Manolache Alexandra Cerasela

Perfuzia intravenoasă

Perfuzia intravenoasă constă în introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură, a unor

substanţe medicamentoase pentru reechilibrarea hidro-electrolitică şi volemică a organismului.
Scop
 hidratarea şi mineralizarea organismului;
 administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
 depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
 completarea proteinelor sau a unor componente sanguine pe cale parenterală.
Clasificare perfuzii intravenoase
1. în funcție de modul de administrare:
o continuă – constă în introducerea unui lichid/ medicament (pungă de 100 până la
1.000 ml) pe cale parenterală timp de câteva ore (picurare continuă) până la
câteva zile;
o intermitentă – constă în introducerea unui anumit volum de lichid/ medicament
(25 până la 250 ml) pe o perioadă stabilită de timp la intervale prescrise
(administrare timp de 30 de minute la fiecare 4 ore) și apoi oprită până când este
necesară următoarea doză.
2. în funcţie de obiectivul urmărit:
o perfuzii pentru restabilirea echilibrului hidro-electrolitic;
o perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic;
o perfuzii cu substanțe energetice;
o perfuzii pentru alimentare parenterală;
o perfuzii cu înlocuitori de plasmă;
o perfuzii medicamentoase.
Clasificare soluții perfuzabile
În funcție de concentrația de săruri, soluțiile perfuzabile pot fi:
1. Izotonice – au aceeași concentrație ca lichidul organismului (plasma);
Manolache Alexandra Cerasela

2. Hipertonice – au concentrația mai mare decât lichidul organismului (plasma);

3. Hipotonice – au concentrația mai mică decât lichidul organismului (plasma).
În funcţie de scopul utilizării, soluțiile perfuzabile se împart în trei categorii:
1. Soluţii de bază – utilizate ca vehicul pentru medicaţie, pentru asigurarea parenterală a
aportului lichidian, ca soluţii complementare soluţiilor corectoare şi pentru menţinerea
permeabilităţii unei linii venoase. Cele mai utilizate soluţii de bază sunt:
o soluţia glucozată simplă 5%;
o soluţii glucozate cu electroliţi;
o soluţii izotone de electroliţi.
2. Soluţii corectoare – special concepute pentru corecţia perturbărilor echilibrului hidro-
electrolitic acido-bazic. Includ:
o soluţii de electroliţi;
o soluţii tampon – bicarbonat de sodiu (8,4%, 4%, 1,4%);
o concentrate de electroliţi (sodium, potasiu, clor, calciu şi potasiu, magneziu), care
sunt destinate a fi adăugate unui alt suport lichid;
o diuretice osmotice – manitol 10%, 20%, sorbitol 40%, glicerină 10%.
3. Soluţii pentru nutriţie parenterală:
o soluţii de carbohidraţi – glucoză 10%, 33%, xilitol, glucoză-xilitol, fructoză;
o soluţii de aminoacizi – conţin cei 8 aminoacizi esenţiali (izoleucină, leucină,
valină, metionină, triptofan, treonină, fenilalanină şi lizină), cu sau fără adaos
suplimentar de carbohidraţi şi electroliţi;
o emulsii lipidice – din ulei de soia (trigliceride), emulsionate cu lecitină si adaus de
glicerol. Emulsiile lipidice nu se administrează simultan cu alte soluţii sau
concentrate electrolitice. Administrarea lor se face perfuzabil lent, de preferinţă cu
ajutorul injectomatului.
Indicații perfuzia intravenoasă
 comă, anestezie, vărsături severe și diaree;
 deshidratare;
 hipoglicemie;
 administrare antibiotice, agenți chemoterapie;
 nutriție parenterală totală;
Manolache Alexandra Cerasela

 probleme critice: șoc anafilactic, pancreatită, diureza forțată în supradoza de droguri.

Pregătirea materialelor
 trusă sterilă pentru perfuzat;
 soluție hidratantă sterilă și încălzită la temperatura corpului;
 garou;
 tăviță renală;
 stativ pentru suspendarea pungilor cu soluție perfuzabilă;
 seringi și ace sterile;
 mușama, aleză;
 pensă hemostatică;
 casoletă cu câmpuri sterile, comprese sterile, soluții dezinfectante (alcool, tinctură de
iod);
 bandă adezivă, foarfece, vată.
Pregătirea pacientului
Psihică
 se informează pacientul cu privire la procedură;
 pacientul este informat cu privire la riscurile și beneficiile perfuziei intravenoase;
 se obține complianța și consimțământul informat.
Fizică
 se recomandă pacientului să urineze;
 se aşază pacientul în decubit dorsal, cu braţul sprijinit pe pernă elastică (sau pe suport) →
se utilizează pe cât posibil braţul folosit mai puţin;
 poziţia trebuie să fie cât mai comodă şi relaxată, accesibilă puncţiei.
Locuri de elecție
 venele de la plica cotului (bazilică și cefalică);
 venele epicraniene sau jugulare la copilul mic şi sugari;
 venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii;
 venele subclaviculare sau femurale.
Manolache Alexandra Cerasela

Efectuarea procedurii
1. Activități pregătitoare
♦ se verifică identitatea pacientului și recomandările medicului;
♦ se așază pacientul în decubit dorsal.
2. Crearea unui mediu aseptic
♦ se spală și se dezinfectează mâinile;
♦ se îmbracă mănușile.
3. Pregătirea flaconului
♦ se verifică soluţia de perfuzat: valabilitate, aspect, integritate, etanşeitate;
♦ se îndepărtează protecţia de pe dopul de cauciuc;
♦ se verifică perfuzorul: valabilitate, integritate, şi se scoate din ambalaj;
♦ se dezinfectează dopul de cauciuc;
♦ se închide prestubul perfuzorului;
♦ se îndepărtează teaca de protecţie a acului perfuzorului şi se puncţionează dopul de cauciuc al
flaconului/ pungii, se deschide căpăcelul tubului de aer; când avem tub de aer separat se
îndepărtează teaca de protecţie a acului tubului de aer şi se puncţionează dopul de cauciuc al
flaconului/ pungii (nu este necesar în cazul soluţiilor perfuzabile ambalate în pungi);
♦ se suspendă flaconul, cu perfuzorul montat, pe stativ;
♦ se presează uşor picurătorul (camera de scurgere a perfuzorului) să se umple până la jumătate;
♦ se înlătură capacul protector de la capătul perfuzorului şi se deschide clema/prestubul;
♦ se lăsă lichidul să curgă până ce se elimină bulele de aer, din tubul perfuzorului formând o
coloană;
♦ se închide clema/prestubul şi se pune capacul protector perfuzorului.
4. Pregătirea și efectuarea puncției
♦ se examinează calitatea venelor;
♦ se dezinfectează și badijonează locul puncției venoase;
♦ se execută puncția venoasă în cazul în care nu avem deja branulă montată.
5. Efectuarea perfuziei
♦ se îndepărtează capacul protector al perfuzorului şi fie se adaptează perfuzorul la un ac sau se
conectează la branula deja montată
♦ se deschide clema/ prestubul şi se dă drumul soluţiei să curgă;
♦ se examinează ţesutul din jurul zonei de intrare pentru semne de infiltraţii;
♦ se fixează rata de curgere a soluţiei de 60 picături/ minut;
♦ se aplică eticheta pe punga/ flaconul de soluţie, indicând data, ora, medicaţia adăugată şi doza.
Calculul ritmului de administrare a soluțiilor perfuzabile
 Formula 1: total soluție/ total ore = ml/ oră;
Manolache Alexandra Cerasela

 Formula 2: ml/ oră x factor picurător = picături/ oră;

 Formula 3: total soluție x factor picurător/ nr.ore x 60min = picături/ min.
Factorul picurător
 picurător copii = 60 picături/ ml;
 picurător adulți = 15 picături/ ml;
 picurător sânge = 10 picături/ ml.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
 la terminarea perfuziei se închide prestubul și:
o dacă perfuzia a fost pusă pe ac, se extrage acul brusc din venă, și se aplică un
tampon cu alcool pe locul puncţiei;
o în cazul în care pacientul are montată o branulă, se deconectează perfuzorului şi
se închide branula în condiţii de asepsie perfectă, protejând-o cu un pansament.
 pacientul rămâne în pat și i se supraveghează funcțiile vitale;
 se notează în documentele medicale procedura.
Complicaţii perfuzia intravenoasă
 flebitele (roşeață la locul de inserţie şi de-a lungul venei, durere, edem, scleroză venei,
uneori febră) datorate fie păstrării timp îndelungat a unui cateter în venă, medicamente
sau soluţii administrate care au pH prea mare sau prea mic sau osmolaritate crescută,
deplasarea branulei în venă prin fricţionare. Flebitele pot fi prevenite prin schimbarea la
timp a cateterelor şi securizarea lor printr-o fixare atentă, împiedicând mişcarea în venă;
 extravazarea soluţiilor (apare o umflătură la locul de inserţie şi în jurul său, descreşterea
temperaturii pielii din zonă, durere, senzaţie de arsură) prin perforarea venei sau
dislocarea cateterului din venă. Se va opri perfuzia imediat, se va aplica gheață imediat
după şi apoi comprese călduţe mai târziu. Extravazarea soluţiilor administrate poate fi
prevenită prin verificarea periodică a locului de inserţie a cateterului, prin aplicarea
corectă a fixatorului transparent care permite ca această verificare periodică să fie foarte
uşor de făcut;
 impermeabilitatea cateterului (perfuzia nu mai curge , iar dacă pacientul are infuzomat
sau injectomat acesta intră în alarmă) datorită neheparinizării perodice a cateterului după
fiecare administrare, nefolosirii îndelungate sau formării de cheaguri de sânge atunci
când pacientul se plimbă şi sângele umple cateterul şi staţionează acolo. Permeabilitatea
cateterului se poate menţine prin heparinizare sau administrare de soluţie normal salină
după fiecare folosire şi învăţarea pacientului să ţină mâna cu branulă ridicată în dreptul
cotului atunci când se plimbă;
Manolache Alexandra Cerasela

 hematom (sensibilitate crescută la orice atingere a zonei, vânătaie, impermeabilitate)

datorită perforării peretelui opus în timpul inserării cateterului, compresie ineficientă
după îndepărtarea branulei. Se va scoate branula, se va aplica compresie. Formarea de
hematoame poate fi prevenită prin efectuarea corectă a tehnicii de inserţie a cateterului,
de o mărime potrivită a venei abordate şi prin eliberarea garoului cât mai repede posibil
după inserţia cateterului;
 secţionarea cateterului, de obicei capătul acestuia care este introdus în venă, datorită
reinserţiei acului de-a lungul tecii de plastic, în timp ce cateterul este în venă. Se va
încerca recuperarea părţii secţionate dacă este la vedere, dacă nu, se aplică garou
deasupra locului de inserţie şi se anunţă medicul şi radiologul. Secţionarea cateterului se
poate preveni neintroducând niciodată acul înapoi în cateter pentru a încerca inserţia sa,
ci se scot amândouă odată şi se încearcă încă o dată inserţia cu alt cateter;
 tromboze (durere, roşeaţă, umflătură, impermeabilitate) datorită afectării celulelor
endoteliale ale venelor favorizând formarea de trombi. Se va îndepărta cateterul şi se va
insera într-o altă zonă, se vor aplica comprese cu apă călduţă, se va supraveghea pacientul
şi observa dacă apar semne de infecţie. Formarea trombozelor poate fi prevenită prin
inserţia unui cateter periferic folosind o  tehnică corectă, fără a leza vena;
 reacţii alergice (prurit, bronhospasme, urticarie, edem la locul de inserţie a cateterului)
până la  reacţii anafilactice cu stop cardiac, datorate faptului că pacientul este alergic la
substanţa administrată. În acest caz se va opri perfuzia imediat, se menţin permeabile
căile respiratorii, se anunţă imediat medicul, se vor adminstra antihistaminicele,
antiinflamatoarele şi antipireticele care se prescriu cât şi epinefrina şi cortizon dacă se
indică. Reacţiile alergice se previn printr-o completă anamneză a pacientului care să
conţină istoricul alergenic al acestuia, efectuarea testării la medicamente (în special
antibiotice) înaintea primei administrări cu monitorizare atentă timp de 15 minute de la
testare sau de la administrarea unui nou medicament fără testare;
 embolie (dificultate respiratorie, puls slab bătut, creșterea presiunii venoase centrale,
hipotensiune, pierderea conștienței) datorită împingerii aerului în venă prin schimbarea
flacoanelor de soluție și împingerea aerului de pe perfuzor în venă. Se va înlătura
perfuzia, se va chema medicul, se va poziționa pacientul pe partea stângă în poziție
Trendelenburg pentru a permite aerului să intre în atriul drept, se va administra oxigen.
Prevenirea emboliei se face scoțând aerul cu atenție din perfuzor înainte de cuplare la
cateter și schimbarea flacoanelor cu verificarea perfuzorului, securizarea conexiunilor
dintre perfuzor și cateter și dintre perfuzor și flacon.
Manolache Alexandra Cerasela

BIBLIOGRAFIE

 Gil Wayne
Intravenous (IV) Therapy Technique, Nurseslabs, Fundamentals of Nursing – Nursing
Procedures and Skills, iunie 2018;

 Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu

 Ghidul Examenului de Absolvire 2021, Ediția a XI-a, Iași, 2021

 Titircă Lucreţia
Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală
Românească, 1999

 Titircă Lucreţia
Urgenţe Medico – Chirurgicale sinteze editura Medicală,
Bucureşti, 2001

 https://www.hopemedical.ro
 https://paginadenursing.ro/