Universitatea Alexandru Ioan Cuza ,Facultatea de Educatie Fizica si sport

REFERAT
TEMA:Analiza biomecanică a pozițiilor

A elaborat:Ghimp Zina
Profesor :Braniste Gheorghe
În practica educaţiei fizice şi a sportului, există numeroase situaţii în care corpul în
întregime sau numai segmentele sale sunt fixate în anumite poziţii pe care trebuie să le
păstreze un timp oarecare. Poziţiile sunt puncte de plecare ale unor mişcări globale sau
parţiale.
Ele sunt foarte numeroase, însă din pnct de vedere biomecanic se împart în patru mari
categorii :
1) Poziţii cu sprijin superior (atârnat şi derivatele sale); 2) Poziţii cu sprijin inferior (stând
şi derivatele sale); 3) Poziţii cu sprijin pe membrele superioare şi inferioare; 4) Poziţii cu
sprijin pe tot corpul (culcat şi derivatele sale).

 Analiza biomecanică a pozitiilor cu sprijin superior: Poziţiile cu sprijin superior

sunt toate poziţiile corpului în care C.G.G se găseşte sub punctul de sprijin. Spre
exemplu poziţiile atârnat la bară fixă sau la inele şi derivatele acestei poziţii
(atârnat prin tracţiunela în braţe la bară).

Poziția atîrnat
Poziţia atârnat (simplu) este principala poziţie cu sprijin superior. Corpul este atârnat prin membrele
superioare la aparate fixe (bară) sau mobilă (inele) şi poate fi comparat cu un pendul care oscilează
sub acţiunea forţelor externe. Corpul poate să fie atârnat pasiv sau activ, în funcţie de gradul de
dezvoltare a musculaturii persoanei care o execută. Mâinile prind obiectul, iar membrele superioare,
trunchiul şi membrele inferioare sunt extinse. C.G.G. se află între D12-LI în mijlocul trunchiului
situaţie în care echilibrul corpului este stabil, iar baza de susţinere este reprezentată de suprafeţele
palmare ale mâinilor. Atunci când corpul atârnă pasiv, capul este coborât între umerii care sunt
ridicaţi; scapulele se departează mult de coloana vertebrală şi sunt în bascula laterală iar curburile
coloanei vertebrale sunt şterse. Aceasta este poziţia începătorilor cu musculatura membrului superior
slab dezvoltată.

Poziția atîrnat echer

Poziția atirnat echer constă într-o flexie în unghi drept a coapselor pe bazin. În poziţia atârnat
la bară fixă, fondul general al activităţii musculare statice este de consolidare. Pe acest fond pentru
asigurarea echerului, o serie de grupe musculare depun activitate statică de menţinere întrucât ele
se opun momentelor de rotaţie care tind să basculeze bazinul înapoi şi să producă extensia coapsei.
Aceste grupe musculare sunt:
1. pentru a împiedica extensia coapselor şi revenirea la poziţia atârnat simplu (fără echer) unde
acţionează grupa flexorilor coapsei pe bazin; iar pentru a asigura extensia genunchilor şi flexia
plantară acţionează extensorii gambei şi flexorii plantari.
2. Întregind noţiunile de mai sus se poate spune că din grupele musculare arătate mai sus, se constituie
un lanţ muscular format din: muşchii pereţilor abdominali, flexorii coapsei pe bazin, extensorii
gambei şi flexorii plantari care în poziţia de atârnat echer depun o activitate statică de menţinere.
În acest scop se vor folosi exerciţii şi aparate unde aplicând efort static sau dinamic, putem obţine
creşterea acestor calităţi ale lanţurilor musculare care lucrează prin efort de menţinere. Este cunoscut
faptul că în orice ramură sau probă sportivă pe lângă activitatea globală, multilaterală a musculaturii
corpului există anumite grupe şi lanţuri musculare, care depun un efort hotărâtor, specific, cum ar fi
spre exemplu în aruncarea greutăţii, suliţei, ciocanului, lovitura de atac la volei, şutul la fotbal,
lovitura de la 7m la handbal şi altele.

Pozițiile cu sprijinul la aparate

Poziţiile cu sprijinul la aparate (paralele, inele, bară fixă, )sunt poziţii de tip mixt deoarece prezintă
elemente de sprijin şi atârnat. În aceste poziţii corpul este sprijinit prin membrele superioare de un
punct de sprijin oarecare; membrele superioare sunt în adducţie şi extensie pe lângă trunchi. Între
segmentele corpului sunt relaţii de echilibru diferite. Astfel dacă ne referim la sprijinul la nivelul
mâinilor care apucă barele (paralele) corpul se află în echilibru instabil (C.G.G. fiind deasupra
suprafeţelor de sprijin aproximativ între L1-L2). Corpul în această poziţie are şi un al doilea sprijin, la
nivelul articulaţiilor scapulo–humerale, faţă de care se află în echilibru stabil (C.G.G fiind dedesubtul
articulaţiilor scapulo–humerale). Efortul muscular static care se depune pentru asigurarea acestor
poziţii este mai intens ca în toate poziţiile atârnat la nivelul centurii scapulare şi a membrelor
superioare. Un rol esenţial revine muşchilor abductori ai braţului, dorsalul mare, pectoralul mare,
dinţatul mare, subscapularul, rotundul mare şi rotundul mic, care menţin poziţia.

Poziția sprijin lateral la inele

Poziţia sprijin lateral la inele la inele (cruce) este una dintre cele mai dificile, întrucât cere din partea
membrelor superioare şi a centurii scapulare un efort static considerabil de menţinere a greutăţii
întregului corp în condiţiile «unui sprijin mobil. Membrele superioare sunt în abducţie la 90 grade şi
trebuie să asigure poziţia, învingând greutatea corpului care tinde să coboare. Momentele forţelor de
rotaţie acţionează cu putere maximă la nivelul articulaţiilor scapulo–humerale şi solicită foarte
puternic grupa muşchilor adductori ai braţului, coborâtorii şi muşchii care basculează media
scapula.Acestea depun un efort puternic de mentinere de aceea trebuie sa aibă o mare forță.

In concluzie :trebuie sa cunoastem grupe musculare care ne dau posibilitatea de a interveni in procesul
de pregatire al gimnastilor printr-un antrenament special de forta,pozitiile cu sprijin superior ce
contribuie la dezvoltarea calitatilor motrice al musculaturii centurii scapulare a membrelor superioare
si a muschilor peretilor abdominali.

Poziția stînd
Este o poziție inițială din exercitile fizice .in care corpul omului se află in pozitia ,verticala cu
plantele sprijinite de sol.Dupa gradul de înclinare a corpului fata de verticala se descriu trei
variante ale pozitiei stind:comoda,fortata,normală.

Pozitia stînd normală

În poziţia stând normală, verticala C.G.G, cade în mijlocul bazei de susţinere puţin ventral faţă
de linia care uneşte articulaţiile talocrurale. Centrele de greutate ale diferitelor segmente ale
corpului se găsesc în general pe acelaşi plan frontal care coincide cu axa verticală a corpului.
Segmentele corpului nu sunt situate unele faţă de celelalte, exact pe aceeaşi linie verticală, ci
formează între ele unghiuri cu diferite deschideri ceea ce necesită un efort muscular pentru
menţinerea lor. Greutatea creşte pe măsură ce coborâm de la cap spre extremităţi
repartizându-se în mod egal pe cele două membre inferioare care au o poziţie verticală, făcând
cu planta un unghi de 90 (grade). Unghiul de înclinare a bazinului este de 60–65 (grade),
vârfurile picioarelor sunt îndepartate formând un unghi de 65–70 (grade). Membrele
superioare atârnă liber în jos, iar umerii sunt uşor traşi înapoi (uşoară deplasare dorso–medială
a scapulei).

Pozitia stind pe vîrfuri

Poziţia stând pe vârfuri, poziţie rar folosită, întreaga greutate a corpului se sprijină pe
capetele metatarsienelor şi pe degete, iar verticala C.G.G cade către partea ventrală a
bazei de susţinere mult diminuată. Echilibrul corpului este greu de menţinut şi solicită
mult grupele musculare ale triplei extensii (în special flexorii plantari), precum şi
grupele musculare ale pronaţiei şi supinaţiei labei piciorului, care asigură echilibrul
corpului în sens lateral. Este o poziţie foarte obositoare şi nu poate fi menţinută mult
timp chiar după antrenament îndelungat.

Pozitia stînd asimetric

Poziţiile stând asimetrice sunt acelea în care greutatea corpului nu se
distribuie în mod egal pe ambele membre inferioare. Piciorul de
sprijin suportă majoritatea greutăţii corpului iar celalalt numai o parte.
Bazinul este înclinat în partea piciorului de sprijin din necesitatea de a
aduce verticala C.G.G cât mai aproape de centrul bazei de susţinere.
Coloana vertebrală capată curburi compensatorii în plan frontal pentru
a realiza o repartiţie corespunzatoare a masei corpului faţă de verticala
C.G.G uşurând astfel munca musculaturii. Poziţia corpului variază în
funcţie de modul în care se ţine greutatea. Corpul omului care poartă
greutate formează un tot, iar C.G.G se stabileşte în comun pentru corp
şi greutate