CAPITOLUL II - BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN

În România, mai mult de 15% din populaţie prezintă arsuri retrosternale o dată pe săptămână,
10% din populaţie suferă de arsuri de zi cu zi după fiecare masă, femeile gravide sunt cele mai afectate la
fel şi vârstnicii. La sugari această patologie este mult mai frecventă decât se cunoştea, aceasta se
manifestă prin vărsături, greţuri, tuse şi alte probleme respiratori i. Boala de reflux gastroesofagian
(BRGE) este o entitate clinică cunoscută încă din antichitate, care a fost mult mai târziu definită şi
certificată prin metoda pH-metrică începând cu anul 1972 de către DeMeester şi Johnson.

Deşi este o afecţiune non-fatală, BRGE este asociată cu morbiditate şi complicaţii considerabile,
cum ar fi ulceraţiile esofagiene, stricturile peptice şi esofagul Barrett, constituind astfel o problemă de
sănătate publică importantă. în 2004 a fost raportată în SUA ca fiind de departe cel mai comun diagnostic
de afecţiune digestivă, reprezentând aproape o cincime din totalul diagnosticelor de ambulator.

Boala de reflux gastroesofagian este o patologie destul de frecventă pe care medicii o recunosc
foarte repede pe baza pirozisului, iar adesea pacienţii se pot trata singuri. Odata cu trecerea timpului
această patologie s-a schimbat considerabil în ultimii 50 de ani, atât ca expresie clinică cât şi din punct de
vedere al epidemiologiei, fiind o patologie cu impact social şi economic dar mai ales psihologic.

Refluxul gastroesofagian (BRGE) reprezintă fenomenul fiziologic de trecere a conţinutului

gastric în esofag, acesta devenind patologic atunci când mecanismele anti-reflux sunt incompetente. Cu
toate acestea atunci când volumul refulat este în cantitate mare sau agresiv din punct de vedere chimic,
simptomele işi fac apariţia şi nu numai. Complicaţiile vor duce la afectarea calităţii vieţii, pentru ca în
final să aducă la apariţia bolii de reflux. În 1999 boala de reflux gastroesofagian a fost definită ca prezenţa
leziunilor la nivelul mucoasei sau apariţia simptomelor induse de reflux sever încât să ducă la afectarea
calităţii vieţii.

Pentru a pune diagnosticul corect, medicii au ales să recurgă la mai multe variante care să îi
ajute, diagnosticul fiind bazat adesea pe terapie empirică cu inhibitori de pompă de protoni care poate
oferi un răspuns la 50-60% din cazuri. Endoscopia digestivă nu este recomandată foarte mult la pacienţii
care doar prezintă elemente tipice de reflux, aceasta se foloseşte doar la pacienţii care prezintă simptome
de mai mult timp. Gastroscopia este foarte importantă, aceasta permite evidenţierea leziunilor de la
nivelul mucosei dar şi evaluarea gradului de severitate în care se află pacientul. Simptomele legate de
reflux care la majoritatea pacienţilor nu sunt supărătoare, nu ar trenbui diagnosticate ca fiind BRGE, dar
în examenul clinic pacientul ar trebui să determine dacă simptomele sunt sau nu supărătoare, acest detaliu
fiind foarte important pentru medic.
Cele mai frecvente simptome în BRGE sunt pirozisul şi regurgitările acide, dintre
manifestările extraesofagiene, amintim tusea, laringita, astmul bronşic dar şi eroziunile
dentare. Odată ce pacienţii au primit diagnosticul, majoritatea sunt trataţi cu inhibitori de
pompă de protoni, acesta având scopul de a reduce volumul gastric de secreţii. Prin
utilizarea metodei de pH-metriei se pot obţine info