4426) 285 lei
= total factura (valoare care trebuie sa apară in creditul Contului 401 1.785 lei
In debitul contului 4426 trebuie adăugată diferenţa de 285lei – 190 = 95 lei
In creditul contului 401 trebuie adăugată diferenţa de 1.785– 1.190 lei = 595 lei
In debitul contului 371 se înregistrează diferenţa de 1.500 lei – 1.000 = 500. lei
De asemenea, odată cu primirea facturii, contul 4428 şi 408 trebuie soldate, deci 4428 va fi
creditat, iar 408 debitat
408„Furnizori – facturi nesosite” = 401 „Furnizori” 1.190 lei
4426 „TVA deductibilă” 4428 „TVA neexigibilă” 190 lei
Contul 4428 s-a soldat iar in debitul contului 4426 trebuie adăugata diferenţa de 285 lei – 190= 95 lei
Contul 408 s-a soldat, iar in creditul contului 401 trebuie adăugată diferenţa: 1.785–1.190 lei =595 lei
In debitul contului 371 se înregistrează diferenţa de 1.500 lei – 1.000 = 500 lei
% = 401 „Furnizori” 595 lei
Proba 8
Metoda: La exemplul 14 preţul de vânzare cu amănuntul este alcătuit din cost de achiziţie +
adaos comercial practicat de magazine (% din cost de achiziţie) + TVA neexigibilă (19% din suma
celor 2)
Contul 4428 „TVA neexigibilă”, cont bifuncţional. Se înregistrează la achiziţia si vânzarea
mărfurilor fără factura, vânzarea mărfurilor cu plata in rate si la calculul adaosului si la calculul
adaosului comercial la unităţile cu amănuntul,
Factura privind achiziţia cuprinde:
27/42
- preţ de cumpărare fără TVA = 7.735 x 100/119 = 6.500 lei
- reducere comercială 10% x 6.500 = 650 lei
= cost de achiziţie: = 5.850 lei
- scont de decontare 2% x 5.850 lei = 117 lei
= net de plată furnizorului = 5.733 lei
+ TVA 19% x 5.733 lei = 1.089 lei
= total factura = 6.822 lei
Calcul preţ de vânzare:
- adaos comercial = cost de achiziţie x %adaos = 5.850 lei x 30% = 1.755 lei
- preţ cu amănuntul = preţ achiziţie + adaos comercial = 5.850 lei +1.755lei =7.605lei
- TVA = preţ cu amănuntul x 19% = 7.605 lei x 19% = 1.445 lei
- preţul afişat de magazin: preţ cu amănuntul +TVA = 7.605 lei +1.445 lei=9.050 lei
a) înregistrarea facturii:
b) înregistrarea recepţiei mărfii la preţul afişat de magazin:

371 „Mărfuri” = 3.200 lei
378 „Adaos Comercial” 1.755 lei
4428 „TVA neexigibilă” 1.445 lei
Proba 9
Metoda: La exemplul 15 Conform IAS 2 paragraful 34: “atunci când stocurile sunt vândute,
valoare cotabilă a stocurilor va fi recunoscută ca o cheltuială în perioada în care a fost recunoscut
venitul recunoscător.
Valoarea oricărei diminuări a valorii stocurilor pana la valoarea si toate pierderile de stocuri
vor fi recunoscute drept cheltuieli in care are lor diminuarea sau pierderea. Valoarea oricărei ştornări
a valorii stocurilor ca urmare a unei creşteri a valorii realizabile nete recunoscuta ca o reducere a
cheltuielii cu stocurile in perioada in care a avut loc”.
În anul N: valoarea realizabilă netă pentru anul N=12 lei – 4 lei =8 lei
Costul stocurilor de 10 lei este adus la nivelul valorii realizabile nete de 8 lei prin
recunoaşterea unei cheltuieli de 2 lei:
28/42
6814 „Cheltuieli privind provizioane” = 371 „Mărfuri” 2 lei
2) în anul N+1. Noua valoare realizabila neta a stocurilor la sfârşitul exerciţiului N+1 = 13 – 4
=9 lei.
Stocul de mărfuri va fi adus de la nivelul valorii realizabile nete de 8 lei din anul N+1 la
valoarea realizabilă netă de la sfârşitul anului N+1 de 9 lei, printr-o reducere a cheltuielii cu stocurile
de 1 lei
371 „Mărfuri” = 6814 „Cheltuieli privind provizioane” 1 lei
Proba 10
Obiectiv: Exhaustivitatea informaţiei privind stocurile
Metoda: Inspecţia şi verificarea documentelor legate de produsele achiziţionate:
- Borderoul de Achizitii
- Aviz de Insotire
- Factura Fiscala
- Facturi fiscale speciale
- Factura ProForma
Concluzie:Ne-am asigurat rezonabil ca informaţiile cu privire la stocuri sunt integrale.
Etapa 9.Opinia auditorului. Pragul de semnificaţie
In urma auditării s-au constatat următoarele:

- Descoperirea unor lipsuri la inventar;
- calcule eronate de date (inventarierea dublă a unui lot);
- evaluarea unor stocuri la preţul de vânzare;
- existenţa unor divergenţe privind aprecierea evaluării unor date (divergenţe între conducere
şi auditor privind mărimea unor provizioane);
- omisiunea unor informaţii .
Datorita acestor erori,opinia exprimata este cu rezerve.
29/42
Etapa.10 Întocmirea raportului de audit
RAPORTUL AUDITORILOR INDEPENDENŢI

CĂTRE ACTIONARII S.C. Proiect S.A
Am auditat bilanţul Societăţii Proiect SRL la data de 31 decembrie N, precum şi contul de

profit şi pierdere, pentru anul încheiat. Responsabilitatea pentru aceste situaţii financiare revine
conducerii societăţii. Responsabilitatea noastră este de a prezenta o opinie asupra acestor situaţii
financiare în baza auditului efectuat. Auditul nostru a fost desfăşurat în concordanţă cu Standardele
Internaţionale de Audit, precum si cu reglementările legislative naţionale. Aceste Standarde cer
planificarea şi efectuarea auditului în scopul obţinerii unei certificări rezonabile, conform căreia
situaţiile financiare nu conţin denaturări semnificative. Un audit include examinarea, pe baza de teste,
a probelor de audit ce susţin sumele şi informaţiile prezentate în situaţiile financiare. Un audit
include, de asemenea, evaluarea principiilor contabile folosite şi a estimărilor făcute de către
conducere, precum şi evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare. Considerăm că auditul
nostru constituie o bază rezonabilă pentru exprimarea opiniei noastre.
În opinia noastră, situaţiile financiare nu prezintă cu fidelitate, sub toate aspectele
semnificative poziţia financiară a societăţii la 31 decembrie N şi rezultatele din exploatare, pentru
anul încheiat, în conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi normele naţionale.
Întrucât opinia noastră este una cu rezerve, propunem următoarele:
- creşterea nivelului de pregătire a personalului;
- îmbunătăţirea calităţii funcţiei de control intern;
30/42
Partea II – ÎNTREBĂRI
Întrebarea 1
Auditorul poate fi făcut răspunzător de prevenirea non-respectului textelor legislative în
cadrul băncii auditate?
a) da;
b) nu;
c) da, numai în anumite cazuri.
Întrebarea 2
Cine aprobă şi revizuieşte periodic (cel puţin anual) strategiile generale şi politicile privind
activităţile unei bănci comerciale?
Consiliului de administraţie este cel care probă şi revizuieşte periodic (cel puţin anual)
strategiile generale şi politicile privind activităţile unei bănci comerciale, aceasta fiind una din
atribuţiile principale ale acestuia fiind regăsite într-o formă sau alta în actul constitutiv.
Întrebarea 3
Comitetul de audit al băncii este:
a) o structură a băncii care funcţionează în baza unui regulament propriu aprobat de Banca Naţională;
b) un comitet permanent, independent de conducătorii băncii, subordonat consiliului de
administraţie şi care are o funcţie consultativă;
c) un comitet permanent cu rol consultativ şi care este condus de un auditor financiar membru al
Camerei Auditorilor Financiari.
Întrebarea 4
Examenul analitic al unei bănci comerciale cuprinde:
a) analiza funcţională, performanţele, gestiunea riscurilor şi analiza economico-financiară;
b) calculul unor ratiouri pe baza bilanţului şi a contului de profit şi pierdere;
c) analiza detaliată a tuturor unităţilor şi subunităţilor (sediilor) băncii.
Întrebarea 5
Ţinerea corectă şi la zi a registrelor contabile ale băncii; aceasta reprezintă pentru auditor:
a) o responsabilitate de bază;
b) o responsabilitate secundară;
c) o responsabilitate adiţională.
31/42
Întrebarea 6
Prin ce se deosebeşte o misiune de audit bazată pe proceduri convenite de o misiune de audit
statutar?
Intr-o misiune de proceduri convenite, auditorul nu exprimă nici o asigurare. El întocmeşte
în mod simplu un raport asupra faptelor constatate iar utilizatorii raportului sunt cei care trag
propriile concluzii din lucrările auditorului.
Intr-o astfel de misiune, auditorul aplică proceduri de audit definite de comun acord cu
clientul şi cu toţi beneficiarii rezultatelor acestor lucrări.
Acest raport se adresează exclusiv părţilor care au convenit procedurile de pus în lucru.
Întrebarea 7
Care sunt elementele de bază ale unui raport asupra situaţiilor financiare condensate?
. Situatiile financiare condensate (sintetizate) contin mai putine detalii decat situatiile
financiare anuale auditate. Astfel de situatii trebuie sa indice natura sintetica a informatiilor si sa
previna cititorul ca, pentru a intelege mai bine pozitia financiara a unei entitati si rezultatele
operatiunilor sale, citirea se va face concomitant cu cele mai recente situatii financiare auditate ale
entitatii.
Raportul auditorului asupra situatiilor financiare condensate trebuie sa include urmatoarele
elemente de baza:
a) Titlu
b) Destinatar
c) Identificarea situatiilor financiare auditate din care deriva situatiile financiare sintetizate
d) O referire la data raportului de audit asupra situatiilor financiare prezentate pe larg si asupra tipului
de opinie exprimata in acel raport
e) O opinie in legatura cu concordanta informatiilor din situatiile financiare sintetizate cu informatiile
din situatiile financiare auditate din care acestea deriva
f) O declaratie sau o referire la nota care recomanda citirea situatiilor condensate impreuna cu
situatiile financiare prezentate pe larg si cu raportul de audit asupra lor
g) Data raportului
h) Adresa auditorului
i) Semnatura auditorului
Întrebarea 8
Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat (revizuire).
Procedurile pentru realizarea misiunii de revizuire (examen limitat) a situatiilor financiare vor
include:
- obtinerea unei intelegeri a activitatilor entitatii si a sectorului in care aceasta opereaza;
- investigatii privind principiile de contabilitate si practicile entitatii;
- investigatii privind procedurile entitatii in legatura cu inregistrarea, clasificarea, sintetizarea
tranzactiilor, acumularea de informatii pentru prezentarea lor in situatiile financiare si intocmirea
acestora;
- investigatii privind toate asertiunile semnificative din situatiile financiare;
- procedurile analitice proiectate pentru a identifica relatiile si elementele individuale care par
neobisnuite:
32/42
- compararea situatiilor financiare cu situatiile din perioadele anterioare;
- compararea situatiilor financiare cu rezultatele anticipate si pozitia financiara;
- studiul relatiilor dintre elementele situatiilor financiare care se asteapta sa fie in conformitate
cu un model previzionat bazat pe experienta entitatii.
Raportul de revizuire trebuie sa mentioneze ca in timpul misiunii nimic nu a atras atentia

auditorului pentru a-l determina sa creada ca situatiile financiare nu ofera o imagine fidela. Daca
anumite aspecte atrag atentia auditorului, sa le descrie mentionand ca deterioreaza imaginea fidela in
conformitate cu cadrul general de raportare financiara identificat.
Obiectivul unei misiuni de revizuire este acela de a permite unui auditor sa stabileasca daca,
pe baza procedurilor care nu asigura toate probele necesare unui angajament de audit, a luat
cunostinta de ceva care sa-l determine pe acesta sa creada ca situatiile financiare nu sunt intocmite, in
toate privintele semnificative, in conformitate cu un cadru general de raportare financiara identificat.
Principii generale ale misiunii de examen limitat (revizuire):
1. Auditorul trebuie sa satisfaca “Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului
financiar”
2. Auditorul trebuie sa efectueze o revizuire in conformitate cu acest standard
3. Auditorul trebuie sa planifice si sa efectueze revizuirea cu o atitudine de scepticism profesional,
recunoscand ca pot exista circumstante care sa aiba drept rezultat situatii financiare in mod
semnificativ eronate
4. In scopul exprimarii unei certificari negative in raportul de revizuire, auditorul trebuie sa obtina
probe adecvate suficiente, in primul rand, prin investigatii si proceduri analitice pentru a putea sa
traga concluzii
Întrebarea 9
Explicaţi principiul integrităţii şi obiectivităţii în audit.
Integritatea – presupune că profesionistul contabil trebuie să fie drept şi cinstit atunci
efectuează servicii profesionale.
Obiectivitatea – presupune că profesionistul contabil trebuie să fie imparţial, fără prejudicii,
să nu se afle în situaţii de incompatibilitate, de conflict de interese, care să pună la îndoială
obiectivitatea acestuia.
Întrebarea 10
Interesul propriu – ameninţare la adresa independenţei.
Auditorul nu poate avea interese directe sau indirecte cu clientii sau sa detina un interes
financiar in asociere cu un client sau cu salariatii clientului
Interesul propriu devine o ameninţare la adresa independenţei atunci când un cabinet, o
societate sau membrii acestora ar putea beneficia de un interes (participare) financiar din partea
clientului sau dacă un interes propriu al acestor cabinete ar intra în conflict cu clientul respectiv
(exemple: participare financiară directă sau indirectă la capitalul propriu, un împrumut sau o garanţie
la sau de la un client, onorarii totale provenind de la un singur client, relaţii de afaceri cu clientul,
potenţială angajare ca salariat al clientului, onorarii neprevăzute în contractul de audit).
33/42
Întrebarea 11
Protejarea independenţei prin normele legale şi profesionale.
Natura măsurilor de protejare care urmează a fi aplicate variază în funcţie de împrejurări.
Aceste măsuri se împart în trei categorii:
- măsuri de protejare create de profesie, legislaţie sau reglementări;
- măsuri de protejare stabilite în cadrul contractului încheiat cu clientul beneficiar al
serviciilor profesionale;
- măsuri de protejare stabilite în cadrul propriilor sisteme şi proceduri ale
cabinetelor/societăţilor.
Întrebarea 12
Obligaţiile etice ale experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, salariaţi.
Obligatiile etice ale experţilor contabili şi contabililor autorizaţi salariati, sunt:
- sa aiba o conduita morala si profesionala corespunzatoare functiei si postului care il detine ;
- sa respecte sistemul relational de subordonare impus prin ROI ( regulament de organizare interioara
) si ROF ( regulament de organizare si functionare ) ;
- sa respecte programul de lucru ;
- sa-si indeplineasca sarcinile ce ii revin prin fisa postului.
Obligatii etice ale profesionistilor contabili angajati:
- sa vegheze asupra colegilor, ajutandu-i sa isi dezvolte si pastreze rationamentul profesional
referitor la probleme contabile si de etica;
- datoreaza loialitate atat angajatorului cat si profesiei lor;
- profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare angajatorul sau despre gradul de pregatire sau
experineta pe care le detine;
- sa prezinte informatia financiar in intregime, cu onestitate, in mod profesionist astfel inacat sa fie
inteleasa in contextul ei.
Conflictul de loialitate
1. Profesioniştii contabili angajaţi datorează loialitatea, atât angajatorului lor, cat si profesiei
lor, si uneori pot apărea situaţii conflictuale intre cei doi. Prioritatea fireasca a unui angajat trebuie sa
fie aceea de a respecta atât obiectivele legitime si etice ale entităţii in care lucrează, cat si regulile si
procedurile redactate pentru susţinerea lor. In orice caz, unui angajat, in mod legitim nu i se poate
cere:
- sa încalce legea;
- sa încalce regulile si standardele profesiei;
- sa mintă sau sa inducă in eroare (inclusiv prin tăcere) pe cei care acţionează ca auditori in
numele angajatorului;
- sa isi pună numele sau sa fie asociat la o raportare care practic denaturează faptele.
2 Diferenţele de opinie despre raţionamentul profesional al profesionistului contabil privind
contabilitatea sau de respectare a eticii, trebuie prezentate si rezolvate in cadrul entităţii angajatului,
iniţial cu persoana ierarhic imediat superioara si posibil cu următoarea. In cazul unor probleme
semnificative de etica nerezolvate, acestea se analizează cu persoanele din conducerea superioara sau
cu consiliul de administraţie.
3. Daca profesioniştii contabili angajaţi nu pot rezolva vreo problema implicând un conflict
intre angajatorii lor si cerinţele profesionale, după eliminarea celorlalte posibilitatea, nu pot avea alta
soluţie decât sa recurgă la demisie. Angajaţii trebuie sa expună angajatorului motivele acestei acţiuni,
34/42
dar datoria lor de confidenţialitate exclude in mod normal sa comunice problema respectiva si altora
(fara o aprobare legala sau profesionala pentru a acţiona in acest fel).
Sprijinirea colegilor angajati
Un profesionist contabil angajat, indeosebi unul care exercita o autoritate asupra celorlalti,
trebuie sa vegheze asupra colegilor ajutandu-i sa isi dezvolte si pastreze rationamentul profesional
referitor la problemele contabile si de etica si trebuie sa analizeze in mod profesional diferentele de
opinie cu acestia.
Competenta profesionala
Unui profesionist contabil angajat in industrie, comert, sectorul public sau invatamant i se
poate cere sa execute servicii semnificative pentru care insa nu are suficienta pregatire sau
experienta. Cand executa asemenea lucrari, profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare
angajatorul sau despre gradul de pregatire sau experienta pe care le detine; daca este cazul, se va cere
asistenta adecvata si parerea unui expert.
Prezentarea informatiilor
1. Se asteapta ca profesionistul contabil angajat sa prezinte informatia financiara in intregime,
cu onestitate, in mod profesionist si astfel incat sa fie inteleasa in contextul ei.
2. Informatia financiara si ne-financiara trebuie pastrate intr-o maniera care sa descrie clar
natura adevarata a tranzactiilor comerciale, activelor si pasivelor, sa clasifice si sa inregistreze
intrarile cronologic si de o maniera adecvata, iar profesionistii contabili trebuie sa faca tot ce le sta in
putinta pentru respectarea acestei cerinte.
Obligaţiile etice ale experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, salariaţi. Profesioniştii
contabili trebuie sa respecte stabilite de către organizaţia la care îşi desfăşoară activitatea. Dacă
asemenea politici nu rezolva conflictul etic, trebuie sa tina cont de următoarele :
- sa analizeze problema conflictuala cu superiorul ierarhic imediat. Daca problema nu este
rezolvata la acest nivel si profesionistul contabil decide sa prezinte situaţia nivelului următor de
conducere , superiorul ierarhic imediat trebuie sa fie înştiinţat despre aceasta decizie . Daca se
descoperă ca seful ierarhic superior este implicat in problema conflictuala, profesionistul contabil
trebuie sa prezinte problema la nivelul imediat superior din conducere. Când seful ierarhic superior
este seful Biroului Executiv (sau similar) următorul nivel superior care poate controla activitatea
poate sa fie Comitetul Executiv , Consiliul Director , Directorii Ne-executivi , Consiliul de
Administraţie , Comitetul Acţionarilor etc.
- sa solicite consultanta sau consiliere , pe baza confidenţială, de la un consilier independent
sau de la organismul profesional contabil, pentru a obţine o înţelegere a posibilelor evoluţii ale
situaţiei.
- daca după epuizare completa a tuturor posibilităţilor de control intern conflictul de etica mai
exista, in ultima instanţa profesionistul contabil nu poate avea alta soluţie la unele probleme
semnificative (de e. frauda) decât sa-si dea demisia si sa prezinte un memorandum informativ unui
reprezentant corespunzător al acelei organizaţii .
- orice profesionist contabil intr-un post superior de conducere trebuie sa încerce sa se asigure
ca, in cadrul organizaţiei in care îşi desfăşoară activitatea sunt stabilite politici in vederea rezolvării
conflictelor .
Membrii Federaţiei Internaţionale a Contabililor care se confrunta cu conflicte de etica trebuie
a aibă acces la activităţi confidenţiale de consiliere. In acest sens , in cadrul C.E.C.C.A.R,
funcţionează Comisia de etica profesionala , Comisii de apel, Tribunalul arbitral si Comisiei de
disciplina
35/42
Întrebarea 13
Controlul de calitate la nivelul organismului profesional.
Controlul de calitate reprezintă un ansamblu de măsuri luate de organismele profesionale, care
vizează analiza modului de organizare şi funcţionare a unui cabinet şi aprecierea modului de aplicare
în cadrul cabinetului a standardelor internaţionale şi a normelor profesionale emise de aceste
organisme.
Obiective urmărite prin controlul de calitate se referă la:
- oferirea către public a unei bune percepţii despre calitatea serviciilor;
- armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor;
- contribuirea la buna organizare a cabinetelor şi la perfecţionarea metodelor de lucru;
- aprecierea modului de aplicare a regulilor şi normelor profesionale;
- dezvoltarea solidarităţii în rândul profesiei, prin favorizarea contactelor dintre colegi,
apropierea şi respectul profesioniştilor faţă de organismul profesional.
Principiile fundamentale care stau la baza organizării controlului de calitate sunt:
universalitatea, confidenţialitatea, colegialitatea, adaptarea controlului şi urmărirea.
Activitatea de control al calităţii poate fi organizată şi exercitată în două metode: controale
colegiale şi controale prin personal angajat, ambele metode fiind echivalente.
Întrebarea 14
Structura dosarului permanent.
Dosarul permanent se organizează în secţiuni (părţi) care uşurează clasarea documentelor şi
consultarea lor. Fiecare secţiune poate fi materializată printr-un despărţitor comportând un sumar al
conţinutului. Ţinerea la zi se efectuează pe sumar, indicând data introducerii documentului.
Dosarul permanent se subdivide în sapte secţiuni pentru a facilita lectura şi controlul din
partea organismului profesional, după cum urmează:
- PA (dosarul permanent, Secţiunea A) intitulată “Generalităţi”;
- PB (dosarul permanent, Secţiunea B) intitulată “Documente privind controlul intern”;
- PC (dosarul permanent, Secţiunea C) intitulată “Situaţii financiare şi rapoarte privind
exerciţiile precedente”;
- PD (dosarul permanent, Secţiunea D) intitulată “Analize permanente”;
- PE (dosarul permanent, Secţiunea E) intitulată “Fiscal şi social”;
- PF (dosarul permanent, Secţiunea F) intitulată “Juridice”;
- PG (dosarul permanent, Secţiunea G) intitulată “Intervenţii externi”;
Întrebarea 15
Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Rezervele se prezintă înaintea paragrafului de opinie. În astfel de cazuri, paragraful opiniei se
formulează astfel:
Exemplu de rezerve datorate limitării întinderii lucrărilor:
“Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200…, căci noi am fost
desemnaţi auditori ulterior acestei date. Ţinând seama de natura documentelor contabile ale societăţii,
noi am putut controla cantităţile prin alte proceduri.
După părerea noastră, cu excepţia incidenţei ajustărilor care ar fi putut fi necesare, dacă noi
am fi putut efectua controlul fizic al cantităţilor, situaţiilor financiare dau o imagine fidelă poziţiei şi
36/42
situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, cât şi contului de profit şi pierdere pentru
exerciţiul încheiat la această dată şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare”.
Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entităţii auditate:
“Astfel, cum este explicat în nota “X” anexată, nu s-au constatat amortismente în situaţiile
financiare. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu Normele de amortizare a
capitalului imobilizat în active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear şi al
unei cote de …. pentru clădiri şi …. pentru utilaje, trebuie să se ridice la suma de …. pentru exerciţiul
încheiat la 31 decembrie 200… . În consecinţă, amortismentele cumulate trebuie să se ridice la ….
mil. lei, iar pierderile exerciţiului şi pierderile cumulate la …. mil. lei.
După părerea noastră, cu excepţia incidenţei asupra conturilor anuale, a faptelor menţionate în
paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii
la 31 decembrie 200…, cât şi contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată,
şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.”
Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa conţină în mod obligatoriu următoarele
elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzând natura si
întinderea lucrărilor de audit, paragraful opiniei, data, adresa si semnătura. Opinia calificata (cu
rezerve) Aceasta forma a opiniei este exprimata atunci când : auditorul are îndoieli sau nu este de
acord cu unul sau mai multe elemente ale situaţiilor financiare care sunt materiale (au importanta
semnificativa) dar nu sunt fundamentale pentru buna înţelegere a situaţiilor financiare, acestea
exprima o opinie calificata sau o opinie cu rezerve. Opinia se exprima în termeni care indica un
rezultat nesatisfăcător asupra unor aspecte ale auditului, specificând clar si precis elementele cu care
auditorul nu este de acord sau pe care le considera îndoielnice şi care l-au determinat să exprime o
opinie cu rezerve
Întrebarea 16
Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.
Acest paragraf cuprinde identificarea situaţiilor financiare auditate precum şi o menţiune a
responsabilităţilor conducerii entităţii auditate şi ale auditorului.
Raportul de audit trebuie să identifice situaţiile financiare ale entităţii, care au făcut obiectul
auditului, cât şi data şi perioada acoperite prin aceste documente.
Raportul trebuie să menţioneze că situaţiile financiare sunt în sarcina (responsabilitatea)
conducerii entităţii şi că responsabilitatea auditorului este ca, pe baza auditului efectuat, să exprime o
opinie asupra acestor situaţii financiare.
Situaţiile financiare constituie reprezentarea faptelor de către conducere. Pregătirea lor
presupune că direcţiunea face estimări contabile şi aduce judecăţi care au o incidenţă semnificativă,
că ea stabileşte principiile şi metodele contabile potrivite, care trebuie să fie utilizate pentru
pregătirea situaţiilor financiare. Dimpotrivă, responsabilitatea auditorului este de a audita aceste
situaţii financiare, încât să poată exprima asupra acestora o opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea următoare:
“Noi am procedat la auditarea situaţiilor financiare ale societăţii “X”, încheiate la 31
decembrie 200…, aşa cum sunt prezentate în anexele la prezentul Raport. Aceste situaţii financiare
au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii entităţii. Responsabilitatea noastră este, ca pe baza
auditului nostru, să exprimăm o opinie asupra acestor conturi anuale”.
37/42
Întrebarea 17
Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar?

Semnificaţia auditului financiar: dacă este vorba de “audit financiar care conduce la
certificarea situaţiilor financiare”, fără nici o îndoială este vorba de o parte din auditul legal, controlul
legal sau auditul statutar.
Denumirea simplă de “audit financiar” poate fi folosită pentru a desemna numeroase alte
misiuni ca, de exemplu:
- auditul financiar al procedurilor informatizate de ţinere a contabilităţii;
- auditul financiar al operaţiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentară a
acestora în situaţiile financiare;
- auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislaţiei
sociale;
- auditul financiar asupra situaţiei fiscale;
- auditul financiar asupra conturilor de clienţi pentru a verifica dacă evaluarea creanţelor
îndoielnice s-a făcut de o manieră prudentă etc.
Altfel spus, orice analiză, orice control, orice verificare şi orice studiu asupra unei secţiuni sau
a unei părţi din contabilitate sau din situaţiile financiare ale unei entităţi poate fi calificată ca “audit
financiar”.
O misiune de audit financiar poate fi prealabilă unei misiuni de audit operaţional sau unei
misiuni de audit de gestiune.
Din cele prezentate rezultă că sintagma “audit financiar” este mult mai cuprinzătoare decât
cea de “audit statutar”. Reglementarea europeană (Directiva a VIII-a) şi reglementările naţionale se
referă numai la auditul statutar, adică auditul asupra situaţiilor financiare ale entităţii. Din acest punct
de vedere, considerăm că folosirea sintagmei “audit financiar” în legislaţia românească în vigoare în
locul celei de “audit statutar” folosită în legislaţia europeană este de natură a crea confuzii.
Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi
independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor
(performanţelor) obţinute de acesta.
Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează
şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi
operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea
societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea
proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).
Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:
- profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică;
- obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale
entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor
financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;
- scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi
completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de
entitatea auditată;
- criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie
standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile.
38/42
Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în
măsura în care acestea sunt rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la
aceste nevoi şi aşteptări.
Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin
oferirea unei resigurări referitoare la:
- acurateţea declaraţiilor financiare;
- continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei;
- existenţa unor fraude;
- respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;
- comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme
sociale.
Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia, daca
situatiile financiare sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru
general identificat de raportare financiara. Pentru exprimarea acestei opinii, auditorul va folosi
formula “ofera o imagine fidela” sau “ prezinta in mod corect sub toate aspectele semnificative”,
aceste expresii fiind echivalente.
Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist contabil competent si
independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor
obtinute de aceasta.
Întrebarea 18
În legătură cu rolul legislaţiei în vigoare în auditarea situaţiilor financiare ale unei bănci,
responsabilităţile auditorului se referă la:
a) detectarea tuturor cazurilor de non-respect al legislaţiei generale şi bancare;
b) activităţile auditorului legate de examinare, comunicare şi de întrerupere a misiunii;
c) comunicarea tuturor cazurilor de non-respect al legislaţiei, către Banca Naţională.
Întrebarea 19
Principiul separării responsabilităţilor în sistemul de control intern al unei bănci
presupune:
a) evitarea alocării de responsabilităţi personalului, care să conducă la conflicte de interese;
b) punerea unei persoane în situaţia de a acţiona în front office;
c) punerea unei persoane în situaţia de a acţiona în back office.
Art 6 norma 7/2009 Mo621/16.11.09
Întrebarea 20
Care este diferenţa dintre auditul intern şi controlul intern într-o bancă:
a) controlul intern se referă la existenţa procedurilor, iar auditul intern se referă la controlul asupra
existenţei, adecvării şi aplicării procedurilor;
b) controlul intern se subordonează conducerii băncii, iar auditul intern, consiliului de
administraţie;
39/42
c) controlul intern se realizează de un compartiment al băncii, iar auditul intern poate fi realizat de un
auditor financiar.
Întrebarea 21
Analiza funcţională a unei bănci are ca obiect:
a) cele trei funcţii fundamentale ale băncii (de lichiditate, de intermediere şi relaţională);
b) toate funcţiile economice şi financiare ale băncii;
c) funcţia financiară şi funcţia de trezorerie.
Întrebarea 22
În cazul unei opinii fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii, acesta se situează:
a) înaintea paragrafului de opinie;
b) după paragraful de opinie;
c) într-o notă anexă la raportul de audit.
Întrebarea 23
Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?
Intr-o misiune de compilare nu se exprima nici o asigurare în raport, cu toate ca utilizatorii
informaţiilor beneficiază de servicii contabile. Procedurile aplicate în astfel de misiuni nu au drept
scop sa permită furnizarea unei asigurări asupra situaţiilor financiare.
Întrebarea 24
Raportul asupra unor rubrici din situaţiile financiare.
Auditorului i se poate cere să exprime o opinie asupra uneia sau mai multor rubrici din
situaţiile financiare ( creanţe, stocuri, provizioane), în cadrul misiunii de audit de bază sau într-o
misiune distinctă.
Opinia auditorului se va referi numai la rubrica auditată.
Intr-o astfel de misiune trebuie ţinut seama de rubricile din situaţiile financiare care sunt
interdependente, susceptibile de a avea o influenţa semnificativă asupra informaţiilor în legătură cu
care i s-a cerut opinia.
Auditorul trebuie să fixeze prag de semnificaţie pentru rubricile din situaţiile financiare
asupra cărora işi va exprima opinia.
Raportul auditorului trebuie să menţioneze referenţialul contabil pe baza căruia a fost auditată
rubrica respectivă din situaţiile financiare.
Dacă auditorul a formulat o opinie defavorabilă sau imposibilitate de exprimare a opiniei
asupra situaţiilor financiare în ansamblul lor, el poate emite o astfel de opinie în raportul asupra unei
rubrici numai dacă această rubrică nu constituie o parte semnificativă a acestor situaţii financiare.
40/42
Întrebarea 25
Normele de raportare în cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire).
Procedurile pentru realizarea misiunii de revizuire (examen limitat) a situatiilor financiare vor
include:
- obtinerea unei intelegeri a activitatilor entitatii si a sectorului in care aceasta opereaza;
- investigatii privind principiile de contabilitate si practicile entitatii;
- investigatii privind procedurile entitatii in legatura cu inregistrarea, clasificarea, sintetizarea
tranzactiilor, acumularea de informatii pentru prezentarea lor in situatiile financiare si intocmirea
acestora;
- investigatii privind toate asertiunile semnificative din situatiile financiare;
- procedurile analitice proiectate pentru a identifica relatiile si elementele individuale care par
neobisnuite:
- compararea situatiilor financiare cu situatiile din perioadele anterioare;
- compararea situatiilor financiare cu rezultatele anticipate si pozitia financiara;
- studiul relatiilor dintre elementele situatiilor financiare care se asteapta sa fie in conformitate
cu un model previzionat bazat pe experienta entitatii.
Raportul de examen limitat trebuie să conţină o concluzie scrisă, clar exprimată, sub forma
unei asigurări negative.
Raportul trebuie să indice dacă situaţiile financiare nu dau o imagine fidelă, conform unui
referenţial contabil identificat. El trebuie să precizeze de asemenea că nici o opinie de audit nu este
exprimată.
Întrebarea 26
Explicaţi principiul competenţei în audit.
Competenţa profesională presupune că profesionistul contabil trebuie să furnizeze servicii
profesionale cu competenţă, grijă şi sârguinţă şi să fie la curent cu ultimele evoluţii şi noutăţi din
practica profesională, din legislaţie şi tehnici de lucru. Competenţa profesională se divide în două
componente: achiziţionarea competenţei profesionale şi menţinerea competenţei.
Întrebarea 27
Slăbirea autocontrolului – ameninţare la adresa independenţei.
Ameninţarea la adresa independenţei, legată de slăbirea autocontrolului, apare atunci când
unul dintre membrii cabinetului/societăţii a fost anterior una din persoanele care a gestionat
patrimoniului clientului şi astfel poate exercita o influenţă semnificativă directă asupra nivelului de
asigurare al angajamentului faţă de client(exemple: un membru al cabinetului/societăţii care este sau
a fost recent una din persoanele care a getionat patrimoniul clientului, sau care a fost recent un
angajat al clientului într-o poziţie din care poate exercita o influenţă semnificativă asupra nivelului de
certitudine).
Întrebarea 28
Protejarea independenţei prin clauze contractuale cu clientul.
Măsurile de protejare stabilite în contractul cu clientul constau în:
41/42
- aprobarea sau ratificarea de către Adunarea generală a clientului, a numirii
cabinetului/societăţii prestatoare de servicii profesionale atunci când alte peroane împuternicite de
client au semnat contractul;
nominalizarea angajaţilor competenţi ai clientului, împuterniciţi a lua decizii manageriale;
- stabilirea de către client a politicilor şi procedurilor pentru o raportare financiară corectă;
- procedurile interne ale clientului privind asigurarea delegării obiective a angajaţilor pentru
buna gestionare a bunurilor şi valorilor;
- structura conducerii corporative a clientului, printer care şi comitetul de audit care asigură
supravegherea procesului de validare a informaţiilor şi situaţiilor financiare şi legătura cu
cabinetul/societatea care prestează servicii profesionale pentru client.
Întrebarea 29
Obligaţiile etice ale expertului contabil în cursul unei misiuni de consultanţă fiscală.
Obligatii etice ale profesionistilor contabili in cursul unei kisiuni de consultanta fiscala sunt:
- sa propuna cea mai buna solutie in favoarea clientului cu conditia ca acesta sa fie efectuata cu
competenta
- sa se asigure ca angajatorul sau clientul sunt constienti de limitele legate de serviciile si
consultanta fiscala si nu interpreteaza gresit exprimarea opiniei
- sa se asigure ca declaratia fiscala este corect intocmita, conform informatiilor primite
- sa consemneze intr-o nota sau o scrisoare consultanta fiscala sau opiniile referitoare la
consecinta materiala, date clientului
- cand intalneste o eroare sau omisiune in declaratia fiscala a anului anterior, sau
neinregistrarea sau necompletarea declaratiei, el trebuie sa-l sfatuiasca pe client in legatura cu
acest aspect. Daca acesta nu ia masuri pentru corecatrea erorii sa-l informeze pe acesta de
necolaborarea in legatura cu acea declaratie.
Întrebarea 30
Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entităţi?
Obiectivele controlului intern sunt
1. protejarea activelor întreprinderii :
- definirea responsabilităţilor;
- separarea sarcinilor si funcţiilor;
- descrierea funcţiilor;
- procedura acordării împuternicirilor.
2. asigurarea fidelităţii si exactităţii informaţiei contabile:
- modalitatea de întocmire si circulaţie a documentelor justificative;
- organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii;
- organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia;
- respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile;
- controalele de baza ale activitatii contabile;
3. asigurarea respectării dispoziţiilor întreprinderii.
4. promovarea eficacităţii exploatării.
42/42

Raport de Audit

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raport de Audit

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS:

Partea I - AUDITAREA FINANCIARĂ PRIVIND STOCURILE 3

Etapa 1. Prezentarea cadrului legislativ privind stocurile

Recunoaşterea activelor circulante

Evaluarea activelor circulante

Etapa 2.Obiective privind auditul financiar al stocurilor

Etapa 3. Fluxul de documente primare si circuitul lor informaţional

Sistemul informaţional se poate defini ca fiind totalitatea datelor informaţiilor, circuitelor

FURNIZOR Livrează marfa

Schema fluxurilor de date fizice:

Jurnal de Cumpărări DEPOZIT

Preluare comandă Proces de

Schema fluxurilor de date fizice:

Înregistrarea procesului de vânzare

Jurnal de Vânzare Livrare marfă

Etapa 4. Monografie contabilă privind stocurile

3) înregistrarea produselor finite obţinute la cost standard:

4) consum producţie materii prime:

6. achiziţionare de mărfuri pe baza de factură cu reduceri pe factură: preţ de cumpărare

7. achiziţionare de mărfuri pe baza de factură cu reduceri ulterioare. Preţ de cumpărare

Remiza 2% x 11.781 lei 235 lei

9. Evaluarea produselor la valoarea de piaţă. Stocul la 31 decembrie anul N este de 5.400

10. metoda inventarului intermitent. Aplicând metodei inventarului intermitent la

11. achiziţie pe bază de aviz. In luna X exerciţiului N se achiziţionează mărfuri în baza

În luna X+1 factura primita de la furnizor cuprinde:

12. Metode de inventariere. Având următoarele informaţii privind operaţiile cu materii

13. Situaţia stocurilor de materii prime în cursul lunii este:

Etapa 5. Riscurile de audit financiar privind stocurile

- Riscul de nedetectare prin control se datorează faptului că orice procedură folosită de

Etapa 6. Pragul de semnificaţie şi importanţa relativă a riscurilor de

Etapa 7 Aplicarea procedurilor şi tehnicilor de audit

Printre tehnicile de audit amintim:

Total 1321580.75 1321580.75 3220157.90 3220157.90

Client: SC Proiect SA Întocmit de: I.E Data:

Client: SC Proiect SA TABEL SINTETIC PRIVIND Întocmit de: I.E Data:

Etapa 8 Prezentarea probelor de audit financiar

Remiza 2% x 9 900 lei 198 lei

Metoda: La exemplul 8, cheltuielile indirecte de producţie fixe nu sunt calculate corect.

b) înregistrarea recepţiei mărfii la preţul afişat de magazin:

Etapa 9.Opinia auditorului. Pragul de semnificaţie

In urma auditării s-au constatat următoarele:

RAPORTUL AUDITORILOR INDEPENDENŢI

Am auditat bilanţul Societăţii Proiect SRL la data de 31 decembrie N, precum şi contul de

Raportul de revizuire trebuie sa mentioneze ca in timpul misiunii nimic nu a atras atentia

Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar?

S-ar putea să vă placă și