Sunteți pe pagina 1din 8

Keratitele

Definiţie: Termenul de keratita reuneste o serie de procese patologice care au


etiologie, manifestari clinice si evolutie diferite, in care sub o forma sau alta este
prezenta inflamatia corneeana.

Keratitele infectioase
1) Keratite bacteriene ulcerative
Acestea au ca etiologie stafilococii, streptococii, pseudomonas si
enterobacteriaceele.

Factorii favorizanti:
a) Leziuni loco-regionale:

 palpebrale: entropion, ectropion, trichiazis;
 conjunctivale: blefarite, conjunctivite;
 ale corneei: lagoftalmie, microtraumatisme, portul continuu al lentilelor de
contact;
 ale aparatului lacrimal: stenoza canalului lacrimo-nazal, hiposecretie lacrimala.

b) Afectiuni generale: avitaminoza, malnutritie, diabet, stare comatoasa.

Din punct de vedere clinic, keratitele bacteriene imbraca mai multe forme:

1) Ulcerul central cu hipopion ce apare cel mai adesea dupa microtraumatisme


suferite la nivelul corneei si debuteaza cu un sindrom iritativ: blefarospam reflex,
durere oculara, lacrimare, scaderea acuitatii vizuale, fotofobie.
La examenul obiectiv se poate observa: congestie perikeratica intensa, edem
perilezional, cute descemetice, infiltrat stromal corespunzator defectului epitelial
(sub actiunea enzimelor proteolitice se produce nezroza infiltratului si eliminarea
sa, ramanand un ulcer corneean cu baza infiltrata si marginile edematiate), reactie
iridociliara reflexa, hipopion si mioza.
Ulcerul poate evolua si se poate extinde atat in suprafata cat si in profunzime,
poate depasi membrana Descemet ce reprezinta o structura de rezistenta ducand
astfel la perforarea corneei.
Ulcerul se vindeca cel mai adesea sub tratament, iar uneori chiar spontan, rezultand
o cicatrice corneeana, care daca are localizare centrala si densa poate duce la
scaderea acuitatii vizuale.

2) Ulcerul marginal are o etiologie de natura stafilococica si se caracterizeaza prin


prezenta unui sindrom iritativ intens, prezentand un ulcer periferic cu baza intens
infiltrata.
Diagnostic: se preleva produse din secretia conujunctivala, din baza si marginile
ulcerului si se supun unor teste de laborator care vor confirma de cele mai multe
ori aceasta afectiune.
Diagnosticul diferential trebuie sa excluda: conjunctivite acute, atacul
de glaucom, iridociclite acute, ulcere neinfectioase, alte ulcere infectioase de
natura fungica, cu virusuri sau protozoare.
Tratament: tratamentul se initiaza in urma rezultatelor furnizate de examenul
citologic si astfel se vor administra antibioticele la care bacteriile sa fie sensibile:

 Pentru germenii Gram negativ este recomandat a se utiliza ca si antibiotice


Gentamicina sau Tobramicina;
 Pentru germenii Gram pozitivi, sunt recomandate cefalosporinele (cefuroxime,
ceftriaxon) sau fluorochinolone (ciprofloxacin, norfloxacin, pefloxacin).
In situatia in care aspectul clinic indica o forma mai grava, atunci se prefera
utilizarea unei asocieri de aminoglicozide si cefalosporine.
Modul de administrare:
 Administrarea topica se realizeaza prin instilatii frecvente de coliruri la un
interval de aproximativ o ora, iar daca se observa o evolutie favorabila, atunci se
prelungeste timpul dintre administrari, iar concentratia colirului se scade
progresiv;
 La pacientii necooperanti si la copii, se utilizeaza injectiile subconjunctivale;
 Administrare pe cale sistemica:la copii si la pacienti imunodeprimati.
Tratamentul patogenic: administrare de coticosteroizi.
Tratamentul simptomatic: se combate spasmul iridociliar prin administrare de
cicloplegice, care previn formarea sinechiilor iriene posterioare si reduc durerea
cauzata de spasmul ciliar.

Tratamentul complicatiilor: in situatia in care s-a produs o perforatie corneeana


mica, se intervine prin obturarea ei printr-un adeziv tisular care se solidifica
instantaneu, iar in cazul in care aceasta perforarea este mai mare, se plaseaza un
„petec” de cornee conservata care se sutureaza la receptor.

2) Keratitele bacteriene interstitiale


Cel mai frecvent keratitele bacteriene interstitiale sunt de natura luetica si bacilara.

Keratite virale care sunt date cel mai frecvent de virusurile: herpetic,
varicelozosterian, adenovirusurile, Epstein- Barr, vaccinei.

a) Keratitele herpetice
Aceste afectiuni se datoreaza celor doua tipuri de virusuri herpetice:

 Tipul 1 care cauzeaza leziuni la nivel facial, oral si ocular;


 Tipul 2 ce determina infectii genitale si foarte rar infectii la nivel ocular.
Dupa ce s-a produs contaminarea de natura virala, se produce infectia primara care
nu debuteaza cu semne clinice si de cele mai multe ori este ignorata de catre
parinti. Odata instalata infectia primara, virusul herpetic se cantoneaza la nivelul
ganglionilor senzoriali si in cornee sub forma latenta. Replicarea si reactivarea
virusului care calatoreste de-a lungul axonilor nervilor senzoriali poate fi produsa
de actiunea unor triggeri precum febra, stress, convalescenta, traumatism,
menstruatie, expunerea la radiatii ultraviolete, care ulterior va ajunge in organele
tinta determinand infectia recurenta.

Formele clinice:
1. Ulcerul dendritic care debuteaza sub forma unor placi epiteliale opace ce au
aspect arborescent, stelat sau punctat. Aceasta placa dispare in decursul acatorva
zile, lasand totodata o ulceratie dendritica superficiala a carei margini sunt
edematiate si ridicate. Poate de asemenea sa apara un edem stromal si infiltratie
subepiteliala, ulceratia largindu-se si capatand un aspect amoeboid (in harta
geografica). Keratita herpetica superficiala poate sa regreseze spontan sau sub
actiunea tratamentului dar cu riscul de a lasa in urma unele cicatrici mici
subepiteliale. Ca si complicatii in evolutia lor pot sa apara suprainfectia bacteriana
sau dificultati in vindecarea ulceratiei datorate tratamentului antiviral prelungit si
intens.
2. Keratita necrozanta interstitiala apare ca si o reactie antigen- anticorp ce este
mediata de complement, luand forma unei opacitati difuze, necrotice ce se asociaza
cu reactie uveala intensa.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe elementele clinice, dar de cele mai multe ori
este nevoie si de investigatii de laborator: in formele superficiale se realizeaza
gratajul lezional, iar produsul care rezulta este examinat in diverse medii de cultura
si prin tehnici de detectie a antigenului viral; in cele profunde, se realizeaza dozari
imunologice: reactia de imuno- fluorescent, ELISA, reactia in lant a polimerazei.

Tratamentul keratitelor virale


a) Forme superficiale:

 tratament etiologic: medicatia antivirala care actioneaza direct asupra tulpinilor


de virus herpetic: idoxuridine, vidarabine, aciclovir. Se recomanda de asemenea
administrarea la interval de doua ore de coliruri cu antivirale.
 tratamentul patogenic: corticosteroizii sunt contraindicati;
 tratament simptomatic: cicloplegice- midriatice, pansament ocular

b) Forme profunde:

 tratament etiologic: sunt recomandate antiviralele cu penetranta corneana


precum aciclovir, trifluridine, administrate topic sau sistemic.
 tratament patogenic: in cazul keratitei disciforma se recomanda prednison in
doze mici care este administrat topic. In cazul keratitei necrozante, se
recomanda doze ridicate de corticosteroizi.
 Tratamentul simptomatic: midriatice – cicloplegice.

c) Tratamentul complicatiilor:

 cicatricile corneene care determina o scadere importanta a acuitatii vizuale


necesita keratoplastie penetranta „la rece”
 keratita neurotrofica: ocluzie oculara sub forma de pansament sau lentile de
contact terapeutice, cicatrizante corneene, lubrifiante oculare, instilatii cu
corticosteroizi intr-o concentratie redusa.

d) Tratamentul profilactic:

 administrarea aciclovirului pe cale sistemica in doze mici o perioada de timp


indelungata poate reduce incidenta recurentei cu aproximativ 50%.
b) Keratitele produse de virusul varicelo-zosterian
Primul contact care se realizeaza cu virusul varicelo- zosterian produce varicela,
iar mai apoi, el ramane cantonat la nivelul ganglionului lui Gasser si se reactiveaza
prin intermediul nervilor senzoriali ori de cate ori are loc o deficienta imunitara.
Boala poate debuta cu un prodrom caracterizat prin febra, stare generala alterata,
hiperestezie cutanata, hiperemie, vezicule si pustule in interiorul cutanat al
nervului oftalmic ce este ram al nervului trigemen.
Manifestarile care apar la nivelul corneei pot imbraca urmatoarele aspect clinice:
keratita punctata superficiala, placi dendritice epiteliale, keratita numulara, keratita
disciforma.

Tratamentul keratitei:

 Tratament etiologic: administrarea de antivirale pe cale sistemica timp de 7- 10


zile;
 Tratamentul patogenic: administrarea de corticosteroizi pe cale sistemica sau
locala in formele medii si severe o perioada mai indelungata dar cu reducerea
progresiva a dozelor,
 Tratamentul simptomatic: coliruri cicatrizante, lacrimi artificiale fara
conservant, cicloplegice, pansament ocular.

c) Keratoconjunctivele produse de adenovirusuri


Aceasta boala are un debut brusc, insotit de durere oculara, lacrimare, fotofobie,
secrectie care initial este apoasa si apoi se transforma in mucopurulenta.
Tratament: comprese calde sau reci, indepartarea secretiei mucopurulente,
antiseptice locale.

Keratitele fungice
Se datoreaza factorilor etiologici precum: fungi filamentosi, levuri, fungi difazici.
Factori favorizanti: tratamentul topic cronic cu antibiotic si corticosteroizi,
microtraumatisme corneene cu vegetale, gazda imunocompromisa, portul lentilelor
de contact moi.

Semne clinice: debut acut sau insiduos insotit de un sindrom iritativ de intensitate
variabila. Leziunea de la nivelul corneei imbraca forma unui infiltrat albicios care
necrozeaza lasand un ulcer cu marginile abrupte inconjurat de un halou edematos
care poate persista cateva luni de zile.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe rezultatele analizate in urma examenelor de
laborator.
Evolutie: netratata, keratita fungica poate duce la perforarea corneei, panoftalmie,
atrofia globului ocular

Tratament:

 Etiologic: poliene, pirimidine, imidazoli;


 Simptomatic: administrarea de cicloplegice in scopul stoparii reactiei uveale si
pansament ocular in formele ce prezinta ulceratii.
 Patogenic: corticosteroizii sunt contraindicate cand este prezenta o keratita
fungica.
Keratitele cu Acantamoeba
Se datoreaza cel mai adesea lentilelor de contact care sunt spalate in apa distilata si
tablete saline fara a respecta conditiile de curatire.
Semne clinice: prezenta unor infiltrate stromale care se alungesc, conflueaza si
formeaza o opacitate centrala sau paracentrala nesupurativa.
Diagnosticul se bazeaza pe biopsia corneana sau pe examenul histopatologic al
butonului cornean.
Tratamentul medical are eficienta doar in stadiile initiale ale bolii, iar cand acest
tratament nu da rezultatele scontate, atunci trebuie aplicata keratoplastia
penetranta.

Keratitele imuno-alergice
1) Keratoconjunctivita atopica este declansata de contactul cu alergeni specifici
precum polen, inhalante, praf si apare la adulti, reprezentand o reactie de
hipersensibilizare ce este mediata de Ig E.
Semne clinice: debutul este unul brusc cu chemozis, conjunctivita papilara si mai
rar keratita punctata superficiala.
Tratmentul patogenic consta in administrarea locala de strabilizatori ai membranei
celulelor mastocitare sau de substante blocate de receptori histaminici.
2) Keratoconjunctivita primavaratica se caracterizeaza printr-o inflamatie
bilaterala, recidivanta care are interes specific pentru conjunctiva si are o evolutie
predominant in perioada copilariei.
Etiopatogenie: Ig E, Ig G si imunitatea mediata celular.
Semne clinice: debutul afectiunii se realizeaza in jurul varstei de 5 ani si se
insoteste de lacrimare, prurit, fotofobie, senzatie de corp strain, hipertorfie
papilara.
Tratamentul se realizeaza prin administrare locala de substante vasoconstrictoare
precum nafazolin, fenilefrina si aplicarea de comprese reci.

3) Keratoconjunctivita flictenulara apare ca un rezultat al hipersensibilizarii de


tip IV la diferiti alergeni.
Semne clinice: debut sub forma de nodul de aproximativ 0,5-3 mm localizat pe
conjunctiva bulbar, limb sau cornee.

4) Keratita din acneea rozacee
Semne clinice: teleangiectazii, eritem facial in aripa de future, papule si pustule
recurente, ingrosarea pielii din regiunea nasului, bleforoconjunctivita cronica,
keratita, irita, episclerita.
Tratament: tetraciclina sau doxiciclina administrate pe cale sistemica, iar pentru
leziunile oculare este recomandata igiena locala, precum si aplicatii de unguente cu
antibiotic.

5) Ulcerul Mooren
Este o afectiune autoimuna in care sunt produsi autoanticorpi impotriva antigenelor
epiteliului cornean si conjunctival.
Tratament: corticosteroizi administrati pe cale sistemica si topica, oizi,
imunosupresoare, excizia conjunctivei limbice.

Alte keratopatii
A. Keratitele rezultate din bolile de colagen sunt reprezentate de ulcere
neinfectioase ce sunt situate in periferia corneei si au tendinta la
infiltratie sau perforatie si sunt insotite constant de sclerita sau
episclerita.
B. Keratita lagoftalmica rezultata in urma ocluziei incomplete a fantei
palpebrale si este cauzata de paralizia nervului facial, exoftalmie, sau
coloboame palpebrale, ectropion palpebral.
C. Keratita neurotrofica rezultata in urma paraliziei trigemenului,
dupa zona zoster oftalmic, dupa keratitele herpetice, dupa iradierea
leziunilor capului si gatului.
Semne clinice: keratita punctata superficiala cu microulceratii care se
extind si dau un aspect de „harta geografica” cu particularitatile: margini
abrupte, bine conturate, inrolate si care se coloreaza cu roz Bengal.
Tratament: administrarea de lubrefiante, coliruri cicatrizante, plasarea
unei lentil de contact terapeutice.
D. Keratomalacia rezulta in urma carentei de vitamina A.
E. Keratoconjuctivita sicca este o consecinta a insuficientei secretiei
lacrimale si face la randul ei parte din cadrul unui sindrom mai complex
numit ochi uscat.

S-ar putea să vă placă și