Formarea ploilor acide

Efectele acestora asupra omului, plantelor, solului, clădirilor

Proiect realizat de elevul RAPOTAN TUDOR ANDREI

Colegiul National Mihail Kogalniceanu Galati, cls. a VII a
Profesor coordonator – DANA BALAUTA
 Formarea ploii acide

➢ Aciditatea
Aciditatea este măsurată folosind scara pH-ului, cu numărul 7 fiind neutru. În consecinţă, o substanţă cu valoarea pH-
ului mai mică decât 7 este acidă, în timp ce una cu o valoare mai mare decât 7 este o bază. Trebuie menţionat că scara pH-
ului este logaritmică, adică o substanţă cu pH-ul 6 este de zece ori mai acidă decât alta cu pH-ul 7.
În general, pH-ul de 5,6 a fost folosit ca punct de plecare în identificarea ploii acide, deşi au fost multe dezbateri asupra
acestei valori. Destul de interesant este că pH-ul de 5,6 este valoarea pH-ului dioxidului de carbon în echilibru cu apa distilată.
Din acest motiv, ploaia acidă este definită ca orice ploaie care are nivelul acidităţii peste cel al ploii nepoluate.
În esenţă, orice precipitaţie care are valoarea pH-ului mai mică decât 5,6 este considerată ca fiind precipitaţie acidă.

Aceasta este o ilustraţie a scării pH-ului:

➢ Mecanismul formării ploilor acide

Ploile acide se formează în troposferă, stratul inferior al atmosferei, reacţiile fiind declanşate de radiaţiile solare şi
determinate de oxigenul şi apa din atmosferă. Un mecanism posibil al formării ploilor acide constă în faptul că ciclul de
reacţie începe cu absorbirea unui foton din radiaţia solară de către o moleculă de ozon stratosferic, sau care se formează în
troposferă prin acţiunea poluanţilor pe bază de carbon sau azot. Molecula de ozon se scindează punând în libertate o
moleculă de oxigen şi un atom de oxigen chimic reactiv, care se asociază cu o moleculă de apă pentru a forma doi radicali
hidroxil. Concentraţia radicalilor hidroxil în atmosferă este redusă, dar ei sunt deosebit de activi şi se regenerează permanent
din reacţiile de oxidare pe care le declanşează.
Procesul care duce la formarea ploii acide începe cu arderea combustibililor fosili. Arderea este o reacţie chimică în care
oxigenul din aer se combină cu carbon, azot, sulf şi alte elemente chimice din substanţa care este arsă. Noii compuşi formaţi
sunt gaze numite oxizi. Când sulful şi azotul sunt prezenţi în combustibil, din reacţia lor cu oxigenul rezultă dioxid de sulf şi
diferiţi compuşi de oxid de azot. Oxizii de azot ajung în atmosferă de la mai multe surse, primul loc fiind deţinut de motoarele
vehiculelor.
➢ Poluanţii care contribuie la formarea ploilor acide
Poluanţii care contribuie la formarea ploilor acide sunt:
• doxidul de sulf, provenit din industria metalurgică, de la centralele termoelectrice, emanaţiile de la autovehicule etc;
• oxizii de azot proveniţi din arderea carburanţilor, oxidarea lemnului, a păcurii, din emanaţiile îngrăşămintelor pe bază de azot etc. Formarea ploilor
acide începe prin antrenarea celor doi poluanţi în atmosferă, care în contact cu lumina solară şi vaporii de apă formează compuşi acizi.
Dioxidul de sulf
Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită ochii şi căile respiratorii.
Surse naturale: erupţiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentaţia bacteriană în zonele mlăştinoase, oxidarea gazului cu conţinut de sulf rezultat din
descompunerea biomasei.
Surse antropice (datorate activităţilor umane): sistemele de încălzire a populaţiei care nu utilizează gaz metan, centralele termoelectrice, procesele
industriale (siderurgie, rafinărie, producerea acidului sulfuric), industria celulozei şi hârtiei şi, în măsura mai mică, emisiile provenite de la motoarele
diesel.
Dioxidul de sulf emis în atmosferă este transformat în prezenţa radiaţiilor ultraviolete în trioxid de sulf, care împreună cu vaporii de apă din atmosferă
formează acidul sulfuric.
De asemenea, dioxidul de sulf formează cu vaporii de apă acidul sulfuros (H2SO3 ) , care trece apoi în acid sulfuric.
Oxidarea dioxidului de sulf la trioxid de de sulf în atmosferă se poate realize prin mai multe mecanisme. Oxidarea fotochimică a dioxidului de sulf în
prezenţa hidrocarburilor şi a dioxidului de azot duce la formarea acidului sulfuric sub formă de aerosoli, producând o ceaţă fină, care difuzează lumina şi
a cărei densitate depinde de umiditatea relativă a atmosferei. Sărurile de mangan şi de fier sau oxizii prezenţi în atmosferă reprezintă catalizatori ai
oxidării dioxidului de sulf la trioxid de sulf, accelerând acest process.
Oxidarea catalitică a dioxidului de sulf în atmosferă se mai poate realiza şi prin absorbţia gazului pe suprafaţa particulelor solide existente în
suspensie, în aer.
Absorbţia se realizează de cele mai multe ori sub formă de sulfat.
Sulfaţii produc pronunţate reduceri de vizibilitate în atmosferă, reduceri care sunt dependente de concentraţia dioxidului de sulf, de umiditatea relativă a
atmosferei şi de particulele aflate în suspensie.
➢ Oxizii de azot
Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conţin azot şi oxigen în cantităţi variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără
culoare sau miros.
Principalii oxizi de azot sunt:
- monoxidul de azot (NO) care este un gaz este incolor şi inodor;
- dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roşcat cu un miros puternic, înecăcios.
Dioxidul de azot în combinaţie cu particule din aer poate forma un strat brun-roşcat.
În prezenţa luminii solare, oxizii de azot pot reacţiona şi cu hidrocarburile formând oxidanţi fotochimici.
Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide care afectează atât suprafaţa terestră cât şi ecosistemul acvatic.
Surse antropice: oxizii de azot se formează în procesul de combustie atunci când combustibilii sunt arşi la temperaturi înalte, dar cel mai
adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea
smogului, a ploilor acide, deteriorarea calităţii apei, efectului de seră, reducerea vizibilităţii în zonele urbane . Dioxidul de azot este transformat
în atmosferă în prezenţa radiaţiilor solare şi a vaporilor de apă în acid azotic.
De asemenea, monoxidul de azot poate fi oxidat la dioxid de azot sau poate forma cu vaporii de apă acidul azotos.
Uneori acizii poluanţi apar ca particule uscate şi ca gase care pot atinge solul fără ajutorul apei. Când aceşti acizi „uscaţi” sunt spălaţi
de ploaie, combinându-se cu aceasta, formează o soluţie cu acţiune mult mai corozivă. Combinaţia dintre ploaie acidă şi acizi uscaţi este
cunoscută sub numele de depunere de acid.

➢ Stiati ca:
• In timpul unor furtuni din New England s-a citit un pH de 2,4 -la fel de acid ca si otetul-.
•In timpul unei furtuni acide de vara, ploaia cazuta pe un automobil de culoare verde deschis a indepartat galbenul din culoarea verde,
lasand urme de picaturi de culoare albastra pe masina.
 Efectele ploilor acide acestora asupra omului, plantelor, solului, clădirilor
EFECTUL ASUPRA OAMENILOR
• Unele dintre cele mai serioase efecte ale ploii acide asupra oamenilor sunt problemele respiratorii.
Emisiile de dioxid de sulf si dioxid de azot dau nastere unor probleme medicale precum tusea, astmul,
dureri de cap, iritatii ale ochilor, nasului si gatului. Un efect indirect al ploii acide este ca metalele toxice
dizolvate in apa sunt absorbite de fructe, legume si in tesuturile animalelor. Desi aceste metale toxice
nu afecteaza direct animalele, ele au efecte serioase asupra oamenilor, atunci cand sunt consumate. De
exemplu, mercurul, care se acumuleaza in organele si tesuturile animalelor, este legat de disfunctiile
creierului la copii, precum bolile pe sistem nervos, leziuni ale creierului, si poate produce chiar
moartea. La fel, un alt metal, aluminiul, prezent in organele animalelor, a fost asociat cu problemele la
rinichi si recent a fost suspectat ca fiind legat de boala Alzheimer.

➢Stiati ca:
•In august 1987, peste 100 de persoane au fost tratate pentru iritatii ale ochilor, gatului si gurii, cand 2
tone de dioxid de sulf gaz, foarte toxic, s-a scurs de la o fabrica de langa Sudbury, Ontario. Chiar fara
accidente, dioxidul de sulf, emis regulat de aceasta fabrica, a fost legat de bronsitele cronice ale
angajatilor fabricii.
➢EFECTUL ASUPRA COPACILOR SI SOLURILOR

• Unul dintre cele mai serioase impacte ale precipitatiilor acide este cel asupra padurilor si solurilor.
Pagube majore se produc atunci cand acidul sulfuric cade pe pamant sub forma de ploaie.
Substantele nutritive aflate in soluri sunt indepartate. Aluminiul, deasemenea prezent in sol este
eliberat si acest element toxic poate fi absorbit de radacinile copacilor. Astfel, copacii sunt sortiti
mortii, fiind privati de nutritivii vitali, precum calciul si magneziul. Acestia sunt inlocuiti de atomi
de hidrogen inutili, care incetinesc fotosinteza.
• In plus, ingheturile severe pot agrava aceasta situatie. Cu dioxidul de sulf, amoniacul si ozonul
prezenti in aer, rezistenta copacilor la inghet este redusa. Amoniacul oxideaza cu dioxidul de sulf,
pentru a forma sulfura de amoniu. Aceasta se formeaza la suprafata copacilor. Cand sulfura de
amomiu ajunge in sol, ea reactioneaza pentru a forma acid sulfuric si acid azotic. Asemenea
conditii stimuleaza deasemenea cresterea ciupercilor si aparitia daunatorilor. Monoxidul de azot
si dioxidul de azot, componenti deasemenea ai ploii acide, pot forta copacii sa creasca, chiar daca
nu au substantele nutritive necesare. Copacii sunt adesea fortati sa creasca mult toamna tarziu,
cand ar trebui sa se pregateasca pentru ingheturile severe din iarna.
➢EFECTUL ASUPRA ARHITECTURII

• Ploaia acidă şi depoziţia de acid „uscat” strică clădiri, statui, automobile şi alte structuri obţinute
din piatră, metal sau orice alt material expus pentru o perioadă îndelungată de timp la capriciile
vremii. Paguba corozivă poate fi foarte scumpă, iar în oraşele cu clădiri istorice, tragică. Atât
Parthenon-ul din Atena, Grecia, cât şi Taj Mahal-ul din Agra, India se deteriorează datorită ploii
acide.

• Particulele acide sunt deasemenea depuse pe cladiri si statui, cauzand coroziunea. De exemplu,
cladirea Capitoliului din Ottawa a fost dezintegrata din cauza excesului de dioxid de sulf din
atmosfera. Piatra de var si marmura se transforma intr-o substanta faramicioasa, numita gips,
dupa contactul cu acidul, lucru care explica coroziunea cladirilor si a statuilor. Podurile se
corozeaza mai repede, si industria rutiera, ca si cea aeriana, trebuie sa investeasca multi bani in
repararea pagubelor produse de ploaia acida. Nu numai ca este o problema economica, cauzata
de ploaia acida, dar este si un risc pentru siguranta publica. De exemplu, in 1967, podul de peste
Raul Ohio s-a prabusit, omorand 46 de persoane- motivul? Coroziunea produsa de ploile acide.